Contracte speciale de pregatire si perfectionare profesionala

Contracte speciale de pregatire si perfectionare profesionala

Formarea profesionala la nivelul angajatorului prin intermediul contractelor speciale se face de catre un formator. Acesta este numit de angajator dintre salariatii calificati, cu o experienta profesionala de cel putin 2 ani in domeniul in care urmeaza sa se realizeze formarea profesionala.

Un formator poate asigura formarea, in acelasi timp, pentru cel mult 3 salariati iar exercitarea activitatii de formare profesionala se include in programul normal de lucru al formatorului.[1]

Formatorul are urmatoarele obligatii:

obligatia de a primi, de a ajuta, de a informa si de a indruma salariatul pe durata contractului special de formare profesionala;

de a supraveghea indeplinirea atributiilor de serviciu corespunzatoare postului ocupat de salariatul in formare;

formatorul asigura cooperarea cu alte organisme de formare si participa la evaluarea salariatului care a beneficiat de formare profesionala.

Conform art. 198, sunt considerate contracte speciale de formare profesionala contractul de calificare profesionala (art. 199 - art. 200 din cod) si contractul de adaptare profesionala (art. 201 - art. 202 din cod).

Contractul de calificare profesionala este cel in baza caruia salariatul se obliga sa urmeze cursurile de formare organizate de angajator pentru dobandirea unei calificari profesionale[2].

Pot incheia contracte de calificare profesionala salariatii cu varsta minima de 16 ani impliniti, care nu au dobandit o calificare sau au dobandit o calificare ce nu le permite mentinerea locului de munca la acel angajator.

Contractul de calificare profesionala se incheie pentru o durata cuprinsa intre 6 luni si 2 ani.

Pot incheia contracte de calificare profesionala numai angajatorii autorizati in acest sens de Ministerul Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse si de Ministerul Educatiei si Cercetarii. Procedura de autorizare precum si modul de atestare a calificarii profesionale se stabilesc prin lege speciala.

Acest contract nu are o existenta autonoma, el fiind accesoriu contractului individual de munca. Inchierea lui este posibila numai daca cel in cauza are calitatea de salariat la acel angajator. El poate fi considerat un act aditional la contractul individual de munca[3].

Contractul de adaptare profesionala se incheie in vederea adaptarii salariatilor debutanti la o functie noua, la un loc de munca nou sau in cadrul unui colectiv nou[4].

Contractul de adaptare profesionala se incheie o data cu incheierea contractului individual de munca sau, dupa caz, la debutul salariatului in functia noua, la locul de munca nou sau in colectivul nou, in conditiile legii.

Contractul de adaptare profesionala este un contract incheiat pe durata determinata ce nu poate fi mai mare de un an. La expirarea termenului, salariatul poate fi supus unei evaluari in vederea stabilirii masurii in care poate face fata functiei noi, locului de munca nou sau colectivului nou in care urmeaza sa presteze munca.

Contractul de adaptare profesionala se deosebeste de perioada de proba prevazuta de art. 31-33 Codul Muncii. O deosebire consta in aceea ca perioada de proba poate fi stabilita o singura data la incheierea contractului individual de munca si prin exceptie angajatul poate fi supus la o noua perioada de proba atunci cand debuteaza la acelasi angajator intr-o functie noua sau intr-o alta profesie.

Formarea profesionala la nivelul angajatorului prin intermediul contractelor speciale se face de catre un formator. Formatorul este numit de angajator dintre salariatii calificati, cu o experienta profesionala de cel putin 2 ani in domeniul in care urmeaza sa se realizeze formarea profesionala. Un formator poate asigura formarea, in acelasi timp, pentru cel mult 3 salariati. Exercitarea activitatii de formare profesionala se include in programul normal de lucru al formatorului.

Formatorul are obligatia de a primi, de a ajuta, de a informa si de a indruma salariatul pe durata contractului special de formare profesionala si de a supraveghea indeplinirea atributiilor de serviciu corespunzatoare postului ocupat de salariatul in formare. Formatorul asigura cooperarea cu alte organisme de formare si participa la evaluarea salariatului care a beneficiat de formare profesionala.