MANAGEMENTUL ACTIVITATILOR DE PROTECTIE CIVILA

Protectia civila este o componenta a masurilor luate, a activitatilor desfasurate in scopul asigurarii protectiei populatiei, a bunurilor materiale, valorilor culturale si a factorilor de mediu in caz de razboi sau dezastre.

Rolul protectiei civile este dat de importanta si complexitatea atributiilor ce-i revin :

prevenirea populatiei asupra atacurilor inamicului din aer sau dezastrelor;

protectia populatiei impotriva efectelor armelor de nimicire in masa si conventionale sau dezastrelor;

asigurarea protectiei bunurilor materiale si a valorilor culturale;

participarea la actiunile de limitare si de inlaturare a urmarilor atacurilor inamicului sau a dezastrelor;

asanarea teritoriului de munitia ramasa neexplodata;

pregatirea populatiei in vederea asigurarii protectiei;

participarea cu forte si mijloace specifice la pregatirea economiei nationale si a teritoriului pentru aparare.

Obiectul prezentei lucrari il constituie masurile de previziune (predictibilitate), interventie operativa si refacere in cazul dezastrelor (accidente biologice, chimice si industriale, poluarea aerului) pentru diminuarea efectelor sociale, economice si ecologice ale acestora.

Prin apararea impotriva dezastrelor se inteleg :

masuri de prevenire si pregatire pentru interventie;

masuri operative urgente de interventie dupa declansarea fenomenelor periculoase cu urmari deosebit de grave;

masuri de interventie ulterioara pentru recuperare si reabilitare.

Managementul dezastrelor se poate defini ca fiind totalitatea cunostintelor referitoare la procesul de conducere, orientat spre obtinerea unor rezultate maxime cu eforturi minime, in cazul aparitiei oricaror evenimente naturale sau provocate de om, in desfasurarea activitatilor economic-sociale.

Este o stiinta si, in acelasi timp, o arta, reprezentand un mod de conducere a unei colectivitati alcatuite din diverse categorii sociale, varste, pregatiri culturale, in cadrul unor rigori, mai mult sau mai putin precise, de utilizare optima si eficienta a tuturor tipurilor de resurse pentru realizarea scopului propus.

Managementul dezastrelor este o stiinta pentru ca intruneste toate criteriile referitoare la definirea si cuantificarea elementelor teoretice cauza-efect in producerea dezastrelor, utilizeaza constant explicatii logice fenomenologice, insotite de relatii de calcul dintr-un aparat matematic in permanenta si continua dezvoltare.

Este o arta a conducerii eficiente a unor grupuri sau colectivitati de oameni, de cele mai multe ori formate ad-hoc si in afara unui cadru perfect instutionalizat, dictate de forma si amploarea evenimentului. Este o arta pentru ca, in conducerea masurilor pre, dar mai ales a actiunilor postdezastru, se au in vedere si efectele unor fenomene, cum sunt: panica, starea de spirit si psihica a oamenilor in fata unor realitati dure, lupta pentru supravietuire si depasirea momentelor grele in plan socio-economic si cauta solutii pertinente in situatii extreme.

Managementul dezastrelor este un act social pentru ca, in totalitate, vizeaza omul si colectivitatea umana, in scopul esential de depasire a momentelor grele cauzate de dezastru. Actul social se manifesta prin interventiile concrete ale oamenilor valizi in favoarea oamenilor care au avut de suferit sau se afla inca intr-o stare fizica si psihica deosebita, pe deplin explicabila, fiind cauzata de vatamari, dar mai ales de pierderi umane si materiale de cele mai multe ori greu de recuperat.

Actul social al managementului pre si postdezastru se defineste ca o actiune globala a tuturor membrilor societatii in lupta cu manifestarile brutale ale unor fenomene imprevizibole.

Managementul pre si postdezastru constituie o preocupare politica si sociala a statului, indiferent de forma de guvernare, care trebuie sa fie pregatit sa raspunda si sa faca fata tuturor problemelor ce apar in astfel de situatii, chiar si in afara oricaror manifestai ale cadrului politic general, conjunctural, economic si social.

Accidentul biologic reprezinta orice scapare de sub control a germenilor patogeni de la institute de cercetare, spitale, etc. (defectare de incinte frigorifice, de instrumente de sterilizare, scapare accidentala de animale de laborator infectate) sau sabotaj voit ale unor asemenea instalatii de producere si depozitare a acestor germeni.

Epidemia este definita ca producerea de imbolnaviri sau alte evenimente in relatie cu sanatatea care afecteaza un numar neobisnuit de mare de indivizi. Epidemiile sunt cauzate cel mai adesea de boli contagioase produse de microorganisme parazite, virusi, bacterii, etc. Termenul de epidemie poate fi aplicat oricarei cresteri semnificative a numarului de imbolnaviri pentru o anumita boala, nefiind aplicat doar pentru rabufnirile bruste de boala.

Termeni folositi:

Epidemie - o eruptie brusca a unei boli infectioase care loveste o comunitate si depaseste capacitatea serviciilor de sanatate ale acelei comunitati.

Transmiterea de la persoana la persoana - se face prin intermediul secretiilor (nazale, saliva, sperma, urina, fecale), sangelui sau articolelor de uz extern contaminate de catre purtatori.

Purtator sanatos - orice persoana care poarta boala dar nu prezinta semne exterioare de imbolnavire.

Boala endemica - o boala prezenta constant intr-o anumita zona (ca malaria, tuberculoza, boala somnului).

Pandemie - o epidemie care afecteaza un intreg continent sau chiar mai mult.

Cauze generale:

cresterea numarului de indivizi care calatoresc (atat in interiorul tarii cat si in exterior);

dezvoltarea urbana fara asigurarea conditiilor sanitare corespunzatoare;

schimbari in structura bolii (modificari ale microorganismului care tin de adaptarea la medicamentele si vaccinurile care il combat);

cresterea numarului de persoane arondate unui centru medical (care nu poate face fata situatiei);

lipsa educatiei sanitare a populatiei;

servicii urbane de proasta calitate (apa, canalizare, gunoi, deratizare, dezinsectii);

saracia;

cresterea numarului de animale comunitare (caini, pisici).

O epidemie poate fi definita doar intr-un context larg sau in momentul aparitiei dar poate include urmatoarele caracteristici:

introducerea si raspandirea bolii in populatie;

perspectiva unui numar mare de cazuri;

severitate suficienta pentru a conduce la serioase invaliditati sau moarte;

riscul aparitiei de rupturi sociale si/sau economice;

autoritatile nationale nu pot sa stapaneasca situatia datorita lipsei de:

personal tehnic sau profesionist;

experienta de organizare;

echipamentelor si materialelor (medicamente, vaccine, etc.) necesare.

pericolul raspandirii internationale a bolii;

un singur caz de boala infectioasa severa intr-o zona unde fusese eradicata.

3. Algoritmi de actiune

Epidemiile

Fenomene cauzale:

conditii igieno-sanitare slabe, aglomerari, saracie;

schimbari ecologice care favorizeaza inmultirea vectorilor;

persoane neimune migrate dintr-o zona cu o boala endemica;

contaminarea apei sau alimentelor;

Caracteristici Generale:

riscul introducerii sau raspandirii bolii;

un posibil mare numar de cazuri;

cazuri severe care conduc la incapacitati sau moarte;

riscul aparitiei disfunctionalitatilor sociale sau economice;

lipsa de personal profesionist adecvat, nevoia de stocuri;

pericolul transmiterii internationale

Previziune (predictibilitate):

Factori care contribuie la vulnerabilitate:

saracia;

lipsa imunitatii si vaccinurilor;

gradul scazut de nutritie, conditii igienico-sanitare, al calitatii apei, aglomerarile;

proasta sau slaba organizare a sistemului sanitar;

rezistenta boli la medicamente;

Masuri tipice adverse:

imbolnaviri si moarte;

disfunctionalitati sociale si economice

Masuri posibile de reducere a riscului:

structurarea judicioasa a serviciului sanitar;

pregatirea unui plan de actiune care sa aiba un suport logistic adecvat;

stabilirea unui sistem de avertizare timpurie prin supravegherea starii de sanatate a populatiei;

pregatirea unor celule de criza pentru situatii de urgenta.

Masuri specifice de pregatire:

masuri de interventie: verificarea si confirmarea diagnosticului, identificarea cazurilor, gasirea sursei epidemiei, tratarea cazurilor si controlul raspandirii, raportarea situatiei.

Educatia igienico-sanitara a populatiei

Evaluarea rapida a unei epidemii:

Dupa notificarea oficiala sau chiar dupa aparitia unui zvon a unei posibile epidemii, situatia trebuie evaluata prin vizitarea rapida a zonei in 2-4 zile. Un algoritm trebuie folosit si poate cuprinde:

Confirmarea existentei epidemiei - confirmarea diagnosticarilor prin stabilirea unei definitii a cazului de lucru si confirmarea ca numarul de cazuri este real si neobisnuit si nu este dat spre exemplu de variatia normala functie de anotimpuri.

Evaluarea impactului asupra sanatatii - estimarea numarului de indivizi expusi riscului cautand alte cazuri ale bolii, localizarea si caracteristicile. Analizarea informatiilor adunate si deciderea daca:

A aparut o eruptie brusca?

Care este cauza eruptiei?

Care este modul de transmitere?

Care este cel mai mare risc?

Ce se poate face pentru a stapani raspandirea bolii?

Evaluarea capacitatilor de raspuns existente si nevoile imediate pentru controlul eruptiei - evaluati lipsurile in resursele necesare pentru supravegherea epidemiologica, management, activitatile preventive, coordonare, implicarea comunitatii, informare, educatie si antrenament.

Transmiterea faptelor si recomandarilor sosite de la evaluarea rapida la factorii care sunt abilitati sa ia deciziile la nivel local, regional, national sau international

Accidentele chimice si industriale

a) Fenomene cauzale

explozii la instalatii sau depozite care folosesc substante toxice;

accidente in timpul transportului de substante periculoase;

contaminarea mediului prin intrebuintarea gresita sau abuzul de pesticide sau erbicide;

un management neadecvat al reziduurilor toxice rezultate din industrie;

disfunctii grave ale sistemelor tehnologice;

avarieri ale sistemelor de protectie ale instalatiilor periculoase sau ale componentelor acestora;

dezastre naturale care au ca urmari secundare aceste tipuri de accidente (incendii, cutremure, alunecari de teren, inundatii);

acte teroriste sau sabotaje.

b) Prognoza (predictibilitate

datorita uzarii fizice si actiunii factorilor externi (cutremure, furtuni, socuri termice, etc.) este de asteptat ca numarul accidentelor chimice sa creasca.

c) Factori care contribuie la vulnerabilitate

lipsa unui plan de actiune in caz de accident chimic;

lipsa unui plan de evacuare a populatiei;

lipsa sistemului de alarmare a populatiei;

lipsa echipamentelor de protectie individuala si colectiva;

lipsa educatiei populatiei cu privire la masurile necesar a fi luate in caz de accident chimic.

d)    Efecte tipice adverse

avarii sau distrugeri la structuri si infrastructuri;

distrugeri de autovehicule si alte obiecte (mai ales in cazul accidentelor pe timpul transportului);

raniri, intoxicari si moartea persoanelor;

contaminari ale factorilor de mediu (aer, apa, sol, vegetatie)

e) Masuri posibile de reducere a riscului

dezvoltarea unui sistem integrat de evaluare a urmarilor asistat de calculator pentru asemenea accidente.

Coordonare si colaborare foarte buna intre planul de actiune in afara amplasamentului si cel din interiorul amplasamentului.

Stabilirea si investirea cu autoritatea necesara a unui director al urgentei care sa conduca toate actiunile concertate de interventie.

Dezvoltarea unei logistici adecvate;

Instruirea structurilor de interventie si a populatiei pentru asemenea cazuri prin exercitii, aplicatii, mass media;

Retehnologizarea, automatizarea sau inlocuirea instalatiilor uzate si tehnologiilor invechite;

f)  Masuri specifice de pregatire

harta a zonelor, instalatiilor cu risc;

identificarea materialelor periculoase;

inspectarea fabricilor, instalatiilor, depozitelor ce utilizeaza materiale periculoase;

monitorizarea procedurilor de indepartare si distrugere a deseurilor toxice;

imbunatatirea calitatii echipelor de interventie;

monitorizarea nivelului de poluare;

pregatirea si verificarea practica a unui plan de actiune;

testarea sistemului de instiintare-alarmare;

achizitionarea de aparatura si materiale de interventie.

g) Nevoi tipice post dezastru

evacuarea din zona;

controlul accesului si circulatiei in zona;

deblocare-salvare;

stingerea incendiilor;

surse alternative de apa;

neutralizare-curatare;

monitorizarea efectelor asupra mediului

Poluarea Mediului

Fenomene cauzale:

poluarea aerului - substante toxice industriale (bioxid de sulf, oxizi de azot, bioxid de carbon, amoniac, etc.);

poluarea marina - ape menajere, efluenti industriali, gunoaie, imprastieri de petrol, imprastieri de substante radioactive;

poluarea apei dulci - ape si deseuri menajere, efluenti industriali, utilizarea pesticidelor si irigatiilor, ploile acide, etc.;

Prognoza (predictibilitate):

poluarea este in relatie cu:

consumul per cap de locuitor;

despaduririle;

gradul de dezvoltare industriala al zonei;

Factori care contribuie la vulnerabilitate:

nivelul inalt de industrializare;

consumul per capital;

lipsa reglementarilor pentru poluanti;

resurse insuficiente pentru a contracara impactul poluarii;

Efecte tipice adverse:

poluarea aerului:

influente negative asupra:

recoltelor agricole;

padurilor;

sistemelor acvatice;

sanatatii oamenilor;

reducerea stratului de ozon (duce la cresterea incidentei cancerului pielii, cataractelor, scaderea raspunsului imunitar);

incalzirea globala (duce la cresterea nivelului marii, schimbari climatice, cresteri ale temperaturii);

poluarea apei :

raspandirea agentilor patogeni;

daune asupra florei si faunei acvatice;

raspandirea chimicalelor in tot mediul si afectarea sanatatii oamenilor, faunei si florei

Masuri posibile de reducere a riscului :

stabilirea unor standarde de calitate a aerului ambient;

stabilirea unor limite de emisie pentru fiecare poluant;

stabilirea politicilor de protectie pentru sursele de apa;

reducerea utilizarii de pesticide;

reducerea ritmului de despaduriri si cresterea ritmului de reimpaduriri;

promovarea energiilor nepoluante;

controlul utilizarii aerosolilor si al distrugerii unitatilor frigorifice;

interzicerea fabricarii si utilizarii freonilor;

Masuri specifice de pregatire :

stabilirea unui plan national de siguranta si protectie a mediului;

programe de educare pentru protectia mediului;

antrenarea factorilor implicati si autoritatilor publice prin exercitii si aplicatii.

Instrumente de evaluare a impactului :

supravegherea automata a poluantilor in aer;

colectarea si analizarea de probe de aer, apa si sol;

compararea datelor climatice;

supravegheri socio-economice.