Lucerna (Medicago sativa)

Lucerna (Medicago sativa)

Importanța. Lucerna, originara din sudul Caucazului și Asia de sud-vest, este cea mai veche planta de nutreț. Se cultiva din anul 1300 i. Cr. in Asia și din anul 700 i. Cr. in Babilon. Se considera ca primii cultivatori ai lucernei au fost perșii, apoi arabii, grecii și romanii. Incepand cu secolul al XVI-lea, cultura lucernei s-a extins in țarile din vestul Europei și in America. In Europa Centrala și de Est se pare ca lucerna a ajuns in jurul anului 1780, cand s-au semnalat și primele culturi in Banat și Transilvania. In Muntenia și Moldova lucerna s-a cultivat incepand din anii 1800, cu samanța adusa din Franța (VARGA P. și colab., 1973). Este o planta de climat temperat, cu o plasticitate ecologica foarte larga, fiind adaptata la diferite condiții de clima și sol. Se cultiva in toate continentele, ocupand pe glob o suprafața de peste 35 mil. ha. Cele mai mari suprafețe se cultiva in S.U.A. (12 mil. ha), Argentina (7 mil. ha), Rusia (4,5 mil. ha), Italia și Franța (peste 1,5 mil. ha). In țara noastra suprafața cultivata cu lucerna a crescut de la 136,3 mii ha, in 1938, la 343,3 mii ha, in 1998 (Anualul statistic, 1999).

Raspandirea larga in cultura a lucernei se explica prin productivitatea ei ridicata, insușirile biologice deosebite și calitatea superioara a furajului. In conditii naturale se pot realiza 7 - 8 t/ha s.u., in cultura și 12 - 15 t/ha s.u., in cultura irigata. Lucerna poate fi utilizata cu rezultate foarte bune sub forma de nutreț verde, fan, nutreț insilozat, granule sau brichete, constituind o componenta importanta in rațiile furajere la multe specii și categorii de animale.

Lucerna este considerata planta furajera ce produce cea mai mare cantitate de proteina degestibila la unitatea de suprafața (1022 kg/ha P.D., la o producție de 7t/ha s.u., recoltata la imbobocit- inflorit). Proteina din lucerna are un conținut bogat in aminoacizi esențiali, conferindu-i o valoare biologica ridicata. Pe langa proteina, lucerna conține cantitați mari de saruri minerale (Ca, K, Mg, Na), vitamine (A, B2, C, D, E, K) și substanțe extractive neazotate. La lucerna in stare proaspata s-a constatat prezența in compoziția sa chimica, a saponinelor (0,3 - 1,8% din s.u.) care se considera ca reprezinta cauza principala a apariției meteorizațiilor la rumegatoare. Lucerna are un grad ridicat de digestibilitate atat in stare verde cat și sub forma de fan sau nutreț insilozat. Astfel, valorile coeficienților de digestibilitate sunt in medie de 80,5% la P.B din fan, 49,1% la C.B. din masa verde și 44,8% la C.B. din fan, la recomandarea in faza de imbobocire (M. MAURIES, 1994). Valoarea nutritiva a lucernei variaza intre 0,60-0,73 U.N.l/kg s.u., in funcție de momentul recoltarii.

Lucerna este importanta și prin unele din insușirile biologice, cum ar fi: rezistența la seceta și ger, reacția pozitiva la aprovizionarea suficienta cu apa și elemente nutritive, energia mare de regenerare (3+4 coase la neirigat,5-6 coase la irigat) etc. Prezinta importanța și ca planta amelioratoare a solului, pe care-l imbogațește in azot datorita simbiozei cu bacteria Rhiyobium meliloti, il lasa curat de buruieni, cu o buna structura și previne salinizarea secundara in condiții de irigare.

In zonele de stepa și silvostepa lucerna constituie o componenta de baza in alcatuirea amestecurilor pentru inființarea pajiștilor semanate.

Insușiri morfologice. Lucerna este o planta perena, care traiește 8 - 10 ani sau mai mult, insa producții economice se obțin in primii 3 - 5 ani (Fig. 2.1.).

Fig.2.1. Lucerna (Medicago sativa)

(Sursa: www.missouriplant.com)

Radacina este pivotanta, profunda, ce poate ajunge pana la 10 - 12 m adancime sau mai mult, dar masa principala de radacini (80-85%) se gasește in primii 40-50 cmai solului. Cel mai intens ritm de creștere al radacinilor se inregistreaza in anul I, pana la inflorit, cand pivotul ajunge la 1 m adancime. Dupa anul al-II-lea se realizeaza un echilibru intre creșterea radacinilor tinere și incetarea activitații unora dintre cele mature. Nodozitațile datorate activitații bacteriilor se formeaza la inceput, pe radacina principala, apoi pe cele secundare, in stratul bine aerisit de la suprafața solului. Formarea nodozitaților este influiențata pozitiv de buna aprovizionare a solului cu apa, fosfor, potasiu, calciu, sulf, microelemente (Mo, Se), de reacția neutra a solului și lipsa substanțelor reziduale din unele erbicide (pe baza de 2,4 D, MCPA, triazinice etc.).

Tulpina primara se intalnește numai la plantele tinere in anul I, dupa care din ea ramane partea inferioara, numita colet. Din mugurii de pe colet, situat la 1-3 cm in sol, se formeaza lastarii in fiecare primavara și dupa fiecare folosire (cosit, pașunat).

Frunzele sunt trifoliate, cu foliole ovate sau lanceolate, dințate in treimea superioara, foliola mediana mai lung pețiolata decat cele laterale.

Florile sunt albastre-violaceu, zigomorfe, pe tipul cinci, grupate in raceme axilare alungite.

Fructul este o pastaie polisperma, rasucita, cu 2-4 spire. Semințele sunt reniforme sau drepte, de culoare galben-verziu sau galben-brunie, cu luciu slab, avand diametrele de 1,6-2,5 mm lungime, 1,0-1,2 mm lațime, 0,6-1,1 mm grosime și MMB = 1,2 - 2,5 g. Prin invechire semințele iși pierd luciul și devin brune (P. VARGA P. și col., 1973).

Sistematica și soiuri Lucerna face parte din familia Fabaceae (Leguminosae), tribul Trifoliaceae, genul Medicago, care cuprinde 62 de specii, din care 11 se gasesc și pe teritoriul țarii noastre. Dintre acestea prezinta importanța economica ridicata doar trei specii: Medicago sativa L., M. falcata L. și M. media Martyn. (M. varia sau M. hybrida), care au fost introduse in cultura.

In țara noastra se afla in cultura o gama larga de soiuri create la ICCPT Fundulea, care satisfac in mare parte pretențiile cultivatorilor: Fundulea 652, Triumf, Adonis, Selena, Topay, Granat, Satelit. Pe langa acestea se mai cultiva: Capri, Cinna, Diane, Dana, Magnat, Maya, Madalina, Norla, Sandra, Sigma.

Cerințe fața de clima și sol. Lucerna are o plasticitate ecologica larga, insa potențialul ei productiv poate fi pus in evidența numai in anumite condiții pedoclimatice. Temperatura minima de germinare a semințelor este de 1°C, iar cea maxima este de 37°C. Suma de temperetura, pentru ca plantele de lucrena din anii II-III de vegetație sa ajunga la inceputul infloririi, este de cca. 900°C pentru coasa I și 800-850°C pentru coasele II-III (dupa I. MOGA și colab., 1996). In acest caz, sporul mediu de substanța uscata este de 73,4 kg/ha/zi. Cel mai intens ritm de creștere a organelor vegetative sev realizeaza la temperaturi cuprinse intre 21-27°C. La tempereturi de peste 53°C, in condiții de neirigare, creșterea lucernei inceteaza.

Lucerna matura este rezistenta la temperaturi scazute, insa plantele tinerea, la semanatul de primavara, sunt distruse la temperaturi de -5 - -6°C. In timpul iernii lucerna matura suporta bine temperaturi de - 25°C și chiar peste - 40°C, cand solul este acoperit cu zapada (dupa JUNG și LAVAN, citați de I. MOGA, 1996). Datorita sistemului radicular profund și bine dezvoltat, lucerna are o mare rezistența la seceta, chiar daca este o mare consumatoare de apa. Se apreciaza ca pentru producerea unei unitați de samanța uscata, lucerna consuma 700-800 unitați de apa in cultura irigata și 500-600 unitați la neirigat. Lucerna nu suporta baltirea apei la suprafața solului și nici excesul de apa din sol. Stagnarea apei, imediat dupa cosire, timp de 3-9 zile, determina diminuarea sistemului radicular cu 30-80% și a producției cu 20-60% (I. MOGA și colab., 1996). Lucerna este o planta de zi lunga, avand cerințe ridicate fața de lumina, mai ales la inceputul creșterii. Creșterea și dezvoltarea optima a plantelor se realizeaza ca o fotoperioada de 15-16 ore/zi și o intensitate luminoasa de 16-18 mii de lucși. Fața de sol are pretenții ridicate. Cele mai indicate soluri sunt cele profunde, permeabile, fertile, bogate in humus, cu o activitate microbiana intensa, bine aprovizionate in fosfor, potasiu și calciu, cu o reacție neutra sau slab alcalina, cum ar fi cernoziomurile, soluri aluviale, brun-roșcate sau brune. Lucerna valorifica bine și solurile slab saraturoase, drenate, precum și cele luminoase. Nu sunt recomandate solurile acide, grele, argiloase, compacte și cu exces de umiditate.

Zonele de cultura cele mai favorabile pentru cultura lucernei se intalnesc in Campia Dunarii, Campia Banatului, centrul Campiei Transilvaniei, partea de NV și NE a țarii, luncile principalelor rauri din zonele de stepa, silvostepa și nemorala, centrul și estul Campiei Romane, nordul Dobrogei, SE și centrul Moldovei.