Imaginea - rezultanta a elementelor de identitate ale organizatiei

Imaginea - rezultanta a elementelor de identitate ale organizatiei

Din perspectiva sociologiei organizatiilor, imaginea constituie un complex informational generat de emiterea a doua tipuri de mesaje:

a) mesaje rezultate din functionalitatea organizatiei;

b) mesaje emise deliberat de structurile specializate.

Pentru comunicatorii PR, evaluarea mesajelor emise de organizatie joaca un rol esential, permitand stabilirea relevantei acestora pentru cristalizarea imaginii organizatiei. Imaginea organizatiei depinde, in mare parte, de modul de manifestare a elementelor ei de identitate. In literatura de specialitate, sunt indicate drept principalele elemente de identitate ale unei organizatii: scopul, obiectivele, structura si personalul organizatiei, precum si cultura organizationala[1].

Scopul organizatiei reprezinta insasi ratiunea constituirii si existentei organizatiilor. Simpla existenta a scopului, extrem de necesara, nu este si suficienta pentru construirea imaginii. Afirmarea scopului, enuntarea sa, constructia unui scop, chiar realizabil, constituie doar un prim moment in acest proces. Pentru realizarea unei imagini clare si distincte a organizatiei este importanta procedura de realizare a scopului. Transformarea scopului general in rezultate practice finale presupune:

compatibilitatea intre scopul general si scopurile individuale, intre interesele si aspiratiile membrilor si cele ale organizatiei;

participarea membrilor organizatiei la remodelarea si redefinirea scopului organizational, in raport cu schimbarea organizationala si dinamica scopurilor individuale;

corespondenta intre scopul general si scopurile specifice (obiectivele organizatiei).

Obiectivele organizatiei trebuie sa asigure traducerea in practica a scopului general, operationalizarea lui pe domenii de activitate, care sa faca posibila atat asumarea responsabila de catre membrii organizatiei a scopului general, cat si actiunea convergenta a acestora pentru indeplinirea fiecarui obiectiv in parte.

Structura organizationala influenteaza decisiv natura interactiunii umane si modul de perceptie a organizatiei. Marimea organizatiei, numarul nivelurilor ierarhice (diferentierea pe verticala a organizatiei), numarul departamentelor, al substructurilor functionale (diferentierea pe orizontala), complexitatea activitatii (diviziunea muncii, specializarea) isi pun amprenta asupra intregii activitati organizationale, determinand continutul si semnificatia mesajelor rezultate din comportamentul organizational. Structura reprezinta elementul de identitate, care confera distinctie si specific imaginii organizatiei.

Personalul organizatiei este definitoriu pentru identitatea si imaginea acesteia. Esentiale pentru organizatie sunt, simultan, interactiunile dintre membri si relatiile fiecarui membru cu structura de ansamblu a organizatiei. Calitatea oamenilor determina calitatea organizatiei si, de aceea, manageri trebuie sa se preocupe permanent de profesionalizarea fiecarui angajat in parte.

Cultura organizationala se refera la tot ceea ce inseamna standarde colective de gandire, atitudini, valori, convingeri, norme si obiceiuri care exista intr-o organizatie. In componenta culturala putem distinge unele elemente vizibile cum ar fi: comportamente si limbaj comun, ritualuri si simboluri dar preponderent avem componente mai putin vizibile: perceptii si reprezentari despre ce e "valoare" in organizatie, mituri, standarde despre "cum se fac lucrurile pe aici", etc.[2]