Ocrotirea ex-situ

Introducere subiectele 1 - 6 metode de conservare

In perioada preindustriala, numai o mica parte din ecosistemele naturale erau afectate de influentele antropice.

In perioada industriala se produce o modificare masiva a ecosistemelor naturale, majoritatea devenind sisteme ecologice antropizate.

Abia in perioada postindustriala, o parte din societate (in special oamenii de stiinta) constientizeaza problema si propun ca o parte din ecosistemele aflate inca in regim natural sa fie conservate.

Ideea de conservare presupunea initial o interzicere a tuturor activitatilor in zonele respective, iar mai apoi a evoluat spre ideea de ocrotire a naturii, un concept mai larg in care sunt permise activitati in zonele respective cu conditia ca acestea sa fie realizate in mod durabil, adica o gestionare cumpatata.

Conservarea se poate face:

IN-SITU - modalitate de conservare a unor specii, soiuri, rase, tipuri de ecosisteme etc. prin mentinerea acestora in mediul lor natural, conservandu-se in fapt zona respectiva in intregime;

EX-SITU - modalitate de conservare a unor specii, rase, soiuri etc. prin extragerea de indivizi apartinand populatiilor acestora si pastrarea si reproducerea lor in zone straine zonei de origine.

Subiectul 1: Ocrotirea ex-situ - gradinile botanice - au ca scop conservarea ex-situ a unor specii, rase, soiuri de plante.

Gradinile botanice sunt organizate dupa urmatoarele canoane (reguli):

Spatiul este impartit in 2 subzone: -   

1. Subzona florei autohtone organizata pe portiuni ce reprezinta fiecare tip de vegetatie, incepand din zona alpina si terminand cu vegetatia de zona umeda si a dunelor marine.

2. Subzona florei alohtone cuprinde la randul ei:

Zona de exterior,

Sera in care sunt prezente mai multe compartimente:

Incaperea plantelor cu umiditate atmosferica mare si temperaturi scazute,

Incaperea plantelor cu umiditate atmosferica mare si temperaturi ridicate,

Incaperea plantelor cu umiditate atmosferica scazuta si temperaturi scazute,

Incaperea plantelor cu umiditate atmosferica scazuta si temperaturi ridicate.

In afara de zonele stiintifice, in unele gradini botanice mai exista o portiune destinata plantelor decorative. Aici se intilnesc specii ierboase, arbusti si arbori decorativi, stfel dispusi spatial incat sa sugereze cat ai multe modalitati de organizare a spatiilor verzi. Un tip particular de organizare a spatiului verde sunt rozaliile alcatuite din diverse specii de trandafir.

Subiectul 2: ocrotirea ex-situ - gradinile zoologice au ca scop conservarea ex-situ a unor specii, rase, soiuri de animale.

Gradinile zoologice sunt organizate dupa urmatoarele reguli:

Trebuie sa fie prevazuta o suprafata minima in functie de fiecare specie.

Din fiecare specie trebuie sa existe un anumit numar de indivizi. Acestia nu trebuie sa apartina aceleiasi familii, pentru a se putea face reproducerea in captivitate fara sa se produca consangvinare.

Exista o standardizare d.p.d.v. calitativ si cantitativ a hranei in functie de fiecare specie.

Gradinile zoologice sunt organizate in functie de regiunile globului

In perimetrul unei specii trebuie sa fie afisate informatii privind:

Arealul speciei:

Speciile stenobionte - specii cu areal mic

Speciile euribionte - specii cu areal mare(larg raspandite)

Efectivele la nivelul globului

Denumire stiintifica si populara

Biologia speciei

De la animalele din gradinile zoologice se pot perleva elemente reproductive care alimenteaza bancile de gene

Subiectul 3: ocrotirea ex-situ - bancile de gene: reprezinta o modalitate foarte costisitoare de conservare ex-situ.

Aici se conserva portiuni (tesuturi) din animale si plante: spermatozoizi, ovule, zigoti, celule stern.

Conservarea se face la temperaturi foarte scazute, in azot lichid.

Pasii in care se face scaderea temperaturii sunt foarte importanti. Scaderea prea brusca a temperaturii poate determina formarea unor cristale de gheata mari care sparg celulele.

Dezavantajele acestui tip de conservare sunt: costurile foarte mari si faptul ca astfel se stopeaza evolutia genetica a speciei.

In Romania: - Constanta pentru oi si pui

Maracineni pentru gene de prun

Vionesti pentru gene de mar

Ineu si Nucet pentru specii de pesti

Suceava pentru legume

Subiectul 4: ocrotirea ex-situ - bancile de seminte: - aici se conserva seminte ale diverselor specii de plante.

La 1 maxim 2 ani semintele pastrate aici sunt repuse in pamant si se formeaza alte seminte pentru a se mentine vii. Astfel se pastreaza evolutia genetica a indiviziilor, aceasta nu se stopeaza ca in cazul bancilor de gene.

In Romania se gasesc in Simeria pentru arbori.

Subiectul 5: ocrotirea ex-situ - arborete de origine: metoda de conservare ex-situ.

Sunt arborete in care se pastreaza ancestorii si liniile pure genetic pentru speciile de arbori care hibrideaza. De asemenea aici se conserva si speciile rare de arbori.

Arboretul defineste o zona omogena din padure, o zona in care particularitatile structurale nu variaza foarte mult (pe toata suparafata se pastreaza aceleasi particularitati privind varsta si procentul fiecarei specii).

In arboretul de origine nu trebuie sa existe hibrizi. Exemplu: daca exista Quercus robur nu trebuie sa existe alta specie de Quercus in acelasi arboret pentru a nu se produce hibridarea si pentru a se pastra puritatea genetica.

Pepinierele = au rolul de a genera puiet atat pentru repopulari (plantatii) cat si pentru reintinerirea arboretelor de origini.

Subiectul 6: ocrotirea in-situ - cele 6 categorii iucn agreate de ministerul mediului din Romania

Conservarea IN-SITU - modalitate de conservare a unor specii, soiuri, rase, tipuri de ecosisteme etc. prin mentinerea acestora in mediul lor natural, conservandu-se in fapt zona respectiva in intregime;

Primele incercari de conservare in-situ au fost reprezentate de cater monumente ale naturii, care erau reprezentate de indivizi apartinand unor anumite specii caratcterizate printr-o longevitate deosebita. (Ulterior notiunea a fost extinsa la diferite stanci importante dpdv paleontologic, geomorfologic, mineralogic etc.)

Urmatorul pas in evolutia conservationistilor a fost cel de conservare a speciei. De fapt se realiza o punere sub protectie a unei populatii din acea specie si nu a speciei in intregime.

Dupa infiintatrea IUCN (Uniunea Internationala pentru Conservarea Naturii) s-a pus problema declararii unor suprafete ca suprafete protejate spre conservare. Aceste arii protejate trebuie sa aiba statute diferite in functie de importanta lor si de planul lor de management (gestiune). Initial IUCN a propus 10 categorii de arii protejate din care Ministerul Mediului din Romania agreaza numai 6:

Rezervatie stiintifica

Parc national

Monument al naturii

Parc natural

Rezervatie pentru resurse

Rezervatie a biosferei

Rezervatiile stiintifice sunt arii protejate administrate in special pentru interes stiintific.Ele au planul de management cel mai restrictiv; in acestea fiind permisa intrarea oamenilor de stiinta numai pe baza unei autorizatii nominale obtinuta de la Comisia de Monumente ale Naturii a Academiei Romane.

Pentru a primi autorizatia de patrundere in rezervatia stiintifica, documentatia depusa trebuie sa dovedeasca faptul ca studiul care se va elabora nu foloseste metode distructive sau semidistructive (exclus studii despre specii in declin).

In rezervatia stiintifica nu este permis turismul, iar interventiile umane apar numai in caz de forta majora la sugestia si cu aprobarea consiliului stiintific al ariei protejate si in concordanta cu obiectivele planului de management.

Parcul National: arie protejata administrata in special pentru protejarea ecosistemelor si recreere.

Parcurile Nationale functioneaza in baza unui act normativ, in functie de perioada in care au fost declarate, acesta putand fi :

Hotarare a Consiliului de Ministri (HCM inainte de 1989)

Hotarare de Guvern (HG dupa 1989).

O data declarate ariile protejate (parcurile) sunt scoase la licitatie pentru a fi administrate.

Dupa licitatie Parcul National are un Custode si un Administrator. Acestia trebuie sa organizeze partea de infrastructura: institutionala si fizica.

Nu intreaga suprafata a parcului national este supusa aceluiasi tip de management. In cadrul parcului exista zone de protectie stricta si zone tampon. In zonele de protectie stricta gestiunea se realizeaza ca si in cazul rezervatiilor stiintifice (au voie doar cercetatorii cu aviz nominal).In zonele tampon este permis turismul, un turism controlat dpdv al nr. de turisti si al activitatii ce sunt permise acestor turisti, respectandu-se asa numita capacitate de suport.

Monument al Naturii: arie protejata administrata in special pentru conservarea caracteristicilor naturale specifice

O zona ce contine una sau mai multe caracteristici naturale sau natural/culturale care au o valoare remarcabila sau unica din cauza raritatii inascute, reprezentativitatii, calitatilor estetice sau importantei culturale.

Parcul natural: In comparatie cu Parcurile Nationale, Parcul Natural are un management mai lax, mai permisiv.

Aceasta categorie a IUCN este agreata de Min.Mediului din Romania.

Suprafata lor este foarte mare, uneori incluzand diferite catune si localitati mici de tip sat. Datorita prezentei diferitelor localitati in incinta parcului apar diferite conflicte de interese; aceste conflicte pot fi evitate prin consultarea prealabila si negociere; o buna informare a populatiei locale rezolvand peste 50% din probleme.

Consultarea publica se realizeaza prin intalniri la sediul autoritatilor locale (la primarie) unde sunt invitati si reprezentanti ai RNP, ai agentiilor de plati din agricultura si ai autoritatilor locale.

O alta posibilitate de informare a comunitatilor locale este prin aparitia de articole in presa locala.

In planul de management trebuie sa existe si o contraoferta pentru toate restrictiile ce sunt impuse comunitatilor locale. Posibile contraoferte sunt: ecoturismul, activitatile traditionale, activitati comerciale cu produse ale comunitatilor, anumite scutiri de taxe temporare sau permanente.

Rezervatie pentru resurse arie protejata administrata in special pentru folosirea durabila a ecosistemelor naturale

O zona ce contine predominant sisteme naturale nemodificate, administrate spre a asigura protectia si mentinerea pe lunga durata a diversitatii biologice, furnizand concomitent un flux continuu de produse naturale si servicii pentru satisfacerea nevoilor comunitatilor.

Rezervatii ale biosferei: - Cea mai cunoscuta rezervatie este Rezervatia Deltei Dunarii.

- Are un statut special deoarece este condusa de un guvernator, ce are rang de secretar de stat.

- Daca celelalte arii protejate au facut obiectul anexei unui singur act normativ, declararea RBDD a fost realizata printr-o lege speciala.

- Delta Dunarii este unica in lume.

- Are un Consiliu stiintific care este independent de administratie.

- In Delta Dunarii nu toata suprafata este declarata rezervatie, existand zone tampon, zona de protectie si zona de dezvoltare durabila.

In zonele tampon sunt permise:

exploatarea stufului si incendierea stufului.

agricultura traditionala - legumicultura.

existenta incintelor piscicole.

pescuitul este permis, dar trebuie respectata perioada de prohibitie.

turismul traditional (inseamna cu lotca in liniste)

Subiectul 7: infrastructura unei arii protejate

Custodele si/sau administratorul unei arii protejate sunt cei care se ocupa de infrastructura institutionala si fizica a acesteia.

Infrastructura institutionala este o organigrama constituita din mimim 16 persoane. Aceasta a fost stabilita conform unui ordin de ministru.

Aceste persoane trebuie sa aiba urmatoarele pozitii:

Director de parc

Acestia trebuie sa aiba studii superioare si li se aplica legea salarizarii a RNP

Biologul parcului

Informaticianul parcului

Economist

Relatii cu publicul

seful de paza

10 rangeri = inspectori de teren

unele parcuri au si cate un jurist care, de cele mai multe ori, este imprumutat de la RNP

Aceasta organigrama a fost intocmita din motive financiare - strict acest numar de persoane - 16. RNP este cel care gestioneaza aceste parcuri ceea ce este foarte dificil de realizat.

Din infrastructura fizica fac parte:

Centrele de documentare si informare. In aceste centre se gasesc hartile cu delimitarea zonelor protejate, zonele trampon, eventuale localitati sau catune, salasuri (locuinte temporare de vara); sunt trecute caile de acces in parc, drumurile, panourile informatice. Tot aici se mai gasesc pliante, buletine informative, camere video, aparate digitale.

Panouri informationale - la fiecare intrare in parc trebuie sa existe un panou de informare.

Delimitarea cu borne a zonei parcului

Echipamente pentru administratie

masini de teren,

binoclu,

statii emisie-receptie,

arme.

Subiectul 8: organigrama staff-ului intr-o arie protejata

Infrastructura institutionala este o organigrama constituita din mimim 16 persoane. Aceasta a fost stabilita conform unui ordin de ministru.

Aceste persoane trebuie sa aiba urmatoarele pozitii:

Director de parc

Acestia trebuie sa aiba studii superioare si li se aplica legea salarizarii a RNP

Biologul parcului

Informaticianul parcului

Economist

Relatii cu publicul

seful de paza

10 rangeri = inspectori de teren

-unele parcuri au si cate un jurist care, de cele mai multe ori, este imprumutat de la RNP.

Aceasta organigrama a fost intocmita din motive financiare - strict acest numar de persoane - 16. RNP este cel care gestioneaza aceste parcuri ceea ce este foarte dificil de realizat.

Subiectul 9: litigii generate de catre regimul de proprietate intr-o arie protejata

Regimul de proprietate a terenurilor aflate in ariile protejate

terenurile aflate in ariile protejate sunt de cele mai multe ori sub dubla jurisdisctie.

prima lege a fost Legea fondului funciar" cand au inceput sa se retrocedeze terenurile.

restitutia in integru (= pe intreaga proprietate), a fost instituita de Guvernul Tariceanu si datorita ei s-a ajuns sa fie si 4 proprietari cu titlu de proprietate pe acelasi teren.

proprietate composesorala T toti proprietarii investesc in aceeasi suprafata de teren si iau pe rand beneficiile (in fiecare an cate unul).

stabilirea proprietarilor T pentru a nu avea litigii trebuie facut obligatoriu cadastru si intabulare, iar dupa aceea o certificare a terenului (padure, teren arabil, etc). Apoi se face trecerea in "Cartea funciara" la nivel national.

Pentru fiecare arie protejata trebuie sa se faca identificarea titlurilor de proprietate si ponderea fiecarui tip de propriaetate din suprafata totala a ariei (ex: 15% proprietate privata, 25% proprietate de stat, 20% proprietate manastireasca). Dupa identificare, se poate trece la exproprieri pentru zonele care se dovedesc a fi de strategie nationala. Exproprierea se face in conformitate cu "Legea exproprierii" si tot in conformitate cu aceasta se negociaza, pe cale amiabila, masurile compensatorii pentru proprietari.

parcul este o atractie pentru turism - se poate construi pe o supraf. de 3-5%.

trebuie sa stim cum sa abordam partea de legislatie.

propunerea de personalitate juridica a ariei protejate - de un an si jumatate este in Parlament - dar nu a fost aprobata inca.

Subiectul 10: parcul national

Parcul National: arie protejata administrata in special pentru protejarea ecosistemelor si recreere.

Parcurile Nationale functioneaza in baza unui act normativ, in functie de perioada in care au fost declarate, acesta putand fi :

Hotarare a Consiliului de Ministri (HCM inainte de 1989) -

Hotarare de Guvern (HG dupa 1989).

Procedura de declarare a unui parc national incepe prin elaborarea unei documentatii in care este descrisa zona ce urmeaza a fi declarata, sunt precizate elementele definitorii si sunt argumentate necesitatile la nivel national pentru conservarea elementelor respective.

Documentatia este elaborata de catre specialisti (comunitatea academica) si este validata de catre Comisia Monumentelor Naturii din cadrul Academiei Romane.

Aceasta documentatie este inaintata catre ministerul de resort (M. Mediului) iar pe baza ei se pregateste actul normativ care va sta la baza declararii parcului national. In unele situatii Directia de Conservare din minister a avut rol consultativ.

O data declarate ariile protejate (parcurile) sunt scoase la licitatie pentru a fi administrate. La ora actuala pot participa la licitatie:

organizatii non-guvernamentale;

institutii de invatamant superior;

RNP (Regia Nationala a Padurilor - cele mai multe licitatii castigate)

persoane fizice

Parcurile nationale nu au personalitate juridica, singurul care o are fiind RNP.

Exista o lege care asteapta votul in parlament privind personalitatea juridica independenta. RNP nu este eligibil, doar parcurile au eligibilitate, dar fondurile nu sunt inca disponibile pentru ca parcurile nu au personalite juridica.

Dupa licitatie Parcul National are un Custode si un Administrator. Acestia trebuie sa organizeze partea de infrastructura: - institutionala;

fizica.

Infrastructura institutionala este o organigrama constituita din mimim 16 persoane. Aceasta a fost stabilita conform unui ordin de ministru.

Aceste persoane trebuie sa aiba urmatoarele pozitii:

Director de parc

Acestia trebuie sa aiba studii superioare si li se aplica legea salarizarii a RNP

Biologul parcului

Informaticianul parcului

Economist

Relatii cu publicul

seful de paza

10 rangeri = inspectori de teren

unele parcuri au si cate un jurist care, de cele mai multe ori, este imprumutat de la RNP

Aceasta organigrama a fost intocmita din motive financiare - strict acest numar de persoane - 16 - RNP este cel care gestioneaza aceste parcuri ceea ce este foarte dificil de realizat.

Din infrastructura fizica fac parte:

Centrele de documentare si informare. In aceste centre se gasesc hartile cu delimitarea zonelor protejate, zonele trampon, eventuale localitati sau catune, salasuri (locuinte temporare de vara); sunt trecute caile de acces in parc, drumurile, panourile informatice. Tot aici se mai gasesc pliante, buletine informative, camere video, aparate digitale.

Panouri informationale - la fiecare intrare in parc trebuie sa existe un panou de informare.

Delimitarea cu borne a zonei parcului

Echipamente pentru administratie

masini de teren,

binoclu,

statii emisie-receptie,

arme (s-a discutat ce anume sa se foloseasca → de preferat sunt cele cu tranchilizante).

ZONAREA in Parcurile Nationale

Nu intreaga suprafata a parcului national este supusa aceluiasi tip de management. In cadrul parcului exista zone de protectie stricta si zone tampon.

In zonele de protectie stricta gestiunea se realizeaza ca si in cazul rezervatiilor stiintifice (au voie doar cercetatorii cu aviz nominal).

In zonele tampon este permis turismul, un turism controlat dpdv al nr. de turisti si al activitatii ce sunt permise acestor turisti, respectandu-se asa numita capacitate de suport.