Femeile rome impotriva segregarii

FEMEILE ROME IMPOTRIVA SEGREGARII

RAPORTUL PROIECTULUI

Proiect realizat de

Asociația Femeilor Țiganci pentru Copiii Noștri din Timișoara

Introducere

Letiția Mark

Coordonatoarea proiectului Femeile Rome Impotriva Segregarii

Sherudni pala o projekto E Romane Jiuvlea angla e Segregacia

Prin acest proiect declarativ-ofensiv, femeile rome reunite intr-o organizatie nonguvernamentala si-au propus sa creeze un model timisoarean de aplicare a ORDINULUI ministerial nr. 1540 din 19 iulie 2007 privind interzicerea segregarii scolare a copiilor romi si aprobarea Metodologiei pentru prevenirea si eliminarea segregarii scolare a copiilor romi.

Chiar de la prima intalnire organizata in octombrie 2008 in Sala de Consiliu a Primariei Timisoara, Asociatia Femeilor Tiganci "Pentru Copiii Nostri", fata in fata cu institutiile partenere: Inspectoratul Scolar al Judetului Timis, Primaria Municipiului Timisoara, Consiliul Judetean prin Directia de Asistenta Sociala si Protectia Copilului, Universitatea de Vest, reprezentanti mass media, a lansat un proiect complex si provocator: "Femeile rome impotriva segregarii".

Asociatia propunea trecerea de la vorbe la fapte, de la discurs, legislatie si ideologie la actiuni concrete de desegregare in scolile si gradinitele din Timisoara, cu un numar de elevi romi de peste 50%. Reprezentantii institutiilor partenere, direct responsabile cu aplicarea legislatiei privind desegregarea si-au exprimat in mod public acordul de principiu la aceasta initiativa laudabila a femeilor rome.

Vash kado projekto ofensivo ando phendimos, e romane jiuvlea kidine ande jiekh nonguvernamentalo organizacia shtinepenge ande gogi te keren jiekh timisoreno modelo pala sar te kerelpe o ministerialo ZAKONO nr. 1540 anda 19 iulie 2007 vash te na maj kerdiolpe segregacia ande e shkole pala e romane shavore thaj te aprobin e Metodologia vash e prevencia thaj e eliminacia pal e segregacia ande e shkole vash e romne shavore.

De katar o angluno kidipen andr o oktobre 2008 andar e Konsilioski sala andar o Forosko Kher e Timisoarako, E Asociacia e Romane Jiuvleangi "Vash amare Shavore", angla lende si e institutura so si pashe po projekto: O Inspektorato pala e shkola andar o Judeco Timis, O kher e Forosko andar e Timisoara, O Judecano Konsilio vashe E Directia pala e Socialno Jutimos thaj e Protekcia pala e Shavore, E Universiteta Vest, e reprezentatura mass media, dine o drom ka jiekh projekto pharo thaj nevo: "E romane Jiuvlea kontra e segregaci"

E asociaci a mangel te kerel kodo so phenel, katar o dumaipe, zakonura thaj ideologia ka e konkreto akcia vash e desegregacia ande e shkole thaj anga-shkole andar e Timisoara kaj si maj buth sar 50% romane shavore kaj jian pe shkola, e reprezentantura katar e partenero institutura, so si angune vash e aplikacia pala e legislacia vash e desegregacia phendine anga e luma ke si pashe kado projekto so e romane jiuvlea keren.

Cu toata diplomatia specifica discursurilor rostitite de autoritati in imprejurari oficial - festive si angajamentelor de sustinere a proiectului, au fost trecute in revista cauzele care duc la marginalizarea si segregarea copiilor romi din perspectiva scolii. S-a invocat dezinteresul general al romilor fata de scoala, absenteismul, abandonul scolar, mariajele timpurii etc. Prejudecatile curente despre romi, scepticismul fata de orice tentativa de schimbare, negarea "de facto" a fenomenului segregarii intr-un oras cunoscut ca multi - si inter - cultural, au fost exprimate de pe pozitia celor responsabili sa apere imaginea institutiilor statului.

In acest context a fost prezentat in mod oficial proiectul "Femeile rome impotriva segregarii", dupa ce timp de doua luni, in august si septembrie 2008 "s-a batut" cu insistenta la toate usile pentru semnarea contractelor de parteneriat, fapt care l-a impresionat atat de tare pe domnul inspector general adjunct al ISJ Timis, incat a numit-o "batausa" pe coordonatoarea proiectului.

E dikursura so si e autoriteturen kana si festivitetura thaj e buthja so von trebal te keren vash o projekto si sikade e butyia so ingeren karing e marginalizacia thaj segregacia e romane shavorengi dikhino katar e shkole. Delpe duma pala kodo ke e generalno romen najle intereso te karing e shkola, ci jialpe pe shkola, mukelpe e shkola, kaj lenpe but terne, k.m.d. e angle krisa karing e rom, ci dikhelpe jiekh inkimos andar e problemura te pharudiol vares, ci mangelpe e gaije te phenen ke si segregacia sar fenomeno ande jiekh foro prinjiardo vi sar inter kulturalno, kadala sas phende katar e raj so ushiaren e themeske instituturemgo anav.

Ande kado konteksto sar sikade oficialno o projekto "e Romane Jiuvlea angla e segregacia", pala so duj shion , ando august thaj septmbrie 2008 "marde" butivar ka sa e vudara vash te pisinilpe e kontraktura pala e parteneratura, kade de buth ke o sherudno po ISJ Timis phendeas ke o sherudno pala o projekto si kaj marelpe.

Dincolo de aceste aspecte anecdotice se ascunde o realitate destul de trista: inertia, conservatorismul, rezistenta la schimbare si persistenta prejudecatilor fata de initiativele organizatiilor de romi, desi pe de alta parte romii sunt invinovatiti ca nu se implica destul pentru a-si rezolva si singuri problemele

Desegregarea nu a fost luata in calcul de autoritatile locale deoarece segregarea nu a fost recunoscuta in scoli, desi, paradoxal, ISJ Timis are un plan privind combaterea acestui fenomen. Reprezentanta Primariei si-a exprimat fara echivoc teama de a pronunta cuvantul segrega intr-un oras tolerant cu cel putin zece minoritati care traiesc in Timisoara in deplina armonie, chiar daca ura timisorenilor impotriva romilor bogati, "cu palate" se rasfrange si se generalizeaza si asupra romilor obisnuiti.

Pasha kadala anekdotura, o ciacimos dukhal: o konservatorismo, ci mangelpe te pharudiol vareso thaj e zor e anglune krisange vash e romane organizacura , vi kana phendiol pala e rom ke najlen iniciativa ci mangen te keren vareso vash o lashiarimos pengere situaciake.

E desegregacia nas lini sar problema katar e autoritetura lokalno anda kodo ke e segregacia nas sikadi/dikhini ande e shkole vi kana sar paradoxo, ISJ Timis silen jieh plano karing o marimos e segregaciasa. E reprezentantura katar o kher e forosko ci mangle te phenen e vorba segregacia ke daranas anda kodo ke ande Timisoara jiuvin 10 minoritetura nade mishtimos thaj voja, vi kana e xoli e Timisorenge vash e barvale rom "kaj silen palatura" sikavelpe vi pe e rom so si sar sa e luma.

Cand s-a trecut la incheierea parteneriatelor cu scolile si gradinitele pentru inscrierea copiilor romi si demararea unei cercetari- actiune pentru identificarea situatiei concrete in cartierele "istorice" ale Timisoarei - locuite preponderent de romi - obstacolele s-au inmultit. Echipa de cercetare a intrat greu in scoli avand nevoie de aprobari suplimentare.

Inscrierea prescolarilor in diferite gradinite a fost dificila, invocandu-se lipsa locurilor. La nivelul scolilor si gradinitelor autonomia este inteleasa dupa voia conducerii. Sunt puse in joc nu abilitatile pedagogice de atragere a copiilor si parintilor romi spre institutiile educationale, ci dimpotriva, abilitatile de respingere si descurajare, de manipulare a parintilor neromi si folosirea acestora ca scut de protectie fata de cei considerati "intrusi si neaveniti". Fiind putine gradinite in Timisoara, multe dintre ele amenajate in spatii neadecvate, se gasesc usor scuzele de rigoare pentru respingerea copiilor romi. Cu toate aceste piedici am reusit sa integram 20 de copii romi in 5 gradinite timisorene asigurandu-le prin proiect transportul zilnic si rechizitele solicitate de gradinite. Invatamantul public este gratuit in Romania, atat cel prescolar cat si invatamantul general. Cu toate acestea, scolile si gradinitele solicita parintilor fondurile clasei, fondurile scolii si o lista lunga de materiale didactice, ceea ce ii descurajeaza pe cei care au venituri reduse, indepartandu-i de scoala. Neincrederea de o parte si de alta, a scolii fata de parintii romi, a parintilor romi fata de scoala si constituie un impediment in calea respectului dreptului fundamental al copilului la educatie. Intre aceste doua tabere, o organizatie nonguvernamentala si-a asumat o raspundere foarte grea, nu numai de a identifica scolile si gradinitele in care segregarea exista sub diferite forme, la nivelul claselor sau scolilor, ci si de a convinge parintii, cadrele didactice si institutiile de efectele nocive, de durata si consecintele nefaste pentru copiilor privati de dreptul de a invata impreuna cu ceilalti copii de varsta lor. Simpla existenta a Ordinului ministerial nr. 1540 din 19 iulie 2007 privind interzicerea segregarii scolare a copiilor romi si aprobarea Metodologiei pentru prevenirea si eliminarea segregarii scolare a copiilor romi, transmis scolilor printr-o notificare nu a insemnat si aplicarea acestuia in mod automat.

Kana nakhleape ka e partenratura so pisindepe mashkar e organizacia thaj e shkole thaj anga-shkole kash te ramosaren e romane shavoren thaj te kerelpe ramome rodimata ande e romane komunitetura so si buth purane ande Timisoara, e pharimata vi sikadile. E manusha so kerenas e ramome rodimata salenge pharo te keren pengi butyi ande e shkole ke ci mukenasle thaj trebalas te mangen maj but papirura kaj te shaj denandre. Ci mangens te cirden e shavoren karing e shkole de kerenas kade kash te na enle shansura te jian pe shkola, manipulacia e gaijengi thaj shionas kadalen angle te phenen ke naj mangle e rom. Anda kodo ke si cera ange-shkole ande timisoara, buth mashkar lende ande thana cera lashe arakle buth vorbe kash te na muken e shavoren pe angle-shkole. Sa kadale bilashimatenca shtiam 20 romane shavoren ande 5 angl-shkole andar e Timisoara, diniamle vash o projekto vurdon/mikrobuzo sfako ges te ingerenle kaj-anglishkola thaj sa so trebalen kash te jian pe angli shkola. O publiko sikiarimos ande Romaia si gratis/bi-pokinimasko. Sa kadalenca ande shkole thaj angle shkole mangelpe love pe grupa, shkolea thaj thaj buth butia so mangelpe pala o sikimos, kodolen kaj najlen love te potinen sa kadala buyia nashjarenlen katar e edukacia. E rom kaj ci patyadion ande shkole thaj e gajje kaj ci patyadioan ande e roma kade phagelpe o angluno ciacimos thaj e zakonura e shavorenge karing e edukacia . Mashkar kadala duj jiekh roman organizacia mangel na numa te sikavel e shkole nade save kerelpe segregacia de vi te sikavel e dadenge thaj e dejange, e sikavnen thaj e instituturen ke sode si de nasul kado ke e shavore nashtin te sikion avere shiavorenca ka lenge bersha, o ciacimos ka o sikimos. Feri e butyi ke si ministerialo ZAKONO nr. 1540 anda 19 iulie 2007 vash te na maj kerdiolpe segregacia ande e shkole pala e romane shavore thaj te aprobin e Metodologia vash e prevencia thaj e eliminacia pal e segregacia ande e shkole vash e romne shavore savo sas bishiado e shkolenge nas sa kadea vi shtino ande praktika .

O projekto so mangel te kerel amari asociacia sas o angluno ka municipalno livelo savo si pala e desegregacia. Kash te agorisaras kado buth pharo projekto ame las sam pe trin butyia:

Asadar, proiectul propus de asociatia noastra a fost cel dintai la nivel municipal care a abordat in mod hotarat tema desegregarii. Ca sa ducem la bun sfarsit acest proiect foarte greu ne-am concentrat eforturile in trei directii:

Realizarea unei cercetari coordonata de doamna prof. univ. dr. Enikő Vincze, o persoana cu experienta in domeniu, care a antrenat in aceasta munca si o echipa de studenti voluntari de la Universitatea de Vest Timisoara.

Asigurarea accesului la scoli si gradinite in mod concret prin diverse si multiple activitati ( inscrierea si mentinerea copiilor in scoli, transportul zilnic al acestora la gradinite si scoli, derularea programului scoala dupa scoala, asigurarea rechizitelor, mentorat, organizarea unor evenimente interculturale, seminarii de formare pentru cadrele didactice si autoritatile locale, organizarea unui seminar international, organizarea taberei interculturale etc). Timp de un an am lucrat intensiv in scolile tinta, cu o echipa mixta, formata din cadre didactice rome si nerome, urmarind permanent realizarea unei legaturi intre scoala, familie si comunitate in beneficiul copiilor.

Atragerea reprezentantilor mass media si realizarea unor campanii de sustinere a proiectului (lobby si advocacy) prin organizarea unor intalniri, mese rotunde, dezbateri televizate pe tema desegregarii.

Te kerelpe ramosardi rodimata katar e prof. univ. dr. Enikő Vincze, kaj sila but bari experiencia pe kadala butyia, savi sikadeas jiekh voluntarno grupa kaj Vest Universiteta.

Te kerelpe akceso konkreto pe shkole thaj angle shkole vash but fiaura aktivitetura (te ramsarenpe thaj te inkerenpe e shavore ande e shkole, te ingerenle vash buso pe angluni- shkola thaj shkola, te kerdiola o programo shkola pala shkola, te deple lenge e rekizitura/so trebalen kash te jian te sikion, mentorato, interkulturalne butyia, seminarura vash e sikavne ande e shkole thaj e lokalno autoritetura, but-temutne seminarura te kerdiol jiekh tabara interkulturalno k.m.d) 1 besh kerdeam butyi pe shkole andar o projekto, e grupa sas mixt kerdini andar sikavne rom thaj gaije, liam sam a buth te kereas jiekh phandimos mashkar e shkola e familia thaj e komuniteta vash o lashimos e shavorengo.

Te anas e mass media thaj te keras kampania pala o pashaimos thaj vazdimos e projektosko lobby si advocacy) vash o kerdimos varesave konferencie angla e televizia pala e desegregacia.

Rezultatele obtinute nu se cuantifica numai in cifre: 20 de copii prescolari integrati in 5 gradinite in anul 2008-2009, 18 copii inscrisi in gradinite in anul scolar 2009-2010 (valoare adaugata in acest proiect), 16 copii integrati in clase mixte la nivel gimnazial, 22 elevi inscrisi in licee. La ultima dezbatere televizata a paticipat D-l inspector general adjunct Marin Popescu si d-na directoare de la Scoala Generala nr. 15, ambii s-au angajat sa extinda acest model la nivel judetean si sa asigure implementarea planului de desegregare in Scoala Generala nr. 15. Dincolo de cifre, putem spune ca cel putin timp de un an copiii romi au invatat impreuna, s-au jucat impreuna cu ceilalti copii, participand la toate activitatile organizate de asociatia noastra; in mod special s-au bucurat de tabara interculturala de la Buteni, judetul Arad.

In concluzie: stiam ca este un proiect greu, dar am demonstrat ca impreuna cu autoritatile locale se poate crea un model timisoarean de desegregare, cu vointa, efort, perseverenta si devotiune. Aceasta a fost lectia invatata in acest proiect.

E rezultatura so inkliste naj feri numera: 20 shavore anga shkolaki vrama so shtiam and e 5 angla shkole ando bersh 2008-2009, 18 shavore ramosarde ande e anglashkole ando bersh 2009-2010(so si opral o projekto), 16 shavore integrome ande mixt klasura pe shkola ande o Liceo, 22 elevur ramosarde peLiceura. Ka o paluno dumaipe pe delevizia sas o Roj sherudo pala e inspektorura Marian Popescu thaj e sherudni katar e shkola nr.15. Shaj phenas ke jiekh bersh e romane shavore sikile khetanes e averenca ande shkole thja angla shkole thaj sa ka sa e aktivitetura so amari asociacia kerdeas thaj specialno faileale/but mangle e tabera/shatra so kerdeaspe ka Buteni andar o jud.Arad.

Ande konkluzia: jianas ke si buth pharo projekto de sikadeam ke khetanes e autoritonca lokalno shaj kerelpe jiekh Timisorano modelo pla e desegregacia, kana mangelpe, shiolpe zor, thaj mangelpe ciaces. Kadi sas o sikimos anda kado projekto 

Roma Women against segregation

English abstract

David Mark

Context of the Project

Timisoara is a multicultural town with over 300.000 inhabitants (composed of 10 minority groups). Despite of the fact that Timisoara is considered a place of tolerance, democracy and modernity, a lot of prejudices and discriminatory practices are shaping the relationship of Roma with other ethnic groups.

Due to a strong seasonal migration and to the "repatriation" from France, Italy and Spain, the Roma population fluctuates. Roma live mostly in Fratelia, Ronatz, Kunz, Colonia Strand, Plopi, and Blashcovics neighbourhoods.

The schools of these districts are a "proper" space for the so-called "natural" segregation of Roma (in fact it happens that because there are many Roma children in these schools, non-Roma parents choose to move their children into other schools, located in the centre of the city.

The so-called "second chance classes" and "catch up" schools are also a pretext of segregating Romani children, who, as a result, are ending up, without being mentally disabled, to receive a "special" education.

The target groups of our project are those Roma children who live in the mentioned suburbs and are victims of various mechanisms of segregation.

The Project

Aim of the project: to ensure the respect of fundamental rights of children by providing inclusive educational programs and by improving the quality of education through advocacy for desegregation

Started in August 2008 in the city of Timisoara, Romania

Implemented by the RWA "For our Children" Timisoara with support of the Roma Education Fund

Partners: Timisoara City Hall, Timis County Council, Timisoara School Inspectorate, West University of Timisoara. NGOs: Parudimos Association, Save the Children and Bethany

Objectives of the Project

To identify the ways in which, despite the Romanian anti-segregation decrees, the segregation of Roma children still continues in several schools and at different educational levels;

To develop and implement a model for the inclusion of Roma children into the mainstream schools by involving into this process the family, the school and the local educational institutions; by:

o  organizing multicultural trainings and seminars for teachers, parents and local authorities in order to jointly develop a positive model of desegregation;

o  organizing extra curricular activities for ethnically mixed groups of children;

o  monitoring the desegregation process with mixed teams composed of Roma local leaders, university professors, school teachers, representatives of the City Hall, experts of the National Agency for Roma, and Roma and non-Roma students;

o  increasing the sensitivity of a broader public towards the necessity of an inclusive and multi- and inter-cultural education through media campaigns.

To ensure the necessary conditions for the enrolment of the Roma children from the margins of Timisoara into inclusive schools and kindergarten through the fulfilment of the following aims:

o  mentoring and tutoring Roma children (through kindergarten and school-after-school programs) in order to increase their chance to attend the primary school, respectively to have better school performances at primary, secondary and high school level);

o  ensuring the free access to schools for Roma children from the margins of Timisoara (by providing support from the City Hall for a school bus, and by providing transport by a micro-bus to the kindergarten, and by also offering them school-related financial supplies);

o  offering housing support for students enrolled at the West University of Timisoara;

o  organizing multicultural social and cultural events for Roma and non-Roma people.

Project Methodology - Intercultural Dialogue

The RWA Team managed to successfully create a model of desegregation trough complex activities aiming to foster dialogue and changing of mindsets;

RWA developed and strengthened partnerships with schools, activities focused on changing attitudes and increasing opening to inclusion;

The project benefited of strong involvement of mass media, especially local TV stations;

RWA organized intercultural mixed summer camps with the participation of children with different ethnic backgrounds.

Activities

Developed a well structured research (needs assessment) of the project;

Door to door" campaign targeting Roma and non-Roma parents and schools about the need of desegregation and intercultural education;

Organized debates, round tables and seminars on the topic of desegregation with the participation of authorities, parents and students, and Roma and non-Roma leaders and personalities actively involved into the issue of the inclusive and multicultural education;

Organized an international seminar with the participation of Bulgarian and Hungarian Roma NGO coordinators on the best practices of desegregations;

Trainings for teachers, parents and community members in order to increase their awareness about the importance of desegregation and intercultural exchange;

The transportation of those children enrolled into primary and secondary integrated schools - transport will be provided by the City Hall;

Organized tutoring and mentoring programs at the ethnically mixed schools from Timisoara;

Organized intercultural and extra curricular activities at the ethnically mixed schools for Roma and non-Roma children, parents and teachers;

Supported pupils from the 7th and the 8th grade in order to facilitate their access to secondary scools;

Ran a dormitory facility at the centre for Romani students from the West University of Timisoara;

Offered social services for Romani mothers by the involvement of a social worker (including family visits, parent information sessions and the provision of laundry services, humanitarian and nutritional supplies etc.);

After-school programs at the centre covering the main school subjects, IT literacy classes, running an English language class, and creativity club;

During the first phase of the implementation the implementer has successfully supported enrolment of 20 new children to kindergartens in integrated premises. The target group was extended for to 35 new children in the second phase of the implementation.

Project Outcomes

RWA succeeded to desegregate a Romani kindergarten and assisted the Romani children from there to be enrolled into mixed kindergartens (60 children);

RWA succeeded to work with about 80 children in their desegregation activities including the after class support;

a mass media campaign was launched regarding the active participation of Roma NGO in desegregation process as key of quality education and Roma children integration;

ethnically mixed working groups worked together on the development and implementation of a viable desegregation model;

established a web page regarding the project www.desegreagre.ro

prepared publications of the project: brochures, final report;

the drop-out rate of Romani children from the disadvantaged areas in Timisoara decreased by 50%.

Success points

with the support of the Timisoara City Hall the first implementation of the concept of "busing" in Romania - opening a city bus line from the Kuntz neighborhood;

avoided legal action - complex activities aiming at changing mindsets (trainings with teachers, roundtable with school officials and school inspectorate, mixed summer camps) had the most impact and contributed to a successful project;

Romani parents on board - "door to door" campaigns, educational and social support provided by RWA through the Roma Education Centre in Timisoara played a positive role in involving Romani parents in the project;

a unprecedented media attention and support contributed to promoting the aim and objectives of the project.

ACCESUL COPIIILOR DE ETNIE ROMA

la educatie SCOLARA DE CALITATE SI FENOMENUL SEGREGARII in SISTEMUL scolAR timisorEaN

Raport de cercetare

Enikő Vincze

SUMAR

Cercetarile despre educatia scolara observa ca ea pe de o parte este calea prin care individul se poate realiza in viata sa adulta atat pe plan economic, cat si cel social parcurgand trasee de mobilitate sociala, dar pe de alta parte este unul dintre mecanismele prin care se perpetuaza inegalitatile sociale si statutul dezavantajat al multora. La randul sau, accesul la educatia scolara este strans legat de accesul la locuire, locuri de munca, sau sanatate, toate aceste aspecte ale vietii fiind interdependente si determinand oportunitatile individului. Aceste considerente reaccentueaza importanța temei noastre și nevoia de a continua cercetarile aplicative in domeniu. 

Observand fenomenul accesului redus al copiilor romi la educatia scolara de calitate, analistii identifica mai multe cauze ale acestuia, cum ar fi: lipsa actelor de identitate ale parintilor si copiilor, ceea ce se leaga si de lipsa actelor de proprietate asupra locuintei in care traiesc; conditiile financiare (inclusiv conditiile de locuire) precare ale familiei, care pot conduce la repetente si chiar la abandon scolar, mai ales in cazurile in care scoala nu ofera programe remediale eficiente pentru copiii dezavantajati datorita mediului familial in care se nasc ; casatoria timpurie la fete si nasterea copiilor la varste foarte tinere (mai ales la geambasi si Gabori), practici ce se leaga de conceptii culturale despre virginitate, protectia femeilor si rolul lor in comunitate; devalorizarea educatiei scolare in conditiile in care, pe de o parte, multe persoane chiar cu educatie superioara nu-si gasesc locuri de munca adecvate pregatirii lor si in care, pe de alta parte, multi se pot realiza din punct de vedere material fara educatie scolara deosebita; prejudecatile si tratamentul discriminator fata de copiii romi, dinspre cadrele didactice, ceilalti elevi si parintii lor; migratia sezoniera a parintilor care isi iau copiii cu ei in strainatate; fenomenul segregarii scolare, ca forma a discriminarii romilor, deoarece el reduce sansele de convietuire cu populatia majoritara si a oportunitatilor de a beneficia de o educatie de calitate.

Obiectivele cercetarii derulate intre august 2008 - ianuarie 2009 in cadrul proiectului "Femeile Rome Impotriva Segregarii" implementat de Asociația Femeilor Țiganci Pentru Copiii Noștri din Timișoara, care sta la baza acestui raport, au fost: cunoasterea situatiei accesului copiilor de etnie roma si in mod particular a fenonemului segregarii in sistemul scolar timisorean (vezi capitolul Studiu de caz pe Timișoara); descrierea realitatilor locale in raport cu situatia scolara a copiilor si cu politicile educationale pentru romi in Romania (in capitolul Contextualizare); precum și formularea unor concluzii si recomandari cu privire la cauzele si consecintele segregarii, si la implementarea politicii privind desegrarea scolara in Timisoara (vezi capitolul Concluzii si recomandari). Metodele cantitative și calitative ale cercetarii au fost urmatoarele: culegerea de date cantitative la/prin scoli si la/prin Inspectoratul Școlar Județean; interviuri semi-structurate cu parintii; observatie participativa si discutii informale cu cadre didactice si copii la scoli; observatii si discutii in timpul unor evenimente (lansarea proiectului, sesiunea de formare, intalnirea cu ministrul); analiza politicilor educationale pentru romi. Anexele acestui raport prezinta instrumentele de lucru elaborate și utilizate in cercetarea empirica.

Statistica ministerului educatiei pentru anul scolar 2004/2005 reflecta ca procentul copiilor prescolari si scolari romi inscrisi in sistemul de invatamant al judetului Timiș se afla in jur de 3% fata de numarul total de copii prescolari si scolari din acest sistem. Cam in acelasi procent de 3% sunt prezenti elevii romi in invatamantul gimnazial, procentul lor fata de numarul total de elevi fiind un pic mai mare in clasele I-IV (in jur de 6%). Acest procent este mai scazut in sistemul de invatamant prescolar (dintre prescolari doar 2% sunt copii ale caror parinti se declara romi), si este cu mult mai scazut la nivelul claselor IX-XIII (care include toate formele de invatamant, adica liceele, scolile profesionale si scolile de ucenici), el fiind doar de 0,003%. Statisticile ne mai arata ca 65% dintre copiii care se declara de etnie roma declara ca sunt vorbitori de romani, iar dintre vorbitorii de romani 28% invata limba romani la scoala si 6% dintre ei invata materia "istoria romilor" (ceea ce mai inseamna ca dintre copiii care se declara romi 18% invata limba romani si 4% invata istoria romilor). Investigatiile efectuate in orașul Timișoara prin metodologii cantitative si calitative s-au efectuat in opt scoli ale orasului, dar si in alte cadre ale evenimentelor legate de proiect, precum si la un numar de cincizeci de familii. Pe baza datelor colectate de la scoli putem conclude ca (din varii motive) ele au cateva clase segregate, si ca in oras, in vecinatatea unei scoli unde nu este inscris nici o persoana care se auto-declara de etnie roma, functioneaza o scoala cu o populatie de elevi romi cu o pondere mai mare de 50%, ea nefiind o institutie in care invatamantul se deruleaza in limba romani.

Cu ocazia discutiilor purtate la scoli si la diverse evenimente legate de proiect mi-am putut da seama ca problema segregarii si cea a desegregarii este invaluita in multa ceata. Una dintre cele mai problematice aspecte ale sale se arata a fi confuzia intre dreptul minoritatilor nationale la invatamant in limba materna (si implicit la mentinerea si dezvoltarea culturii proprii), precum si intre dreptul copiilor indiferent de etnie, gen si statut socio-economic la educatie de calitate (si implicit la desegregare). Poate si mai dificila s-a dovedit a fi recunoasterea existentei stereotipurilor anti-tiganesti proprii, si a mecanismelor de discriminare structurala inglobate in institutiile scolare ale locului. Cu ocazia vizitei sale la Asociația Femeilor Tiganci Pentru Copiii Noștri, ministrului educatiei de la acea ora (noiembrie 2008) si-a exprimat indignarea fata de intrebarile parintilor si mediatorilor scolari legate de inscrierea copiilor romi la gradinite, in sensul ca "asa ceva nu se intreaba de la un ministru". Pe deasupra, facand apel la "democratia care se practica de jos in sus" si la o (falsa) lipsa de populism din partea guvernului (dar pana la urma negand asumarea "propriilor" decizii) ministrul a accentuat de mai multe ori ca ministerul nu are nici posibilitatea, dar nici obligatia sa implementeze reglementarile sale si/sau sa supravegheze aceasta implementare. Acest fals argument "a uitat" de obligatia executivului de a executa nu doar la nivel central, ci (prin forurile sale locale) si la niveluri locale legile statului, care (odata acceptate) sunt obligatorii pentru toata lumea. Daca lucrurile ar sta cum spunea (la ora asta) fostul ministru, atunci intr-adevar, ordinul ministrului privind eliminarea segregarii ar putea fi negociata in functie de parerile locale despre acest fenomen. Si atunci, intr-adevar, inspectoratul scolar judetean, sau inspectorul sau pentru romi si-ar putea permite sa nu se implice in eliminarea efectiva a segregarii. Dar din moment ce ele nu stau asa, cei prezenti la intalnire s-ar fi asteptat pe drept ca reprezentantul institutiei centrale sa poata fi interpelat cu succes in raport cu implementarea sau non-implementarea deciziilor proprii pe plan local. Dar s-au inselat. Astfel incat intalnirea a devenit o manifestare a sistemului in ansamblul sau. A exemplificat sistemul (scolar) care ia decizii si elaboreaza legi/hotarari/reguli (sub impactul unor organizatii internationale si/sau presiunea unor organizatii de drepturile omului), dar care ramane un regim ale carui actori sociali, nefiind de acord cu ele, nu fac nimic pentru a impune aceste decizii. Din contra, fac apel la "spiritul lor democratic" atunci cand observa (poate chiar multumiti) ca deciziile privind, de exemplu romii, cu care ei nu sunt acord, nu sunt acceptate de catre multi altii aflati la alte nivele decizionale ale sistemului in cauza, si - intr-un mod ipocrit - fac apel la organizatiile civice ale romilor sa le impuna, de parca ele ar putea sa impuna ceva in pofida intregului regim.  

Chiar daca educatia scolara a majoritatii femeilor cu care am discutat si care au copii de varsta scolara sau prescolara este foarte redusa, doar unele avand opt clase absolvite, cele mai multe dintre ele considera ca azi nimeni nu se mai poate descurca fara scoala. Chiar daca nu au prea mare incredere in scoala, sau nu au prea mari sperante in legatura cu orizontul maxim pana unde copiii lor ar putea sa ajunga, sau chiar daca infrunta mari lipsuri materiale care le fac de multe ori sa fie disperate in legatura cu posibilitatea de a-si trimite copiii la scoala, si chiar daca trebuie sa se lupte impotriva tratamentului lor nedrept, ele isi exprima speranta ca scoala va face ca fetele si baietii lor sa traiasca altfel decat au trait ele. In viata lor de zi cu zi nu au prea multe repere fata de care ar putea sa creada ca viata lor si a familiilor lor s-ar imbunatati, dar, dincolo de rutina cotidiana a supravietuirii, chiar daca nu este un element pe care sa-l poata controla sau un factor pe care sa-l agreeze prea tare, proiecteaza asupra scolii o serie de asteptari. Acceptarea, nevoita, defapt, a situatiei in care se afla, nu inseamna in cazul acestor femei si barbati ca ar fi renuntat la visurile proiectate in viitor, ceea ce inseamna ca nici "trairea in prezent" nu este lipsita de abilitatea de a face planuri dincolo de supravietuirea de pe o zi pe alta. Si faptul ca aceste planuri au de a face - poate doar in lipsa altor alternative, dar oricum, asta este situatia - cu una dintre institutiile societatii in care traiesc, reflecta foarte clar ca ei/ele (chiar daca in diferite masuri isi pastreaza sentimentul diferentei) doresc sa se integreze in comunitatile din jurul lor. Exceptie fac doar familiile de gabori care - facand referire la traditiile stramosesti - raman consecventi ideii de a nu trimite copiii lor (mai ales fetele) la scoala de la un anumit nivel incolo. Aceasta decizie rezulta in mai mica masura din dorinta lor de a nu se amesteca cu alte "natii" (cu toate ca nici acest element nu ii este strain), ea mai degraba se inradacineaza in cultul si strategia protectiei fetelor (si prin ele a onoarei familiale), precum si in speranta (chiar daca tot mai putin realista) de a-si putea face traiul din meseriile lor traditionale, invatate de la tata la fiu. Neinscrierea la scoala, sau nefrecventarea sau abandonarea ei nu tin, deci, nici de "dorinta" innascuta sau culturala de a nu invata, nici de mostenirea biologica a "inabilitatii" de a avea succes in acest domeniu.

Concluzia majora a analizei este ca problema - și in acest domeniu al educației școlare -, nu este a romilor, ci tine de relatia dintre ei si majoritari, constand dintr-o serie de precaritati materiale, ierarhii sociale si prejudecati culturale care toate impreuna ingreuneaza (in unele cazuri pana la a-l face imposibil) accesul la educatie scolara si la performantele recunoscute drept adecvate in aceasta sfera. Segregarea scolara (impreuna cu ghetoizarea rezidentiala) cu siguranta acutizeaza aceasta problema, facandu-i incapabili pe indivizi, din punct de vedere structural, sa se afirme altfel decat acest sistem le permite. Mai departe ea depriveaza atat romii cat si neromii de beneficiile diversitatii culturale. In concluzie putem afirma ca o societate si un stat care permite ca segregarea scolara sa existe sau nu face totul (inclusiv prin politicile sale economice) pentru a o elimina, are mari deficiente in asigurarea drepturilor sociale, economice si culturale ale cetatenilor sai.

ABSTRACT

Research on school education observes that - on the one hand - this is the way by which an individual fulfils his adult life on economic and social plans, or differently put is an instrument of social mobility, but - on the other hand - is one of the mechanisms by which social inequalities and disadvantages are reproduced. At its turn, access to school education is strictly linked to access to housing, labor market, or health, because the interdependence of all these aspects of life are structuring the opportunities of the individual.

Observing the reduced access of Roma children to school education, analysts are identifying many of its causes, such as: lack of identity papers, which is linked by case to the lack of property acts; precarious financial (including housing) conditions that might cause school abandonment, especially in cases when the school is not offering efficient remedial programs for children disadvantaged by their family background; early marriages and birth in the case of girls, practices linked to conceptions about virginity, women's protection and their role in the community; depreciation of school education under the conditions in which many educated people are not successful on finding jobs according to their studies and qualifications, and in which - on the other hand - many might become materially fulfilled without an advanced level of school education; prejudices and discriminatory treatment practiced by teachers, children and their parents against Roma children; going abroad to work without taking care about the school reintegration of children; school segregation as a form of discrimination that reduces the chances of co-habiting with the majority population and of benefitting of the services of an education of good quality.

The aims of the research conducted between August 2008 - January 2009 within the project "Roma Women Against Segregation" implemented by the Roma Women's Association for Our Children from Timisoara, that stands on the base of this report, were the following: the acknowledgment of the situation of Roma children and of the phenomenon of school segregation in the city (discussed in the chapter Case study on Timisoara); the description of local realities in the light of Roma pupils' schooling and of the educational policies for Roma at national level (presented in the chapter Contextualization); and making some conclusions and recommendations regarding the causes and effects of segregation, and the implementation of the Romanian desegregation policies (in the chapter Conclusions and Recommendations). The qualitative and quantitative research methods used in my research were as follows: collecting quantitative data by questionnaires at schools and at the school inspectorate from Timisoara; semi-structured interviews with parents; participant observation at different public events (such as the launching of the project "Roma women for de-segregation", the training sessions offered for school teachers, and the visit of the by-then Ministry of Education at the premises of the "Association of Roma Women for Our Children"); and the analysis of Romanian educational policies.

The statistics of the Ministry of Education on Timis county, for the school year 2004/2005, reflect that the percentage of pre-school and school children enrolled into educational institutions is around 3% of the total number of enrolled children into this system. At the gymnasium level Roma pupils are 3% of the total population of children at this level, and their percentage is higher (6%) at the level of elementary school. But their presence is more reduced in kindergartens (only 2% of children from kindergarten are self-declared Roma), and even more decreased at the secondary education level (including lyceums, and vocational/professional schools), i.e. around 0,003%. Statistics also show that 65% of children declared as Roma are speaking Romani, and out of the latter 28% are learning Romani language and 6% do learn Romani history at school (which also means that out of the self-declared Roma children 18% do learn Romani language, and 4% Romani history).

My research from Timisoara was conducted in eight schools, but also at different events linked to the project, and in fifty Roma families. On the base of the data collected from schools one may conclude that (for several reasons) some still have segregated classes, and there is a school in the city where Roma pupils are more than 50% of the total student population, while across the street there is a school with no Roma students enrolled.

With the occasion of my discussions at schools and at some project-related events I could observe that the problem of segregation was one surrounded by a lot of confusions. One of the mostly misunderstood aspects of this issue was the uncertainty between the national minorities' right to learn in their mother tongue (and to maintain and develop their culture), and the right of children of different ethnicity to have access to school education of a good quality (and implicitly to desegregation). Above all, people were reluctant to recognize their own anti-Gypsy stereotypes and the mechanisms of structural discrimination embedded into local educational institutions. With the occasion of his visit at the Roma Women's Association's premises in November 2008, the by-then ministry of education was showing his indignation about the parents' and school mediators' questions regarding the problems of enrolling Roma children into kindergarten. Moreover, by referring to "democracy practiced at the grassroots" and to the lack of the (I would say false) governmental populism (but actually by denying the assumption of its own decisions), he emphasized for several times that a minister did not have any obligations and possibilities to implement the regulations of the government that he represented or to control this implementation at local levels. So the event became a manifestation of how the whole system was functioning. It exemplified that decisions in this system might have been taken under the pressure of international human rights organizations, while its social actors would not agree on them and would not be dedicated to their execution. On the contrary, they would make appeal to their "democratic spirit" when observing that decisions regarding, for example, Roma, were not accepted by the stakeholders of the local level, and - very hypocritically - they would like to transfer the whole responsibility to Roma civic organizations as if they would be able to impose something against the whole regime.  

Even if the educational level of the majority of Roma women who were having school-aged children was quite low, most of them considered that today nobody might be successful in life without a proper school education. Even if they did not really trust the school and even if their expectations regarding the maximum horizon that their children might achieve might have been very low, or even if they did have to face huge material difficulties of sending them to school, and even if they have had to fight against their unfair treatment, they expressed their hopes about the role of school education in the improvement of the life of their daughters and sons. Their experiences did not allow them having many ideas about how their conditions might get better, but - behind the routine of everyday survival - even if they did not have control on it, they projected many expectations on the school. This proves that the acceptance of their given condition does not mean that they do not have dreams about the future of their children, which moreover confirms that even the strategy of living in the present is not lacking the ability of making plans. The fact that this planning is related to one of the institutions of the society in which they live, it reflects that (even if for a certain degree they keep their sense of difference) Roma women and men wish to integrate into the communities around them. One exception would be the Gabor gypsy families that - referring to their old traditions - do not let their children (and especially girls) to school behind the elementary level. But this decision of theirs results less from their will of not mixing with others, but more from their ideas about protecting the honor and safety of girls, children and family, and from the hope of continuing to make a living out of their traditional crafts passed from fathers to sons. So the non-enrollment to school, or school abandonment in any of the discussed cases was not related nor to the "inborn" or cultural will of not learning, or to the biological legacy of the "inability" to have success in school education.

The major conclusion of my analysis is that "the problem" in the domain of school education - as well as in other domains - is not the problem of Roma, but of the whole society, being part of their relationships with the majority population. Most importantly, it consists in a series of precarious material conditions, social hierarchies and cultural prejudices which altogether reduces the access of Roma children to school education, success and performances. School segregation, together with residential ghettoization definitely sharpens this problem, making the individuals structurally unable to affirm themselves differently than the system permits them. Moreover, it deprives Roma and non-Roma from the benefits of cultural diversity. One may affirm that a state or a society that allows the persistence of school segregation, or does not make everything (including by the means of its economic policies) to eliminate it, has great deficiencies in assuring social, economic and cultural rights for all of its citizens.

CUPRINSUL RAPORTULUI

Introducere

Obiectivele, metodologia si derularea cercetarii

STUDIU DE CAZ TIMISOARA

Capitolul I. Situatia din scolile cuprinse in proiectul "Femei rome impotriva segregarii"

Capitolul II. Cadre didactice despre segregare

Capitolul III. Parinti despre educatia scolara a copiilor

CONTEXTUALIZARE

Capitolul IV. Situatia scolara a copiilor si politicile educationale pentri romi in Romania

CONCLUZII SI RECOMANDARI

Capitolul V. Cauzele si consecintele segregarii

Capitolul VI. Recomandari

INTRODUCERE

OBIECTIVElE, METODOLOGIA SI DERULAREA CERCETARII

Obiectivele cercetarii

Cunoasterea situtiei accesului copiilor de etnie roma si in mod particular a fenonemului segregarii in sistemul scolar timisorean, pe baza cercetarii de teren efectuate in orasul Timisoara prin metode de cercetare cantitative si calitative (Studiu de caz Timisoara).

Cunoasterea realitatilor locale in raport cu situatia scolara a copiilor si cu politicile educationale pentru romi in Romania (Contextualizare).

Formularea unor concluzii si recomandari cu privire la cauzele si consecintele segregarii, precum si la implementarea politicii privind desegrarea scolara in Timisoara (Concluzii si recomandari).  

Metodologia cercetarii

Metode de cercetare multidisciplinare

o  culegere date cantitative la/prin scoli si la/prin ISJ

o  interviuri semi-structurate cu parintii

o  observatie participativa si discutii informale cu cadre didactice si copii la scoli

o  observatii si discutii in timpul unor evenimente (lansarea proiectului, sesiunea de formare, intalnirea cu ministrul)

o  analiza politicilor educationale pentru romi

Instrumente de lucru

o  chestionar scoli si chestionar ISJ

o  ghid pentru interviul cu parintii

o  ghid pentru observatii si discutii informale cu cadre didactice si copii de la scoli

o  ghid de intrebari pentru discutia cu participantii la sesiunea de formare

o  intrebari/schema pentru analiza de documente

Derularea cercetarii

clarificarea rolului cercetarii in proiect, documentare in domeniul politicilor educationale pentru romi si in domeniul situatiei scolare a romilor in Romania; analiza lor in Capitolul IV: august 2008

elaborarea instrumentelor de lucru ale cercetarii, si concluzii de pe urma analizei politicilor educationale pentru romi: septembrie - octombrie 2008

depunerea chestionarelor la scoli si la inspectoratul scolar judetean, colectarea chestionarelor completate de la scoli;

interpretarea datelor in Capitolul I: noiembrie - decembrie 2008

pregatirea echipei de studenti voluntari in cadrul proiectului pentru realizarea observatiilor participative din scoli, si realizarea acestor observatii, si interpretarea observatiilor in Capitolul I: noiembrie, decembrie 2008 - ianuarie 2009

participare ca si formator la prima sesiune de formare in domeniul desegregarii, si discutii cu cadrele didactice participante; interpretarea discutiilor cu cadrele didactice in Capitolul II: noiembrie 2008

participare la lansarea publica a proiectului la primaria municipiului Timisoara (august 2008) si la intalnirea cu ministrul educatiei la sediul Asociatiei Femeilor Tiganci "Pentru Copiii Nostri"; interpretarea lor in Capitolul II: noiembrie 2008

pregatirea echipei de studenti masteranzi si cercetarori voluntari, si efectuarea interviurilor inregistrate cu parintii; discutarea ghidului de interviu, si interpretarea datelor in Capitolul III: noiembrie - decembrie 2008

interpretarea datelor si scrierea raportului de cercetare; vezi Raportul de cercetare: ianuarie - februarie 2009.

STUDIU DE CAZ IN TIMISOARA

capitolul i

sITUATIA DIN SCOLILE CUPRINSE

IN PROIECTUL "FEMEI ROME IMPOTRIVA SEGREGARII"

Observatii prelimimare despre oras

In documentele oficiale ale administratiei locale,[1] Timisoara este definita drept un "oras de cinci stele", un titlu castigat in 2000 de pe urma unui program derulat in Romania de USAID. Datele economice cu care se mandreste primaria sunt: rata somajului sub 4%, nivelul investitiilor straine de 4 ori, iar salariile de 20% mari decat media la nivelul tarii. Populatia stabila a municipiului, conform recensamantului din 2002, este de 317.660, din care 52,63% de sex feminim, iar 47,37% de sex masculin. Populatia activa (43,28% din totalul locuitorilor) se imparte intre cea ocupata de 92,38% si someri (in proportie de 7,62%). Statutul profesional al celor ocupati se arata astfel: 94,27% salariati; 3,08% patroni; 2,39% lucratori pe cont propriu; restul de 0,26% aflandu-se in alte situatii (membrii ai unor societati agricole cooperatiste, lucratori familiali in gospodarie proprie). In marea lor majoritate, ei sunt ocupati in sectorul privat (63,05%), deci lucreaza mai putini in cel de stat (33%), sau cel mixt (3,78%), sau in gospodarii proprii (0,17%). Bugetul primariei pe 2007 si harta prezentata pe pagina de internet a primariei in cadrul planului de urbanism local ne arata o zona in plina dezvoltare economica, aflata in competitie cu celelalte mari orase ale Romaniei.

In ceea ce priveste aspectele culturale ale identificarii orasului, acesta este denumit si "Mica Viena" si/sau "orasul model al multiculturalitatii si al convietuirii interetnice pasnice". Care sunt realitatile din spatele acestei ultime imagini ideale? Recensamantul din 2002 ne da anumite repere cantitative despre tabloul etnic al orasului, bazate la randul lor pe auto-identificarea cetatenilor: la acea ora, in municipiul Timisoara, 3.114 de cetateni s-au declarat romi, ceea ce constituie un procent de 0,98% din totalul populatiei de 317.660 locuitori. Din acest total 85.14% s-au declarat romani; 7.91% maghiari; 2.24% germani; 1.04% sarbi; iar restul de 2.69% de alte etnii (ucraineni, slovaci, evrei, rusi, lipoveni, turci, tatari, svabi, sasi, chiar si secui, aromani, sau macedoromani). Aceste statistici nu sunt in masura, desigur, sa ne faca sa intelegem modul in care sistemele de clasificare etnice perpetueaza distinctia dintre Romi si ne-Romi in defavoarea celor dintai, si/sau motivele ce stau la baza (non)identificarii de catre o persoana ca alta drept de etnie sau "natie" roma. Pentru aceasta trebuie sa cunoastem modalitatile in care Romii sunt tratati/reprezentati de cei care detin puterea simbolica si materiala in diferitele domenii ale vietii, sau prin care se definesc si se mentin criteriile "normalitatii" si acceptabilitatii sociale, dar desigur si la strategiile lor de viata si la conceptiile lor elaborate si ca reactii la provocarile sistemului care ii plaseaza la margini.

In lipsa datelor de la inspectoratul scolar judetean, care nu ne-au fost furnizate nici la aceasta ora, situatia din scolile Timisorene cuprinse in proiectul "Femei rome impotriva segregarii" a fost identificata si este descrisa in acest raport pe baza chestionarului "date despre scoala si clase", precum si pe baza vizitelor, observatiilor si discutiilor purtate la aceste scoli de catre mine personal, si de catre studentele voluntare participante la proiect. Pe langa aceste informatii obtinute de pe urma investigatiilor noastre directe facute la scolile generale 1, 4, 5, 14, 15, 21, precum si la Colegiul Banatean si Centrul pentru Educatie Incluziva, mai avem la dispozitie o statistica a Ministerului Educatiei, care, la nivel de judet, ne arata urmatoarele cifre pentru anul scolar 2004/2005:

Tabelul de mai sus ne arata ca procentul copiilor prescolari si scolari inscrisi in sistemul de invatamant se afla in jur de 3% fata de numarul total de copii prescolari si scolari din acest sistem. Cam in acelasi procent de 3% sunt prezenti elevii romi in invatamantul gimnazial, procentul lor fata de numarul total de elevi fiind un pic mai mare in clasele I-IV (in jur de 6%). Acest procent este mai scazut in sistemul de invatamant prescolar (dintre prescolari doar 2% sunt copii ale caror parinti se declara romi), si este cu mult mai scazut la nivelul claselor IX-XIII (care include toate formele de invatamant, adica liceele, scolile profesionale si scolile de ucenici), el fiind doar de 0,003%. Tabelul de mai sus ne mai arata ca 65% dintre copii care se declara de etnie roma declara ca sunt vorbitori de romani, iar dintre vorbitorii de romani 28% invata limba romani la scoala si 6% dintre ele invata materia de istoria romilor (ceea ce mai inseamna ca dintre copiii care se declara romi 18% invata limba romani si 4% invata istoria romilor).

Datele oficiale ne mai arata ca in orasul Timisoara exista 19 unitati de gradinita cu program scurt, 37 de gradinițe cu program prelungit, o gradinița cu program saptamanal, 26 de scoli avand clasele I-VIII.

Chestionarul pentru scoli si pentru inspectoratul scolar judetean aplicat in aceasta cercetare a fost conceput in asa fel, incat sa se poata auto-completa la scoli de catre directori, sau persoana desemnata de ei cu acest scop, respectiv de catre inspectorul specializat pe problemele romilor de la ISJ Timis. Chestionarele le-am dus personal la scolile generale 1, 4, 5, 14, 15, 21, precum si la Colegiul Banatean si Centrul pentru Educatie Incluziva, dar si la ISJ Timis, singura, sau impreuna ori cu mediatorul scolar de la Scoala generala nr. 1, ori impreuna cu directorul proiectului "Femeile rome impotriva segregarii". Chestionarele completate au fost colectate din scoli de catre mediatorul scolar. Discutiile informale purtate cu directorii de scoli cu ocazia inmanarii chestionarelor au fost ocazii valoroase pentru mine pentru a invata despre cadrele generale ale problemei investigate si de a pune in context anumite pareri si atitudini exprimate fata de problematica scolarizarii elevilor de etnie roma si fata de fenomenul segregarii. Chestionarul pentru inspectorat nu s-a completat nici pana la aceasta ora, chiar daca s-a promis acest lucru inca de la depunerea sa inregistrata la ISJ Timis.

Ghidul pentru observatii la scoli a fost elaborat cu scopul de a asista studentii voluntari din cadrul proiectului "Femei rome impotriva segregarii" in activitatea lor din scolile cuprinse in proiect. Ideea a fost ca ele (studente la licenta, asistenta sociala), in pregatirea si de-a lungul activitatii lor tutoriale la scoli pe langa elevii de etnie roma, sa faca aceste observatii pe baza participarii lor la diverse evenimente si ocazii (inclusive ore de clasa, pauze, programe extracuriculare, etc). Ghidul pentru observatii astfel conceput a urmarit, deci, doua scopuri: sa le ghideze in efortul lor de a identifica problemele cu care elevii romi se confrunta la scoala, si sa genereze informatii despre aceste probleme ce pot fi valorificate si in contextul cercetarii. Acest experiment a fost reusit doar intr-o anumita masura, in sensul ca dintre cele sase voluntare doar doua au dus pana la capat acest demers, chiar daca nici ele nu au facut acest lucru in toate scolile planificate.   

Interpretarea datelor extrase din chestionar, facute si in lumina discutiilor mele informale cu directorii de scoli, precum si in lumina notelor scrise pe marginea observatiilor de la scoli de catre studentii voluntari in proiect, este prezentata in acest prim capitol al raportului de cercetare la punctele de mai jos (I.1 si I.2).

I.1 . DATE DESPRE NUMARUL DE ELEVI DIN SCOLILE VIZITATE

Pe baza chestionarelor completate de directorii de scoli

I.2. SITUATIA ELEVILOR DE ETNIE ROMA LA SCOLI

Scoala generala nr. 1

Scoala se afla in cartierul Fabric, la vreo 3 km de cartierul Kuntz locuit in preponderenta de romi netraditionali. Din totalul de copii inscrisi (335), aproximativ 22% sunt de etnie roma. Stabilirea numarului de copii romi s-a facut de catre scoala pe baza declaratiilor facute de parinti dupa inceperea anului scolar, si nu la inscriere. La intrebarea referitoare la domiciliul elevilor inscrisi la aceasta scoala nu ni s-a dat raspuns in chestionar. Totusi, din discutiile cu directoarea si cu directoarea adjuncta reiese ca scoala obisnuieste sa inscrie si copii care nu sunt acceptati in alte scoli, astfel scoala are un anumit "renume" in oras, nu neaparat favoribil, definit prin termeni cum ar fi "scoala cu multi copii romi", sau "scoala cu multi copii problematici". Ulterior am aflat ca doar elevii cu CES repartizati in aceasta unitate de catre Comisia de Expertiza din cadrul Directiei pentru Protectia Copilului locuiesc in alte cartiere. Scoala declara ca etnia copiilor se inregistreaza pe baza autoidentificarii facute de parinti, dar si de copii, si acest lucru se face pentru statisticile cerute de catre Inspectoratul Scolar Judetean, precum si Ministerul Educatiei. Parerea mea este ca dincolo de aceste inregistrari oficiale insa (care au drept scop identificarea numarului de elevi romi si implementarea politicilor pentru romi pe baza acestuia), in viata de zi cu zi, si nu neaparat cu scopul constient de a dezavantaja, clasificarea etnica de facto se face si pe baza hetero-identificarii (pe baza de nume, domiciliu, port, limba materna, sau chiar culoarea pielii) si sta la baza distinctiilor si ierarhiilor facute intre persoane.

Din discutiile informale, precum si din discutiile purtate intre cadre didactice, eu am ajuns la interpretarea ca starea de fapt mentionata mai sus (adica "numarul mare de copii cu probleme la scoala noastra") creaza mult stres si multe tensiuni, frustrari si nemultumiri ale cadrelor didactice, care chiar si-au pus problema in urmatorii termeni: "sanatatea noastra versus acceptarea tuturor copiilor cu probleme". In intelegerea mea, acest lucru trebuie interpretat in contextul in care "pierderea" copiilor inscrisi la scoala este problematica in conditiile in care numarul copiilor de varsta scolara este in continua descrestere. Precum si in conditiile in care cadrele didactice primesc puncte in procesul lor de evaluare in functie de numarul de cursuri de perfectionare la care participa (printre ele si cursul de educatie incluziva), iar scoala beneficiaza de o crestere de buget in functie de coeficientul primit, spre exemplu, pentru "elevii cu cerinte educationale speciale". La aceasta scoala am aflat ca unitatea nu a beneficiat pana in prezent de acordarea unei suplimentari de la buget pentru scolarizarea acestor elevi, deoarece nu a fost introdusa inca finantarea in functie de numarul de elevi. Parerea mea este ca aceasta atitudine ambigua fata de "prezenta in numar prea mare a copiilor romi la scoala" se complica si datorita faptului ca in mod recent in Romania, in materie de inscriere la scolile cu clasele I-VIII, s-a renuntat la sistemul de circumscriptii, in urma caruia, de exemplu, parintii copiilor romani isi pot retrage copiii de la o scoala cu scopul de a-i inscrie altundeva nemaifiind constransi de apartenenta la o anumita scoala datorita domiciliului. In acest context cadrele didactice isi exprima teama ca parintii isi retrag copiii din scoala daca "scoala este plina cu romi", si astfel institutia nu pierde elevi doar in numar absolut, ci ii pierde pe "elevii buni", care aduc prestigiu scolii pe baza performantelor lor scolare si promovarii la liceu. Ulterior am aflat ca la aceasta scoala un numar de cinci cadre didactice au fost recompensate cu acordarea gradsiei de merit pentru desfasurarea a numeroase activitati cu elevii din grupuri dezavantajate, aceasta dovedind ca se poate face performanta si fara premii la olimpiade. Dupa cum notez in ultimul paragraf al Capitolului II, sistemul scolar romanesc ar trebui sa recunoasca mai adecvat valoarea muncii cadrelor didactice care lucreaza cu copiii defavorizati (caci sistemul confera prestigiu mai ales cadrelor didactice de la scolile de elita, care se mandresc cu rezultatele exceptionale ale elevilor lor), iar evaluarea copiilor si a cadrelor didactice care lucreaza cu ei ar trebui facuta in functie de dezvoltarea/schimbarea pe care o parcurg de la un anumit nivel la altul, si nu doar in functie de rezultatele la testele unice.

In aproprierea scolii se afla scoala speciala a orasului, de unde, de asemenea, se directioneaza catre Scoala generala nr. 1 copiii care se considera a fi capabili sa treaca la "invatamant normal", ei constituind aici - impreuna cu alti copii cu alte tipuri de "probleme" -, grupul "elevilor cu cerinte educationale speciale" (CES). Conform declaratiilor de la scoala, numarul elevilor CES aici este 37, deci circa 12% din totalul de 335 de elevi inscrisi la aceasta scoala, dar ei nu sunt repartizati in clase separate. La intrebarea referitoare la etnia elevilor CES nu ni s-a oferit raspuns in chestionar. Ulterior am aflat ca din totalul de 45 de elevi cu CES zece elevi sunt de etnie roma. Elevii CES beneficiaza de asistenta unor cadre didactice specializate "itinerante", care participa din cand in cand la orele din programa scolara zilnica, si ofera acestor copii si asistenta in cadrul programului "scoala de dupa scoala".

Potrivit directorilor, acest program de scoala dupa scoala, impreuna cu programul "A Doua Sansa" (la care sunt inscrisi 10 persoane/impartirea pe etnii nefiind specificata, dintre care 8 persoane peste varsta de 17 ani), precum si activitatea mediatorului scolar au facut ca in ultimii ani la aceasta institutie sa nu existe abandon scolar (in anul 2007/2008 a fost doar un singur caz, in timp ce in 2006/2007 au fost 13 cazuri), si chiar daca au fost repetente (de exemplu in anul scolar 2007/2008 in cazul a 17 elevi/ai caror distribuire pe etnii nu ni s-a oferit), elevii respectivi s-au reinscris la nivelul pe care trebuie sa-l repete. Ulterior ni s-a comunicat ca in cadrul programului "A Doua Sansa" la invatamantul primar predomina cursantii de etnie roma, din cei 10 inscrisi in momentul de fata sunt 8 romi, iar la secundar inferior romi sunt doar doi din totalul de 24. Si ca, chiar daca MECT nu cere statistica pe etnie a repetentilor, din verificarea cataloagelor a rezultat ca din totalul de 24 de repetenti, 8 erau de etnie roma. Directorii explica ca, fiind vorba despre nivelele incluse in ciclul invatamantului obligatoriu, fenomenul abandonului scolar nici nu ar trebui sa existe. Parerea mea este ca, pe langa programele mentionate, care intr-adevar au potentialul sa imbunatateasca performantele scolare, exista si o strategie implicita (ascunsa) a cadrelor didactice de a facilita trecerea peste clase, si anume reducerea expectantelor fata de "elevii cu probleme". Totusi, atunci cand se afirma ca nu exista abandon scolar la aceasta institutie, nu se ia in considerare faptul ca numarul elevilor de etnie roma este in continua descrestere de la o clasa la alta. Chiar daca in anii precedenti numarul de copii romi inscrisi la scoala a fost diferit decat este acum, diferenta intre numarul de copii romi din actuala clasa a IV-a (18) si intre numarul de copii romi din actuala clasa a VII-a (3), sau lipsa totala a copiilor romi de la nivelul clasei a VIII-a (deci si dintre cei care isi continua studiile la clasele 9-10, ce fac parte, mai nou, din invatamantul obligatoriu) ne face sa recunoastem ca acest fenomen al abandonului scolar inca este prezent in cazul copiiilor romi. Ulterior ni s-a transmis de la scoala ca descresterea numarului de elevi romi la ciclul gimnazial se datoreaza faptului ca in urma cu mai multi ani inscrierea copiilor romi in scoala era in numar scazut din cauza situatiei materiale, si ca introducerea programelor sociale ale Guvernului Romaniei (lapte si corn, rechizite gratuite si burse sociale) au dus la cresterea numarului de copii romi care se inscriu la scoala. Mentionez ca aprecierea cauzelor numarului scazut a copiilor de etnie roma la nivel gimnazial ar merita o analiza mai complexa. Printre altele ar trebui sa vedem daca, de exemplu, in anul scolar 2001/2002, atunci cand actualii copii de a opta s-au inscris in clasa intai, chiar nu era nici un copil de etnie roma printre ei, precum nu este nici unul azi in clasa a opta? Oricum ar fi, trebuie totusi sa recunoastem efortul scolii in informarea parintilor cu privire la aceste rechizite si burse, precum si faptul ca, precum ni s-a comunicat ulterior, azi dintre 127 de elevi care au primit rechizite, 43 sunt elevi romi, iar din cei 82 care beneficiaza de bursa sociala, 19 sunt romi.

La aceasta scoala nu s-a completat chestionarul in locurile unde se cerea mentionarea numarului total de elevi si a numarului de elevi de etnie roma la clasele existente la acelasi nivel educational. Dar la intrebarea referitoare la clasele paralele s-a specificat ca la nivelul clasei intai si a opta exista cate doua clase, iar la nivelul celorlalte clase cate trei unitati. La fiecare nivel scoala are o clasa pentru copiii care invata in limba maghiara. In clasele cu invatamant in limba maghiara nu sunt inscrisi copii romi. Scoala este recunoscuta in oras (si) ca si "scoala maghiara", organizand si multe activitati extracuriculare in domeniul promovarii limbii si culturii maghiare, dar si cel al educatiei multiculturale (publicand in acest sens o revista scolara si mentinand programe de schimb de experiente cu scoli din Ungaria si Serbia).

Chiar daca la scoala in chestionar nu s-au dat date despre numarul de copii inscrisi la acelasi nivel in clase paralele, de-a lungul discutiilor noastre s-a recunoscut existenta clasei constituite aproape in exclusivitate din copii de etnie roma, si anume clasa a IV-a B. Atunci eu am consemnat 18 copii de etnie roma in acea clasa, ulterior ni s-a transmis ca dintre cei 16 elevi din aceasta clasa, 15 sunt de etnie roma. Conform relatarilor de la scoala, clasa s-ar fi constituit in toamna anului 2005, atunci cand respectivii copii urmau sa inceapa clasa intai; clasa s-ar fi format in exclusivitate din copii romi deoarece toti parintii romi si-ar fi inscrisi copiii la scoala cu cateva zile dupa inceperea anului scolar, atunci cand celelalte clase (respectiv I. A./clasa romana, si I. M./clasa maghiara) erau deja constituite, copiii care au inceput deja scoala in aceste clase neputand fi dislocati in alte clase. La intrebarea daca se fac demersuri in vederea desegregarii clasei unde invata in preponderenta (peste 50%) copii romi, s-a raspuns ca la inceputul anului scolar 2009/2010 se va schimba componenta etnica a claselor care termina clasa a patra in vara anului 2009. In clasa a IV-a B limba de predare este limba romana, deci clasa nu se considera a fi o clasa constituita pe baza dreptului la invatamant in limba materna. De altfel, la aceasta scoala, pe baza declaratiilor, inscrierea copiilor se face pe baza ordinii in care acestia se inscriu. Ulterior ni s-a comunicat ca procesul de desegregare a acestei clase a inceput inca din anul scolar 2007/2008, conform Ordinului MECT 1540/2007, prin organizarea activitatilor de tip "scoala dupa scoala" si a celor extracurriculare cu elevi din ambele clase. Mentionez aici ca, precum arat in Capitolul IV, deja in aprilie 2004 MECT a elaborat si publicat o notificare care a condamnat segregarea si a lansat apelul catre factorii centrali si locali privind elaborarea strategiilor de desegregare eficiente, dar aceasta notificare se pare ca nu s-a pus in practica la nivelul inspectoratelor scolare din intreaga tara (si nu numai din Timisoara). Tocmai de aceea era nevoie de revenirea la aceasta problema in 2007, cu o noua notificare ministeriala

La nivelul clasei a doua, fara sa ni se dea distribuirea numarului de elevi pe clase paralele, procentul elevilor romi se arata a fi de de cc. 52%. Deoarece in nici un context nu am auzit discutii despre clasa segregata roma la nivelul clasei a doua, prespun ca elevii romi sunt distribuiti uniform intre cele doua clase unde se invata in limba romana. Procentul lor este mai scazut la nivelul clasei a treia (38%), clasei intai (18%), clasei a cincea (28%), clasei a sasea (21%), clasei a saptea (9%) si clasei a opta (0%). Procentele de sub 50% la aceste nivele educationale (chiar daca sunt un semn al lipsei segregarii), ele nicicum nu sunt un semn bun in privinta scolarizarii copiilor romi, mai ales daca presupunem ca lipsa copiilor de varsta scolara din cartierul Kuntz la aceasta scoala apropriata lor nu inseamna nicicum ca ei s-au inscris la o alta scoala, mai indepartata de ei. Cazul scolii generale nr. 1 ne arata ca in cazul scolilor cu o pondere relativ mare de copii romi (datorata proximitatii scolii de domiciliul elevilor, dar poate si deschiderii acestor scoli fata de ei) scoala poate fi facuta responsabila de existenta segregarii doar in cazul in care ea are mai multe unitati de clase la acelasi nivel educational. Daca are (sau ar avea) o singura clasa la un singur nivel, si acolo ar fi o preponderenta a elevilor romi, aceasta situatie de segregare nu s-ar putea rezolva doar la nivelul scolii si ar necesita interventia inspectoratului scolar judetean in medierea in aceasta problema intre scoli.

Dintre cadrele didactice de la aceasta scoala (in total in jur de 70), 38 sunt necalificate, 3 sunt cu studii superioare dar fara alte gradatii, 13 si-au dat definitivatul, 4 au grad didactic doi, si 16 poseda gradul didactic unu. Clasa a IV-a B, "clasa de copii romi" a avut pana anul trecut o invatatoare cu gradul intai, insa dupa pensionarea ei clasa a primit invatatoare mai tanara, dar tot cu gradul intai. Copiii au avut probleme cu aceasta schimbare, si nu datorate prezentei sau lipsei gradului didactic la persoana care se ocupa cu ei, ci pur si simplu datorita faptului ca timp de trei ani s-au obisnuit cu invatatoarea lor si nu au putut s-o accepte inca pe cea noua. Oricum, este in mod general acceptat ca schimbarile de acest fel si la acest nivel nu fac bine procesului de invatamant si pregatirii pentru trecerea la ciclul educational urmator.

Daca ne uitam la programele speciale oferite de catre aceasta scoala, putem deduce ca ea a integrat in structura sa mai toate programele ce decurg din politicile educationale pentru romi din Romania. Astfel aceasta scoala are programe care ii vizeaza pe romi ca si categorie sociala dezavantajata (mediatorul scolar angajat din anul scolar 2008/2009 la scoala; programul "A doua sansa" - al carei soarta, dupa terminarea finantarii Phare, nu se cunoaste; programul "scoala dupa scoala", si "Clubul parintilor", care, precum ni s-a comunicat ulterior, continua si azi chiar daca cadrele didactice nu mai sunt retribuite. Asociatiei Femeilor Tiganci "Pentru Copiii Nostri" a desfasurat la sediul sau un astfel de program, dar programul "Scoala dupa scoala" nu se desfasoara la aceasta unitate prin implicarea acestei Asociatii, ci datorita sustenabilitatii proiectului Phare 2005. De asemenea, scoala ofera programe copiilor de etnie roma si ca si copii apartinand unei minoritati nationale. Ca atare, scoala ofera curs de limba romani, precum si curs de istoria romilor, avand un cadru didactic, dar necalificat (care preda aceste cursuri si la alte scoli), dar noua nu s-au oferit date despre numarul efectiv de copii care sunt inscrisi la aceste cursuri. Orele de romani si de istoria romilor se pun ultimele in orar. Ulterior ni s-a explicat ca orele de limba romani au fost puse la sfarsitul orelor deoarece fiind doar 2 grupe cu 36 de elevi, una la ciclul primar si cealalta la gimnaziu, se lucreaza in regim simultan si aceste ore nu pot puse decat astfel. Daca luam in considerare ca, spre exemplu, si proiectul de desegregare de fata a avut dificultati cu intreprinderea de transport urban si in a asigura transportul copiilor de la scoala acasa la o ora care sa le respecte orarul chiar si fara aceste ultime ore, atunci ne putem da seama ca asigurarea frecventarii efective a acestor cursuri este dificila.

Ceea ce priveste pregatirea cadrelor didactice de la aceasta scoala in termenii derularii activitatii lor intr-un context multietnic, se poate observa ca la capitolul participarii la cursuri de formare continua care au tangenta cu aceasta dimensiune, ele stau foarte bine. Dintr-un total de circa 70 de cadre didactice, cate 24 au participat la un curs de educatie incluziva, sau de anti-discriminare, sau de cultura romilor, sau de segregare/ desegregare, sau de dezvoltare comunitara, si 10 dintre ele au participat la curs de comunicare interculturala. Dar tot atatia au participat si la cursuri cum ar fi educatia adultilor, gandire critica, sau managementul clasei. Aceasta rata se explica si prin faptul ca Scoala generala nr. 1 a fost cuprinsa, impreuna cu Centrul pentru Educatie Incluziva si sapte sate din judet, in programul Phare care viza accesul la educatie scolara a copiilor apartinand unor categorii sociale dezavantajate, printre ei romi. Participarea la astfel de cursuri se recunoaste prin acordarea de credite cadrelor didactice respective, care la randul lor conteaza la promovarea acestora, precum si la acordarea salariilor de merit. Totusi, trebuie sa observam ca scoala nu a introdus in programa sa, ca si optionale, cursurile care au fost gandite de catre Ministerul Educatiei drept cursuri care sa asigure educatia multiculturala (cum ar fi cel de educatie interculturala, sau cel de drepturile omului, drept, cel din urma nu putea fi adresat copiilor la nivel gimnazial). Scoala ne-a explicat ca in oferta scolii a fost introdusa de mai multe ori propunerea de optional "educatie interculturala", dar elevii si parintii lor nu au selectat acest optional. Se ofera, in schimb, un curs optional despre istoria Timisoarei, dar este de vazut in ce masura acel curs face referire la comunitatile de romi ca si parte integranta a peisajului multietnic si multicultural banatean. Ulterior am aflat ca optionalul din urma are un capitol referitor la istoria cartierului, si ca elevii clasei a III-a B au un optional numit "educatie interculturala prin traditii, obiceiuri si dansuri populare". Se observa, ca elevii de etnie roma sunt prezenti la evenimente culturale prin spectacole de dans si muzica, dar mai putin la programele interculturale care necesita investitie materiala (cel putin asa se explica, de ce nu merg copiii romi la schimburile de experienta cu scolile din Ungaria si Serbia).

Printre eforturile scolii de a sprijini educatia copiilor de etnie roma (din cartierul Kuntz) trebuie amintita, pe langa cele descrise mai sus, si demersul facut de catre scoala la conducerea Regiei Autonome de Transport, astfel ca a fost introdusa in anul scolar 2007/2008 o cursa regulata pentru elevii scolii a unui autobuz de doua ori pe zi, dimineata si la terminarea cursurilor. Cu recunoasterea tuturor eforturilor scolii si a cauzelor complexe ale segregarii scolare a copiilor romi (printre ele si cauze care, cum spuneam, nu pot fi rezolvate la nivelul unei singure scoli) trebuie spus ca, in termenii nevoii de desegregare, marea problema la aceasta scoala o constituie clasa a IV-a B, care timp de patru ani efectiv a fost o clasa segregata in conditiile in care Notificarea MEC Nr. 29323/20.04.2004 a prevazut urmatoarele:

"In vederea aplicarii in totalitate a Conventiei Internationale privind Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare Rasiala, a Conventiei Natiunilor Unite privind Drepturile Copilului si a prevederilor din Conventia UNESCO privind Discriminarea in Educatie, Ministerul Educatiei si Cercetarii interzice formarea grupelor in invatamantul prescolar, precum si a claselor I si a V-a, cuprinzand exclusiv sau preponderent elevi romi. Acest tip de organizare a grupelor / claselor, indiferent de motivele invocate, constituie forme de segregare. Segregarea este o forma grava de discriminare. In cadrul sistemului educational, cu exceptia scolilor/claselor cu predarea tuturor disciplinelor in limba romani, segregarea consta in separarea fizica, intentionata sau neintentionata, a copiilor romi de restul copiilor in scoli, clase, cladiri si alte facilitati, astfel incat numarul copiilor romi fata de cei neromi este disproportionat de mare in raport cu procentul pe care copiii romi de varsta scolara il reprezinta din totalul populatiei de varsta scolara in respectiva unitate administrativ teritoriala. Segregarea are drept consecinta accesul inegal al copiilor la o educatie de calitate. Separarea in gradinite si scoli conduce invariabil la o calitate a educatiei inferioara celei oferite in grupele, clasele sau scolile cu o alta majoritate etnica a populatiei scolare."

In acest moment, precum s-a recunoscut de aceasta scoala, si precum am aratat si eu in acest raport, este extrem de important ca exista vointa de a pune capat acestei stari cu inceputul anului scolar 2009/2010, atunci cand elevii trec la ciclul gimnazial.

Scoala generala nr. 4

Aceasta scoala se afla in cartierul Plopi, unde locuiesc multi romi traditionali, mai ales geambasi, si conform celor declarate de scoala, aici se inscriu doar copii care domiciliaza in cartierul Plopi. Scoala are relativ putini copii inscrisi, in jur de 200, de aceea isi permite sa deruleze programul sau de predare doar inainte de masa, avand cate o singura clasa la fiecare nivel educational. Pe baza auto-identificarii date de catre parinti, la aceasta scoala doar circa 5% dintre copii sunt de etnie roma, si tot atatia se declara de etnie maghiara. Persoana de la scoala care a completat chestionarul, declara ca pe baza auto-declararii parintilor caproximativ 14% dintre elevi sunt de etnie germana, dar ea ii identifica pe cei din urma drept ghipteri, afirmand ca si dintre cei care se auto-declara romani, multi sunt defapt ghipteri.

Chestionarul completat ne arata ca dintre cei inscrisi in clasa intai (un total de 18 elevi), nu este nici un elev de etnie roma, dar clasa are in schimb "5 ghipteri declarati nemti" (care fac cc. 28% din totalul de copii). Discutand informal cu invatatoarea de clasa intai pe coridor, ea afirma ca in clasa ei aproximativ 70% dintre copii sunt de etnie roma, "ceea ce este foarte rau", precum ne spune ea (aducand un argument impotriva acestei stari de fapt din punctul de vedere al romanilor, si nu al romilor), pentru ca "fiind atat de multi laolalta, sunt un model rau si pentru ceilalti". Diferenta dintre cele declarate in chestionar (pe baza auto-declaratiilor facute de parinti, am vazut, cu exceptia "ghipterilor") si acest procent perceput pe baza a ceea ce crede invatatoarea despre cine anume este de etnie roma, este enorma. Ea exprima intr-un mod cat se poate de dramatic manipularile din jurul practicii de numarare si de inregistrare a copiilor in functie de etnia lor: in termeni statistici, cunoscand poate si reglementarile privind combaterea segregarii (care definesc drept segregata o clasa unde sunt inscrisi peste 50% de copii romi), scoala ar fi interesata de ascunderea procentelor "reale" ale romilor (astfel mentinand segregarea lor), si - la acest capitol - ar fi in consens cu acei parinti despre care scoala presupune ca sunt romi, dar care (exercitandu-si dreptul la auto-identificare) nu se declara romi. Totusi, in mod informal (si mai ales atunci cand doresc sa accentueze dificultatile si nemultumirile lor), dincolo de cele auto-declarate de parinti (si de copii, pe baza celor invatate acasa), cadrele didactice sugereaza ca defapt sunt mult mai multi romi in clasele sau scoala lor, si ca asta face ca elevii romani sa se retraga sau sa nici nu se mai inscrie acolo. Invatatoarea ne-a spus: "este foarte greu cand ai atatia copii romi intr-o clasa, pentru ca, pe langa programa pe care trebuie s-o parcurgi, trebuie sa le dai si educatia pe care n-au primit-o acasa inainte de a veni la scoala, si educatia pe care n-au putut-o primi la gradinița, caci nu au frecventat gradinitanita. Este foarte greu sa lucrezi cu ei, pentru ca nu au disciplina, nu stiu sa se concentreze si controleze." Ea a recunoscut, totusi, ca, "vina nu este a copiilor", si ca "guvernul ar trebui sa investeasca mai mult in educatia pre-scolara a romilor."

Chestionarul completat mai reflecta ca acolo unde se recunoaste ca ar fi cazul unei clase cu elevi in preponderenta peste 50% de alta etnie decat cea romana, aceasta fiind totusi o clasa cu predare in limba romana (clasa programului "A doua sansa", unde toti cei 10 elevi se declara defapt romani, dar sunt identificati drept ghipteri), cauza se mentioneaza a fi "faptul ca ei abandoneaza scoala". Aceste cifre, impreuna cu explicatia data, exemplifica modul de functionare a stereotipurilor care asimileaza "ghipterii" cu "cei care abandoneaza scoala": chiar daca cei de la "A doua sansa" se declara romani, pe baza faptului ca la acest program se inscriu cei care la anumite momente au abandonat scoala si pe baza presupunerii ca "ghipterii sunt cei care abandoneaza scoala", se ajunge la concluzia ca cei de la "A doua sansa" defapt "sunt ghipteri", chiar daca nu se declara drept ghipteri. Aceasta practica cotidiana de "recunoastere a etniei" se bazeaza pe sintagma "noi oricum stim, ne dam seama", dar se alimenteaza si din nemultumirea fata de cum "se exagereaza in materie de sprijin acordat copiilor romi, in detrimentul copiilor romani". La aceasta scoala, in acest context, ni se povesteste cazul desfiintarii scolii din cartierul Crisan (care apartinea tot de scoala din Plopi, o cladire in renovarea careia s-a investit mult, acum transformandu-se eventual intr-un centru pentru batrani), desfiintare in urma careie "copiii care traiesc in stare materiala precara, multi romani printre ei, vin pe jos la scoala, neavand incaltaminte adecvata, si nici posibilitate de transport, trecand peste o pasarela nesigura".

Avand procent redus de romi auto-declarati, scoala din Plopi nu are mediator scolar si nu ofera curs de limba romani sau istoria romilor. Conform celor declarate in chestionar nu are nici probleme privind abandonul scolar, nici repetente, dar nici elevi cu cerinte educationale speciale. Intrebarile referitoare la rezultatele de la testele nationale, sau la numarul de elevi care isi continua studiile dupa clasa a patra, respectiv a opta, nu au fost considerate, deci nu am primit raspuns la ele. Nici intrebarea referitoare la calificarea cadrelor didactice nu a fost consecvent luata in considerare, oricum, in tabel apare doar un total de 4 cadre didactice, dintre care doua cu gradul didactic unu, si doua cu gradul didactic doi. Programul "A doua sansa" pare a fi singurul din paleta de programe care ar putea fi oferite de scoli pe baza politicilor educationale din Romania. Scoala din Plopi este un exemplu pentru cazul in care statisticile nu arata nici prezenta minoritatilor etnice (care ar putea indica programe lingvistice si culturale speciale), si nici prezenta grupurilor dezavantajate (care ar putea impune programe adresate lor).

Scoala generala nr. 5

Scoala este situata in aproprierea coloniei Strand, unde traiesc multi romi netraditionali, numiti baiesi. Dupa cum mi-a povestit o invatatoare, inainte cu cativa ani derulau un proiect la aceasta scoala, care urmarea integrarea copiilor Romi prin programe educationale special dedicate lor, un program de "scoala dupa scoala", in urma carora acestia reuseau sa satisfaca cerintele scolare. Din pacate, finantarea acestui program s-a terminat, el nu mai continua. Cativa copii au beneficiat de un program asemanator la sediul Asociatiei Femeilor Tiganci "Pentru Copiii Nostri". Invatatoarea mai sustinea: "este nevoie de schimbarea mentalitatilor cadrelor didactice, ei trebuie sa ajunga sa-i cunoasca pe romi, avem nevoie de programe in acest sensCopiii invata de la adulti ce sa creada si ce sa spuna despre romi, ei nu se discrimineaza intre ei de la sine, dar vin parintii si le spun cu cine sa nu stea in banca, cu cine sa nu se joace".

Conform datelor furnizate prin chestionar, la aceasta scoala sunt inscrisi 201 copii, dintre care 39 (circa 20%) de etnie roma. Clase paralele exista doar la nivelul clasei a saptea si a opta, si chiar daca nu se indica numarul de elevi si distribuirea lor pe etnie in functie de clasele paralele, in acest caz nu se pune problema existentei clasei segregate, deoarece cu totul la nivelul clasei a saptea este inscris un singur elev care se declara rom, iar la nivelul clasei a opta nici unul. Totusi, exista o preponderenta a copiilor declarati romi, si anume in cazul clasei a IV-a, unde dintre cei 16 inscrisi, 11 elevi (deci aproape 69%) sunt de etnie roma. Ponderea elevilor romi cunoaste un procent destul de ridicat (circa 37%) in cazul clasei a V-a, tot atata fiind ponderea lor si in clasa a treia. Procentul lor este mai scazut in clasa intai (32%), in clasa a sasea (22%), in clasa a doua (21%), in clasa intai (18%), si extrem de scazut in clasa a saptea (3%), ajungand la 0% in clasa a opta. Procentele ridicate, dar care nu indica segregare, sunt un semn bun in materie de scolarizarea copiilor romi, ceea ce ne atrage inca odata atentia asupra faptului ca - chiar daca miza accesului la educatia scolara este cea a accesului la educatia de calitate -, copiii de varsta scolara de etnie roma se confrunta cu lipsa absoluta a accesului lor la scoala si cu obstacole ce stau chiar in fata trecerii lor peste ciclul invatamantului obligatoriu.

Scoala numarul 5, pe baza numarului de elevi romi scolarizati, organizeaza cursul de limba romani la nivelul claselor I-VIII, precum si cel de istoria romilor in clasele V-VIII, avand cadre didactice pentru aceste cursuri, drept necalificate. Nu se declara existenta unor programe si initiative in domeniul educatiei multiculturale, precum nu se mentioneaza nici un cadru didactic la capitolul de participare la cursuri de formare in teme aferente, afirmand doar ca li se sugereaza sa se inscrie la astfel de cursuri.

Scoala nu deruleaza programul "A doua sansa", dar tine evidenta a 12 elevi cu "cerinte educationale speciale", dintre care 3 de etnie roma. De observat ca singurul elev rom de la nivelul clasei a saptea este elev "CES". Nu se declara repetente, si nici abandon scolar, dar nu se raspunde la intrebarea referitoare la rezultatele testelor nationale, deci nu ne putem da seama daca lipsa fenomenelor dinainte merg sau nu mana-n mana cu succesul la testele nationale. Este singura scoala dintre cele vizitate, care declara ca (in anul 2008) din totalul de elevi care si-au continuat studiile la liceu (in acest caz 34), doi au fost de etnie roma, iar dintre cei 19 absolventi ai clasei a patra care s-au inscris in clasa a cincea, 10 au fost romi.

Ceea ce priveste nivelul de calificare a cadrelor didactice, la aceasta scoala 3 cadre au dobandit gradul didactic unu, 4 poseda gradul didactic doi, 9 dintre ele si-au dat definitivatul, si unul este debutant, dar cu studii superioare. Clasa a patra, despre care am mentionat ca este o clasa in preponderenta cu elevi de etnie roma, are o invatatoare cu cel mai inalt grad de calificare.

Scoala generala nr. 14

Scoala se afla in cartierul Fratelia, locuit in de multi romi, in mare masura gabori, totusi printre romii inscrisi aici sunt foarte putini gabori. Scoala inscrie si copii care nu sunt acceptati in alta parte, avand, pe langa clasele standard, cu frecventa, sau scoala la zi, si clase cu frecventa redusa. Directoarea mentioneaza ca au tot mai putini copii, chiar si romi, chiar daca numarul acestora a fost mare in trecut. Explicatia ei este ca multi pleaca in strainatate, si chiar daca isi lasa copiii acasa in grija bunicilor sau altor rude, ei nu frecventeaza scoala asa cum ar trebui, iar la reintoarerea din strainatate le este greu sa mai continue scoala.

In anul scolar 2008/2009 scoala are un total de 370 de elevi, incluzand un numar considerabil de elevi inscrisi la frecventa redusa. Dintre cei inscrisi, 30 de elevi, adica circa 8%, sunt de etnie roma. 35% dintre elevii ciclului primar sunt de etnie roma (16 dintr-un total de 45), iar la ciclul gimnazial procentul lor este cu mult mai redus, si anume circa 6% (14 din totalul de 205). Scoala are o clasa de a intaia cu mai mult decat jumatate (64%) copii de etnie roma, ceea ce inseamna in cifre absolute 9 copii din 14 elevi. Interesant ca la nivelul clasei a doua si a treia este inscris doar cate un elev care se auto-declara rom, iar dintre cei 14 elevi ai clasei a patra 5 sunt romi.   

Am putea afirma ca specificul acestei scoli consta in numarul relativ mare al elevilor inscrisi la ciclul gimnazial, respectiv in diferenta mare intre numarul celor inscrisi la clasele I-IV (45 de elevi) si ai celor inscrisi in clasele I-VIII (205 de elevi). Fata de celelalte scoli vizitate, unde ni s-a declarat ca fenomenul abandonului scolar si cel al repetentei este aproape inexistent, aici cifrele legate de aceste fenomene sunt de a dreptul alarmante. La nivelul gimnazial 125 de elevi sunt declarati ca ar fi abandonat scoala in anul scolar 2006/2007, iar in anul scolar 2007/2008 numarul lor ar fi ajuns la 192 (dintre care doar 3 elevi auto-declarati romi). In anii scolari respectivi ar fi existat un abandon in cazul clasei a doua (elev rom), respectiv doua abandonuri in clasa intai (elevi romi). Dintre cei care au abandonat scoala in anul scolar 2007/2008, 120 sunt fete si 74 sunt baieti. Readucerea la scoala a celor care au parasit scoala la un moment dat, la aceasta scoala nu se intampla prin programul "A doua sansa", ci prin reorganizarea invatamantului, practic trecerea in mare masura la invatamant cu frecventa redusa.

La nivelul educatiei primare, in septembrie 2008 s-au reinscris la clasa pe care trebuie s-o repete toti elevii declarati repetenti la sfarsitul anului scolar 2007/2008 (3 in clasa intai, dintre care 2 romi; 1 in clasa a doua; doi in clasa a treia; trei in clasa a patra). Repetentii de la nivelul gimnazial (37 din clasa a cincea, 39 din clasa a sasea, 64 din clasa a saptea, 52 din clasa a opta) , cu exceptia unui singur elev de a cincea, nu s-au reinscris la scoala.

Numarul relativ mare al elevilor inscrisi la aceasta scoala in anul scolar 2008/2009 (370, din care 205 elevi la clasele V-VIII), in pofida numarului mare de abandon din anul scolar 2007/2008 (196 de cazuri, din care 192 la nivel gimnazial) si a numarului mare de repetenti din acelasi an la acest nivel, care nu s-au reinscris la clasa de repetat la zi (192 elevi) se explica, deci, prin existenta invatamantului cu frecventa redusa. Desigur, acest program atrage elevi si din alte scoli ale orasului, care au abandonat scoala acolo, caci la aceasta scoala numarul de absolventi relativ mic la nivel primar (de ex. 14 in vara anului trecut, dintre care nici un rom) nu ar putea explica numarul mare de elevi inscrisi in clasa a cincea in toamna anului 2008. Optiunea pentru reorganizarea invatamantului, trecerea in aceasta masura la invatamantul cu frecventa redusa este strategia acestei scoli de a infrunta scaderea dramatica a numarului de elevi de varsta scolara, fenomen ce ar putea periclita la un moment dat insasi existenta scolii. Prin aceasta strategie scoala si-a asumat o noua identitate. Chiar daca inainte era cunoscuta drept una dintre scolile timisorene cu multi elevi de etnie roma (beneficiind de programe si finantari in acest sens), acum este clasificat drept o scoala cu elevi care cumuleaza multe dezavantaje sociale indiferent de etnia lor. Ceea ce priveste insa comunitatea de cadre didactice, ea este una bine pregatita: dintre cei circa 100 de cadre, 43 poseda gradul didactic unu, 38 si-au dat definitivatul, 20 au studii superioare fara grade didactice, si 5 poseda gradul didactic doi.

Scoala generala nr. 15

Scoala este situata tot in cartierul Fratelia, ca si scoala nr. 14 prezentata mai sus, dar are o alta orientare decat cea dintai. Cu un total de 237 de elevi, dintre care 137 de etnie roma, multi dintre ei gabori, adica cu un procent al elevilor romi de 58% ar putea fi considerata, ca si scoala, o scoala segregata, caci ea nu este organizata pe baza dreptului la invatamantul in limba materna. Dintre cei 137 de elevi de etnie roma 30 sunt inscrisi la programul "A doua sansa". Pe cealalta parte a drumului se afla Scoala Generala Nr. 13, "scoala de romani", unde nu invata nici un copil rom si care este o institutie care continua sa atraga si romanii din scoala nr. 15. Datorita scaderii numarului de elevi (explicat la scoala si prin faptul ca in conditiile in care acolo viata este mai ieftina, multi se retrag la sate si implicit isi retrag si copiii de la aceasta scoala), procesul de invatamant s-a restrans la programul de dimineata, iar la fiecare nivel educational exista o singura unitate de clasa.

Numarul mare de elevi de etnie roma la nivel de scoala se reflecta desigur si in procentele mari, de peste 50% la suta a copiilor romi la nivelul unitatilor de clasa (cu exceptia clasei a saptea, si a celor doua clase a opta, unde procentul lor este de circa 17%; adica 4 elevi declarati romi din totalul de 23, respectiv 5 elevi din totalul de 29). Dar, precum spuneam, procentele elevilor romi arata diferit la celelalte nivele: 78% in clasa intai, 71% la nivelul clasei a doua (care are doua unitati de clase), 63% la nivelul clasei a treia (unde exista doua clase paralele), 58% la nivelul clasei a patra (cu doua clase paralele), 50% in clasa a cincea, si 44% in clasa a sasea. Daca exista clase paralele, elevii se distribuie in functie de inscrierea lor.

Explicatia scolii la situatia in care se afla, adica chiar la limita unei scoli segregate, este una data prin elemente care nu sunt sub controlul scolii. Liberalizarea sistemului de invatamant, in mod particular a sistemului de inscriere la scoli (care acorda libertate parintilor de a-si inscrie copiii la orice scoala doresc), a facut ca familiile romane care domiciliaza in cartier sa nu-si mai inscrie copiii la "scoala de romi". Pe de alta parte, continua explicatia, "romii nu doresc sa-si inscrie copii departe de domiciliu". Desigur, am putea adauga, ca aceasta "dorinta" este determinata si de considerente materiale, precum si de cele ce tin de teama de a-si trimite copiii la o scoala unde nu sunt romi, sau sunt putini romi, si/sau unde copiii lor nu ar fi primiti din cauza ca sunt romi.

Directorul actual declara ca in anul 2004 s-au organizat doua clase in asa fel incat sa se evite segregarea, si se respecta, pe cat se poate, ordinul ministerului educatiei privind segregarea, dar exista mecanismele mentionate mai sus fata de care inca nu s-au gasit solutii pentru desegregare. Multe dintre cadrele didactice ale scolii sunt anagjate de la inceputul anilor 1990, fiind obisnuiti sa lucreze cu copiii romi, "ei nu fac diferenta intre copii, insa cei care nu pot face fata, pleaca dupa un an doua". Dintre cele 107 de cadre didactice 45 sunt oarecum debutanti (cu studii superioare, dar fara grade didactice), 8 dintre ele si-au dat definitvatul, 16 poseda gradul doi, iar 38 gradul intai. Un singur cadru didactic nu este calificat, cel care preda limba romani la clasele I-IV si la "A doua sansa".

Scoala deruleaza programul "A doua sansa" si are elevi cu "cerinte educationale speciale", dedicate elevilor din medii sociale dezavantajate si/sau celor cu probleme de invatare. Numarul elevilor cu "CES" se distribuie dupa cum urmeaza: 2 in clasa intai, 4 in clasa a doua (dintre care 2 romi), 2 in clasa a treia (dintre care unul de etnie roma), 2 in clasa a patra (unul de etnie roma). La programul "A soua sansa" scoala are inscrisi un total de 31 de elevi, dintre care 30 de etnie roma. Din acest total 7 au varsta de peste 17 ani. Scoala are o rata scazuta de abandon scolar (in anul scolar 2 elevi din clasa a doua si un elev din clasa a sasea a parasit scoala, fiind de etnie roma care au plecat in strainatate cu parintii lor; iar in anul scolar 2007/2008 cate un elev de etnie roma a abandonat scoala din acelasi motiv din clasa intai si a doua, si un elev roman din clasa a opta care apoi s-a reinscris la scoala dupa doi ani. Dintre elevii care au abandonat scoala in anul 2007/2008 doi au fost baieti, si unul a fost fata. Readucerea la scoala a copiilor care au abandonat scoala se face prin colaborarea cu organizatia "Salvati copiii" care ofera familiilor nevoiase ajutoare materiale, precum si prin activitatea consilierului scolar. De altfel scoala pune accent mare pe informarea parintilor despre bursele sociale si rechizitele primite de la inspectorat, problema este ca "parintii nu se prea intereseaza, nu prea vin la scoala si poate din acest motiv nu afla despre aceste posibilitati". Ceea ce priveste repetentele, sunt si ele reduse: doua cazuri din clasa a cincea si un caz in clasa a sase (niciunul de copil rom). De mentionat ca aceasta scoala a fost singura (pe langa cele "de elita" de mai jos) care a dat raspuns la acea intrebare din chestionar, care se referea la rezultatele copiilor la testele nationale: 17 elevi (dintre care doi de etnie roma) din clasa a opta au avut media intre 5-7, si 12 elevi (dintre care unul de etnie roma) a obtinut o medie intre 8-9. Dintre absolventii din vara anului 2008, 18 elevi de clasa a patra (dintre ei 9 de etnie roma) s-au inscris in clasa a cincea, si 29 de elevi (dintre care 5 romi) si-au continuat studiile dupa clasa a opta. Ceea ce priveste dotarea scolii, ea nu difera semnificativ fata de dotarea celorlalte scoli vizitate in cadrul cercetarii, are laborator de informatica, de chimie, acces la internet, biblioteca, sala de gimnastica, si-a schimbat mobilierul in ultimii 5 ani, doar ca n-a fost renovata in ultimii cinci ani.

Scoala generala nr. 21 si Colegiul National Banatean

Situate in cartierul Fabric, respectiv in cartierul central al orasului Iosefin, cele doua unitati scolare sunt considerate a fi de elita in orasul Timisoara. Generala 21 "Victor Babes", scoala cu clasele I-VIII si Colegiul Banatean, liceu teoretic clasele I-XII, au in structura lor clase obisnuite, precum si clase cu elevi cu nevoi educationale speciale, avand 707, respectiv 1934 de elevi inscrisi, procentul elevilor de etnie roma fiind foarte scazut la ambele, sub 1%). Datorita caracterului lor de scoala de elita, aceste institutii nu deruleaza programul "A doua sansa", si neavand copii de etnie romi in numar semnificativ, ele nu organizeaza cursuri de limba romani. Colegiul Banatean are insa clase cu limba de predare germana, precum si clase cu predare in doua limbi (romana si germana), din totalul sau de elevi 200 declarandu-se germani, 300 maghiari, 300 mixt din punct de vedere etnic, si 11 de etnie roma. Printre cursurile sale optionale se afla si cel de drepturile omului, iar multe din cadrele sale didactice au participat la cursuri de perfectionare in domeniul educatiei incluzive si al rezolvarii de conflicte, dar si mai multi in pedagogia dezvoltarii, in management educational si la formari de formatori.

Centrul Scolar pentru Educatie Incluziva

Situat in cartierul Iosefin, institutia cu clasele I-X si gradinița, are unitati scolare ajutatoare (pentru copii cu dizabilitati mentale si fizice), precum si clase tranzitive (facilitand trecerea de la "scoala ajutatoare" la cea "normala"). Este o scoala specializata pentru elevi cu nevoi speciale, cu dizabilitati intelectuale si cu nevoi medicale speciale, dar si pentru elevi cu probleme de invatare si elevi provenind din medii sociale dezavanatjate. Din totalul de 197, de elevi 26 (13%) sunt de etnie roma. In timp ce la nivelul invatamantului primar din totalul de 13-15 de elevi doar 1-2 sunt de etnie roma, numarul celor din urma creste usor la nivelul gimnazial, cel mai mare fiind de 7 elevi din totalul de 23 (26%) in clasa a saptea. Printre cei care abandoneaza aceasta scoala, insa procentul romilor este mai mare (75%), chiar daca in numar absolut abandonul scolar este foarte scazut cu totul. De mentionat, ca a fost singura scoala dintre cele vizitate care a mentionat ca organizeaza festivalul folclorului rom (pe langa tabere interculturale, si petreceri la care participa copii de etnie diferita, mentionate si la alte scoli printre programele culturale extracuriculare). De asemenea, este singura scoala careia i se cer statistici defalcate pe etnie (pe langa ISJ-ul si MEC-ul amintit si de alte scoli) si de catre Directia de Munca, Solidaritate Sociala si a Familiei, precum si de Centrul Judetean de Resurse si Asistenta Educationala.

CAPITOLUL II

CADRE DIDACTICE DESPRE SEGREGARE

Lansarea proiectului "Femeile rome impotriva segregarii" in august 2008 in Sala Mare a primariei municipiului Timis a fost un eveniment festiv in cadrul caruia (si in prezenta Roma Education Fund in calitate de finantator) reprezentantii invitati ai primariei, Inspectoratului Scolar Judetean, Ministerului Educatiei, scolilor din Timisoara, Universitatii de Vest, presei locale si altor institutii locale, si-au exprimat solidaritatea fata de nevoia implementarii ordinelor ministeriale privind combaterea segregarii. Totusi, majoritatea celor prezenti au negat existenta fenomenului in sistemul scolar timisorean, sau cel putin si-au exprimat dubiile in legatura cu ea. Fiecare institutie si-a prezentat propria imagine in raport cu acest fenomen. Marele absent al evenimentului a fost inspectorul pentru romi de la ISJ Timis, tocmai persoana cheie in colaborarea dintre organizatia ne-guvernamentala care implementeaza proiectul, si scolile locale unde este nevoie de interventii concrete in directia desegregarii.

Dincolo de discursurile structurate de interese si PR organizational, observatorul atent si-a putut da seama ca problema segregarii si cea a desegregarii este invaluita in multa ceata. Una dintre cele mai problematice aspecte ale sale se arata a fi confuzia intre dreptul minoritatilor nationale la invatamant in limba materna (si implicit la mentinerea si dezvoltarea culturii proprii), precum si intre dreptul copiilor indiferent de etnie, gen si statut socio-economic la educatie de calitate. Poate si mai dificila s-a dovedit a fi recunoasterea existentei stereotipurilor anti-tiganesti, sau chiar si a mecanismelor de discriminare structurala inglobate in diferitele institutii ale societatii majoritare, printre ele si cele educationale. Persoanele prezente, care ocuparii pozitii din care iau decizii si/sau implementeaza decizii, si-au exprimat parerile in legatura cu "ce anume este segregarea" (lucru, desigur, de inteles si bine venit intr-un cadru al dezbaterilor), fara insa sa cunoasca in detaliu reglementarile ministeriale in domeniu. Prin delegatul sau ministerul isi exprima auto-multumirea fata de cele realizate in elaborarea politicilor educationale pentru romi (si notificarile ministeriale si programele aferente). Inspectoratul Scolar Judetean era convins ca, in contextul Banatului multicultural si scolile timisorene sunt un model pozitiv in ceea ce priveste convietuirea si comunicarea interculturala. Universitatea a fost si ea gata sa coopereze la astfel de programe. Totusi: "parerea" generala era ca in in sistemul scolar din oras nu avem de-a face cu fenomenul segregarii. In pofida acestui fapt, organizatiile guvernamentale si institutiile publice chemate au semnat acordul de colaborare cu Asociatia Femeilor Tiganci "Pentru Copiii Nostri", un acord care prevedea colaborarea lor in efortul de desegregare. De mentionat la aceasta ora, ca acordul respectiv, in anumite cazuri, nu s-a aratat a fi functionabil. Ma gandesc aici inainte de toate la colaborarea cu ISJ Timis: chiar daca la nivelul conducerii a existat deschidere, si pe urma semnarii acordului s-au eliberat aprobarile necesare intrarii in scoli (de exemplu pentru derularea cercetarii), chestionarul care avea menirea sa colecteze informatii despre situatia scolara a copiilor romi si a segregarii in scolile din oras si din judet nu s-a completat de catre persoana care, in principiu oricum trebuia sa aiba chiar la indemana multe dintre datele cerute, acestea fiind colectate in mod sistematic la cererea ministerului de resort.

In noiembrie 2008, noul ministru al educatiei, (foarte) interimar pana la alegerile parlamentare de la sfarsitul lunii, a repetat multe din reactiile si atitudinile observabila la lansarea proiectului. Dansul a acceptat invitatia de a participa la sediul Asociatiei Femeilor Tiganci "Pentru Copiii Nostri" la o intalnire desfasurata (intamplator) chiar dupa prima sesiune de formare din cadrul proiectului "Femeile rome impotriva segregarii". La intalnire au fost prezenti inspectorul pentru romi al MECT, cadre didactice, reprezentanti ai unor organizatii neguvernamentale si presei locale, precum si parinti si copii, si echipa de implementare a proiectului. Din punctul de vedere al ministrului, evenimentul era parte din campania sa electorala. Poate si datorita acestui fapt mi s-a parut cel putin ciudat ca parca nu observa-se unde se afla, cui ii vorbeste, si totusi, in calitate de ministru, pe cine reprezinta.

Dincolo de repetarea unor stereotipuri banatene si a unor lucruri comune privind importanta educatiei, la intrebarile puse de catre "public", ministrul/politician nu a reusit sa ne convinga ca ar cunoaste contextul in care a fost invitat, sau cel putin nu a recunoscut punctul de vedere al organizatorului acestui eveniment (care dorea sa obtina sprijin pentru proiectul sau de desegregare). Si-a exprimat indignarea fata de intrebarile formulate de catre parinti si de catre persoanele care au fost implicate in procesul de inscriere a copiilor romi la gradinițe: "asa ceva nu se intreaba de la un ministru". Fata-n fata cu probleme curente si concrete, nu s-a aratat nici macar formal dispus sa-si arate interesul de a le asculta sau de a reflecta asupra lor.

Problemele puse in discutie au fost de genul: de cele mai multe ori copiii romi sunt refuzati la gradinițe, educatoarele spunandu-le parintilor ca "nu mai sunt locuri libere"; deoarece scolile au gradinițele lor de la care isi recruteaza copiii care au ajuns la varsta scolara, lipsa copiilor romi din gradinițe are si in acest fel efect negativ asupra accesului la scoala (acolo putand fi refuzati tot din "lipsa de locuri", sau din motiv de "intarziere la inscriere"). De asemenea, s-a afirmat in fata ministrului ca la insistentele din partea proiectului cativa copii au fost inscrisi la gradinițe, dar odata ajunsi acolo au intampinat noi greutati, cum ar fi: onorarea listei de contributii pe care parintele trebuie sa le aiba fata de gradinița (caiete de lucru foarte speciale, sofisticate si scumpe; o anumita suma pentru fondul gradiniței), sau interzicerea de a lua micul dejun (cornul si laptele) laolalta cu ceilalti copii pe motiv ca "fac prea multa murdarie" (gradinitanita recurgand la "solutia" de a inmana copilului acest mic dejun la sfarsitul programului pentru a-l servi acasa). Dupa ce acest lucru s-a repetat de mai multe ori, ministrul a reflectat asupra ilegalitatii colectarii de fonduri pentru gradinița sau scoala, sugerand ca institutiile trebuie sa recurga la astfel de colectari prin fundatii (lucru care nu schimba cu nimic imposibilitatea unor familii de a asigura resursele financiare necesare pentru asa ceva). Propunerea mediatorul scolar prezent si el la intalnire a fost ca, din moment ce se cer obligatoriu aceste rechizite, sa se introduca si la nivel de gradinița accesul la rechizite gratuite in cazul familiilor apartinand unor categorii dezavantajate, un sistem asigurat pentru copiii scolari. Momentul "uman" al ministrului a constat din punerea fata-n fata a problemelor ridicate de catre parintii romi aflatu la intalnire cu "problemele lui personale de acomodare, impreuna cu familia, la cerintele orasului in care s-au mutat".

La intalnire au participat si cateva cadre didactice din scolile timisorene. Unele dintre ele erau in acord cu indignarea ministrului fata de intrebarile care i s-au pus. Si erau si mai de acord cu opinia (probabil personala; sau era ea institutionala?) a dumnealui cu privire la implementarea pe plan local a notificarilor ministeriale (de exemplu cea referitoare la combaterea segregarii). Facand apel la "democratia care se practica de jos in sus" si la o (falsa) lipsa de populism din partea guvernului - dar pana la urma transferand responsabilitatea asupra organizatiilor civice si negand asumarea "propriilor" decizii - ministrul a accentuat de mai multe ori ca ministerul nu are nici posibilitatea, dar nici obligatia sa implementeze reglementarile sale si/sau sa supravegheze aceasta implementare. Acest fals argument "a uitat" de obligatia executivului de a executa nu doar la nivel central, ci - prin forurile sale locale - si la niveluri locale legile statului, care - odata acceptate - sunt obligatorii pentru toata lumea, si - nefiind optionale - nu pot fi lasate la indemana parerii "democratiei de jos". Daca lucrurile ar sta cum spunea (la ora asta) fostul ministru, atunci intr-adevar, ordinul ministrului privind eliminarea segregarii ar putea fi negociata in functie de parerile locale despre aceste fenomen. Si atunci, intr-adevar, inspectoratul scolar judetean, sau inspectorul sau pentru romi si-ar putea permite sa nu se implice in eliminarea efectiva a segregarii. Dar din moment ce ele nu stau asa, cei prezenti la intalnire s-ar fi asteptat pe drept ca reprezentantul institutiei centrale sa poata fi interpelat cu succes in raport cu implementarea sau non-implementarea deciziilor proprii pe plan local. Dar s-au inselat. Astfel incat intalnirea a devenit o manifestare a sistemului in ansamblul sau, si nu ocazie de exprimare a sprijinului reciproc a diferitilor actori in punerea in practica a unor decizii existente. A exemplificat, deci, sistemul (scolar) care ia decizii si elaboreaza legi/hotarari/reguli (sub impactul unor organizatii internationale si/sau presiunea unor organizatii de drepturile omului), dar care ramane un regim ale carui actori sociali, nefiind de acord cu ele, nu fac nimic pentru a impune aceste decizii. Din contra, fac apel la "spiritul lor democratic" atunci cand observa (poate chiar multumiti) ca deciziile privind, de exemplu romii, cu care ei nu sunt acord, nu sunt acceptate de catre multi altii aflati la alte nivele decizionale ale sistemului in cauza, si - intr-un mod ipocrit - fac apel la organizatiile civice ale romilor sa le impuna, de parca ele ar putea sa impuna ceva in pofida sistemului.  

"Noi trebuie sa-i invatam pe copii sa scrie si sa citeasca, si pana se lamureste segregarea va trece mult timp", a afirmat un cadru didactic la sesiunea de formare organizata in cadrul proiectului in noiembrie 2008, dedicata mai ales clarificarilor privind segregarea si desegregarea. Procesul de clarificare, in aceasta faza, a adus la iveala multe prejudecati anti-rome, adanc inradacinate, practicate (si) de catre cadrele didactice scolare fara sa se constientizeze ca atare.

Caracterul "nelamurit" al segregarii a fost adus la iveala in cadrul discutiilor purtate cu acea ocazie din mai multe puncte de vedere. Participantele au pus intrebari de genul:

daca parintii aleg in ce scoala sa-si inscrie copii (si parintii romi isi inscriu copiii la scoala cea mai apropriata de domiciliul lor unde sunt multi romi), daca copiii aleg langa cine sa stea in banca si in care banca sa stea (si copiii romi aleg sa stea in ultima banca, langa ceilalti copii romi), daca copiii romi se inscriu la o varsta mai inaintata la scoala si sunt mai mari si mai inalti decat colegii lor si de aceea nu ii poti pune in bancile din fata, atunci asta se mai considera segregare?

daca lucrezi cu copiii CES, atunci trebuie sa-i desparti de ceilalti, asta se mai considera segregare?

daca se formeaza clase de romi cu scopuri recuperatorii, atunci asta se mai considera segregare?

asta este viata, nu putem sa fim cu totii egali, nu pot toti sa vina sa invete in centrul orasului, trebuie sa ramana cineva si in cartierele marginase, caci asa este viata, se mai considera asta segregare?

daca parintii romani isi retrag copiii de la o scoala unde sunt multi copii romi, si au dreptul sa faca acest lucru, faptul ca raman astfel acolo in majoritate copii romi, mai este asta segregare?

trebuie sa-i apropriem pe copii, dar la inceput mai rar, fara sa-i sufocam, daca ii lasam sa stea separat pentru ca asa vor, este asta segregare?

"Argumentele" cadrelor didactice impotriva necesitatii impunerii notificarii ministeriale privind segregarea au fost si ele formulate in multiple forme, pana la urma toate convergand in ideea conform careia defapt segregarea nu exista:

nu exista problema diferentierii intre copii, cadrele didactice trateaza copiii in mod egal, indiferent de etnia lor;

segregarea nu este discriminare, este un fenomen natural ca oamenii care sunt diferiti si nu se inteleg, sa stea separat;

segregarea scolara rezulta din segregarea rezidentiala, si scoala nu are puterea sa schimbe acest fenomen;

este libertatea individului sa aleaga ce si unde vrea sa faca, nu se poate impune cu cine sa se amestece si cu cine nu;

copiii romi au acasa alte conditii, deci ei necesita sa fie tratati la scoala diferit, si poti sa faci asta daca ii separi de ceilalti care sunt mai avansati;

intr-o ora de clasa trebuie sa faci pasi mari ca sa parcurgi materia, nu ai timp sa te uiti cine a ramas in urma, si sa te ocupi si de el;

copiii romi sunt mai nedisciplinati, ei de obicei nu merg la gradinița si nu se obisnuiesc cu ordinea, daca sunt in clasa cu altii, care nu sunt ca ei, le distrag si lor atentia;

copiii romi pot sa invete in clasele lor, si putem sa-i aducem impreuna la evenimente culturale, tuturor le plac dansurile si cantecele tiganesti, trebuie sa-i aducem aproape prin lucruri in care ei sunt apreciati;

parintii romi nu vor sa colaboreze cu scoala, ei stau deoparte de noi, nu noi de ei;

trebuie sa arate si ei ca vor sa vina la scoala, sa nu faca de parca ar face noua o favoare ca isi aduc copiii la scoala, sa nu astepte sa mergem noi, sa-i vizitam, sa-i lamurim ca este bine sa vina la scoala;

problemele majore ale copiilor romi sunt aceleasi cu problemele copiilor romani si maghiari, cum ar fi lipsa resurselor materiale familiale, lipsa locurilor de munca a parintilor, lupta pentru supravietuire;

nu este corect ca se acorda mai mult sprijin copiilor maghiari sau copiilor romi, si copiii romani sufera din cauza acelorasi probleme;

problemele care se ivesc in scolarizarea copiilor pot fi eventual imbunatatite, dar nu pot fi rezolvate.

Si cu aceasta ocazie s-a observat ca dorinta de a dovedi ca invatatoarea sau profesoara este corecta cu toti copiii, si nu face diferentieri care sa-i defavorizeze pe copiii romi, a fost atat de puternica la participante, incat a functionat ca un paravan peste care cu greu au trecut mesajele privind nevoia eliminarii discriminarii si a segregarii. Primul pas, cel al recunoasterii acestor fenomene si al recunoasterii modului in care fiecare persoana in parte contribuie la sustinerea (voita sau nu) a lor, a fost foarte greu de facut, probabil nici nu s-a reusit in toate cazurile. Definitia "segregarii" in limbajul formal al notificarii ministeriale putea fi insusita la nivel de intelegere cognitiva, dar ea poate sa inceapa sa-si faca efectul abia atunci cand fiecare persoana va constientiza modul in care prejudecatile ce stau in spatele discriminarii (si ca atare si a segregarii) se manifesta in cazul lor propriu.

In discutii am pus accentul pe faptul ca segregarea este defapt o forma de tratament care nu doar desparte, ci si ii pune pe cei separati sub un tratement care dezavantajeaza; pe faptul ca desegregarea inseamna pe de o parte asigurarea unor oportunitati egale tutorr, iar pe de alta parte contribuie la recunoasterea valorii diversitatii culturale si a importantei in lumea de azi a comunicarii intre culturi diferite; pe ideea ca prejudecatile functioneaza fara sa le constientizam, si uneori isi fac efectul datorita acestui fapt chiar si daca nu dorim sa se intample acest lucru; pe faptul ca "alegerea" unui individ nu este o alegere cu totul libera, astfel incat ceea ce pare a fi alegerea copiilor romi de a sta, de exemplu, in ultima banca, este o "alegere" in care se manifesta, in mod cumulat o serie de influente si conditionari impuse si venite din afara, dar desigur si interiorizate; pe ideea ca solutionarea problemelor de scolarizare se leaga strans de solutionarea multor alte probleme pe care scoala nu le poate rezolva (locuri de munca, siguranta materiala, locuirea, sanatatea etc); pe ideea ca prezenta in clasa a unor elevi mai "nedisciplinati" ne poate face sa ne dam seama ca nu disciplina inseamna totul, precumsi prezenta in clasa a unor elevi cu "cerinte educationale speciale" ne ajuta sa constientizam ca defapt fiecare copil are nevoie de educatie speciala; pe faptul ca programele scolare fiind atat de incarcate si cadrele didactice fiind atat de solicitate, de multe ori din aceste cauze nu ramane destul timp pentru atentia acordata relatiilor interumane; sau pe ideea ca, pe langa problemele materiale, pe care copiii romi le impartasesc cu ceilalti colegi ai lor, ei mai infrunta si atitudinile rasiste care ii percep ca o "rasa inferioara", astfel incat ei sunt afectati negativ si prin acest factor, pe langa celelalte elemente care transforma o persoana intr-o persoana dezavantajata si discriminata.

Pe langa aceste clarificari, discutiile cu cadrele didactice purtate cu ocazia sesiunii de formare au cristalizat si strategii cotidiene realizabile care, in experientele unora s-au aratat a fi eficiente din punctul de vedere al aproprierii copiilor de diferite etnii inscrisi in aceeasi clasa, cum ar fi:

discutia cu parintii romani despre de ce este bine sa avem, sau de ce nu este bine sa avem in clasa si copii romi, discutie care a relevat care sunt temerile majore ale acestora in raport cu elevii romi, si cum pot fi ele deconstruite, cum se poate dovedi ca daca se rezolva problemele concrete de care se tem, atunci ei scapa de aceste temeri generalizate;

discutia cu parintii romi despre temerile lor, cu acelasi scop de a le dizolva cat de cat;

informarea parintilor si copiilor romani despre viata copiilor romi;

activitati organizate pentru parinti romani si romi inca in gradinița, pentru a-i pregati pentru educatia incluziva de la scoala;

tragerea la sorti in vederea desemnarii locului pe care copiii le ocupa in banci, si schimbarea din cand in cand a acestui aranjament, si reamenajarea in general a spatiului de clasa;

organizarea mai multor activitati extrascolare care sa-i apropie pe copii si parinti;

asistarea parintilor romi in rezolvarea problemelor care se ivesc datorita scolarizarii copiilor;

ideea, nepusa in practica nicaieri, de a avea grupe paralele care se intalnesc intre ele la diverse ore in aranjamente diferite.

Ceea ce priveste aspectele educatiei scolare, care depasesc sfera de actiune a cadrelor didactice individuale, s-au mentionat urmatoarele nevoi:

recunoasterea mai adecvata a valorii muncii cadrelor didactice care lucreaza cu copiii defavorizati (caci sistemul confera prestigiu mai ales cadrelor didactice de la scolile de elita, care se mandresc cu rezultatele exceptionale ale elevilor lor)

evaluarea copiilor si a cadrelor didactice care lucreaza cu ei in functie de dezvoltarea/schimbarea pe care o parcurg de la un anumit nivel la altul, si nu doar in functie de rezultatele la testele unice;

alocarea la fiecare scoala a consilierilor si psihologilor scolari, alocarea mai adecvata in sistem a mediatorilor scolari;

recunoasterea valorii activitii mediatorilor scolari prin asigurarea unei pozitii sigure si adecvate retribuite; 

transformarea procesului de predare/invatare intr-un proces de formare, si nu doar de informare, includerea in curicula scolara a mai multor lucruri practice, care au de a face cu viata cotidiana a copiilor;

asigurarea accesului copiilor romi la pregatirea prescolara;

asigurarea unor cadre adecvate pentru invatarea limbii romane ca limba secundara;

implicarea mai intensiva a familiilor in activitatile scolare, si in educarea (interculturala) a elevilor si a parintilor.   

CAPITOLUL III

PARINTI DESPRE EDUCATIA SCOLARA A COPIILOR

Planul pentru realizarea interviurilor cu parinti care au copii de varsta scolara sau de gradinița le-am facut in asa fel, incat sa ajungem la familii care apartin unor diferite "neamuri de romi". In Timisoara exista mai multe comunitati de romi (baiesi, geambasi, caldarari, gabori, ghipteri), locuind azi atat in proxemitatea unul altuia, cat si in vecinatatea romanilor si maghiarilor in Colonia Strand (Estul orasului), precum si in Carterierele Fratelia si Ronat (Nord-Vest), Kuntz (Nord-Est), Plopi (Est) si Blascovic. Toate aceste locatii se situeaza la diferitele iesiri din oras (spre Cluj, Resita, Arad, etc.), fiind deci la margini, in spatii defavorizate in trecutul socialist, dar care incep sa capete noi semnificatii in contextul noilor constructii post-socialiste (cartiere noi de vile si sediile unor mari firme multinationale).

In Colonia Strand stau geambasi, caldarari si baiesi, in ordinea sosirii lor din satele invecinate. Geambasii sunt din zona Moravita si Deta, zona de granita cu sarbii. Majoritatea au neamuri si in Voievodina, stiu in general trei limbi, vorbesc un dialect geambas (sau lovary). In trecut s-au ocupat de negustoria (mai ales de cai), apoi de carausie. Se considera ca erau un grup foarte mandru si mult mai instarit decat altii. Numele lor specifice: Schein, Novacovici. O parte din geambasii Timisoarei stau si in cartierul Fratelia. Caldararii au venit dinspre Recas, Gataia si putini dinspre Resita, avand ocupatii precum: colectarea penelor si alte colectii, sticle si borcane etc.. Au fost considerati a fi cei mai saraci si murdari, dispretuiti de toti ceilalti. Vorbesc dialectul cel mai raspandit, cel caldararesc, pe baza caruia s-a format limba standardizata. In prezent sunt cei mai bogati, multi dintre ei au palate in centrul Timisoarei, cateva clanuri locuind in Gataia. Nume specifice de caldarari: Cirpaci, Kovaci, Mihai, Caldaras, Dulcea. Baiesii sunt toti veniti din trei sate din apropierea Timisoarei: Bazos, Topolovat si Sustra. Ei vorbesc romaneste, un dialect banatean, fiind romanizati in proportie destul de mare. Nume specifice: Radu, Petru, Ilie, Luca, Lingurar, Banias. Gaborii locuiesc compact in cartierele Fratelia si Ronat, vin din zona Satu Mare si Targu Mures, vorbesc limba romani cu un fonetism aparte si cu multe cuvinte unguresti. Romii din cartierul Kuntz nu-si mai cunosc obarsia, ei sunt "tiganii proletari" de pe vremea lui Ceausescu, vorbesc maghiara si romana, majoritatea dintre ei sunt noi veniti in Timisoara, care stiu si romani. In cartierul Blascovic locuiesc multi romi veniti din Salaj si Satu Mare, majoritatea vorbesc romana, maghiara si putini stiu si romani. In cartierul Plopi locuiesc geambasi, Pitulesti (un neam de caldarari veniti din Sud, care vorbeste romani si foloseste porturile traditionale) si ghipteri, care spun ca nu sunt tigani, ci egipteni, vorbind un dialect germano- idis- romani, neinteles de ceilalti.

Consideram ca aceasta parte a cercetarii (cea realizata prin interviuri semistructurate cu parintii) are un caracter pilot, o astfel de investigatie ar trebui si ar merita sa fie continuata. Totusi, deja si din cele 50 de interviuri (marea majoritate inregistrate), facute in toate cartierele mentionate, dintre care unele de o ora, dar majoritatea in jur de o jumatate de ora, am putut deduce multe dintre conceptiile, atitudinile si experientele legate de educatia scolara a persoanelor care se auto-identifica drept romi de o anumita "natie" sau alta.[4]

Majoritatea interviurilor s-au facut cu femeile caselor vizitate, ele erau mai mult pe acasa la orele la care s-au facut vizitele la familii (dupa mesele, si mai ales la sfarsitul saptamanii), chiar daca multe dintre ele erau angajate undeva. Din discutiile cu ele, ne-am putut da seama nu doar de problemele legate de accesul la scoala a copiilor romi, ci si de faptul ca femeile sunt vulnerabile altfel decat barbatii fata de aceste fenomene tocmai datorita felului in care "femeia roma" este perceputa si supusa unor norme genizate atat in comunitatea proprie, cat si de catre majoritari. Pe langa aceste conditionari, de etnie si de gen, statutul socio-economic este si el determinant. Paradoxal sau nu, dar s-a putut osberva ca femeile rome care traiesc in saracie (fiind vulnerabile, deci, in foarte multe privinte) trebuie sa faca fata unor provocari, care le capaciteaza in relatiile lor domestice (chiar daca asta se intampla nu sub impactul unor convingeri feministe , ci sub cel al nevoii economice). In astfel de cazuri, cum spuneau ele, ele trebuie sa fie si femei, si barbati , trebuie sa faca si fac de toate, transformand astfel semnificatia rolurilor de gen si a diviziunii muncii patriarhale, chiar daca aceasta transformare se intampla inainte de toate in materie de obligatii/constrangeri, si mai putin in materie de drepturi/posibilitati. Chiar daca azi este la ordinea zilei sa se spuna (cu exceptia comunitatilor traditionale) ca femeia si barbatul sunt egali, ca amandoi pot sa mearga la scoala daca vor, ca amandoi pot si trebuie sa aduca bani in casa, sau poate chiar ca si barbatul poate sa ajute la treburile casei si sa se ocupe de copii (mai ales daca el nu-si gaseste de lucru in afara casei), trebuie sa observam ca datorita modului in care rolurile de gen sunt definite in sfera domestica, femeile sunt afectatea diferit de conditiile de viata in care ele traiesc si de problemele cu care se confrunta impreuna cu familiile lor.

Datorita normelor traditionale referitoare la rolurile femeilor si relatiile de gen, sau/si lipsei de incredere si a stimei de sine pe care femeile rome si le cultiva si in urma interiorizarii devalorizarii lor atat in comunitatile proprii, cat si din partea populatiei majoritare, ele sunt afectate altfel decat barbatii de problemele vietii cotidiene din cel putin doua motive: in conditiile in care serviciile sociale in materie de ingrijirea membrilor de familie dependenti nu le sunt accesibile (pentru ca sunt inexistente sau costa foarte mult), este mai dificil pentru ele sa-si reconcilieze viata de familie cu muncile aducatoare de venituri, si incercarea lor de a fi in acelasi timp sotii, mame, si femei care contribuie la sustinerea materiala a familiei implica mult mai multe eforturi; datorita lipsurilor inerente infrastructurii sub-dezvoltate a mediului in care traiesc (lipsa de apa in casa, lipsa electricitatii si/sau a echipementelor electrice, deficientele transportului in comun, starea drumurilor etc), munca domestica neplatita a femeilor devine mai dificila si necesita mult mai mult timp si efort.

Daca ar fi sa identificam in continuare si alte particularitati ale modului in care femeile sunt afectate de conditiile de viata in care traiesc, mai putem observa ca, datorita faptului ca locuirea este o practica administrata mai ales de femei, precum si pentru ca ele au rolul de a media intre familie si societatea mai larga, si problemele administrative legate de obtinerea unei locuinte revin tot lor. Ele sunt cele care merg la primarie pentru depunerea cererilor si contestatiilor, ele sunt vizate ca mame de interventiile din partea 'protectiei copilului', si ele au menirea sa transforme chiar si baraca intr-un camin al familiei, si sa fie creative in utilizarea eficienta, precum si in personalizarea acestui spatiu. Lor le revine obligatia sa asigure si coordoneze "mersul bun al lucrurilor" sau "starea (emotionala) de bine" in spatiul domestic. Dar, desigur, pe langa reproducere/nastere, femeile fac toate muncile domestice neplatite care au o importanta majora in sustinerea de la o zi la alta a gospodariei si in reproducerea fortei de munca: cresterea copiilor, cumparaturi, prepararea alimentelor, curatenie, spalat, ingrijirea batranilor, adunarea de lemne, etc. Pe langa toate astea, ele presteaza si munci aducatoare de venituri.

Deoarece femeile sunt considerate a reprezenta simbolic comunitatea (mai ales in cazul comunitatii mai traditionale cum sunt gaborii si geambasii), ele sunt protejate ca atare prin norme comunitare stricte referitoare la corp si sexualitate. Casatoria timpurie (si de multe ori aranjata) a fetelor se explica prin nevoia de a le controla din punct de vedere sexual si de a le apara virginitatea, ce simbolizeaza nu doar onoarea ei, ci a intregii ei familii. Ideea conform careia fata este supusa unor riscuri in acesti termeni daca merge la scoala de la o anumita varsta in sus (de la 12-13 ani) sta de multe ori la baza abandonului scolar feminin. In aceste conditii maritisul timpuriu i se ofera ca si masura de protectie fata de imoralitatea societatii gadjo, iar nasterea mai multor copii icepand cu o varsta frageda ii promite un statut respectat in comunitate. In aceste conditii, ea - datorita sexului ei - este dezavantajata chiar si fata de baietii romi. Pe langa normele comunitare refeitorare la casatoria timpurie, parasirea timpurie a scolii de catre fete este cauzata de multe ori si de nevoia de a avea grija de fratii lor mai mici sau de a ajuta la treburile casnice, sau de a ingriji batranii familiei.

Experiente legate de scoala

Fragmente din interviuri

Plopi, familie de geambasi, trei generatii, stau in trei case alaturate

Bunica, 66 de ani

I-am dat pe toti cei trei copii ai mei la scoala ca toti oamenii, noi ne-am pus in rand cu oamenii. Nu poate omul sa creasca prost, cel mai important este sa mearga omul la scoala. Eu zic sa faca copiii cate clase vor ei. Eu am facut timp de trei ani clasa intai, apoi cumva m-am dus pana la a patra, dar eram saraci, nu erau conditii, trebuia sa lucrez, nu ca eram proasta, dar am avut o viata grea. Si m-am maritat la 13 ani. Sper ca azi la scoala le invata sa traiasca mai usor, sa-i invete o meserie buna. Pe nepoata mea a cerut-o cineva la 13 ani, dar nu am dat-o, am refuzat, toata familia, pana la 18 ani sa faca si ea ceva in viata, sa arate si ea ca a ajuns cineva, pana atunci sa nu se marite. Cu copiii am vorbit acasa si tiganeste, si romaneste, si ungureste, ca sunt unguri multi aici, si la scoala asa este bine sa fie, amestecati.

Una dintre nurori, 18 ani

Pe fata mea vreau s-o dau la facultate, sa invete, sa faca ceva in viata. Eu am facut patru clase, am ramas repetenta, si nu m-am mai dus, apoi l-am cunoscut pe barbatul meu cand aveam 14 ani si m-am maritat cu el, cand am avut 15 ani, am nascut-o pe fetita. Nu vreau sa se marite repede, dar daca mi-o fura nu stiu cum o sa fie, dar asa s-o dau, nu vreau.

Una dintre nepoate, 13 ani

Ma bucur ca nu m-am maritat la 13 ani, vreau sa termin tot, sa ajung o persoana importanta, sa fac un liceu, o facultate, sa muncesc ca sa ajung undeva. La noi traditia este ca baietii raman in casa, fetele merg ca nurori, dar mie parintii mi-au promis ca ma vor tine langa ei si ma vor ajuta sa termin scoala, eu nu vreau sa plec de langa ei. Eu nu am patit la scoala sa mi se zica ca-s tiganca, dar sunt unii copii tigani pe care copiii ii trateaza altfel, ii zic tigan, nu stiu de ce, nu vrea sa invete, poate de aia, unii tiganci sunt mai rai. Eu de cand am inceput sa umblu, am crescut printre romani, nu am avut prieteni tigani, ci mai mult romani, am fost respectata ca ceilalti, nu mi-au zis sa merg de acolo ca mi-s tiganca. Deja stiam romaneste cand am mers la scoala, uneori ma mai incurc, si cand vin de la scoala, vorbesc romaneste cu parintii mei, si ei imi zic sa vorbesc tiganeste, sa nu-mi fie rusine. Am doi tigani in clasa, ei zic ca vorbesc romaneste acasa, ca sa nu zica lumea ca sunt tigani. Mie nu-mi este rusine sa vorbesc tiganeste, cand vad ca cineva isi respinge natiuna de care apartine, nu-mi place. Eu sunt in clasa si cu maghiari, romani si tigani si mie imi place, si am si o ghipterita, ei sunt sinti, ei zic ca-s nemti, vorbesc o nemteasca-tiganeasca, aproape toti sunt ghipteri in scoala.

Colonia strand, femeie, 22 de ani

Nu am lucrat niciodata, am alocatie dupa copil si ajutor social. Sotul lucreaza pe la oameni, la curatenie, la moloz. Eu am patru clase, la 16 ani am terminat, m-am oprit ca am ramas insarcinata. Pe fata L. a inscris-o la gradinița, sunt multumita, dar in prima zi ne-a facut ca suntem tigani cand am mers sa ne inscriem cu doamna A., copiii au zis, uite tiganii, o duceam cu o plasuta de cadouri, nu am avut bani de ghiozdean, un baiat i-a rupt plasuta si fiica mea a plans, si nu a mai vrut sa mearga, dar de atunci nu s-a mai intamplat. Baiatul e la generala cinci, Marcel l-a inscris, e foarte cuminte, dar nu-i merge la scris si citit, si mi-au zis ca mi-l da inapoi sa-l dau la gradinita, dar cu asta nu pot sa fiu de acord, mi-e rusine ca la sapte ani sa-l duc la gradinita. Cat de departe vreau ca ei sa mearga, amandoi, si fata si baiatul, sa nu fie cum sunt eu, cu patru clase, cu sau fara ei e apropae totuna, vreau ca ei sa fie in rand cu tot lumea, 12-13-15 clase, sa faca si liceu, sa fie in ordine, frumos, si sa se marite doar la vreo 23-24 de ani. E buna scoala asta, ca-i aproape, ne trezim la 6:30, ne ducem un pic pe jos, apoi luam tramvaiul, pe baiat il las mai intai, pe urma pe fata la gradinita, si la ora noua sunt acasa si fac curat, spal hainutele, iar la 12 ma duc s-o iau pe fata de la gradinita. Se organizeaza serbare la scoala, in vacanta asta mica de exemplu s-a facut, dar ni s-a cerut ca din fiecare fruct sa luam cate un kilogram, si atunci nu mi-am dus copilul, mai bine l-am tinut acasa, in loc sa vada toti copiii ca el nu a dus nimic. La gradinita la serbare pentru craciun, mi-au zis sa o imbrac in rochita, dar nu am bani de rochita, si cu pachetul de mancare e greu sa-i pun in fiecare zi, iar la baiat la scoala imi cere si mai mult, asa nu poate sa fie in rand cu ceilalti copii, ca eu nu pot sa le asigur acele conditii. S-a intamplat sa nu-l duc la scoala pentru ca nu am avut ce sa-i pun de mancare, cum sa stea el fara mancare cand ceilalti copii mananca.

Colonia strand, femeie, 27 de ani

Eu nu lucrez, nici nu am lucrat, sunt acasa cu copilul, sotul lucreaza. Baiatul meu are acum 5 ani, as vrea sa faca mai mult ca mine la scoala. Acum este la gradinita, dar zice ca se plictiseste sa stea pe scaun si s-o asculte pe educatoarea, dar deseneaza foarte frumos, doar ca nu-i place sa scrie. Daca o sa-i placa doar cat mi-a placut mie, doamne fer dupa mine l-as trimite pana la 30 de ani la scoala, ca viata tot mai grea o sa fie, si el este inteligent, ii merge mintea. Tot am zis ca mai merg si eu inapoi la scoala macar sa termin 8 clase sa fac un curs ceva pentru o calificare, asa fara nu-mi gasesc nimica de lucru, numai dintr-un salar, mai greu. Merg la M., la a doua sansa, am mai fost inscrisa, dar nu am terminat, am totusi un an, vreau sa merg asa, la fara frecventa. doar la examene, caci apoi mi-ar placea sa lucrez. Am facut un curs de manichiura de o luna, dar mi-a dat doar un certificat, cu asta nu ma angajeaza. Greu sa gasesti un curs de formare fara sa ai opt clase. As vrea si eu sa primesc o locuinta, o camera si o bucatarie, ma chinui de vreo sase ani, m-am inscris la primarie, si imi tot imi zic sa astept sa-mi vina randul.

Colonie, femeie, 29 de ani

Eu nu am facut nici o clasa, copiii ma mai ajuta la citit, noi de la zece ani am fost chinuiti, parintii nu au avut conditii cu care sa ne trimita la scoala. Am fost tigani, dar nu stim tiganeste, mama a facut patru clase. Am opt copii, dintre care doi gemeni in burta, si doi copii gemeni, uite aici. Lucrez la RETIM de vreo doi ani, dar acum am intrat deja in concediu prenatal. Sotul e la lucru cu ziua, la negru, ne descurcam foarte greu, cu mancarea si cu lemnele, le luam pe unde le gasim pe strada, vin si copiii, le punem pe spate si le aducem acasa, sa ne incalzim si sa facem o mancare, de o saptamana mancam numai cartofi. Am fost eu prea chinuita in viata, ma gandesc ca macar copiilor sa dau eu o scoala. Dimineata ii conduc pana la tramvai, de acolo merg ei. La cei mici nu am inca conditii sa ii dau la gradinita. Iar cei mari merg la scoala ajutatoare, ca primesc rechizite si masa acolo. La alta scoala cere prea mult la fondul scolii, i-as da la scoala normala, dar nu am conditiile care trebuie. Am dori cel putin ca ei sa termine un liceu, de aia muncim atata, sa nu fie ca noi, sa mature strada, ci sa termine meserie, sa poata sa faca ceva, dar azi nici cu liceu nu mai e bine. Pe baiat as vrea sa-l fac muzicant, dar ne-ar costa foarte mult sa-l dam la o scoala de muzica, el in clasa a patra scrie frumos, dar scoala este cum e, si nu are de unde cunoaste notele muzicale, si nici tabla inmultirii nu au invatat-o, si nici sa citeasca nu pot, nimic, in clasa a patra.

Colonie, familie de baiesi, barbat, 45 de ani

Noi nu am avut probleme cu copiii, nu au avut absente, nu au facut prostii, numai ca nu au fost straluciti, au fost mediocri, nu au excelat in nimic. Erau mai mult romani in clasa, ceilalti parinti nu au vorbit cu noi, dar nici eu nu am fost curios. Acolo copiii nu invatau romani, dar nici noi nu o vorbim, noi suntem baiesi. Baiatul nu arata a tigan, fata e mai bruneta, si noi nu ne-am dus la scoala prea des, ne-am ferit cat am putut, sa nu afle ca suntem tigani. La inscrierea baiatului, ne-a intrebat unde stam, si cand i-a zis, ne-a zis ca nu mai sunt locuri, sa vorbim cu directoarea Eu am incercat atunci ceva. i-am zis ca am vorbit, si atunci l-a inscris. Noi nis invatati cu asta, oriunde mergem, oamenii isi trag poseta, le e frica de noi, suntem mai bruneti, din cand in cand ne si injura. Chiar daca noi avem educatie, dar omul cand te vede prima data, nu-si da seama ce ai in cap. Sau altii cred ca avem foarte multi bani pentru ca suntem tigani. Fata a intrat la liceul pedagocig, profesorul i-a zis ca a intrat ca romii sunt favorizati si ca a luat locul de la altul care ar fi meritat asta, asa au trata-o, apoi ea s-a si maritat si s-a lasat de scoala. La noi nu se tin astfel de traditii, cum ca fata nu ar avea voie sa mearga la scoala, doar ca a noastra fata nu prea a vrut sa invete. Si femeia si barbatul munceste egal azi, inainte era barbatul cu banii cu munca, si ea acasa cu copiii cu bucataria acum nu mai e asa. E foarte important sa ai o meserie, o scoala, fara asta nu poti sa traiesti, noi de exemplu avem 10 clase, dar e foarte putin, noi suntem ultimii.

Cartierul Kuntz, femeie, 27 de ani

Eu nu am nici o clasa, am fost opt copii la parinti, nu au fost conditii, si vreau ca macar copiii sa invete. Aici sunt si case si mai bune, si mai rele, dar nu este nici apa, nici canalizare, nici gaz, acum macar avem current. Oamenii nu au contracte in ordine pe case, chiar daca s-au nascut aici, sau au ceva cumparare de mana facuta dar aia nu este valabil. M-am despartit asta vara de barbat, am trei copii, si apoi este si copilul sorei mele care numai pe mine ma stie de mama dar nu primesc nimic dupa ea. La gradinita se cere fondul clasei, nu am de unde plati (30 lei de copil, si caiet special - ce fac ei cu caietul special?). La noi aici in cartier l-au desfiintat. Acum L. le-a inscris acolo, si le-a pus doamna L. microbus, ca nu aveam mijloc de transport. La gradinita le trebuie haine, papuci, le-am luat costumase acum. Si le cere sa punem pachet de mancare de acasa, sa manance la zece. La 12 le da cornul numai, nu le da cum le da la ceilalti. La ceilalti le da si la zece, si la 12. Prosoape de hartie le trebuie, si papuci, sa puna prosoape pe masuta . . Si ghiozdean. Fac discriminare de copii, ca astia sunt tigani . . Mi-a spus si fata mica ca au tras-o de par si au impins-o, stiu ca sunt rai copii, dar sa nu faca diferente. Copii unii pe altii, asa fac ei, zic, uite au venit tiganii. Numai ai mei sunt tigani acolo, restul sunt romani, si la celelalte gradinita sunt putin tigani. Educatoarea nu vorbeste nimic cu noi, numai cand trebuie platit, cumparat ceva. Nici o poezie nu au invatat pana acum. La d. Leti se mai face sarbare, acolo mergem cand ne cheama. Alocatia de copii ar trebui sa fie mai mare, pretentiile de la scoala si gradinita sunt enorm de mari. Nici apa nu au sa le dea, ne zice sa le pun eu de acasa, ca la ei nu este buna apa. Apa noi o aducem din parc. Cel mare baiat a fost la generala 1, dar cand a inceput clasa intai la zece ani, niste copii de pe centru l-au invatat sa se drogheze, sa fure, l-au prins, l-au dus la casele de copii, il cautam cu politia. In oras cersea, i-a intrat in sange asta, apoi l-am trimis dincolo la parinti, sa mai iasa din el. Trebuie scoala, ca azi nici la matura nu te mai baga, nu mai sunt locuri, doar daca ma mai cheama la menaj, am si eu probleme de sanatate, din cauza de neajunsuri.

Cartierul Kuntz, femeie, 30 de ani

Stau de 20 ani in casa asta, am cumparat-o, dar nu avem contract in regula. Noi nu stim tiganeste, noi suntem romanizati. In cartier putini vorbesc. Sunt mai multe natii, gabori, caldarasi, dracu stie. Eu si cei cinci copii stam aici, si concubinul. Copiii de 18, 15, 14, 10, 6 ani. Cea mare are 4 clase, acum face la fara frecventa. E locul mic, dar ma stradui, sa fac cum pot, dintr-un singur salar e greu, lucrez la RETIM, iau 720, barbatul cu ziua merge, alocatia e de 40 de copii. Fiica-mea e cu curatenia si mancarea. Eu nu am facut scoala, nu stiu sa scriu. La gradinita nu era nici unul dintre copii, nu am avut conditii. Nu-l mai dau pe asta nici la scoala la sase ani, ca cel dinainte tot in a doua a ramas, si el a inceput tot la 6 ani, si nu poate sa faca fata. Mi-a fost rusine sa-i trimit la gradinita, la noi mai demult era gradinita si scoala, dar acuma nu mai e, asa ca nu am conditii cum sa-i trimit asa, suntem saraci, mai bine nu-i trimit. I-am dat la scoala. La generala unu - mergem, aia ne place, nu-mi place alta scoala, ca nu am ce sa invat daca sunt doar romi, sunt si aici romi, dar nu sunt salbatici. La Calderon au tigani din aia. Aici tot ai nostri sunt romii, nu-s de alta natie. Totul se trage de la bani - profesorii nu se ocupa suficient de ai nostri, ca noi nis saraci. Ei se plang ca copiii sunt rai si asa. Acum avem microbus, suna mai bine. Notele sunt cea mai mare problema la scoala, la toti trei e problema, dar incet se pun pe picioare, daca noi nu avem educatie sa-i ajutam. Invata si limba romani. nu le place asa de mult. E bine sa stii limba, daca iti zice cineva ceva, sa intelegi. Nu avem bani sa mearga in excursie, pentru trei copii. Eu zic ca copiii cat se poate de multa scoala sa faca, cat vrea Dzeu, sa invete, sa nu ajunga ca mine la RETIM, sa faca ce le place lor, unul vrea primar. Fata mare a facut sase clase, trebuia sa stea cu cei mici acasa, eu mergeam la deseuri. O sa mearga inapoi la a doua sansa, ea e foarte desteapta. E bine sa fie impreuna cu romanii si ungurii la scoala, sa mearga asa, numai sa nu faca ura, sa nu se bata. Dar noi ne intelegem bine cu totii, si asa trebuie sa fie, impreuna copiii, caci suntem doar o mana de oameni.

Cartierul Kuntz, familie de baiesi, barbat, 56 de ani

Din 1952 locuiesc aici, si parintii s-au nascut aici, primele patru clase le-am facut in cartier, pe urma la generala doi unde sunt mai multi romi, dupa opt ani am facut liceu profesional, nu erau probleme la vremea aceea. Am avut prieteni romani, am lucrat apoi cu germani, nu erau probleme. Daca azi vorbesti despre romi esti minoritar, nu ai cum sa te aperi. Tiganii se angajeaza foarte greu. Am patru copii, toti sunt casatoriti, si o nepoata care este in clasa a patra. Sotia e casnica. Pe copii i-am dat atunci in cartier la scoala, nu am avut probleme, Cu nepotica acum sunt probleme, au mutat-o din banca Ea nu arata a rom, dar invatatoarea stie. Am vrut s-o scriu la un liceu, dar ziceau ca nu apartinem, ca nu sunt locuri. Acum din moment ca s-a invatat cu colegii, nu o mai mutam. La inceput am inscris-o intr-o clasa unde erau numai copii romi, unde nu avea concurenta, ceilalti nu invatau ca ea. Am avut optiunea s-o mutam, dar doamna a zis s-o lasam sa stea. In clasa a doua am vorbit s-o mute unde poate sa invete ceva, acolo nici sarbari, nimica, ca erau copii rai. Aici acum este bine, a fost si aici premiata. Nu sunt manuale gratuite cum ar trebui. In afara scolii nu o lasam de capul ei. Noi din bunici nu am vorbit romani, bunicul intelege, stim maghiara, si nemteste am vorbit, eu am crescut cu tigani care vorbeau maghiara, cu gaborii. Fara scoala poti sa ajungi cel mult la maturat strazi. Sa nu fie ura intre etnii, cu tigan imputit, nu ai cum sa te aperi daca cei multi te vorbesc de rau. Sa fie intelegere intre toate etniile. Copilul stie cat poate, nimeni nu zice sa i se dea nota mai mare. E rau ca nu este gradinita si scoala aici. Si ideea asta cu gradinita, cu copii buni, cu microbus, e buna, dar era mai bine cand gradinita era aici in cartier. Cum poate un sofer sa aiba grija de atatia copii?

Cartierul Kuntz, familie mixta, femeie, 24 de ani

La 18 ani m-am maritat, la 20 de ani am nascut-o pe prima fata, cand a aflat patronul ca sunt gravida, nu mi-a facut contract pe perioada nedeterminata. Am doua fete, stam intr-o camera si bucatarie, pe pamantul primit de la bunica am facut eu casa. Am terminat opt clase, si apropae zece, pe care nu am mai terminat-o. Lucrez ca ospatar aici la bar. Greseala a fost a mea, nu am vrut sa mai merg la scoala, si acum imi pare rau. Cand am fost eu, nu s-a facut diferenta, s-au si mirat cand le-am zis ca sunt tiganca. Azi s-a inceput sa se faca diferenta. Si sotul lucreaza. Fetele sunt de patru si doi ani, nu au fost la gradinita pana acum. Acum cu ajutorul tiganilor i-am inscris, unde am mers singura au spus ca nu sunt locuri, si in fata noastra a venit o romanca si i-au spus sa vina mai tarziu. M-am certat atunci cu ei, acum tiganii mi-au gasit acum un loc la gradinita, cu romanii impreuna. Sotul meu este roman, si totusi, fata nu a fost acceptata. Vreau sa termin liceul cand si cea mica mai creste. Avem transport cu copiii de la romi, microbus. Tata era negru la culoare, si totusi, pe atunci, cu mine, nu erau probleme. Acum se fac diferente. Eu atunci am avut si profesori tigani. Mi-au zis: tu nu porti fuste din alea, nu stii tiganeste, nu esti tigan. Bunicu a fost rom, si bunica stie ungureste. Vreau ca fetele mele sa invete si tiganeste, si ungureste. Copiii trebuie sa mearga impreuna in clase, sa se inteleaga, si profesorii sa nu faca diferente. Intr-o zona de tigan sa nu se primeasca tigani la gradinita Acea doamna de ce s-a facut educatoare, daca se gandeste asa, caci copiii sunt toti la fel, ne-a si luat pe sus, ne-a spus ca nu aveti pregatirea mea, dar nu toti romanii sunt cinstiti, si nu numai romii fura, si sunt si romani care nu au facut scoala. Am fost la sedinta a fost si ministrul, am pus problema gradinitei, dar a spus ca asta nu apartine de minister.

Cartierul Kuntz, familie de geambasi, femeie

Eu, sotul, doi copii stam aici, in trei incaperi. Eu lucrez, sotul pe unde mai apuca. Fata la economic in a noua, si baiatul pe a sasea la generala unu. A fost la trei scoli, dar nimeni nu i-a zis ca ar fi tigan, aici sunt multi tigani, dar diferenta nu se face. Ne-a cerut fondul scolii, asta era problema. Noi suntem un pic mai diferiti fata de romi, nu am avut probleme. Sunt putine manuale, trebuie sa le cumparam noi. Stim bine tiganeste, vorbim acasa. Nu face romani la scoala, am zis ca nu e nevoie, ca noi o stim perfect. Noi suntem putin mai egali acum si asta imi place Fata vrea sa lucreze la politie. Eu cred ca este bine ca copiii sa fie amestecati. Daca ar fi numai intre ei, s-ar simti jigniti. Ar trebui sa dea bursa la toti copiii, si asa copiii ar putea sa mearga la scoala.

Cartierul Fratelia, familie de gabori

Femeie

Ne dati ceva? Cu ce ne ajutati? Avem copil la generala 15. Platim banca, platim scoala. Nimeni nu da gratuit la copil, nici carte, nici caiet. Suntem saraci. Unii primesc haine, rechizite, dar noi nu primim. Casa o inchiriem de doi ani. Barbatii au, noi femeile nu avem buletine. Ne-am mutat de pe langa Oradea, iar ea din Tg. Mures. Suntem sapte familii in casa asta, de la socri pana la ala mai mic. Cam 20 persoane, avem cinci camere si bucataria. Nu avem posibilitate pentru altceva. Copil de 7, 6, 1 an, iar ea de 8 ani. Suntem casnice. Barbatii nu lucreaza nici ei, daca gaseste undeva cu ziua. In casa ce e, e lucru femeiesc, tot ce trebuie in casa. Eu patru clase am facut, dar nu mergeam intodeauna, insa stiu sa citesc. Nu am putut mai mult, am fost multi copii. Am ales scoala asta pentru copii pentru ca este aproape. Ne intelegem cumva si cu invatatoarea, nu chiar foarte bine, dar. Gaborii sunt vreo patru copii in clasa, restul toti tigani, dar nu ai nostri. Asta nu-mi convine, nu avem protectie, nu avem paza. Iti este frica, se pot intampla multe. Nu ne vizitam cu ailalti, nici cu ai tai nu te prea vizitezi, ca nu ai timp. Acasa vorbim tiganeste. Nu ne viziteaza acasa de la scoala. Se mai fac serbari. Excursii nu, nu le lasam sa mearga, ne e frica sa nu se intample ceva, mai ales cu fetele. Decizia despre cat sa mearga copiii la scoala e a tatalui, a bunicilor, nu conetaza parerea mamei. Fetele se marita, repede, fac copii si devin casnice. Baietii cu tinichigia, cu piata.

Barbat

Noi nu ne comparam cu romii, nu are rost sa ne implicati in alte natii de tigani, faceti numai cu gaborii, daca vreti, dar nu ne amestecati cu altii. Toti suntem tigani si romi, dar alta natie. Sa nu mearga fetele prea mult la scoala, ca li se urca in cap. Baietii pot sa mearga mai mult. La noi din mos stramosi nu au facut licee, scoala primara cel mai mult, fetele 2-4, baietii 7-8 clase.

Cartierul Fratelia, familie de gabori, femeie

Din Arad sunt, am cinci copii, nu am scoala, parintii s-au mutat tot timpul, am avut grija de fratii nostri. Baietii au facut scoala. Asta este obiceiul, fetele cel mult pana la patru clase. Acum 16 ani am venit aici cand m-am maritat. Dar numai de sase ani ne-am mutat separat, ca asa este traditia: daca ai doi trei baieti, aduci nurorile in casa la tine, si doar cand au 2-3 copii, se muta separat. Caci fetele se marita la 14-15 ani, au nevoie de sprijin, de aia stau cu familia mare. Noi avem grija ca fata sa fie fata mare cand se marita, sa nu cumva sa se intample ceva cu ea. Tot pe langa mine o tin. La pasti o maritam pe fata mea de 13 ani cu baiatul de 15 ani, este de familie buna. Avem cinci camere la parter, living, trei camere la etaj, bai, coridoare. Dumnezeul este cel mai important pentru noi, nu putem trai fara el, e lucrul la care tinem cei mai mult, dimineata este primul lucru ca ne rugam, ne rugam pentru toata lumea. Legamantul cu Dumnezeul se face la 17-18 ani, cand sunt maturi deja si pot sa aleaga. Cinci fete avem, de 13, 10, 9, 6, 4 ani. Cei cinci copii imi ocupa tot timpul. Sotul cu tabla se ocupa, mai mult e plecat. Am o doamna care nu are unde sta, si am lasat-o aici, ea ma mai ajuta. La noi fetele nu au grija de parinti, baietii si nurorile trebuie sa aiba grija, care raman in casa parinteasca. Eu nu am probleme cu nimeni, ma inteleg bine cu toti. Fetelor le place la scoala, dar numai pana la patru clase, au voie. Asa ca cea mare nu mai merge. Doua merg la scoala si doua la gradinița. La generala 15, pentru ca este aproape. Baietii trebuie sa faca 6-8 clase, si liceu daca vor ei. Cu actele noi suntem in regula, nu avem probleme. Nici cu invatatoarele. Se ocupa de ei bine. Sa stie sa citeasca biblia, sau o carte, fetele asta trebuie sa stie. Fetele sunt mai linistite, nu au atatea probleme. Sunt multumite de scoala. Isi fac temele. Au note bune.

Cartierul Fratelia, familie mixta, femeie

Eu sunt din Timisoara, sotul din Tg. Mures, ne-am cunoscut aici, de 18 ani stam in casa asta. Inainte am stat la tata, apoi la o sora de-a mea din Maguri, tot asa roata. M-am obisnuit cu cartierul, cu vecinii nu am treaba. E locuinta de stat. O camera. La cumnata o camera si bucatarie, cu frate-meu sta acolo si cu doi copii. Nu avem apa in curte, apa de baut, pentru spalat din pompa, sau din fantana din cimitir aducem. Avem cinci copii, unul a murit, ceilalti au 16, 10, 9, 7, 5 ani. Intr-o singura camera. Si tatal sta acolo, intr-o camera din spate, are o pensie mai mica. Nu am lucrat in viata mea, doar asa la o curatenie si ceva, dar nu la fabrica. Sotul lucreaza la cimitir, dar nu e angajat, cu ziua, cand il cheama. Eu am grija de casa si de copii. Am facut opt clase, la generala 15, si la liceu agroindustrial, un singur timestru, nu mi-a placut, am renuntat. Sotul are sase clase, ii placea sa mearga la pescuit in loc de scoala. Nu dau fata mica la gradinita, pentru ca nu am apa, nu pot spala asa cum trebuie, le trebuie haine groase, nu le trimit la gradinita, vara este un pic mai usor, dar iarna nu merge. Cand implineste sase ani, o dau la gradinita. Acolo a fost si cealalta fata, baietii nu i-am dus, ei plangeau. Fata avea educatoare foarte buna. Toti sunt la generala 15. Cu exceptia baiatului care nu s-a mai dus la scoala, invatatoarea il jignea tot timpul, "mirosi numai fum, mirosi numai tigani". Pe cei care nu prea stiau carte, nu se ocupau de ei. Se ocupa doar de cei care stiau bine. Am zile cand nu am bani deloc, si atunci cum sa le platesc transportul. Nu pot sa-i duc la alta scoala. Una dintre fete invata bine. Fata mare e la generala 14 la fara frecventa. Primeste amenintari prin telefon de la colege. Nu-mi place ce se intampla acolo. Fete destrabalate, curve, cu buricul iesit afara. "Salvati copiii" ne ajuta la rechizite si manuale. Noi nu stim tiganeste, dar majoritatea stiu. Noi stim ungureste. Si noi suntem si ca si romanii, copiii fac scoala pana pot, daca permite buzunarul merg mai repede, noi nu avem astfel de obiceiuri sa nu-i dam la scoala. Doar sa avem conditii. Ar fi bine sa aiba fiecare o meserie, sa nu fie someri ca noi, ca noi nu am avut minte.

Cartierul Fratelia, familie de baiesi, barbat

Sotia munceste, eu sunt cardiac, nu muncesc acum. Amandoi avem grija de fata, si de casa teu am grija, am 10 clase, si ea la fel. La liceu industrial am facut. Fata a fost si la gradinița. Clasa intai a facut-o la generala din Chisoda, fiind singura tiganca din clasa, era lasata pe dinafara. Eu nu fac ura de rasa, dar fata se plangea, ii era frica sa mearga la scoala. Apoi la scoala langa calea Aradului au zis ca nu mai sunt locuri, si atunci ne-am mutat in zona asta, am inscris-o la generala 15. La generala 13 nu au fost locuri. Fara scoala nu facem nimica. Poate la alta scoala erau mai multe pretentii, si aici nu sunt, ca 90% din copii sunt romi. Sunt cinci copii romani si 14 de tigani, fiica cu cei 5 romani este prima din clasa, o clasa de a doua. Profii de aici sunt obisnuiti cu tiganii. Noi nu prea facem parte din categoria lor de tigani, noi nu stim tiganeste, nu avem obiceiuirle lor, noi suntem romanizati, de parca am fi facut operatie estetica, sustinem totusi ca suntem romi. Culoarea ma da gol, ei imi vorbesc tiganeste si eu nu stiu, si imi pare rau. Italiana, germana o stiu, am stat mult in Italia, am lucrat acolo. Nu comentez asupra copiilor de tigani, sunt printre ei si dificili, din cauza parintilor, ca asa i-au crescut. Eu as fi vrut sa fie in clasa de romani, dar directoarea a spus ca daca vor fi 50 de tigani si 10 romani, ii impartim pe cei din urma egal intre cele doua clase. Parintii celorlalti nu-si dau interesul, cel mult le intereseaza sa le scrie numele. Bancile sunt sub orice critica, noi am zugravit, parintii.

Cartierul Blascovic, femeie (notele scrise ale persoanei care a facut interviul)

Familia intervievata este una foarte saraca. Nu mi-a fost permis sa intru in curte, interviul a fost luat in strada, iar femeia mi-a permis doar luarea catorva notite, nu si inregistrarea audio. Casa parea una foarte mica si neingrijita, dar femeia sustinea ca au apa curenta si baie, si bucatarie, amenajate. Casa are patru camere, baie si bucatarie si este proprietate personala si o au de peste 20 de ani, de cand s-au mutat in Timisoara de la Lugoj. In casa locuiesc 6 persoane: femeia care a raspuns intrebarilor mele, sotul acesteia si 4 baieti, nepotii lor. Familia traieste din banii pe care parintii baietilor ii trimit din Italia. Baietii sunt in varsta de 18, 15, 13 si 11 ani. Cei doi mai mari au renuntat de mult la scoala si lucreaza ca zilieri pentru diverse familii, iar acum asteapta sa plece in Italia la parintii lor. Baiatul in varsta de 13 ani si fratele sau de 11 ani merg la scoala din cartier, Generala 11, amandoi sunt in aceeasi clasa, o clasa numai cu copii romi de diverse varste, o clasa de recuperare. Baiatul de 13 ani a ramas de doua ori repetent in clasa a II-a, iar cel in varsta de 11 ani este inca in clasa I. Femeia spune ca nu a avut nici o problema la inscrierea baietilor in scoala, dar ca ea si sotul sunt prea batrani si bolnavi pentru a se deplasa pana la scoala la o sedinta anuntata. Ar fi dorit ca baietii sa mearga la o scoala din centrul orasului, unde acestia sa invete alaturi de copiii romani pentru ca acolo crede ea ca profesorii s-ar fi ocupat mai mult de baieti si acestia ar fi avut rezultate mai bune, dar posibilitatile financiare ii impiedica sa mute copiii. Baietii studiaza romani si participa la toate orele cu toate ca vorbesc aceasta limba in casa si o stiu foarte bine. Ei participa la serbarile organizate de scoala si la alte activitati cu ceilalti copii. Femeia spune ca isi doreste ca baietii sa studieze cel mult 10 clase, apoi crede ca cel mai bine pntru ei ar fi sa plece in Italia si sa lucreze acolo.

Cartierul Blascovic, femeie (notele scrise ale persoanei care a facut interviul)

Familia s-a mutat in aceasta luna in cartier, dupa ce s-a intors din Italia. Are 6 membri, doi adulti si patru copii, si stau in chirie intr-o casa cu 4 camere, baie si bucatarie. Copiii, o fetita si trei baieti nu merg la gradinita sau la scoala. Mama are nevoie de fata acasa, pentru a avea grija de cei trei copii mai mici in varsta de 6, 3 respectiv 2 ani. Nici unul din parinti nu a mers la scoala. Femeia este de parere ca scoala nu-i poate ajuta foarte mult in viata iar limba romani si limba romana le invata in familie. De asemenea, ea nu are incredere in scoala, crezand ca acolo copiii de etnie roma nu au sanse de a se afirma. De obicei acestia nu termina nici 8 clase, si atunci nu are sens nici sa inceapa o scoala.

Chiar daca educatia scolara a majoritatii femeilor cu care am discutat si care au copii de varsta scolara sau prescolara este foarte redusa, doar unele avand opt clase absolvite, cele mai multe dintre ele considera ca azi nimeni nu se mai poate descurca fara scoala. Chiar daca nu au prea mare incredere in scoala, sau nu au prea mari sperante in legatura cu orizontul maxim pana unde copiii lor ar putea sa ajunga, sau chiar daca infrunta mari lipsuri materiale care le fac de multe ori sa fie disperate in legatura cu posibilitatea de a-si trimite copiii la scoala, si chiar daca trebuie sa se lupte impotriva tratamentului lor nedrept, ele isi exprima speranta ca scoala va face ca fetele si baietii lor sa traiasca altfel decat au trait ele. In viata lor de zi cu zi nu au prea multe repere fata de care ar putea sa creada ca viata lor si a familiilor lor s-ar imbunatati, dar, dincolo de rutina cotidiana a supravietuirii, chiar daca nu este un element pe care sa-l poata controla sau un factor pe care sa-l agreeze prea tare, proiecteaza asupra scolii o serie de asteptari. Nici chiar ultimul fragment de interviu nu manifesta dorinta de a nu da copiii la scoala, ci mai degraba exprima o doza foarte mare de neincredere in valoarea scolii pentru un copil rom care oricum nu poate sa ajunga mai sus de la un anumit nivel. Este, deci, mai degraba o imagine bazata pe un realism amar, in timp ce celelalte atitudini exprima capacitatea de a continua a crede intr-o schimbare in mai bine. Acceptarea, nevoita, defapt, a situatiei in care se afla, nu inseamna in cazul acestor femei si barbati ca ar fi renuntat la visurile proiectate in viitor, ceea ce inseamna ca nici "trairea in prezent" nu este lipsita de abilitatea de a face planuri dincolo de supravietuirea de pe o zi pe alta. Si faptul ca aceste planuri au de a face - poate doar in lipsa altor alternative, dar oricum, asta este situatia - cu una dintre institutiile societatii in care traiesc, reflecta foarte clar ca ei/ele (chiar daca in diferite masuri isi pastreaza sentimentul diferentei) doresc sa se integreze in comunitatile din jurul lor. Exceptie fac doar familiile de gabori care - facand referire la traditiile stramosesti - raman consecventi ideii de a nu trimite copiii lor (mai ales fetele) la scoala de la un anumit nivel incolo. Aceasta decizie rezulta in mai mica masura din dorinta lor de a nu se amesteca cu alte "natii" (cu toate ca nici acest element nu ii este strain), ea mai degraba se inradacineaza in cultul si strategia protectiei fetelor (si prin ele a onoarei familiale), precum si in speranta (chiar daca tot mai putin realista) de a-si putea face traiul din meseriile lor traditionale, invatate de la tata la fiu.   

Neinscrierea la scoala, sau nefrecventarea sau abandonarea ei nu tin, deci, nici de "dorinta" innascuta sau culturala de a nu invata, nici de mostenirea biologica a "inabilitatii" de a avea succes in acest domeniu. Problema nu este a romilor, deci, ci tine de relatia dintre ei si majoritari, constand dintr-o serie de precaritati materiale, ierarhii sociale si prejudecati culturale care toate impreuna ingreuneaza (in unele cazuri pana la a-l face imposibil) accesul la educatie scolara si la performantele recunoscute drept adecvate in aceasta sfera. Segregarea scolara (impreuna cu ghetoizarea rezidentiala) cu siguranta acutizeaza aceasta problema, facandu-i incapabili pe indivizi, din punct de vedere structural, sa se afirme altfel decat acest sistem le permite.

CONTEXTUALIZARE

CAPITOLUL IV

SITUATIA SCOLARA A COPIILOR

SI POLITICILE EDUCATIONALE PENTRU ROMI IN ROMANIA[5]

Dreptul la educatie si accesul copiilor de etnie roma la educatia scolara

In Romania accesul la educatia scolara este recunoscut ca un drept al tuturor cetatenilor fara deosebire de nationalitate sau apartenenta etnica, gen, stare sociala sau alte diferente. Mai mult, Capitolul XII din Legea invatamantului din 1995, prin articolul 118 reafirma principiile Constitutiei Romaniei, care sustin ca "persoanele apartinand minoritatilor nationale au dreptul sa studieze si sa se instruiasca in limba materna, la toate nivelele si in toate formele de invatamant, in conditiile prezentei legi". De asemenea, Guvernul Romaniei prin programele Ministerului Educatiei si Invatamantului acorda atentie si grupurilor dezavantajate, care - din cauza conditiilor lor socio-materiale de viata - au acces redus la scoala. In acest sens, proiectul "Acces la educatie pentru grupuri dezavantajate, cu focalizare pe romi', s-a dezvoltat si implementat incepand cu 2003 cu sprijinul programului Phare al Uniunii Europene.

In pofida acestor reglementari legislative si programe de interventie, precum ne arata statisticile, situatia scolara a copiilor de etnie roma este foarte precara in raport cu situatia populatiei majoritare in acest domeniu. Trebuie sa mentionam, ca in Romania sistemul educational se confrunta in general cu multe probleme, de la sub-dezvoltarea infrastructurala, prin salariile profesorilor, pana la cresterea abandonului scolar, care toate la un loc risca sa conduca la devalorizarea educatiei scolare pe plan national. In acest context general, se poate observa ca gradul de cuprindere in educatia prescolara la nivelul intregii tari este de 66%, iar in cazul romilor este de 20%. Conform Recensamantului din 2002, din categoria celor de peste 10 ani, romii petrec in scoala in medie 6.8 ani, in timp ce aceasta medie la nivelul intregii populatii este de 11.2 ani. Aceasta situatie se reflecta si in procentul copiilor romi scolarizati, care este foarte scazut, precum si in rata abandonului scolar, care este foarte ridicata in cazul lor, precum releva tabelele de mai.

Proportia romilor care au abandonat scoala sau nu au fost inscrisi niciodata la scoala fata de numarul total al copiilor de varsta scolara

Rata de scolarizare pentru Romi si pentru populatia majoritara din proxemitatea lor

Ceea ce priveste numarul copiilor de etnie Roma inscrisi la scoala, el arata astfel:

Chiar daca din aceste date am putea deduce ca scolarizarea romilor s-a imbunatatit din 1990 incoace, ea este socant de scazuta si acum in raport cu numarul total de elevi inscrisi in sistemul educational romanesc, precum arata si tabelul de mai jos realizat de MECT.

Cu privire la cauzele abandonului scolar, respectiv ne-frecventarea sistemului educational, intr-o analiza a sa din 2000 Florin Moisa[6] identifica urmatoarele:

Cresterea numarului atacurilor violente asupra comunitatilor roma, din 1990 incoace, are repercusiuni asupra procesului educational - cauza care, dupa autor, de catre populatia majoritar apare ca "un pretext de care etnicii romi se folosesc pentru a nu-si trimit copiii la scoala, o parere care exprima clar vechiul stereotip "ei nu doresc sa invete".

Factorii economici si sociali - "Exista consideratii de ordin practic de care trebuie tinut cont atunci cand trimiti un copil la scoala, multi parinti neavand banii necesari pentru a le cumpara haine sau rechizite copiilor. Scolile nu sunt finantate suficient deci nu pot acoperi aceste nevoi elementare iar parintii romi nu vor sa-si lase copiii sa mearga la scoala imbracati cu haine vechi sau murdare. Copiii care frecventeaza scoala sunt adesea batjocoriti de catre colegii lor sau se simt "diferiti" de ei; nu se adapteaza la mediul scolar si, deci, nu doresc sa mai mearga la scoala".

Probleme de natura logistica - accestul copiilor la scoala din cauza distantelor mari intre casa si scoala (periferie - centru), este dificil.

Lipsa unei traditii in ceea ce priveste educatia - "Deseori, succesul unui copil la scoala depinde de mediul familial care trebuie sa fie unul potrivit, in care membrii familiei sa fie dispusi si capabili sa ajute copilul la efectuarea temelor de casa. In multe cazuri, parintii romi nu pretuiesc valoarea educatiei, pentru ca nici ei nu au avut parte de una. Avantajele unei educatii pe termen lung nu sunt atat de convingatoare cand sunt comparate cu rezultatele pe termen scurt survenite in urma muncii sezoniere care satisfac nevoile materiale imediate. Aceasta este o caracteristica nu numai a comunitatilor roma, ci si a culturii care se dezvolta in comunitatile afectate de saracie".

Neincredere in scoala moderna cu clasele mixte.

Limba - "Elevii romi care vorbesc limba romani acasa constata ca nu sunt in stare sa tina ritmul clasei deoarece nu vorbesc destul de bine limba romana (Helsinki Watch, 1991:26). Astfel elevii romi tind sa ramana din ce in ce mai in urma pana ce, in final, renunta, fara a fi incheiat opt clase, educatia minima necesara pentru a se putea angaja in Romania".

Pe langa acesti factori, putem observa ca se intampla ca scoala sa refuze sa inscrie copiii Romi, iar parintii nu stiu cum trebuie sa procedeze in astfel de cazuri, cand li se spune, de exemplu, ca nu mai sunt locuri la acea scoala. In alte cazuri, repetenta este cauza abadonului scolar. Acestea se adauga la frica de institutiile statutului si la lipsa de incredere in organizatiile formale, dar si la considerente de ordin material si cultural, inclusive teama de a fi umiliti din cauza culorii pielii sau din alte motive. Necesitatea de a contribui la sustinerea financiara a familiei in conditiile in care se pune problema supravietuirii ei de pe o zip e alta, face ca multi copii romi, chiar de la o varsta frageda, sa fie nevoiti sa faca diferite munci aducatoare de venituri. Fetele de etnie roma au si alte obligatii in plus, sa aiba grija de fratii lor mai mici, sau sa-i ingrijeasca pe batrani, iar conform cutumelor culturale se marita la o varsta foarte tanara si incep repede sa nasca copii.

Educatia scolara, parte a politicilor pentru Romi

Pentru imbunatatirea situatiei scolare a Romilor, sub presiunea Uniunii Europene si a organizatiilor ne-guvernamentale pentru Romi din Romania, Guvernul nostru a integrat in politicile sale si reglementari cu privire la aceste probleme. Accesul educatiei scolare este un capitol important al Strategiei Nationale pentru Imbunatatirea Conditiei Romilor adoptata in aprilie 2001 si completata Hotararea de Guvern nr. 522/19 din aprilie 2006. Conform acestei strategii scopul general urmarit este "imbunatatirea semnificativa a situatiei romilor prin promovarea masurilor de incluziune sociala', iar problemele majore in domeniul educatiei scolare sunt:

Participarea scolara redusa in sistemul de invatamant, precum si abandonul scolar timpuriu;

Tendinta de a infiinta clase separate, doar pentru copiii romi;

Neimplicarea membrilor comunitatilor rome in programele de recuperare scolara;

Lipsa conditiilor de locuire si a infrastructurii adecvate;

Numarul mare de someri din randurile acestei etnii;

Absenta cursurilor de recalificare si a celor de pregatire profesionala pentru romi.

Sectiunea dedicata protectiei copilului, educatiei, culturii si cultelor din Strategie se refera la:

Angajarea persoanelor de etnie roma, cu pregatirea necesara, in institutiile de protectie a copilului si de invatamant;

Imbunatatirea accesului la educatie de calitate, atat la nivel prescolar cat si scolar;

Continuarea oportunitatilor pentru tinerii romi care doresc sa urmeze invatamantul preuniversitar si universitar;

Revizuirea curriculumului scolar pentru a promova un climat favorabil incluziunii scolare a categoriilor dezavantajate, inclusiv a romilor.

Mai recent, in 2004, Guvernul a elaborat un plan de actiune ca parte a "Deceniului pentru Incluziunea Romilor', definind aici urmatoarele scopuri:

Cresterea participarii copiilor romi la invatamantul prescolar (cu cate 5 la suta in fiecare an);

Cresterea ratei de finalizare a invatamantului obligatoriu (clasele I-X) de catre copiii romi;

Cresterea participarii copiilor romi in invatamantul post-obligatoriu si tertiar (cu cate cel putin 5 la suta in fiecare an);

Realizarea unui climat educational deschis, incluziv (eliminarea scolilor segregate pana in 2008 si formarea cadrelor didactice);

Valorizarea si pastrarea mostenirii culturale a romilor (predarea, studiul limbii romani, curriculumul nucleu imbogatit cu elemente de istoria si cultura romilor);

Incurajarea relatiilor scoala-comunitate (formarea mediatorilor scolari, "A Doua Sansa' la nivel primar si secundar inferior, cursuri de educatia adultilor).

Politici educationale pentru Romi

Politicile educationale pentru romi in Romania s-au elaborat in doua cadre generale, cel al politicilor privind minoritatile nationale, si cel al politicilor privind accesul la educatie a grupurilor dezavantajate. In cadrul MECT, institutional, primul tine de resortul Directoratului General al Invatamantului in Limbile Minoritatilor, iar cel de al doilea de Directoratul General al Educatiei Pre-Universitare. In functie de scopurile lor, politicile pentru romi se pot imparti in (1) politici pentru oportunitati egale, (2) politici privind segregarea/desegregarea si (3) politicile referitoare la limba si la educatia multiculturala.

(1) Primele masuri ale politicilor pentru oportunitati egale aduse intre 1998 si 2000 au fost actiunile afirmative care asigurau locuri speciale pentru romi la universitate (in primul rand la specializarea de asistenta sociala), precum si la liceu. Mai departe, crearea pozitiei de inspector pentru romi la inspectoratele scolare judetene si a consilierului pentru romi la MECT, lansarea programului de mediere scolara (si includerea in nomenclatorul meseriilor cea de mediator scolar), programul "A Doua Sansa", precum si initiativa privind gradinitanitile estivale se inscriu in perimetrul masurilor reparatorii care si-au propus sa imbunatateasca accesul copiilor de etnie roma la scoala. In sine toate aceste masuri sunt eforturi laudabile, dar in realitate si in viata de zi cu zi ele nu intotdeauna functioneaza bine, si au cateva dezavantaje, care trebuiesc dezbatute si pe cat posibil eliminate.

(2) Ceea ce priveste politicile impotriva segregarii scolare, ele s-au creionat in urma actiunilor unor organizatii ne-guvernamentale pentru romi care au reusit sa constientizeze in randurile factorilor guvernamentali existenta acestui fenomen, si au impus recunoasterea lui drept manifestare a discriminarii. In aprilie 2004 MECT a elaborat si publicat o notificare care a condamnat segregarea si a lansat apelul catre factorii centrali si locali privind elaborarea strategiilor de desegregare eficiente. Datorita structurii administrative decentralizate, a lipsei legislatiei si a masurilor de sanctionare a unitatilor scolare care segregeaza, aceasta notificare nu s-a pus in practica la nivelul inspectoratelor scolare. In 2006 Romani Criss, in raportul sau catre Comisia Europeana a observat exact aceste lucruri, a continuat activitatea sa de monitorizare a scolilor segregate in multe regiuni ale tarii, iar in februarie 2007, mobilizand alte cateva organizatii, dar si MECT, a lansat un Memorandum privind colaborarea institutionala in lupta impotriva segregarii. Ordonanta Ministeriala cu nr.1540 din 19.07.2007 a fost adoptata in urma acestor actiuni si a fost explicita in definirea segregarii ca si forma serioasa de discriminare, care functioneaza ca un obstacol al accesului copiilor romi la educatie de calitate. In cursul despre cauzele si consecintele segregarii vom discuta mai detailat despre rezultatele unor cercetari despre aceasta problema, care dovedesc clar care sunt marile dezavantaje ale "scolilor pentru romi". Ordonanta din 2007 prevede ca activitatile de desegregare sunt activitati care pot fi remunerate printr-un salariu de merit de 20% din salariul minim pe economie. Inspectoratelor li se cere sa elaboreze planuri de actiune impreuna cu scoala pentru a elimina segregarea. Aceste actiuni ar trebui sa includa:

Infiintarea de grupe mixte de elevi la toate nivelurile de invatamant;

Asigurarea transportului pentru copiii romi la scoli cu o alta majoritate etnica, mai ales pentru copiii din comunitatile segregate rezidential;

Utilizarea in comun a cladirilor si facilitatilor existente de care dispune scoala;

Formarea si angajarea mediatorilor scolari romi;

Activitati remediale pentru copiii cu dificultati de invatare;

Promovarea identitatii etnice rome in scoli mixte, inclusiv prin curriculum;

Cadre didactice rome in scoli pentru a preda curriculumul specific (limba romani si istora romilor);

Formarea cadrelor didactice in domeniul educatiei incluzive pentru a asigura un climat educational adecvat pentru un mediu multietnic;

Facilitarea transferului elevilor in cazurile in care este necesara echilibrarea raportului elevi romi si ne-romi;

Informarea comunitatilor de romi despre calitatea educatiei in scolile mixte si implicarea parintilor romi in deciziile luate de scoala, prin vizite periodice in comunitatile de romi;

Informarea tuturor parintilor despre avantajele educatiei incluzive, cu scopul de a descuraja parintii care solicita transferul copiilor lor in clase fara elevi romi sau in clase doar cu elevi romi.

Una dintre formele segregarii ascunse este distribuirea copiilor romi in asa-numitele soli speciale, preocuparile referitoare la suprareprezentarea romilor din Romania in sistemul de invatamant special fiind exprimate de multe ori, chiar daca s-a recunoscut ca stimulentele precum hrana gratuita si cazarea in internate sunt deseori citate ca puncte de atractie pentru copiii din familii dezavantajate, inclusiv de romi. Din anul 2000, diagnosticarea unei dizabilitati este o cerinta prealabila pentru inscrierea in scoala speciala. Ordonanta de urgenta 192/ 1999 si Legea 218/ aprilie 2004 stipuleaza integrarea copiilor din scolile speciale in scolile de masa. Schimbarile legislative se leaga in special de cerintele de aderare la Uniunea Europeana. Pe baza acestor reglementari, copiii cu dizabilitati intelectuale au fost integrati in scolile de masa, dar exista monitorizare redusa a carierei lor scolare si a rezultatelor pe care le obtin in astfel de scoli. Standardele curriculare sunt diferite pentru copiii cu nevoi speciale, conform tipului si nivelului dizabilitatii lor. Clasele speciale (remediale) in scolile de masa sunt aproape o exceptie. Cateodata scolile organizeaza clase pe niveluri de abilitati, dar acest tip de plasare nu este incurajat. In functie de nevoile comunitatii, unele scoli ofera educatie remediala sau de alfabetizare pentru grupuri mici. Activitatile remediale au fost si sunt inca si acum organizate pentru copiii cu dificultati de invatare sau cei care se pregatesc pentru examenele nationale.   

(3) Considerarea segregarii scolare ca forma de discriminare si definirea unitatilor segregate drept cele in care sunt cuprinsi mai mult de 50% copii romi, nu se refera la recunoasterea dreptului romilor de a invata in limba Romanes. Incepand cu 1998, politicile privind invatamantul pentru minoritatile nationale au inceput sa fie aplicate si romilor, limba Romanes fiind recunoscuta drept o limba a unei minoritati nationale. Drept consecinta au inceput sa se creeze conditiile predarii limbii Romani la scoli, precum si pentru invatarea despre traditiile si istoria Romilor in scoli. Printre aceste conditii se afla formarea, in cadrul invatamantului superior, a cadrelor didactice de specialitate. Invatarea limbii romani in scoala este de importanta majora din doua puncte de vedere. Poate fi un mijloc prin care copiii de etnie roma pot invata mai facil limba romana, caci stapanirea limbii materne vine in ajutorul invatarii limbii majoritatii. In al doilea rand, utilizarea limbii romani are un impact serios asupra consolidarii identitatii rome, a simtului apartenentei si a stimei de sine a copilului. Numerosi experti promoveaza ideea bilingvismului si a educatiei integrate ca cel mai eficient mijloc de a asigura sansele educationale egale pe termen lung. Barometrul de Incluziune a Romilor prezinta date relevante despre nevoia perceputa de invatare a limbii romani in scoli. Aproximativ 37 la suta atat dintre romii "romanizati' cat si din restul populatiei rome nu considera ca este necesar sa se predea limba romani in scoli, iar 51 la suta din populatia ne-roma considera la fel. Cercetarea conclude ca limba romani este subapreciata si stigmatizata in societatea romaneasca. Educatia incluziva si interculturala ar trebui sa fie in masura sa transforme aceasta perceptie.

Incepand cu 2004 au inceput sa se organizeze module de cursuri pentru cadre didactice ne-rome despre specificurile culturale ale comunitatilor de romi. Ideea invatamantul multicultural si intercultural este si mai recenta. Ea s-a materializat pana acum in elaborarea a doua cursuri optionale, "educatia interculturala" la nivel de gimnaziu, si "drepturile omului" la nivel liceal. Ordonanta MECT nr. 1529 din 18.07.2007 recunoaste la randul ei introducerea perspectivei diversitatii culturale in curricula scolara. In realitate, salariile profesorilor, fluctuatia acestora, motivatia si conditiile de predare sunt cateva aspecte care explica nivelul mai scazut al dezvoltarii acestui sector comparativ cu alte componente ale reformei sistemului de invatamant. Multe cursuri care sunt parte a modulului psihopedagogic acopera teme precum educatia anti-discriminatorie, educatia pentru toleranta, educatia pentru diversitate si educatia multiculturala. Aceste teme sunt cuprinse in diferite cursuri de formare initiala parte a curriculumului formarii initiale, iar cadrele didactice active trebuie sa adune un numar de minimum 90 credite din formare continua la fiecare cinci ani. Dar se poate observa ca, cursurile de formare furnizate de catre ONG-uri au o abordare mai centrata pe problematica diversitatii culturale decat cele oferite de universitati si ele se adreseaza direct mai ales cadrelor didactice care lucreaza in scoli cu procent ridicat de elevi romi, ca parte a diverselor proiecte de finantare. "Programul National Multi-Anual de Formare a Cadrelor Didactice Ne-rome" este un exemplu de curs eficient din perspectiva cunoasterii istoriei si culturi romilor si a insusirii unor abordari interculturale. Incepand cu 2004, in cadrul programului au fost formati in fiecare vara sute de cadre didactice in urmatoarele domenii: Componenta roma: "mostenirea culturala a copilului rom: un mister pentru cadrele didactice ne-rome', traditii rome, istoria si limba romani, serviciile educationale pentru romi din perspectiva cadrului legislativ al invatamantului pentru minoritati si pentru minoritatea roma; Componenta interculturala: comunicarea interculturala si relatii interetnice; tehnici de comunicare cu copii romi prescolari si scolari; tehnici de comunicare cu parinti romi si persoane din comunitatea de romi. Ministerul Educatiei si Cercetarii, impreuna cu ONG-ul Salvati Copiii Romania, a initiat acest program care a beneficiat de sustinere financiara si din alte surse. Inspectoratele scolare din judetele unde s-a implementat proiectul Phare "Acces la educatie pentru grupuri dezavantajate", au fost imputernicite sa consilieze scolile in elaborarea planurilor de desegregare, inclusiv prin formarea cadrelor didactice in spiritul educatiei incluzive pentru a asigura un climat adecvat unui mediu de invatare multietnic. Majoritatea inspectorilor care au fost implicati in echipele de proiect Phare au fost formati in domeniul educatiei incluzive. Ca rezultat al acestui proces, in fiecare judet exista unul sau doi formatori, care pot livra cursuri de formare despre problemele specifice ale romilor in educatie. O alta initiativa, un proiect cu finantare Roma Education Fund aprobat in decembrie 2006, asigura fonduri Ministerului Educatiei si Cercetarii pentru a elabora si promova un Ordin de Ministru care sa incurajeze institutiile de formare a cadrelor didactice sa ofere cursuri acreditate atractive de educatie interculturala.

CONCLUZII SI RECOMANDARI

CAPITOLUL V

CAUZELE SI CONSECINTELE SEGREGARII

Educatia scolara - mijloc al mobilitatii sociale sau al perpetuarii inegalitatilor

Cercetarile despre educatia scolara observa ca ea pe de o parte este calea prin care individul se poate realiza in viata sa adulta atat pe plan economic, cat si cel social parcurgand trasee de mobilitate sociala, dar pe de alta parte este unul dintre mecanismele prin care se perpetuaza inegalitatile sociale si statutul dezavantajat al multora. La randul sau, accesul la educatia scolara este strans legat de accesul la locuire, locuri de munca, sau sanatate, toate aceste aspecte ale vietii fiind interdependente si determinand oportunitatile individului. 

Observand fenomenul accesului redus al copiilor romi la educatia scolara de calitate, analistii identifica mai multe cauze ale acestuia, cum ar fi:

• lipsa actelor de identitate ale parintilor si copiilor (obstacolul inscrierii la timp sau de loc a celor din urma la gradinița si/sau scoala), ceea ce se leaga si de lipsa actelor de proprietate asupra lcuintei in care traiesc;
• conditiile financiare (inclusiv conditiile de locuire) precare ale familiei, care pot conduce la repetente si chiar la abandon scolar (dupa patru sau dupa opt clase), mai ales in cazurile in care scoala nu ofera programe remediale eficiente pentru copiii dezavantajati datorita mediului familial in care se nasc ;
• casatoria timpurie la fete si nasterea copiilor la varste foarte tinere (mai ales la geambasi si Gabori), practici ce se leaga de conceptii culturale despre virginitate, protectia femeilor si rolul lor in comunitate;
• devalorizarea educatiei scolare in conditiile in care, pe de o parte, multe persoane chiar cu educatie superioara nu-si gasesc locuri de munca adecvate pregatirii lor si in care, pe de alta parte, multi se pot realiza din punct de vedere material fara educatie scolara deosebita;
• prejudecatile si tratamentul discriminator fata de copiii romi, dinspre cadrele didactice, ceilalti elevi si parintii lor;
• migratia sezoniera a parintilor care isi iau copiii cu ei in strainatate;
• fenomenul segregarii scolare, ca forma a discriminarii romilor, deoarece el reduce sansele de convietuire cu populatia majoritara si a oportunitatilor de a beneficia de o educatie de calitate.

Fragmentele de interviuri redate mai jos (realizate de mine in cadrul unei mai vechi cercetari in Timisoara) reflecta si ele aceasta complexitate de cauze care stau la baza non-accesului copiilor romi la educatie scolara de calitate.

L.M., Asociatia Femeilor Tiganci pentru Copiii Nostri

Asociatia a fost infiintata in 1997 si este marcata de unul din scopurile sale de a "promova cu mandrie Romii in viata sociala si politica a Romaniei, fara prejudecati, prin asigurarea activitatilor educative si culturale pentru femeile si copiii Romi". Cea mai importanta realizare a Asociatiei a fost infiintarea in perioada 2000-2004 a Casei Femeii Rome ca rezultat al unui proiect Phare in parteneriat cu primaria orasului Timisoara. Echipa coordonata de L.M. a transformat patru pereti daramati intr-un spatiu prietenos unde femeile (si copiii lor) din comunitatile locale de Romi se pot intalni, discuta si beneficia de ajutor profesional in multe probleme, printre care obtinerea documentelor legale, a unui loc de munca, a asigurarilor medicale, a unei educatii in domeniul sanatatii, a informatiilor despre reproducere si contraceptive, consiliere psihologica, asistenta sociala si altele. Educatia ramane una din problemele centrale de interes pentru aceasta Asociatie de vreme ce scopul principal, pe langa o sumedenie de alte obiective, este capacitarea femeilor Rome prin a le invata cum sa-si construiasca increderea de sine si cum sa nu interiorizeze prejudecatile puse in circulatie atat de propriile lor comunitati cat si de societatea mai larga. L.M. isi aminteste de una din momentele pre-istoriei Asociatiei: "In 1993 eu am semnalat problemele educatiei si accesului copiilor romi in scoli in conditiile in care pe atunci erau la moda proiectele pe identitate culturala si pe reinventarea identitatii si traditiilor, toata lumea se imbraca in costume, isi punea palarii, invata limba romani. Pe atunci s-a infiintat in Timisoara Institutul Intercultural si m-au chemat si pe mine la o intalnire internationala, la care se punea problema minoritatilor si problemele educationale pentru migranti. Dupa bunul nostru obicei de a arata cat de multiculturali si deschisi suntem spre multiculturalitate in spatiul nostru banatean, cei de aici au accentuat ca avem liceu maghiar, german, sarbesc, trei biserici. Context in care eu cu M.P. am spus ca noi am vrea sa facem ceva pentru tigani. Din pacate, cu tiganii nu avem ce sa facem, ni s-a raspuns, nici nu stiu daca foloseau atunci termenul de romi, pentru ca ei nu au intelectuali, si incepeau sa lamenteze pe seama tiganilor, sa arate cat ar vrea romanii sa lucreze pentru tigani, dar ei nu au oameni care sa-i reprezinte, si nu-i intereseaza decat nuntile si sa puna bani si sa asculte muzicantii. Sangele fierbea in mine foarte tare si m-am simtit responsabila, dar si umilita si reactia mea a fost viscerala, m-am ridicat de pe scaun, m-am dus direct la microfon si am zis: "dar va rog frumos nu prezentati lucrurile in felul acesta. Adica acum oamenii astia vin din strainatate si spun ca fac scoli pentru imigrantii care vin de nu stiu unde, iar noi am stat aici langa voi de atatea sute de ani si voi va laudati ca suntem needucati."

M.M., inspector scolar pentru romi

Populatia roma care migreaza, are multe probleme cu copiii scolari, aici abandonul scolar este mare. Apoi familiile care se afla in situatii materiale grele si nu-si permit sa-si dea copiii la scoala. Cele mai frecvente cazuri de abandon sunt la trecerea intre cicluri. Sunt altfel de probleme la comunitatile traditionale, si altele care nu mai vorbesc limba, nu au porturi. Nu avem clase segregate, dar prejudecatile exista, de exemplu cum ii aseaza in banci, cat timp le aloca, frecventa cu care le scoate la tabla . Copiii nu au inradacinate in subconstientul lor stereotipurile, cu ei trebuie lucrat, dar trebuie facute si activitati comune in care sa fie implicati si parintii, si romi si majoritari . . Acum avem cadru legal al angajarii mediatorilor scolari, pana acum nu exista in nomenclatorul ocupatiilor, ei au fost angajati pe diverse posturi la primarie (de ex. femeie de serviciu), ar trebui la fiecare scoala cu copii romi, sa faciliteze comunicarea intre scoala si comunitati . Se fac cursuri de limba si istorie romani cu elevii, astea se introduc la cererea parintilor ca si discipline obligatorii, 3-4 ore de limba, si 1-2 de istorie, dar am mai introdus optionale de dans si muzica tiganeasca, asta se mai solicita si de catre ne-romi. E important ca se simt talentati si ei si respectati pentru ceva, daca stima de sine este mai buna, vin cu mai multa placere la scoala.

C.T., consilier scolar

Ca si consilier scolar . au avut o reticienta fata de mine si dinspre comunitate si dinspre profesori, cum vine cineva sa ne invete despre copii . Abandonul scolar trebuie sa-l intelegi in contextul in care este nevoie ca copilul sa inceapa sa lucreze, sa contribuie la veniturile familiei. Incercam sa spun apoi famiilor de romi sa vada scoala ca o valoare . Le-am castigat respectul, am reusit sa le aduc la sedintele cu parintii . Ei invocau tot timpul problema banilor, dar asta nu este intotdeauna relevanta pentru faptul ca nu-si trimit copiii la scoala cu regularitate. Cativa erau revoltati de cum profesorii ii tratau pe copiii lor . E o problema mare cu asumarea identitatii. Depinde si de cine ii intreaba, multi neaga in unele cazuri, le este rusine de ceea ce sunt. E poate un mecanism inconstient. Chiar daca din 1990 incoace incepem sa invatam sa nu ne fie rusine sa asumam ca suntem romi. Multi care au beneficiat de locurile pentru romi, de exemplu, dupa ce termina, uita de asta si nu-si mai asuma .   

A., invatatoare

Povesteste despre cum inainte cu cativa ani derulau un proiect la aceasta scoala, care urmarea integrarea copiilor Romi prin programe educationale special dedicate lor, un program de dupa masa, in urma carora acestia reuseau sa satisfaca cerintele scolare. Este nevoie de schimbarea mentalitatilor cadrelor didactice, ei trebuie sa ajunga sa-i cunoasca pe romi, avem nevoie de programe in acest sens. Copiii invata de la adulti ce sa creada si ce sa spuna despre romi, ei nu se discrimineaza intre ei de la sine, dar vin parintii si le spun cu cine sa nu stea in banca, cu cine sa nu se joace.

L.B., Asociatia Parudimos

La inceput, in 1992 locurile speciale pentru romi au fost alocati la asistenta sociala. Noi sustinem studentii sa-si faca si cariere profesionale, nu doar sa faca activism in favoarea comunitatilor, sa dobandeasca experienta in multe domenii, sa nu plece cu mainile goale Mai recent, avem un proiect care ofera cursuri de formare tinerilor romi in elaborarea unui program electoral, in pregatire de campanii electorale, pentru a se implica in partide politice, nu doar partida romilor Avem trei centre de zi, cluburi, pentru petrecerea timpului liber, vin mai multe minoritati si chiar si romani, promovam comunicarea interculturala. Anul acesta va fi a treia editie a festivalului de arta stradala, la sfarsitul lui octombrie, urmarim si prin asta sa-i facem pe toti sa accepte diversitatea culturala. Urmarim sa rezolvam, desigur, si cazuri sociale, si incercam sa fim prezenti in cazurile conflictuale. Deviza noastra este sa promovam activismul civic, cetatenia participativa si activa. Vrem sa organizam un ciclu de dezbateri pentru tineri, dar nu numai, care sa aiba un impact prin care sa promovam valorile rome. Sunt multi studenti care nu asuma acest lucru, chiar daca sunt pe locuri speciale pentru romi, le e rusine, le e teama. Vrem sa vorbim despre cum am reusit noi sa supravietuim holocaustului, deportarilor, comunismului, urbanizarii socialiste, asimilarii - toate acestea au fost traume, totusi noi existam, trebuie sa vorbim, sa scriem si sa publicam despre aceste teme.

M.P., Asociatia pentru Dezvoltarea Initiativelor pentru Romi

Multi copii nu merg la scoala din cauza asta, sau se inmatriculeaza mai tarziu, fiind de ex. nascuti in strainatate, n-au certificate de nastere. Accentul trebuie pus pe copii, caci la persoane de 40 de ani nu mai poti schimba mentalitati, trebuie sa-i educi, sa-i stimulezi sa mearga la scoala, si astfel cu pasi marunti se pot schimba lucrurile in viitor. Cunosc cazuri de discriminare: doua fete cu acelasi numar de absente, la care pe tiganca o exmatriculeaza, iar pe romanca o lasa. Asa se considera ca "se scapa" de romii din scoala. Sunt copii foarte buni, dar si ei se pierd dupa clasa a opta, caci parintii nu-si permit sa-i sustina financiar mai departe. Incep sa lucreze la zi, sa colecteze fier cu parintii, sa supravietuiasca, si asa se reproduce situatia parintilor. Primul pas pentru diminuarea marginalizarii sociale este educarea copiilor si este important sa fie modele pozitive in comunitati. Prin educarea copiilor romi se va schimba si mentalitatea majoritatii. Nici ei nu cunosc comunitatile de romi - daca ii intrebi despre partile negative, iti scriu o foaie intreaga, la cele pozitive iti spun doar doua-trei Toate organizatiile noastre ar trebui sa faca un plan de masuri pentru sustinerea copiilor. Locurile in facultati, si astea au venit foarte bine, si din an in an numarul studentilor romi creste, dar este nevoie de multi absolventi de liceu si cu bacalaureat. Pentru copiii romi care nu stiu bine limba romana, din start pleaca cu un hadicap la scoala. Asta este o problema care ar trebui sa se rezolve la gradinița.

D.B., Colonia Strand

Doi copii de-ai mei n-au certificat de nastere, n-aveam buletin atunci cand i-am nascut, de aceea baiatul mai mare care a implinit 8 ani, nu putea fi inscris la scoala anul trecut. Dupa nastere nu s-a acceptat sa trecem copiii pe numele tatalui lor (cu care nu sunt casatorita legal), chiar daca acesta i-a recunoscut.

E.L., Cartierul Blascovic

Cum sa invete copiii in conditiile in care locuim? In aceste baraci, in frig, la luminare? Gemenii mei n-au putut tine pasul cu ceilalti elevi si acum repeta clasa intai. De multe ori vin acasa mai devreme. Si n-au primit manuale, noi n-avem bani sa le cumparam. Pentru mine, a trai bine, inseamna sa nu mai fiu nevoita sa traiesc pe camp.

Prejudecati anti-tiganesti si discriminare

Un individ sau un grup este discriminat atunci cand este supus unui tratament inegal si nedrept fata de altii datorita apartenentei sale etnice, sau sexului sau, sau varstei, convingerilor si opiniilor sale. Discriminarea poate fi directa sau indirecta, si de jure sau de facto. In conditiile in care intr-o societate cum este si cea din Romania exista o legislatie care interzice si pedepseste discriminarea de orice fel si protejeaza dreptul tuturor la oportunitati egale, nu putem vorbi despre discriminare de jure si foarte rar mai intalnim cazuri ale discriminarii directe (de exemple anunturi de locuri de munca care definesc apartenenta etnica sau sexul ca si criteriu de angajare, sau inscrierea copiilor la scoli pe baza criteriului etnic explicit). Asta insa, din pacate nu inseamna ca in relatiile sociale cotidiene nu functioneaza discriminarea indirecta, sau acel tratament inegal care se datoreaza unor masuri aparent neutre de exemplu din punct de vedere etnic, dar care datorita conditiilor in care ele traiesc, dezavantajeaza totusi persoane de o anumita etnie si ii avantajeaza pe altii (spre exemplu, sistemul de distribuire a locuintelor sociale in functie de nivelul de educatie al indivizilor, ii dezavantajeaza pe romii, caci ei, datorita scolarizarii lor reduse, au sanse mult mai reduse in aceasta "competitie"; sau locuirea in anumite zone ale unei localitati, lipsa transportului in comun, si lipsurile materiale in general au efect asupra "alegerii libere" a scolilor pentru copii).

Discriminarea romilor, in orice domeniu al vietii s-ar intampla ea, este de cele mai multe ori sustinuta de prejudecati anti-tiganesti care adesea se coaguleaza in conceptii rasiste despre romi ca si "rasa inferioara". Generalizand superficial de la cazuri particulare spre caracteristici presupus universale, rasismul anti-tiganesc considera ca "esenta" culturala si/sau genetic-naturala a Romilor ("sangele de tigan") determina conditiile si modul lor de viata, precum si ceea ce se poate numi "trairea in prezent". Cea din urma este caracterizata, printre altele, prin imposibilitatea de a face planuri de viitor, prin inabilitatea de a crede ca se mai poate schimba ceva si prin pierderea dorintei de integrare intr-o societate care te face sa te simti nedorit/a. Si, pe de alta parte de o viata in care prioritatile sunt impuse de nevoia de a supravietui de pe o zi pe alta. Intr-o astfel de agenda rasista, locuirea in baracile de pe camp, aglomeratiile de familii mari in apartamente, abandonul scolar, lipsa veniturilor stabile, lipsa asigurarii medicale, colectarea fierului vechi fara autorizatie etc., par a fi "optiunile libere" ale Romilor in lumea majoritatii "tolerante", "plina de oportunitati egale si lipsita de discriminare", iar atitudinile majoritarilor sunt considerate a fi raspunsuri firesti, ba chiar strategii de aparare fata de ei. Insa, in realitate, aceste moduri de a fi ale unor persoane de etnie roma sunt reactii si/sau strategii la provocarile unui sistem bazat pe inegalitatile structurale constituite de-a lungul timpului,[7] reproduse azi si naturalizate prin rasismul care sustine discriminarea, conducand la perpetuarea si acumularea continua a dezavantajelor socio-economice si devalorizarilor culturale.

Segregarea ca fenomen al discriminarii institutionale

Vorbind despre fenomenul discriminarii institutionale, ne gandim la cazurile in care discriminarea persoanelor care apartin, de exemplu, etniei rome nu este neaparat o manifestare a convingerilor persoanelor care discrimineaza si ea nu neaparat se pune in miscare in mod constient. In astfel de cazuri, faptul ca de exemplu copiii de etnie roma au sanse reduse sa beneficieze de o educatie de calitate in aproprierea copiilor apartinand majoritatii, este determinat de cauze ce tin de modul in care societatea este organizata si ierarhizata, precum si felul in care oamenii gandesc despre cei diferiti este inscriptionat in institutiile sociale. Faptul ca un copil se naste intr-o familie care traieste in conditii materiale precare, si este perceput si (sub)evaluat de catre cei din jurul sau pe baza culorii pielii sale, determina puternic sansele sale de afirmare si de mobilitate sociala. Deci, dezavantajele inscrise in conditiile sale social-economice si in conceptiile culturale dominante vor marca, in orice domeniu al vietii, traseele pe care el le va urma, ba chiar si dorintele sale privind viitorul sau.   

Cercetarile in domeniu ne arata ca printre cauzele segregarii scolare gasim atat cauze structurale, cat si cauze ce tin de prejudecati si alte conceptii culturale privind convietuirea intre persoane de aceeasi etnie. Printre primele, cu siguranta, se afla segregarea rezidentiala a comunitatilor de romi, fenomen datorat, la randul sau, mai multor cauze, printre ele stabilirii lor la marginile localitatilor si/sau pauperizarii zonei in care traiesc, datorita carora aceasta segregare este defapt o ghetoizare observabila atat in zonele rurale, cat si cele urbane. In conditiile in care inscrierea la scoala nu mai este conditionata de locuirea in vecinatatile unde se afla aceasta scoala, segregarea rezidentiala in sine n-ar trebui sa fie un obstacol in inscrierea copiilor romi in alte scoli decat cele aflate in cartierul in care ei traiesc. Dar alte cauze, ce tin tot de conditia materiala a ghetoului si a familiei (lipsa transportului in comun in aceste zone si imposibilitatea de a asigura transportul copiilor prin alte cai), reproduc relatia dintre segregarea rezidentiala si cea scolara. Mai departe, cea din urma se poate datora si faptului ca parintii majoritari isi retrag copiii din clasele si/sau scolile unde copiii romi se afla intr-un numar mai mare, perceput a fi "insuportabil" pentru ei. Venind in preintampinarea acestui lucru, cadrele didactice de multe ori prefera sa refuze sa inscrie copiii rome la scolile lor pe care le doresc a vedea drept prestigioase. Aceste miscari nu se datoreaza doar sau in mod neaparat prejudecatilor anti-tiganesti ale parintilor si cadrelor didactice majoritare, ci si procesului prin care scolile din cartier se transforma in unitatile educationale ale "copiilor cu probleme", unde calitatea educatiei, sau cel putin expectantele profesorilor fata de copii sunt reduse. Astfel, segregarea scolara reproduce, ba chiar intensifica tocmai acele inegalitati si dezavantaje sociale care la randul lor o cauzeaza. Si in cazurile in care ea apare datorita temerii parintilor romi de a-si trimite copiii la scolile mixte si dorintei lor de a-i proteja prin inscrierea lor "printre cei care sunt la fel ca ei", segregarea scolara creaza dezavantaje pentru ca ii depriveaza pe copiii romi de sansa de a relationa, de a invata sa colaboreze cu copii de alte etnii si de a vedea si alte modele de viata decat ale lor. Din toate aceste motive ea este un fenomen al discriminarii institutionale si, ca atare, trebuie eliminata pentru a asigura intr-adevar sanse egale de afirmare a tuturor copiilor indiferent de apartenenta lor etnica.

Avantajele desegregarii si diversitatii culturale

Segregarea scolara are multe manifestari: scolirea copiilor de etnie roma in unitati de invatamant separate de unitatile unde invata elevi romani, sau maghiari sau de alte nationalitati este doar una dintre ele. Dar se stie bine ca modificarea compozitiei etnice a mediului educational in care copiii romi invata, in sine nu rezolva celelalte probleme cu care ei se confrunta, cum ar: dezavantajele aduse de acasa, prejudecatile negative indreptate impotriva lor, tratamentul nedrept din partea unor cadre didactice, dificultatile de socializare intr-un mediu nefamilial, chiar ostil din cand in cand, lipsa suportului fata de manifestarile lor identitare, nivelul scazut al stimei de sine, si altele. De aceea desegregarea nu se poate opri la inscrierea copiilor romi in scoli mixte din punct de vedere etnic. Politicile educationale elaborate la nivel national si strategiile cotidiene la nivel local trebuie sa actioneze asupra miezului problemei convietuirii. Ca atare, trebuie sa asigure un climat al diversitatii culturale unde convietuirea si parteneriatele intre copii, parinti si cadre didactice de statut social si de apartenenta etnica diferita sa se bazeze pe urmatoarele:

cunoasterea si respectul reciproc;

recunoasterea faptului ca un astfel de climat favorizeaza toate partile implicate;

asigurarea egalitatii de sanse prin recunoasterea diferentei;

aprecierea a ceea ce este bun in fiecare persoana indiferent de etnia sau culoarea pielii sale;

aprecierea abilitatilor de a comunica, actiona si colabora intr-un mediu social si cultural mixt, adica intercultural;

recunoasterea faptului ca necesitatea de a acomoda intr-o clasa mixta copii care sunt, eventual, mai putin obisnuiti cu disciplina rigida, are potentialul de a creste creativitatea si gradul de inovare in metodele de predare si de relationare sociala din partea cadrelor didactice;

colaborarea intre familie si scoala pusa in slujba promovarii copiilor, care este capabila sa depaseasca dezavantajele inradacinate in inegalitatile sociale la care familiile copiilor respective sunt supuse.

CAPITOLUL VI

RECOMANDARI

Recomandarile mele privind eliminarea segregarii din sistemul de invatamant timisorean se refera la multiplele nivele si dimensiuni ale acestui fenomen, si sunt urmatoarele:

armonizarea politicilor educationale adresate persoanelor de etnie roma cu politicile publice din celelalte domenii, cele ale locuirii, accesului la locuri de munca, sanatate si reprezentare politica si culturala/mediatica;

armonizarea politicilor educationale care au menirea sa asigure minoritatii rome dreptul la invatamantul in limba materna si la propria cultura, cu politicile educationale care se adreseaza asigurarii drepturilor egale, a oportunitatilor egale si eliminarii discriminarii in cazul tuturor cetatenilor indiferent de etnia lor;

transformarea notificarilor ministeriale privind combaterea segregarii in reglementari cu caracter de lege referitoare la educatia minoritatii rome;

elaborarea unor mecanisme punitive, dar si a unor mecanisme motivante cu privire la mentinerea, sau din contra la eliminarea starilor de segregare scolara;

monitorizarea implementarii pe plan local a reglementarilor existente in acest domeniu, precum si a actiunilor intreprinse la nivel de minister, inspectorat scolar judetean si scoli;

consolidarea si finantarea adecvata si a celorlalte interventii si programe guvernamentale, deja existente, care urmaresc imbunatatirea accesului copiilor romi la educatie scolara, in asa fel incat ele sa asigure accesul la educatie de calitate si sa contribuie la eliminarea segregarii scolare (sistemul de actiuni afirmative la nivel de liceu si facultate, "A doua sansa", "invatamantul fara frecventa", mediatorul scolar, experti in pregatirea "copiilor cu cerinte educationale speciale" integrati in invatamantul normal, sistemul de burse sociale, sistemul de distribuire a rechizitelor gratuite, invatamantul intercultural, formarea la baza si prin pregatire continua a cadrelor didactice in domeniul diversitatii culturale, a comunicarii interculturale, si a oportunitatilor egale si anti-discriminarii);

elaborarea si implementarea unor noi programe si interventii guvernamentale care ar avea menirea sa garanteze accesul copiilor romi la educatia prescolara, ca si conditia necesara a accesului la scoala (cum ar putea fi, de exemplu, sistemul de burse sociale si de rechizite gratuite, sistemul de finantare a accesului la gradinițe cu program prelungit, asigurarea transportului copiilor, programe interculturale cu implicarea parintilor, formarea atat la baza cat si prin pregatire continua a educatoarelor si educatorilor in domeniul diversitatii culturale, a comunicarii interculturale, si a oportunitatilor egale si anti-discriminarii);

regandirea politicii de inscriere a copiilor la scoli in lumina impactului acestuia asupra populatiei scolare a diferitelor institutii, asupra relatiilor dintre scoli, si implicit asupra segergarii;

continuarea reformei educationale in directia reducerii numarului obligatoriu de elevi care constituie o clasa; a asigurarii pregatirii individualizate a elevilor; a armonizarii curiculei scolare cu cerintele vietii copiilor; a cresterii increderii in scoala si in valoarea educatiei scolare; a recunoasterii simbolice si materiale a muncii cadrelor didactice care se ocupa cu elevi provenind din categorii socio-culturale defavorizate; a armonizarii planului de invatamant cu asigurarea sanatatii mentale, psihice si fizice a elevilor in directia evitarii suprasolicitarii lor; a restructurarii sistemului de evaluare a performatelor scolare; a regandirii principiului de distribuire a elevilor in unitati/grupe de clasa pentru a asigura a mai mare flexibiliate; a reamenajarii spatiilor scolare in asa fel incat ele sa devina mai calde, primitoare si prietenoase pentru elevi; a asigurarii accesului la invatamantul obligatoriu prin asigurarea gratuitatii tuturor elementelor procesului de invatamant (inclusiv caiete speciale, manuale etc); a sprijinului acordat elevilor provenind din categorii sociale dezavantajate; a dezvoltarii infrastructurale a tuturor scolilor in vederea eliminarii inegalitatilor intre scoli; a dezvoltarii abilitatilor de comunicare si colaborare interculturala; a motivarii si sensibilizarii profesorilor calificati, si in general a tuturor cadrelor didactice fata de copii apartinand unor categorii sociale dezavantajate si/sau minoritati nationale;

elaborarea si implementarea de catre inspectoratul scolar judetean a unor planuri de desegregare dezirabile si realizabile la nivelul scolilor, respectiv in reteaua de scoli, care sa tina cont de diferitele tipuri de segregare, precum si de diversele cauze ale segregarii:

o  acolo unde exista mai multe clase paralele, distribuirea elevilor pe clase sa se faca in asa fel incat sa se evite formarea claselor segregate si sa se vina in intampinarea acestor actiuni cu programe care se adreseaza copiilor si parintilor de diferite etnii;

o  sa se evite sistemul de constituire a "claselor de elita" si a "claselor slabe", sa se asigure tratament egal tuturor copiilor, dar in paralel sa se asigure tratament special copiilor care datorita situatiilor lor familiale sunt dezavantajati in procesul de invatare;

o  sa se motiveze si sensibilizeze si profesorii calificati in vederea pregatirii copiilor care au probleme la invatatura din diverse motive (cunoasterea adecvata a limbii romane, lipsuri materiale, probleme familiale, experiente negative la scoala, lipsa increderii de sine, lipsa increderii in scoala si in valoarea educatiei etc);

o  sa se introduca, la nivel de scoli si clase, mai multe ore/materii despre culturile minoritatilor, drepturile omului etc, daca este posibil in regim obligatoriu, si sa se initieze si finanteze mai multe programe extracuriculare in acest sens chiar si cu implicarea parintilor;

o  sa se faca posibil ca toti elevii sa poata invata intr-un sistem optional limbile minoritatilor nationale prezente in scoala respectiva;

o  sa se asigure transport gratuit pentru copiii care doresc sa se inscrie la scoli mai indepartate de domiciliul lor;

o  sa se monitorizeze inscrierea copiilor la scoli pentru evitarea abuzurilor facute la inscriere de genul respingerii unor parinti prin "argumentul" lipsei de locuri;

o  sa se creeze parteneriate intre scolile din aceasi zona a localitatii in vederea distribuirii copiilor in clase in asa fel incat sa se evite formarea claselor segregate de copii romi;

o  sa se asigure, in functie de necesititati, angajarea adecvata a mediatorilor scolari si a consilierilor de scoala (chiar si prin reducerea plafonului de numar de elevi stabilit la aceasta ora), precum si recunoasterea simbolica si materiala a muncii lor;

o  sa se recunoasca (simbolic si material) acele activitati ale cadrelor didactice care implica in pregatirea deciziilor si in luarea deciziilor scolare parintii, precum si acele activitati care au menirea sa le aproprie pe parintii de etnii diferite, si/sau cele care urmaresc sprijinirea si asistarea familiilor si copiilor din medii sociale dezavantajate;  

o  sa se asigure ca inspectorii scolari care au tangenta cu educatia copiilor de etnie roma isi efectuaza munca in mod adecvat, si, printre altele, implementeaza pe plan local politicile educationale privind romii, printre ele cele care urmaresc eliminarea segregarii scolare;

o  sa se acorde sprijin organizatiilor neguvernamentale care activeaza in vederea imbunatatirii accesului copiilor romi la educatie de calitate si eliminarii segregarii scolare ca forma de discriminare a romilor.

LECȚII INVAȚATE DIN PROIECTUL IMPOTRIVA SEGREGARII

Membrii echipei de implementare

Director educativ proiect, Maria Lita

Asociatia Femeilor Tiganci "Pentru copiii nostri" si-a propus prin derularea proiectului "Femeile rome impotriva segregarii" sa adopte o atitudine activa, de implicare constienta si organizata penru diminuarea fenomenului de segregare a copiilor romi in scoli.

Cum se manifesta segregarea in scolile timisorene?

Raspunsul la aceasta intrebare il ofera cercetarea "Accesul copiilor de etnie roma la educatie de calitate si fenomenul segregarii in sistemul scolar timisean" realizata in cadrul proiectului ( Enikő Vincze /august 2008 - ianuarie 2009).

Formele si modalitatile specifice de manifestare a segregarii in scoli timisorene constatate prin ancheta :

• Clase constituite preponderent din copii de etnie roma
• Clase cu numar mare de copii romi care invata in cladire separata de clasele cu copii romi mai putini
• Procentul de copii romi din scoli mai ridicat la clasele primare datorita abandonului frecvent inregistrat in clasele gimnaziale.

Cercetarea-actiune a generat un model de interventie educaționala focalizata pe diminuarea segregarii asa, cum se concretizeaza in mediul educational.

Modelul de interventie propus si experimentat prin proiect, presupune o abordare holistica a mediului educational ca parte a mediului social si avand elemente specifice unor nivele diferite de generalitate, actionand la cat mai multe nivele, putem obtine rezultate perene, ireversibile in procesul desegregarii.

Nivelul bazal al desegregarii il constituie triada copil - parinte - profesor. La acest nivel se stabileste efectivitatea actiunilor derulate care au vizat fiecare componenta a triadei in parte. Interelatia triadei bazale in context educational, contextul insusi, au fost incluse in modelul de interventie. Parteneriatul cu scolile vulnerabile si cu Inspectoratul Scolar Judetean Timis care a inlesnit si eficientizat interventia propusa prin proiect.

Impactul proiectului a fost realizat prin extinderea parteneriatelor in cadrul comunitatii. Fiecare dintre acesti parteneri pot avea un rol important in continuarea procesului de desegregare initiat de A.F.T. " Pentru Copiii Nostri ". Constientizarea opiniei publice, a factorilor interesati si a specialistilor in domeniu a constituit deasemenea un element important al modelului de interventie.

Experimentarea modelului in scoli a constituit, din punct de vedere metodologic implementarea unei pedagogii a diversitatii care presupune :

1. Acces nelimitat : fizic, functional, societal

2. Adaptare curriculara

• Conform nevoilor personale
• Respectarea specificitatii culturale

3. Diversitatea ca resursa psihopedagogica

• Constientizarea alteritatii
• Acceptarea celuilalt
• Valorizarea interculturala

4. Sustinere si suport

• in invatare
• materiala
• psihologica

5. Atitudine pozitiva

intercunoastere

comportamente adecvate

Operationalizarea modelului de interventie in cursul anului scolar 2008-2009 a avut urmatoarele rezultate :

1. Contracte de parteneriat cu Inspectoratul Scolar Judetean Timis, Primaria Municipiului Timisoara, Consiliul Judetean Timis, Directia de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Timis, Universitatea de Vest Timisoara.

Scoli partenere: Scoala cu clasele I-VIII nr.1, Scoala cu clasele I-VIII nr.4, Scoala cu clasele I-VIII nr.5, Scoala cu clasele I-VIII nr.11, Scoala cu clasele I-VIII nr.14, Scoala cu clasele I-VIII nr.15, Scoala cu clasele I-VIII nr.21, Grupul Scolar Energetic, Colegiul National Banatean.

2. Cercetare privind fenomenul segregarii in scoli;

3. Campania "Din usa in usa" 90 de familii beneficiare;

4. Intalniri, dezbateri, mese rotunde (lansarea proiectului, seminar international, dezbatere cu directori ai scolilor partenere si reprezentanti ai I.S.J. Timis, masa rotunda cu studenti romi si neromi din Universitatea de Vest Timisoara, dezbatere televizata cu directori ai scolilor partenere si reprezentanti ai I.S.J. Timis).

5. 4 stagii de formare adresate cadrelor didactice , directorilor de scoli, reprezentantilor autoritatilor locale: 14-15.11.2008 "Impreuna pentru desegregare" 

09-10.01.2009 "Desegregarea -un deziderat realist"

15-16 .05.2009 "Interculturalitatea - modalitate de desegregare in scoli"

27-28. 06.2009 "Educatia Incluziva si desegregarea scolara"

6. Continuarea incluziunii edicationale a copiilor de etnie roma in anul scolar 2009-2010 : 20 de copii inscrisi in 5 gradinite; 10 copii inscrisi in clasa I ; 22 elevi inscrisi in clasa a IX-a.

16 elevi de etnie roma desegregati la Scoala cu clasele I-VIII nr.1;

Transport zilnic cu microbuzul pentru copii in 5 gradinite

Programe de tutoriat si mentorat in scolile partenere;

. Programul " Scoala dupa scoala" - beneficiari 30 copii din Scoala cu clasele I-VIII nr.15;

Gazduirea a 4 studenti romi ai Universitatii de Vest Timisoara;

Servicii sociale pentru mame rome cu situatie precara si mai multi copii.

Transport RATT pentru elevii din Kuncz

. Activitati interculturale, si extracurriculare impreuna cu scolile partenere:

- sarbatorirea pomului de iarna, Ziua Dezrobirii Romilor , a zilei de 8 Martie, a Zilei Internationale a Romilor (8 aprilie), a Zilei Copilului -1 iunie, serbarea de incheiere a anului scolar;

- activitati culturale si sportive in cadrul festivalului   "Inima de copil" organizat de Colegiul Banatean

- Tabara Interculturala Buteni 29 iunie - 5 iulie, la care au participat 55 copii romi si neromi.

- Activitati de club, engleza, dansuri, desen, pictura.

Aceste rezultate cantitative sunt doar interfata unor rezultate calitative mai greu de estimat , dar care sunt prezente : atitudini mai permisive din partea autoritatilor locale educationale fata de nevoile copiilor de etnie roma, scoli mai cooperante si mai comprehensive, comunitate mai incluziva.

Avem un model de interventie in favoarea desegregarii educationale, am obtinut rezultate calitative si cantitative notabile prin implementarea modelului, dar avem si multe temeri privind multiplicarea si generalizarea modelului in practicile educationale curente viitoare. Oare modelul nostru nu va avea soarta multor experimente reusite care au fost apoi uitate ? Ce am putea face sa nu se intample aceasta? Iata care sunt motivele insomniilor noastre legate de acest proiect.

Secretara proiect, Adela Cristina Muntean

Dintre toate activitatile desfasurate de Asociatia Femeilor Tiganci "Pentru Copiii Nostri" in cadrul proiectului finantat de Roma Education Fund " Femeile rome impotriva segregarii", m-a impresionat foarte mult si in mod placut bucuria plina de credinta, nadejde si dragoste, a copiiilor fata de dascali si fata de membrii echipei din proiect atunci cand erau impreuna; era o bucurie care-mi revela frumuseti si sensuri uluitoare ale iubirii.

S-a vrut si s-a reusit observarea si supravegherea nevoilor educationale individuale ale acestora prin discutii cu elevii, cu parintii sau cu bunicii acestora; inscrierea unor noi copii la Centru Cultural Educativ pentru copiii romi, precum si inscrierea la gradinita; sprijinirea in continuare a activitatii de pregatire a temelor si a lucrarilor pentru scoala prin incurajarea elevilor la o activitate individuala asistata; aplicarea cat mai eficienta a unor tehnici de lucru in procesul de invatare pentru fiecare elev in parte in functie de necesitatile acestora; mentinerea echilibrului intre procesul de dobandire de cunostinte si deprinderi de comportament social; observarea impactului activitatii noastre la centru prin discutii cu mediatorii scolari; ridicarea nivelului prin insusirea temeinica a cunostintelor , fiecare notiune fiind aprofundata prin exercitii suplimentare; observatie participativa si discutii informale cu cadre didactice si copii la scoli; constientizarea parintilor privind cunoasterea realitatilor locale in raport cu notificarea ministeriala privind desegregarea scolara si cu politicile educationale pentru romi in Romania.

La intalnirile zilnice la care participa copiii, sunt incurajati sa aiba un comportament nediferential intre etnii, sa se sprijine unul pe celalalt in procesul educational si sa participe cu placere la activitatile multiculturale care au loc.

Copiii au fost ajutati in efectuarea temelor, indrumati pentru intelegerea notiunilor noi pentru ei, sunt mai siguri pe ei si foarte doritori sa invete cit mai multe lucruri

Stiu ca in scoala incluziva copiii au nevoie de multa, multa rabdare si de multa, multa afectiune, ceea ce au si primit de la membrii echipei din proiect, ocazie cu care ii felicit pe toti pentru activitatile desfasurate, pentru munca pe care au prestat-o si pentru increderea si prietenia pe care le-au aratat-o.

Elementele cheie care au dus in mod nemijlocit la realizarea proiectului au fost :

liderul de comunitate

lucrul la nivelul scolii

lucrul la nivelul parintilor

activitatea de tutoring/mentoring

asigurarea accesului fizic la scoala prin transportul cu minibusul achizitionat prin proiect.

facilitarea intrarii in scoli si gradinite in urma acordurilor de parteneriat incheiate

distribuirea rechizitelor scolare

Impresii placute din proiect:

realizarea tuturor obiectivelor propuse la inceputul proiectului si a multora nepropuse dar realizate cu brio pe parcursul proiectului

s-au dobandit foarte multe cunostiinte privind interculturalitatea si culturalitatea

modul de desfasurare a activitatilor, libertatea de exprimare

implicarea cu suflet a tuturor membrilor echipei din proiect    

atmosfera generala de colegialitate si ajutor reciproc

Propuneri:

Stimularea elevilor romi pe competente, abilitatile lor ( diplome, olimpiade) si informarea mass media privind performantele acestora

Formarea de grupuri interactive mixte in diferite activitati scolare

Excursii, tabere interculturale

Scoala de vara (bucataria practica)

Monitorizarea si evaluarea permanenta a elevilor romi

Editarea unui Manual cu titlu De la teorie la practica. Model holistic in Timisoara"

Studiu de caz:

Familie modesta de etnie roma a carui copil in varsta de 9 ani, foarte talentat in muzica (stapanea bine orga), care canta de la varsta de 7 ani la nunti si la botezuri a fost identificat de mediatorul scolar si apoi inscris la Scoala de Arte Populare "Ion Vidu" Timisoara. Dupa frecventarea cursurilor scolare in primul semestru al anului scolar 2008-2009 a fost nevoit din cauza situatiei economico-financiare a familiei sa renunte si sa se transfere la scoala de unde a fost identificat. in aceste situatii cand copiii sunt talentati pe diferite aptitudini, este recomandata sustinerea financiara sub forma de burse scolare pentru elevi. in prezent copilul se afla la scoala nr. 1 Timisoara, canta in continuare la nunti si la botezuri dar nu si-a putut realiza dorinta privind studiul si realizarea profesionala.

Mediator scolar, Duceanu Teodor

Experienta mea de cadru didactic m-a ajutat in relatia cu institutiile locale partenere. In acelasi timp fiind de etnie roma mi-a fost mai usor sa patrund in comunitatile de romi si sa-i ajut   sa-si rezolve problemele pe care le intampina cand isi inscriu copiii la scoala.

Am observat ca exista multe dificultati in integrarea copiilor romi in scoli, de cele mai multe ori ei invatand in clase si scoli segregate. Cel mai dificil pentru mine a fost sa fac fata atitudinii cadrelor didactice care nu doreau sa inteleaga ca segregarea limiteaza sansele copiiilor romi la o educatie de calitate, pe de o parte, si pe de alta parte, atitudinea parintilor romi care erau sceptici in ceea ce priveste rolul educatiei de calitate in dezvoltarea copiilor. Cunoasterea directa a culturii, traditiilor, istoricul comunitatilor de romi din Timisoara si judet mi-a fost de folos in relatia cu scoala si cadrele didactice care-si manifestau dorinta de a cunoaste mai multe lucruri despre romi.

Promovarea proiectului prin campania "Din usa in Usa" a facut sa creasca numarul de elevi romi la licee si Scoala de Arte si alte Meserii.

Alte activitati desfasurate au fost: identificarea elevilor din scolile partenere care erau posibili candidati pentru locurile speciale (elevi de etnie roma), participarea la tabara interculturala in care am avut activitati interculturale, istorie, traditie, predarea limba romani.

Din activitatile de interculturalitate care erau o axa importanta in proiect amintesc:

participarea impreuna cu elevii de la Colegiul Banatean si echipa de dansuri traditionale romani ( elevi cls V-VIII) la un eveniment intercultural, organizat de Muzeul Satului Banatean, Ziua etniilor;

participarea la un meci de fotbal cu elevii romi si ne-romi de la scolile partenere.

Echipele formate au participat la o serie de activitati extrascolare, desen (premiul I), dansuri traditionale (premiul II), echipa de fotbal (premiul III)

Echipele multidisciplinare pe care am incercat sa le formez impreuna cu partenerii au fost compuse din : director, profesor, invatator, secretar scoala si care au participat la diferite activitati cu elevii din scoala.

In urma activitatilor desfasurate in proiecte diferite cu inspectoratul am fost desemnat membru in echipa de repartitie a elevilor la liceu pe locurile speciale pentru romi.

Studiu de caz:

Ca si mentor am fost implicat intr-un caz al unei eleve din Timisoara, cls a VI-a, care in momentul identificarii era in situatia de abandon scolar, afectata psihic de tensiunea de zi cu zi din casa lor. Eleva vroia sa paraseasca locuinta in urma relatiei conflictuale cu mama ei, situatie care se agrava pe zi ce trecea tot mai tare, pana la parasirea domiciliuli si plecarea la bunica ei. Prin implicraea mea, am reusit sa ameliorez situatia si in acest moment eleva se afla in cls. a VII-a si este in relatii bune cu familia ei, dornica de a continua scoala reusind sa recupereze restantele (corigentele) promovand anul scolar .

Mediator scolar, Negreanu Luiza

In calitate de mediator scolar am avut foarte multe experiente placute dar si foarte neplacute in cadrul proiectului care tocmai s-a incheiat. Ceea ce faceam in acest proiect imi placea foarte mult deoarece puteam sa ajut oamenii din cartierul Kuntz unde locuiesc impreuna cu familia mea de cand m-am nascut , cartier in care nu exista scoala si nici gradinita. Familiile din acest cartier au situatie materiala dificila, multi dintre ei traind din ajutorul social iar pe copii nu ii dadeau la gradinita si scoala din oras din cauza ca credeau ca acesti copii nu sunt la fel ca si copiii de alte etnii. Erau foarte descurajati dar datorita increderii pe care mi-au acordat-o am reusit sa le schimb atitudinea fata de proprii lor copii.

Rolul meu in acest proiect a fost sa discut cu familiile de etnie roma, sa aflu care sunt problemele pe care le intampina copiii lor in scoli si gradinite, apoi a fost contactul cu directorii de scoli si cadrele didactice.

Pentru acest inceput de an 2009-2010 parintii s-au schimbat radical si se implica foarte mult in educatia copiilor (Se trezesc dimineata sa ii pregateasca, ii imbraca cu hainute curate si ii trimit la scoala si la gradinita). Atitudinea lor e schimbata si au speranta ca intr-o zi copiii lor vor ajunge ceva in viata si nu vor mai fi nevoiti sa duca acelasi trai.

Am intalnit foarte multe obstacole. La inceput am fost primiti cu neincredere, amanati mereu pentru fiecare cerere inaintata la scoala sau gradinita. La fiecare intrare intr-o scoala sau gradinita trebuia sa prezentam acordul de parteneriat cu Inspectoratul Scolar.

As dori sa continui aceasta munca care a fost folositoare copiilor, parintilor si noua, angajati in proiect, fiindca am dobandit experienta si in final am avut succes, reusind sa ducem la bun sfarsit tot ce ne-am propus.

Studiu de caz:

O fetița de 6 ani crescuta de mama T.D. care statea la Azilul de noapte m-a impresionat in mod deosebit si am facut tot ce am putut sa o ajut. Mama ei are trei copii si la randul ei a fost crescuta la orfelinat; cu toate acestea isi creste copiii foarte bine. Fetita este foarte inteligenta, foarte bine crescuta, curata, ordonata dar nu era inscrisa la nici o gradinita. In urma discutiei cu mama si cu ajutorul Asociatiei Femeilor Tiganci "Pentru Copiii Nostri", in cadrul proiectului "Femeile rome impotriva segregarii", fetita a fost inscrisa la o gradinita cu program prelungit din centrul orasului. A frecventat cu regularitate gradinita, fapt ce m-a facut sa o inscriu la o scoala de elita din Timisoara in clasa I. In tabara interculturala desfasurata in luna iunie 2009 am fost placut impresionata de felul cum a fost educata aceasta fetita si a participat la toate activitatile interculturale desfasurate de noi.