Modul de articulare pentru sunetele afectate in dislalia periferica

Sunetele bilabiale: P, B, M

Sunetul P. Modul de formare se realizeaza prin inchiderea buzelor si lipirea lor de dinti, asa incat sa nu se obtina spatiu liber intre buze si dantura. Limba e in pozitie de repaus cand sunetul e izolat, insa impreuna cu o vocala ia pozitia vocalei ce precede sau succede sunetul p. Buzele se desfac sub presiunea aerului exploziv numai la mijloc, nu pe toata latimea. Coardele vocale nu vibreaza.

Copilul emite pronuntia si simte curentul de aer cald pe mana.

Sunetul B. Modul de formare este ca la P numai ca buzele nu sunt atat de stranse, presiunea aerului e mai slaba, iar coardele vocale vibreaza, dand nastere unui sunet sonor.

Invatarea se face prin controlul laringelui; copilul poate simti cu palma laringele logopedului si al lui, la vibratie.

Cand acest procedeu nu are succes, se reiau onomatopeele, huruitul tractorului. Pentru a-l imita, logopedul deschide si inchide in mod mecanic buzele copilului cu degetul mare si aratatorul pana aude pe B.

Prin derivare, se obtine din sunetul M, prin strangerea maxilarelor cu degetele in timpul emisiei.

Sunetul M. Buzele sunt inchise, fara incordare si se deschid fara explozie. Limba are pozitia vocalei ce urmeaza, iar palatul moale e lasat in jos, lasand libera trecerea aerului numai prin nas. Coardele vocale sunt inchise si vibreaza. Invatarea porneste tot de la demonstratie si copilul imita pe M insotit de vocale, de preferinta incepand cu A. Se percepe tactil vibratia obrazului, intai la logoped si apoi la el insusi.

Sunetele labio-dentale F si V

Sunetul F. Buza superioara este usor ridicata. Pozitia limbii este impusa de vocalele intre care e incadrat sunetul F.

Palatul moale e ridicat indicand comunicatia dintre cavitatea nazala si cea bucala. Coardele vocale nu vibreaza.

Pre-invatarea acestui sunet cere multe exercitii pentru buze, exercitii de respiratie si suflat. Se obtine prin imitare sau mecanic; in timpul suflarii aerului se impinge buza inferioara cu degetul aratator, pe incisivii superiori.

Prin derivare se obtine din sunetul P, prin retragerea buzei inferioare.

Sunetul V. Buzele, limba si palatul moale se gasesc in aceeasi pozitie ca la F, dar acum coardele vocale vibreaza. Invatarea sunetului se completeaza cu constatarea vibrarii coardelor vocale.

Sunetul V deriva si din F pronuntat cu voce.

Sunetele linguo-dentale: S, Z, T, T, D, N, L, R

Sunetul S. Buzele trebuie bine intinse, dintii sunt usor departati, limba se sprijina pe incisivii inferiori, se bombeaza si formeaza de-a lungul sau un canal pe care se scurge aerul. Coardele vocale nu vibreaza. Invatarea se va face cu o demonstratie clara la oglinda, dar si facandu-l pe elev sa simta aerul expirat.

Daca asa nu apare sunetul, se incearca obtinerea lui S interdental.

Sunetul S lateral se corecteaza tinandu-se aratatorul la o mica distanta de centrul gurii dislalicului, cerandu-i-se sa-si indrepte privirea si curentul de aer spre degetul aratator. Se poate folosi si strangerea obrajilor cu degetele pentru a nu lasa aerul sa iasa pe lateral, sau se pot folosi doua tampoane (pe lateral).

Sunetul Z. Se obtine la fel ca S, numai ca de data aceasta coardele vocale vibreaza. Invatarea se face prin imitare simtind si vibratia coardelor vocale.

Sunetul T. Articularea la T este ca la S cu exceptia limbii care se sprijina in spatele incisivilor superiori. Aerul iese exploziv si nu continuu.  

Invatarea sunetului e mai grea la debilul mintal, imitatia fiind mai dificil de realizat. Se porneste de la sunetele T si S intre care pauza se scurteaza din ce in ce mai mult pana se obtine T. Se cere copilului sa apese cat mai puternic limba pe alveolele incisivilor superiori, iar in pronuntie limba sa fie lasata cu iuteala jos.

Sunetele alveolare: T, D, N

Sunetul T. Modul de pronuntie cere ca limba sa fie usor bombata, iar varful ei se lipeste de gingia incisivilor superiori. Buzele nu se implica. Palatul moale se ridica, curentul de aer expirat trece repede intre limba si gingie. Coardele vocale nu vibreaza. Invatarea se face prin demonstrare la oglinda si imitare. Daca nu se reuseste, se poate invata prin derivare de la P, pronuntandu-se silaba PO cu limba scoasa intre buze, aparand un T interlabial. Daca se departeaza buzele cu ajutorul degetelor, se obtine T interdental de la care se va trece, treptat, spre cel corect.

Sunetul D. Organele vorbirii au pozitia sunetului T, cu exceptia coardelor vocale, care sunt inchise si vibreaza. Intensitatea aerului expulzat este mai slaba.Astfel, invatarea se face atat pornind de la demonstratia si imitatia lui T, dar si derivand de la aceasta pe D, si facand precizarea ca de la T coardele vocale nu vibreaza, iar la D vibreaza.

Sunetul D se deriveaza si din sunetul B. Se procedeaza astfel: se pronunta silabe formate din B si vocale (ba, be, bi, bo), la care se adauga sirul de silabe al lui D si apoi se vor alterna cele doua siruri (ex. ba-da; be-de).

Se foloseste si derivarea din sunetul P. din pronuntarea unui sir de silabe directe (pe-po-pi), tinand intre dinti se poate obtine un D interdental.

Sunetul N. Se formeaza de la aceeasi pozitie a organelor vorbirii ca si la D. Aerul expulzat trece prin nas, iar valul palatin se lasa in jos. Se produce o vibratie a nasului, care este evidentiata punand mana pe el. Invatarea sunetului se face derivatie de la M interlabial sau asezand limba ca pentru T. In primul caz, se vor indeparta buzele usor ce degetele, rezultand un N interdental. In al doilea caz, remedierea se face punandu-l pe elev sa sufle aerul prin nas. Cand sunetul N este inlocuit cu L se corecteaza prin atingerea cu varful limbii a alveolelor dintilor de sus.

Pronuntia se poate usura, daca ducem aratatorul copilului la una din narile noastre, apoi la a lui; el va simti vibratia, daca fonemul este corect articulat.

Sunetul L. Se obtine plecand de la pozitia cu buzele deschise. Limba trebuie sa fie incordata, varful ei ingustat atingand gingia dintilor superiori si radacina ridicata, trasa inapoi. Aerul nu patrunde in nas, datorita palatului moale care inchide intrarea.

Coardele vocale vibreaza. Invatarea se poate face prin imitare dupa o clara demonstratie in oglinda. Se face apel la vibratia coardelor vocale.

Sunetul R. Acest sunet se obtine cel mai greu. Buzele sunt deschise ca la L. Limba ia forma unei lingurite, marginile ei sprijinindu-se pe molarii superiori, iar varful se ridica spre alveole la stanga si vibreaza sub presiunea aerului. Astfel, nu iese pe nas, caci palatul moale se ridica. Invatarea prin imitatie este cea mai dificila. Cu cat copilul are nevoi mai mari de educatie, pronuntarea lui R este mai dificila.

Pentru invatarea lui R trebuie sa se efectueze exercitii de gimnastica linguala, precum si exercitii pentru vibrarea corecta a limbii. Invatarea se produce si prin derivare de la pronuntarea rapida si repetata a sunetelor "t" sau "d", trecandu-se in R. Se explica copilului pozitia corecta a organelor participative la pronuntie; in cazul in care vibrarea varfului limbii nu se poate realiza, este ajutat cu o spatula care sa antreneze miscari la dreapta si la stanga.

Se realizeaza si palparea vibratiei coardelor vocale in timpul pronuntarii sunetului.

Obtinerea lui R derivat din L se realizeaza cerand dislalicului sa pronunte "la-la-la" in timp ce apasa usor pe barbie, facand-o sa vibreze. Astfel se influenteaza vibrarea varfului limbii. In cazul in care R este inlocuit de L, se realizeaza exercitiile care cuprind cuvinte cu silaba "ra" initial si apoi cu "re" in celalalte pozitii. Se cere copilului sa pronunte cuvintele respective, independent sau in propozitii, cu gura cat mai deschisa. Dupa cateva incercari, va pronunta corect sunetul R. Se poate trece apoi la exersarea sunetului R urmat de alte vocale si in combinatii cu alte foneme.

Sunetul R apical (pronuntat cu varful limbii) se obtine de la cei care inlocuiesc pe R cu R uvular prin exercitii cu cuvinte care contin combinatie de consoane - "ler", "ler". Se pronunta cu un suflu energic, pentru ca buzele sa vibreze puternic.

Sunetele prepalatale: S, J, CI, CE, GI, GE

Sunetul S. Se obtine cu buzele usor rotunjite. Limba ia forma unei lingurite: varful ei cade liber, iar marginile laterale ating molarii superiori. La imitatie se specifica copilului: "Ridici limba sus!" Palatul moale este ridicat, coardele vocale nu vibreaza, iar suflul de aer este puternic si cald.

Invatarea se face prin imitatie, in fata oglinzii. Se cere copilului sa constate suflul de aer pe dosul palmei si se cere rotunjirea buzelor. Se intervine cateodata si mecanic, prin apasarea laterala a obrajilor si rotunjirea buzelor

Sunt cazuri in care e necesara sonda pentru a ridica varful limbii in sus.

Pentru S inlocuit cu S se realizeaza strangerea buzelor si rotunjirea lor, iar limba are o pozitie apropiata de dintii superiori din fata.

Sunetul J. Organele vorbirii au aceeasi pozitie ca la S, deosebirea fiind data de pozitia limbii care e mai apropiata de cerul gurii, precum si de faptul ca de aceasta data coardele vocale vibreaza.

Invatarea se face pornind de la sunetul S, prin demonstrarea articularii si prin imitare.

Ducand o mana a elevului la gura si alta la laringele sau, rosteste sunetul S prelung, pana cand il poate trece in J. Se atrage atentia elevului ca vibreaza nu numai laringele, ci si tot maxilarul inferior.

Sunetele CI si CE. Acestea se formeaza la fel ca sunetul S, specifica fiind evacuarea exploziva a aerului si inchiderea pe care o face limba. Invatarea se face pornind de la S si punand copilul sa constate pe mana curentul de aer cald. Apoi, la pronuntarea exploziva a lui CE se percepe caracterul puternic al curentului de aer. Cateodata se obtine usor de la onomatopee (hapciu).

Sunetele GE si GI. Necesita aceeasi pozitie a organelor vorbirii ca si la CI si CE. Diferenta este data de vibratia coardelor vocale.

Sunetele guturale: C, G si H

Sunetul C. La acest sunet, buzele si dintii se deschid cat o cere vocala care urmeaza dupa C. Varful limbii atinge palatul, iar radacina se onduleaza lipindu-se de palat. Palatul moale ridicandu-se, desparte cavitatea nazala de cea bucala.

Invatarea sunetului C se face prin derivare din T. Se pronunta T si in timpul pronuntiei se impinge limba spre cerul gurii pana se obtine C (se foloseste o spatula, un creion sau degetul copilului).

Sunetul G. Se formeaza la fel ca si C, diferenta constand in pozitia coardelor vocale. Invatarea porneste de la C. Elevul va fi ajutat sa constate diferenta de pronuntie intre sirurile de silabe directe de la C si cele de la G.

Sunetul G se poate obtine si prin analogie: de la diferentierea PA-BA, PE-BE, PI-BI se poate ajunge la CA-GA.

Sunetul G se obtine si cu mijloace mecanice: impingand limba in fundul gurii cu o spatula, pornind de la D.

Sunetul H. Organele vorbirii au aceeasi pozitie ca la pronuntarea sunetelor C si G. Diferenta consta in pozitia limbii: partea ei dorsala atinge cerul gurii, lasand la mijloc o contractie prin care iese aerul expirat si provoaca un zgomot caracteristic.

Invatarea lui H se face prin demonstratie si imitarea lui de catre copil, la care se adauga procedeul de a simti pe mana curentul de aer expirat.

Sunetul H se obtine si pornind de la sunetul C, trecandu-l spre H.

Cand acest procedeu nu reuseste, se poate incerca folosirea spatulei: se pronunta sunetul S si se impinge limba cu spatula spre fundul gurii pana apare H.

Sunetele palatale: CHE, CHI, GHE, GHI

Sunetele CHE si CHI. Se pronunta cu buzele usor intinse, marginile laterale ale limbii se lipesc de incisivi, iar varful ei este la baza incisivilor inferiori. Coardele vocale nu vibreaza.

Invatarea acestor sunete se porneste prin derivatie de la T, folosind spatula. Din pozitia de pronuntie a sunetului T se coboara varful limbii la incisivii inferiori cu ajutorul spatulei sau sondei (de la TE-TI la GHE-GHI).

Sunetele GHE si GHI. La formarea acestor sunete pozitia organelor de vorbire este ca si la CHE si CHI, numai ca de data aceasta vibreaza coardele vocale. Invatarea acestor sunete tine seama de perceperea acestor vibratii.

Sunetul X. Se corecteaza prin pronuntia rapida si energica a sunetului C, urmat imediat de S, sau a lui G urmat repede de Z, asa incat perechile de consoane sa alcatuiasca un singur sunet.

Grupurile de consoane: PL, FL, BL, TR, CR, GR, etc. Se corecteaza prin pronuntia prelungita a primei consoane legata prin vocala I, prelungind consoana urmatoare (piii . .l) printr-un exercitiu de descompunere a fonemelor. Pentru PL se recomanda si procedeul de alipire a buzelor si explozia puternica a suflului de aer retinut de varful limbii alipite de cerul gurii.

Grupurile consoanelor formate prin alipirea unei consoane de R (TR, GR, BR, CR, FR, PR) se pot obtine si prin apasarea puternica a limbii pe alveolele dintilor incisivi si prin suflarea puternica si exploziva a aerului din gura. In cazurile in care demonstratia nu este suficienta, folosim derivarea sunetului dintr-un sunet obtinut corect.

Pronuntia vocalelor: A, E, I, O, U

Sunetul A. Se obtine prin deschiderea gurii de circa 15 mm si prin apasarea limbii pe planseul bucal inferior.

Sunetul "A" - afectat la hipoacuzici si la dizartrici. Se corecteaza prin asezarea palmelor dislalicului pe pieptul profesorului si apoi pe propriul sau piept: copilul va simti vibratiile toracelui. Deschiderea gurii de circa 9 mm, iar varful limbii trebuie sa fie usor retras in interiorul cavitatii bucale.

Sunetul E- afectat la hipoacuzici si la dizartrici. Se pronunta in partea anterioara a gurii, cand varful limbii se sprijina pe dintii incisivi inferiori, iar partea sa dorsala este usor ridicata.

Sunetul I (la hipoacuzici) se pronunta cu varful limbii sprijinit pe incisivii inferiori si partea posterioara incordata, ridicata usor spre palat

Sunetul O se realizeaza prin deschiderea mai mare si rotunda a gurii, limba fiind retrasa in interiorul cavitatii vocale si prin rotirea in jurul gurii a aratatorului.

Sunetul U. Se obtine printr-o deschidere mica si rotunda a gurii si o usoara tuguiere a buzelor, in timp ce partea posterioara a limbii este ridicata.

Diftongii OA si EA, redusi la A. Se pronunta usor prelungit prima vocala, urmata de cea de-a doua si apoi articularea mai rapida a celor doua vocale succesive.