Definirea relatiilor publice internationale

Definirea relatiilor publice internationale

Definitiile relatiilor publice internationale sunt foarte numeroase. Dificultatea de defini relatiile publice a fost surprinsa inca din 1945 de cunoscutul teoretician al domeniului Rex Harlow, acesta incercand sa identifice toate definitiile cu valoare stiintifica a relatiilor publice formulate intre anii 1906-1975. In urma efortului sau, in anul 1976, au fost adunat 476 de definitii care au fost trimise spreanaliza si comentarii catre 80 de specialisti. S-a ajuns astfel la ceea ce astazi este cunoscuta sub numele de "megadefinitia lui Harlow":"Relatiile publice reprezinta functia manageriala distincta care ajuta la stabilirea si mentinerea unor limite reciproce de comunicare, la acceptarea reciproca si la cooperarea dintre o organizatie si publicul ei; ele implica managementul problemelor, ajutandu-i pe manageri sa fie informati asupra opiniei publice si sa raspunda cererilor acesteia; ele definesc si accentueaza obligatiile managerilor de a anticipa tendintele mediului; ele folosesc ca principale instrumente de lucru cercetarea si comunicarea bazate pe principii etice" (Rex. Harlow apud Remus Pricopie, 2005).

O astfel de megadefinitie nu a fost formulata inca pentru relatiile publice internationale.

Tentative de a surprinde esenta acestui domeniu, asemanarile si deosebirile dintre ele sialte activitati au existat. Unul dintre cei mai cunoscuti cercetatori care a acordat o

importanta deosebita acestui domeniu distinct din relatiile publice a fost Dennis L.

Wilcox. Intr-una dintre cele mai celebre carti de relatii publice (devenit reper clasic si

ajunsa in 2003 deja la cea de-a saptea editie), Public Relations. Strategies and Tactics

Wilcox propune urmatoarea definitie: "relatiile publice internationale reprezinta efortul sistematic si planificat al unei companii, institutii sau guven de a stabili relatii reciprocavantajoase cu publicurile altor natiuni". (Wilcox 2003, p. 378).

O alta definitie este cea data de Carl Banks, care considera relatiile publice

internationale "managementul comunicarii formale dintre organizatie si publicurile sale cele mai importante, pentru a crea si mentine o comunitate de interese si actiuni care sa favorizeze organizatia. Pentru ca acest lucru sa fie posibil, organizatia trebuie sa tina seama de variatiile si schimbarile care au loc in sistemul de reprezentari al publicului tintacare le influenteaza viata de zi cu zi". (Banks 1995, p. 21 apud Wilcox, p.379).

Unul dintre motivele pentru care acest domeniu este atat de greu de definit il

reprezinta complexitatea si varietatea sa. In opinia teoreticianului Culbertson, relatiile

publice internationale inseamna derularea de programe intr-un "context international saucultural variat" (Culbertson, 1996). Definitia a fost preluata si completata de Botan, careconsidera ca relatiile publice reprezinta un proces de stabilire si mentinere a relatiilor cu publicurile din diverse tari in scopul de a diminua evita posibilele amenintari care pot aparea la adresa unei organizatii multinationale. (Idem) Un astfel de proces nu presupune aplicarea aceleiasi strategii in toate tarile vizate; scopurile si obiectivele programului de relatii publice pot fi aceleasi, insa tacticile si metodele vor varia, in functie de caracteristicile locale si nationale.

Un alt motiv il reprezinta gradul sau crescut de dinamism, schimbarile succedandu-se in ritm rapid. Sondajul PR Outlook din 2004 comandat de Publicity Club din Chicago si efectuat in randul unor specialisti de relatii publice americani.

Respondentii au fost membri ai unor oganizatii nonprofit (28%), mici agentii de

comunicare (21%), consultantii pe cont propriu (19%), mari agentii de marketing sau de relatii publice (13%) si companii sau organizatii comerciale (13%).

Astfel, s-a constatat ca atat relatiile publice, ca domeniu de activitate, au evoluat,

dar si perceptia publicului asupra acestora si, mai ales, asupra importantei si necesitatii lor. Specialistul in relatii publice nu mai este chemat in momentul in care apare o criza sau dupa ce s-a facut o greseala, pentru a "drege busuiocul", ci ia parte activa la procesul decizional, fiind chiar membru in consiliile de conducere, participand la realizarea planurilor de afaceri si contribuind la atitudinea proactiva a organizatiei.

La intrebarea "Cat de multa influenta aveti in procesul decizional?", 41% dintre

participantii la sondaj au raspuns ca au o mare influenta sau chiar ca sunt membrii-cheie,iar 30% au raspuns ca ofera in mod regulat sfaturi si consultanta conducerii. Doar un specialist din patru a raspuns ca este consultat doar ocazional de conducere, si mai putin de 5% au raspuns ca nu interactioneaza in nici un fel cu directorii sau consiliul de conducere. Aceasta situatie este noua, ea nefiind posibila cu 20-30 de ani in urma. 54% din respondenti au considerat ca firmele si companiile acorda o importanta mult mai mare relatiilor publice atunci cand iau decizii de afaceri, 36% au spus ca nu observa nici o schimbare si 11% ca organizatiile ignora parerile publicului. Accesul insa in sferele de conducere nu este tocmai simplu. Numai 17% dintre respondentii cu vechime de pana in 3 ani au declarat ca au "acces direct la directori" sau ca sunt membri-cheie in consiliul de administratie, procentul crescand la 54% in randul celor cu mai mult de 15 ani vechime.

De fapt, dintre participantii la sondaj 42% aveau o vechime de peste 15 ani, 24% intre

15 ani, 24% erau in domeniu de 4-8 ani si doar 10% aveau o vechime de mai putin de 3 ani. Toti respondentii aveau studii superioare, iar 35% studii postuniversitare.

Ritmul alert in care se desfasoara afacerile azi, dinamismul si instabilitatea

pietelor de afaceri sunt de natura sa creeze o anumita stare de incertitudine in randul celor care lucreaza in relatii publice atunci cand vine vorba de previziuni asupra situatiei in domeniu. Doar 29% din specialisti au raspuns ca anul 2003 a fost mai bun decat 2002,mai bine de 40% considerand ca a fost la fel, iar 27% ca a fost mai prost. Numai 36% saudeclarat optimisti in privinta situatiei lor in anul 2004, iar 60% au declarat chiar ca sunt nelinistiti in privinta noului an sau ca e prea devreme sa faca o predictie. Schimbarile economice au determinat schimbari si pe piata muncii din relatiile publice americane.

Astfel, 57% au declarat ca si-au pastrat acelasi loc de munca, in timp ce numai 11% au spus ca au fost promovati intr-un post mai bun in cadrul aceleiasi organizatii. 5% si-au parasit locurile de munca, in cautarea unor oferte mai bune, au fost concediati sau si-au gasit o slujba mai buna. Dintre acestia, 2% inca nu-si gasisera un loc de munca la inceputul anului 2004. Sondajul indica pentru 2004 pastrarea tendintei de stabilitate a piatei americana a locurilor de munca din relatii publice. 55% dintre participantii la sondaj au declarat ca nu intentioneaza sa-si schimbe locurile de munca.

Sondajul a mai surprins si evolutia relatiilor publice in timp, de la agentul de

presa a carui principala menire e sa scrie comunicate de presa si materiale promotionale,la consultant pe probleme complexe de comunicare. Participantii au fost intrebati daca au avut ocazia in 2003 sa defasoare si alt tip de activitati in afara de relatia cu media, si daca da, care au fost acestea. Raspunsurile au indicat activitati precum: conceperea unui plan de relatii publice sau marketing, conceperea sau oferirea de sugestii pentru planul de dezvoltare strategica a companiei, evaluarea si masurarea rezultatelor obtinute in urma activitatilor de relatii publice, conceperea si realizarea de websiteuri de prezentare a organizatiei.

In concluzie, desi se considera frecvent ca relatiile publice s-au conturat ca

domeniu de sine statator abia la jumatatea secolului al XIX-lea in SUA, o serie de

elemente au fost utilizate mereu si se regasesc la un anumit moment in istoria tuturor

statelor. In zilele noastre insa, tehnicile si metodele americane sunt cel mai des intalnite si adoptate (sau adaptate) in practica relatiilor publice de pretutindeni. Desi in unele limbi nu exista un termen special care sa denumeasca aceste activitati, se poate constata ca variantele traduse ale termenului englezesc public relations au patruns aproape peste tot,ele fiind agreate de majoritatea teoreticienilor si practicienilor din domeniu.