Cum se corecteaza cainele?

Cum se corecteaza cainele?

Pentru a intelege exact cum se pune problema trebuie sa cunoastem psihologie canina si avem de discutat urmatoarele:

1. Ce este o corectie sau o pedeapsa? Care e diferenta?

2. Starile mentale ale cainelui si alternanta lor.

3. Legatura dintre starea mentala si comportament la caine.

4. Cum invata cainele si ce sunt tiparele de comportament.

5. Ce inseamna comportament gresit intr-o situatie si de ce?

6. Ce anume vrem de la o corectie.

7. Ce NU trebuie facut - greseli frecvente

8. Starea mentala a celui ce aplica corectia - vezi Regula 3

9. Ce tipuri de corectii canine se folosesc curent

10. Intensitatea corectiei. Legatura dintre starea mentala vs. comportament gresit si intensitatea corectiei.

11. Sincronizarea corectiei (timing) - vezi Regula 18

12. Ce tip de corectie se aplica pentru o anumita stare mentala /comportament gresit.

13. Exemple.

1. Ce este o corectie sau o pedeapsa? Care e diferenta?

Daca ne uitam in DEX explicatia este:

PEDEAPSA = masura de represiune, sanctiune, cearta, condamnare, suferinta fizica, chin, supliciu, tortura

CORECTIE = Pedeapsa corporala, bataie, corectare, indreptare

In mintea oamenilor ambele cuvinte sunt pratic compromise, pentru ca amandoua fac asocierea cu o actiune ce implica fie bataia, fie o suferinta fizica care tot la bataie se reduce.

Sunt oameni care nu-si disciplineaza cainii cand au un comportament gresit pentru ca nu vor sa bata cainele. Sunt absolut de acord ca bataia nu aduce nimic bun in educarea cainelui. Acesti oameni practic nu se gandesc ca sunt si alte metode de a indrepta un comportament gresit la caine dacat prin bataie si de aceea ei nu-l disciplineaza niciodata. Altii gandesc ca numai cu bataia si cu o mana forte te impui in fata unui caine, ceea ce este iarasi o conceptie gresita. Daca unui caine i se da bataie asta nu inseamna ca a si priceput care era comportamentul rau sau cel bun. In acelasti timp suferinta fizica are efectul de a speria si infricosa cainele, duce la lipsa de incredere a cainelui in propriul stapan si il transforma intr-un caine nesigur, fricos si chiar agresiv (din frica). Oamenii datorita ratiunii si memoriei pot face asocierea dintre un comportament gresit (rau) si pedeapsa/corectie/suferinta fizica aplicata dupa aceea, pentru ca au notiunea de bun/rau si trecut/prezent/viitor. Dar cainii nu au aceste notiuni. Ei nu pot conceptualiza fraza 'daca nu esti cuminte vei lua bataie'. Cainii nu stiu ce inseamana a fi cuminte, iar pentru stapan 'a fi cuminte' se poate schimba in funtie de situatie, loc, timp, starea emotionala, etc. Iar o actiune planificata in viitor pentru un comportament din trecut nu poate fi inteleasa deoarece cainii traiesc in prezent si nu pot conceptualiza trecutul sau viitorul.

Sunt alti oameni care cred/incearca sa corecteze cainele folosind numai afectiune sau asa zisele 'metode umane' care de fapt tot la afectiune se reduc. Ei considera orice contact fizic ca fiind inuman si dur, exceptie facand mangaierea (care este tot afectiune). Ei bine si acestia gresesc, pentru ca aplica psihologia umana la caine si in realitate lucrurile nu stau asa.

In natura cand un caine corecteaza pe altul ei folosesc o multitudine de mijloace precum limbajul corpului (postura), o anumita privire, sunet (marait, latrat) si contactul fizic (atingere cu laba, pieptul sau capul, muscatura controlata, etc.). Deci si omul trebuie practic sa faca acelasi lucru, adica sa inteleaga si sa aplice exact aceleasi mijloace naturale de corectare a unui comportament nedorit.

Printr-o corectie ne dorim sa schimbam un comportament considerat gresit (rau) cu unul corect (bun). Pentru asta avem nevoie de un mesaj ce poate fi inteles de caine in mod natural si de o metoda care nu-l sperie, ci il calmeaza. Deoarece cuvantul 'corectie' are si sensul de indreptare/corectare, dupa parerea mea pare mai potrivit in acest context decat cuvantul pedeapsa.

In concluzie o corectie este actiunea folosita pentru a calma un caine printr-o metoda care nu il sperie si pe care cainele o poate intelege.

2. Starile mentale ale cainelui si alternanta lor.

Am incercat sa fac un sumar al starilor mentale principlale la caine pe care orice posesor de caini dupa parerea mea trebuie sa le studieze, sa fie capabil a le recunoasca si sa le corecteze. In acelasi timp recunosc ca este foarte greu pentru o persoana neexperimentata sa recunoasca aceste stari deoarece multe simptome par sa fie aceleasi si se pot combina. Este foarte usor sa confunzi latratul dominant cu latratul agresiv si latratul nesigur de exemplu (si este foarte greu sa descrii in cuvinte latratul). Totodata e greu sa descrii o stare mentala deoarece de cele mai multe ori ele sunt de fapt o combinatie/alamalgam de stari mentale principale, iar acest amestec defineste starea mentala curenta a cainelui.

Stari mentale principale/manifestari generale

agresiv - ridica buza, aratata dintii/ranjeste fioros, marait, latrat fioros si puternic in continuu, musca puternic, incordat, nu mai miroase, pare ca isi tine rasuflarea, tine gura inchisa, priveste drept in ochi si ataca, are parul ridicat pe spate/coada

dominant - pazeste, protejeaza, poseda, e hotarat si confident, stie ce vrea si e neinfricat, monteaza, tine capul sus, coada sus si o misca stanga drepta, urechile inainte, pieptul in fata, impinge cu botul, latra dominant o data sau de doua ori pe o tonalitate joasa si puternic, pune laba peste sau sare cu labele dar nu sa atace, pune capul peste, priveste peste sau priveste drept in ochi, pare dezinteresat dar isi mentine pozitia, musca controlat pentru a da corectie, limiteaza miscarea altora, sta la inaltime si priveste peste ceilalti.

excitat - plin de energie, super agitat, super curios, super activ, super bucuros, foarte emotionat, se joaca foarte energic, fuge in viteza, miroase urma intens, latra excitat in latraturi scurte pe tonalitati variate, scheauna de bucurie sau de curiozitate, da din coada frenetic, respira cu viteza

activ - merge, alearga, e atent, miroase, e bucuros, se joaca, e curios, mananca, bea, munceste

calm - tot ceea ce face cainele este cu masura si fara excitatie (agitatie) , relaxat, fara graba, linistit

subordonat (submissive) - este ascultator, face ce i se spune, nu are initiative, asteapta pana i se da voie, e bland, se uita la stapan sa inteleaga ce trebuie sa faca, in general tine capul jos sau pe aceeasi linie cu spinarea, urechile pe spate, coada la orizontala

inactiv - doarme, trandaveste

nesigur- nu stie ce sa faca, nu se simte in siguranta, nu se poate relaxa, e mereu nelinistit, nu privesc frontal ci mai mult de jos in sus si din lateral, se ascunde dupa stapan sau obiecte, are coada intre picioare, urechile pe spate, se uita in toate directiile, poate latra scurt in stanga si in dreapta sau latra pe tonalitate inalta in siruri de 4-5 latraturi si se termina ca un urlet.

speriat - fuge de frica, are spinarea curbata, coada intre picioare si ii atinge burta, tremura, plange, merge incordat cu corpul in semicerc, panicat, se blocheaza/nu vrea sa se miste

Trebuie stiut ca toate aceste manifestari sunt absolut normale si in natura toti cainii le experimenteaza/folosesc de-a lungul vietii sociale din haita. Ele caracterizeaza cainele in acel moment, definind starea mentala curenta. Ele alterneaza in functie de ce se intampla si cainele reactioneaza bazandu-se pe experienta lui din haita si de regulile impuse/reactia/atitudinea liderului haitei.

Cand traiesc intr-o familie, adica intr-o haita oameni-caine, starea mentala depinde de socializarea si conditionarea data de stapan, de atitudinea stapanului si in primul rand daca cainele vede omul in pozitia de lider de haita. Ceea ce este normal in natura/salbaticie pentru un caine nu mai este normal printre oameni. De aceea oamenii caracterizeaza starile mentale la caine in normale (bune) si anormale/instabile/nesanatoase (gresite). Ideea este sa socializezi si sa conditionezi cainele sa pastreze cat mai mult o stare mentala buna si sa nu ii dai voie/sa il corectezi si sa il scoti din cele gresite. Trebuie stiut ca anumite stari mentale anormale la caine nu apar niciodata in natura. Ele se datoreaza/dezvolta numai si numai din vina oamenilor care nu stiu cum sa se poarte cu cainele. Practic oamenii isi imbolnavesc mental cainii fara sa isi dea seama. In natura seful haitei ar fi corectat problema imediat pentru ca stie sa o recunoasca si stie sa o corecteze, mentinand unitatea si sanatatea mentala a haitei.

Stari mentale normale

Cu cat cainele le mentine mai mult timp si le alterneaza cu atat mai bine pentru sanatatea mentala a cainelui si relatia stapan-caine este mai buna.

calm subordonat- cea mai buna dintre toate si cainele trebuie sa stea cat mai mult in acesta stare, asculta de stapan, este obedient, este atent la stapan, poate fi controlat cu usurinta de stapan, cainele invata, cainele realizeaza ca aceasta este starea mentala pe care stapanul o vrea de la el in mod constant.

activ subordonat - cainele munceste pentru mancare si apa, in acest fel cainele isi consuma energia alaturi de stapan in plimbari structurate si stapanul se pozitioneaza in mintea cainelui pe pozitia de sef de haita, in timpul dresajului cainele alterneaza intre calm si activ subordonat.

excitat subordonat - cand cainele interactioneaza cu alti caini si se joaca cu acestia, cand isi consuma energia prin joaca cu stapanul, cainele merge la vanatoare, participa la concursuri de agilitate, munceste la cautat/gasit substante interzise, etc. Aceasta stare devine nesanatoasa daca cainele o mentine prea mult timp, zi de zi, si nu stie/nu e invatat sa o alterneze cu calm subordonat, cu timpul se transforma in starea mentala hiper-excitat.

Stari mentale anormale/instabile/nesanatoase

dominant agresiv - In natura se manifesta prin agresivitate intre masculi, rivalitate frateasca (la pui), competitiv agresiv, posesiv agresiv, protectiv agresiv, pradator agresiv, agresiune teritoriala, agresiune materna impotriva celor ce ameninta puii. In haita umana o fac caini care nu au cum sa-si consume energia, care sunt lideri pentru haita umana, care nu sunt scosi la plimbare sau nu sunt plimbati structurat, frustrati, plictisiti, incordati, antisociali, neascultatori si evident cu stapani neexperimentati sau iresponsabili.

agresiune idiopatica - Este ascunsa in genele cainelui si se transmite din generatie in generatie. Se manifesta spontan si fara nici o cauza aparenta cand isi ataca stapanul sau un alt om/animal din preajma, desi cainele a fost toata viata lui ascultator si cuminte. Cainele isi revine la normal in scurt timp si nimeni nu intelege ce s-a intamplat. Este extrem de periculoasa si nu are tratament, adica cainele trebuie eutanasiat. Aceasta problema este caracteristica pentru anumite rase precum Pyranean Mountain Dog si Bernese Mountain Dog. Este relativ rar intalnita in alte rase precum St. Bernard, Rottweiler, Doberman, Ciobanesc german, Cocker Spaniel culoare uni, Blond English Cocker Spaniel (Jekyll-Hyde syndrome) - la aceste rase trebuie cunoscut pedigree-ul cainelui pana la a 4-a generatie.

agresiunea invatata - Cainii sunt antrenati pentru protectie/paza. In general poate fi pornita/oprita de stapan care este un profesionist sau e antrenat special sa tina cainele in control tot timpul. Este extrem de periculoasa daca e facuta de neprofesionisti care doar cred ca pot controla cainele sau e facuta de persoane iresponsabile. Cea mai stupida forma de agresiune invatata este bataia de caini si este declarata ilegala in majoritatea tarilor civilizate. Dar si acolo se gasesc 'nebuni' sa o faca in ilegalitate.

nesigur dominant - caini nascuti sa fie subordonati, adica nu au energia mentala necesara de a devini lideri de haita in natura, dar ajung sa fie lideri in haita umana datorita stapanilor neexperimentati. Acesti caini nu stiu ce sa faca/cum sa conduca. Trec foarte usor in starea nesigur agresiv

nesigur agresiv - Un caine timid si intr-o pozitie dominanta va folosi agresivitatea ca sa se impuna.

speriat agresiv - Cainele se simte incoltit. Se manifeta de cele mai multe ori la cainii mici, la majoritatea cainilor nesocializati, iar la cei mari de cele mai multe ori din abuz de forta (prin durere) din partea stapanului. Cainele o face pentru ca simte ca are viata pusa in primejdie.

ultra-excitat - ultra-agitat (in engleza 'zoomies'), hiperactiv, nebun, extrem de atent, anxios (nelinistit si incordat, cea mai comuna forma e anxietatea de separare), obsedat, fixatie/obsesie (idee fixa pe veverita, pasare, jucarie, minge, frisbee, inot, etc.), tremura de neliniste, etc. Un caine ajunge asa numai din cauza omului/stapanului.

excitat dominant - Hiper excitat/agitat cu teninte dominante. Un caine ajunge asa numai din cauza omului.

ultra-speriat - fobie, neliniste si frica obsedanta fara o cauza obiectiva, frica de parchet, frica de apa, frica de tomberonul de gunoi, frica de o sculptura, panica, blocaj din panica, frica de oameni cu palarie (sau cine stie ce alt obiect/accesoriu de imbracaminte), caini cu o parere de sine scazuta (low self esteem), au o minte slaba, sunt timizi la extrem, cred ca toata lumea vrea sa le faca rau, tremura de frica, etc. Un caine ajune asa numai din cauza omului/stapanului, cainele nu se poate calma/relaxa niciodata.

agresivitate extrema (red-zone aggression) - agresiune dusa la extrem/bolnavicioasa, cainele nu mai poate fi controlat, nu se potoleste chiar daca celalalt e la pamant, musca in continuu cu un singur scop: sa omoare/sa distruga. Este o boala psihica in care cainele ajunge asa numai din cauza omului.

4. Cum invata cainele

4.1 Conditionarea clasica

Mediul in care traieste si ceea ce se intampla continuu in jurul unui animal ii modeleaza comportamentul si ii provoaca in acelasi timp schimbari de comportament. Corpul unui animal este organizat in asa fel incat acomodarea la mediu se face in principal prin mecanisme fiziologice si/sau psihologice ce sunt direct sau indirect influetate de reflexe. Actiunile reflexe sunt predeterminate (innascute) si faciliteaza o varietate de comportamente ce ajuta la mentinerea intregului organism intr-un echilibru stabil, fiziologic si/sau psihologic, si care are drept scop buna functionare a organismului, supravietuirea in mediu si perpetuarea speciei. Un stimul ce starteaza un anumit reflex este in general necontrolat de animal si nu necesita nici un efort special din partea acestuia.

Reflexul este compus dintr-un raspuns involuntar ce este starnit de un stimul elocvent care are o anumita semnificatie strict legata de evolutia si mediul in care traieste organismul in cauza. De exemplu, la majoritatea animalelor cu o organizare biologica superioara urmatoarele reflexe sunt foarte cunoscute:

- Lumina puternica (stimul elocvent) produce micsorarea irisului (raspuns involuntar), si invers, lumina slaba produce dilatarea irisului.

- Prezenta si mirosul mancarii aflata in apropiere (stimul elocvent) produce salivatie (raspuns involuntar).

- O arsura/intepatura (stimul elocvent) provoaca involuntar retragerea membrului afectat (raspuns involuntar).

In acelasi timp in mediul inconjurator exista si stimuli neutri, pentru care animalul nu are o actiune reflexa involuntara predeterminata. De exemplu sunetul unei note de pian nu are nici o semnificatie si actiune reflexa involuntara pentru un animal. Dar daca un stimul neutru este mereu prezent in imediata proximitate temporala si spatiala a unui stimul elocvent, animalul in cauza, datorita capacitatii acestuia de asociere, predictie si memorare va face legatura intre stimulul neutru si raspunsul involuntar. In acest fel cainele invata, stimulul neutru devine un stimul conditionat ce are puterea de a starta exact acelasi raspuns involuntar, care la inceput era startat doar de un stimul elocvent. Rezultatul acestei asociatii si abilitati de invatare reprezinta o flexibilitate sporita de adaptare la mediu in general si a unui anumit comportament axat in principal pe stimul-raspuns. Acest mod de invatare furnizeaza animalului o multime de avantaje, legate in special de aparitia/disparitia unor evenimente atractive sau respingatoare.

4.2 Descoperirea lui Pavlov

Ivan P. Pavlov (1849-1936) este acreditat cu descoperirea conditionarii clasice. Dupa Pavlov, sistemul nervos este stimulat senzorial in doua directii contrar opuse: excitatie si inhibitie. O activitate nervoasa normala este rezultatul unui echilibru armonios dintre procesele de excitatie si inhibitie aferente stimulilor colectati, organizati si interpretati de mecanismele neuronale. Reflexele sunt unitatile elementare folosite de mecanismele neuronale pentru a mentine organismul intro stare de echilibru perpetuu. Conditionarea clasica este maniera fundamentala in care animalul invata despre probabilitatea de schimbare a mediului inconjurator prin intermediul stimulilor aferenti. Prin acest proces de invatare animalul isi ajusteaza propriul comportament anticipand involuntar ceea ce o sa se intample.

Prin conditionarea clasica reflexele innascute sunt aduse sub controlul predictiv al stimulilor neutri prezenti in imediata proximitate temporala si spatiala cu stimulii elocventi, generand un comportament axat in principal pe stimul-raspuns.

Acest tip de invatare este in mod normal in afara controlului voluntar si in general (dar nu intrutotul) independent de consecintele generate de raspuns.

4.3 Terminologie in conditionarea clasica

Stimul Neconditionat ( SNC ) = un stimul elocvent ce starneste un raspuns involuntar.

Raspus Neconditionat ( RNC ) = raspuns involuntar starnit de un SNC.

Stimul Neutru (SN ) = un stimul care nu are inca nici o semnificatie pentru animal si nu starneste nici un raspuns din partea acestuia.

Stimul Conditionat ( SC ) = un SN care dupa o anumita perioada de invatare prin procesul de conditionare ajunge sa starneasca acelasi RNC asociat cu SNC.

Raspuns Conditionat ( RC ) = este generat de un SC si este identic cu RNC.

4.4 Procesul de conditionare clasica

In conditii normale, un SNC invariabil starneste acelasi RNC. In exemplul clasic pavlovian, un caine flamand va incepe sa saliveze (RNC) cand ii este prezentat ceva de mancare (SNC). La inceput, orice alt stimul extern neutru nu va influenta cainele sa saliveze pentru ca nu are nici o semnificatie inca pentru caine, de exemplu sunetul unei sonerii (SN). Dar daca soneria e pornita si oprita imediat inainte de prezentarea mancarii si dupa un numar semnificativ de repetitii, cainele incepe sa saliveze doar la sunetul soneriei, fara ca mancarea sa fie prezenta. Prin urmare, daca un SN incepe sa fie prezentat cainelui repetat si imediat inainte de un SNC, prin procesul de conditionare clasica de invatare, acesta va incepe sa starneasca un RC identic cu RNC, fara ca SNC sa fie prezent. Conditionarea clasica asociaza evenimentele cand stimulii acestora apar impreuna si intr-o anumita ordine. Invatatul prin asociere ofera cainelui capacitatea de predictie a evenimentelor semnificative legat de aparitia sau neaparitia acestora. Aceasta predictie este derivata din concurenta sau lipsa concurentei dintre SC si SNC.

Asociatia dintre SC si SNC este intarita (achizitie = invatare) cand SC apare in mod regulat si imediat inainte de SNC, si este slabita (extinctie = dezvatare) cand SC si SNC apar in mod independent.

Achizitie: Procesul de conditionare transforma un SN initial intr-un SC, capabil sa starneasca un RC, identic cu RNC si independent de prezenta SNC.

Repeta(SN cu SNC --> RNC) pana cand (SC fara SNC) --> RC = RNC

Stingere: Procesul de conditionare rupe regatura dintre SC si RC, astfel incat SC este incapabil sa mai starneasca RC. In timpul acestui proces SNC trebuie sa nu mai apara absoult deloc in conjunctie cu SC.

Repeta(SC fara SNC--> RC partial) pana cand SC --> (Nici un raspuns) si SC = SN

4.5 Influenta proximitatii temporale in conditionarea clasica

Pavlov a descoperit ca proximitatea temporala dintre SN si SNC joaca un rol deosebit in stabilirea unui SC. El a experimentat diverse variatii temporale dintre SN si SNC descrise mai jos:

1. SN apare simultan cu SNC

_______________[----SN-----]_________________

_______________[----SNC---]_________________

2. SN apare inainte de SNC

________[----SN-----]_____ _______ ______ _________

_____ _______ ______ _________[----SNC---]________

3. SN apare dupa SNC

_____ _______ ______ _________[----SN-----]________

________[----SNC---]_____ _______ ______ _________

Pavlov a descoperit ca in cazul 1 (simultan) si cazul 3 (dupa), conditionarea este foarte slaba (1) sau ca nu apare deloc (3).

In cazul 2 (inainte) conditionarea depinde de distanta in timp dintre SN si SNC. Invatatul prin conditionare clasica necesita ca SN sa apara imediat inaintea SNC, cu un optim in jurul valorii de 0,5 secunde. Iar daca distanta in timp se mareste, conditionarea devine din ce in ce mai slaba pana cand nu mai apare deloc.

Pavlov a descoperit ca achizitia este optima si rapida pentru un SC daca SN si SNC sunt prezentate animalului astfel:

SN apare inainte si se suprapune cu SNC

____________________[----------SN----]________

_____ _______ ______ _________[----SNC---]________

In acest fel SN prezice aparitia SNC, este asociat cu SNC si devine foarte rapid un SC.

4.6 Imbunatatiri aduse conditionarii clasice

Pavlov a descoperit conditionarea clasica din intamplare (dar nu statea degeaba  ), iar mai tarziu intr-unul din articolele sale se intreba cum a fost posibil ca o astfel de descoperire majora in modul de invatare al animalelor nu a fost descoperita mai devreme de alti cercetatori? Dar efectul acestei 'palme' peste obrazul oamenilor de stiinta ce se ocupau cu studiul fiziologiei si psihologiei animale nu a intarziat sa apara. O multime de cercetatori in psihologia si comportamentul animalelor au dezvoltat descoperirile pavloviene, lucru despre care o sa vorbesc in continuare.

Modelul pavlovian de conditionare e relativ simplu. Tot ce iti spune ca trebuie sa faci e sa imperechezi si sa repeti un SN cu un SNC si obtii un SC si un RC. In realitate lucrurile nu sunt chiar atat de simple. Sunt foarte multe intrebari la care modelul pavlovian nu are un raspuns. Cat de mult o sa dureze conditionarea (achizitia)? Cat de repede se va produce deconditionarea (extinctia)? Cat de puternica este asociatia dintre SC si SNC? Cum as putea sa o intaresc si mai mult? Conteaza ce SNC folosesc? Conteaza ce SN folosesc? Dar daca folosesc mai multi SN ce se intampla? Dar daca folosesc un SC cu un SN ce se intampla cu SN si RC? Si daca folosesc mai multi SC pentru acelasi RC?

Cu timpul au aparut teorii bazate pe modele matematice din nevoia de a gasi un raspuns general valabil pentru intrebarile de mai sus, si in acelasi timp de a prezice si confirma rezultatele experimentale. Aparitia unei noi teorii a dus inevitabil la testarea acesteia in practica, si evident au aparut teste si experimente noi pentru modelul matematic propus. La unele teste modelul matematic putea prezice ce o sa se intample, dar la altele modelul se dovedea a fi gresit. Cercetarea in domeniu continua chiar si in zilele noastre, dar inca nu exista un model teoretic general valabil si care sa verifice toate rezultatele experimentale in cazul conditionarii clasice. Toate aceste teste, observatii si rezultate experimentale, indiferent daca sunt validate sau nu de un model matematic, au un deosebit interes practic in dresarea animalelor, in cazul nostru al cainilor.

Tinand cont ca ne gasim pe un forum pentru iubitori de caini, in care oamenii cauta in general postari usor de citit si 'digerat', nu voi intra in prea multe detalii si formule conforme cu modelul teoretico-matematic propus.

4.6.1 SC excitator sau inhibitor

Observatiile initiale ale lui Pavlov se refera la asociatia dintre un SC si un SNC. Dar daca un SN este prezentat cainelui regulat fara un SNC, cainele invata de fapt ca nu se intampla nici un eveniment semnificativ (SNC) cand apare SN. Cu timpul SN devine de fapt un SC care inseamna 'nu se intampla nimic important' in acest context. De aici deducem ca nu numai imperecherea stimulilor cu evenimentele conteaza in conditionare, ci si neimperecherea lor.

Conditionarea clasica inseamna de fapt invatarea probabilitatii de aparitie sau de neaparitie a unui SNC in prezenta unui SC.

SC+ = stimul care prezice aparitia unui eveniment

SC- = stimul care prezice neaparitia unui eveniment

Teoretic orice SC are o valoare excitatorie (SC+) daca probabilitatea de aparitie a SNC este mare, sau o valoare inhibitorie (SC-) daca probabilitatea de aparitie a SNC este mica. Clasificarea excitator/inhibitor se refera la aparitia/neaparitia unui RC la acel SC, si nicidecum la tipul SNC fie ca este atragator(mancare) sau respingator(soc electric). Un SC+ poate fi conditionat la fel de bine folosind mancare sau soc electric si va prezice aparitia SNC iar cainele va reactiona avand un anumit RC in functie de SNC, gen cainele saliveaza la SC asociat cu mancare sau tresare la SC asociat cu soc electric. Un SC- va prezice neaparitia SNC iar cainele nu va avea un RC.

Implicatiile acestui punct sunt majore si au o deosebita importanta in conditionarea clasica si dresajul animalelor.

Un exemplu comun este cel legat de cum reactioneaza cainele cand oamenii din casa sunt la masa si mananca. Daca cainelui i se dau cateva bucatele de mancare mai mereu in timpul mesei, atunci 'oamenii stau la masa' = SC+ care prezice un eveniment semnificativ = cainele primeste de mancare cand oamenii stau la masa. 'Oamenii stau la masa' este un stimul conditionat excitator care va avea un anumit RC, gen salivatie, gudurat, cersit, suit in bratele persoanei ce-i da sa manance, etc. Daca nu i s-a dat de mancare niciodata cand oamenii sunt la masa, cainele invata ca 'oamenii stau la masa' = SC- care prezice absenta evenimentului semnificativ. In acest caz 'oamenii stau la masa' este un stimul conditionat inhibitor pentru ca nu va avea un RC specific. Acum daca cei ce i-au dat sa manance la masa se gandesc sa pedepseasca acest comportament si incep sa-i dea cainelui un picior in coaste de fiecare data cand se apropie de masa, conditiile problemei se schimba in totalitate. Acum evenimentul semnificativ este 'picior in coaste' = durere (SNC) ce starneste un raspuns de evitare, gen cainele fuge si se ascunde sub canapea pentru ca acolo se simte in siguranta. Mai tarziu oamenii se mira de ce cainele fuge si se ascunde de fiecare data (RC) cand vine vremea mesei. Cainele a invatat ca 'oamenii stau la masa' = SC+ ce prezice aparitia unui eveniment semnificativ = cainele primeste bataie de fiecare data cand oamenii stau la masa. Un alt exemplu de SC+ si RC de evitare se observa la cainii maidanezi iarna, care atunci cand vad un om ca se apleaca sa faca un bulgare de zapada o iau la fuga. Omul aplecat prezice un bulgare de zapada aruncat in directia cainelui. 

4.6.2 Cainele invata tot timpul

Tot ce se intampla in jurul unui caine are implicatii majore in modul lui de comportare. Conditionarea clasica este activa tot timpul si cainii invata doar din faptul ca in jurul lor se petrec sau nu se petrec evenimente semnificative. Rescorla si Wagner scriau in 1972 urmatoarele: 'Organismele invata numai atunci cand evenimentele le incalca asteptarile, adica predictia facuta este in dezacord cu ceea ce se intampla'. Daca toate predictiile cainelui legate de aparitia sau neaparitia unui eveniment sunt corecte, atunci cainele nu mai invata mare lucru, adica modul lui de comportare se pastreaza. Cine nu-si dreseaza cainele trebuie sa se astepte ca un anumit comportament nu se va schimba de la sine decat cu greutate si/sau intamplator. Orice problema se poate corecta prin dresaj daca nu sunt probleme medicale care sa impiedice dresajul. In timp orice SC isi intareste, slabeste sau isi mentine RC in functie de puterea lui de a prezice aparitia sau neaparitia unui SNC. Cei care spun ca au caini prea batrani pentru a mai invata ceva, adica de a corecta un comportament gresit, se inseala. Nu este niciodata prea tarziu sa-ti dresezi cainele.

Pentru a intelege mai bine aceasta idee voi descrie cum cainele meu Mona a invatat un anumit comportament cu o usurinta remarcabila si si-a modificat comportamentul in functie de puterea de predictie a unui eveniment semnificativ. In fiecare seara Mona se culca la locul ei in sufragerie iar noi ne ducem in dormitor. Mona nu vine niciodata dupa noi la culcare pentru ca stie (prezice) ca nu va fi primita in dormitor. De cele mai multe ori dimineata ma trezesc sa ma duc la baie si apoi ma bag inapoi in pat pentru inca 1-2 ore de somn. La inceput Mona venea foarte rar sa cerceteze ce se intampla, dar intr-o dimineata am primit-o in dormitor si am lasat-o sa doarma in pat cu noi. Apoi, in cateva zile s-a repetat exact acelasi lucru, deschis usa, mers pe hol pana la baie, Mona aparea si ea, apoi o primeam in dormitor si in final in pat. Doar in cateva repetitii Mona a invatat si asociat zgomotul facut de deschisul usii de la dormitor dimineata cu dormitul in pat. Acesta este cel mai simplu exemplu de conditionare clasica, deschis usa dimineata (SC1+) prezice somnul la caldurica sub patura. Cateva luni mai tarziu, Irina s-a apucat sa faca gimnastica dimineata, si in unele cazuri Irina era prima care deschidea usa de la dormitor dimineata. Am rugat-o pe Irina sa nu o primeasca pe Mona in camera dimineata ca sa nu fiu trezit din somn cand Mona se baga sub patura. La zgomotul usii (SC1+ era pe atunci suficient) si de venit la usa (RC1) Mona dadea fata in fata cu Irina care o trimetea inapoi la locul ei. Dupa cateva incercari esuate Mona a invatat ca doar zgomotul facut de deschiderea usii nu mai prezicea si intrarea in pat. Dar erau si zile cand eu ieseam pe usa primul dimineata, iar Mona era din nou primita in pat de fiecare data. Dupa mai multe repetitii Mona a invatat ca 'Deschis usa' + 'Irina' (SC2-) = nu este primita in pat, si 'Deschis usa' + 'Paul' (SC3+) = este primita in pat. Acestia sunt 2 stimuli compusi, unul cu valoare inhibitorie (SC2-) si al celalalt cu valoare excitatorie (SC3+). Cainele face diferenta dintre mine si Irina prin sunetele facute de modul in care mergem si zgomotul facut de podea prin diferenta de greutate, modul in care respiram si zgomotul respiratiei, forta si modul in care deschidem usa, mirosul fiecaruia, etc. In prezent, Mona ramane cuminte la locul ei cand Irina iese pe usa dormitorului dimineata si vine cu entuziasm la usa cand ies eu. Cainele a invatat cu exactitate stimulii care prezic daca e primita in pat sau nu, si o face in functie de persoana care iese din camera si numai dimineata, pentru ca in timpul noptii nu este primita in dormitor.

4.6.3. Ce este de fapt un SN?

Un stimul ramane neutru (SN) doar atunci cand cainele nu poate prezice absolut nimic despre ceea ce o sa se intample, adica evenimentele semnificative (SNC) se produc in mod aleator cand SN este prezent. De exemplu, de fiecare data cand trec pe langa (SN) cainele meu il pot mangaia sau nu (SNC). Daca il mangaii cu totul si cu totul aleator, adica in 50% din cazuri il mangaii si in 50% din cazuri il ignor, cainele nu o sa poata face nici o predictie legata de deplasarea mea pe langa el si mangaiat.

4.6.4. Importanta contextului in procesul de conditionare

Mediul in care traieste cainele zi de zi are proprii lui stimuli. Cu timpul cainele invata valoarea asociativa excitatorie sau inhibitorie (SC+ sau SC-) a acestora, adica probabilitatea de aparitie sau neaparitie a evenimentelor importante cand acesti stimuli sunt prezenti. In practica cainele invata comenzi noi cel mai repede intr-un mediu familiar, pentru ca numarul stimulilor prezenti este mai mic. Dar pentru a intari invatatura (legatura asociativa dintre SC si RC) cainele este dus intr-un mediu mai putin familiar si dresat in acel context folosind aceeasi stimuli conditionati acasa. Sunt multi dresori profesionisti care recomanda inceperea dresajului acasa (in conditii familiare) si abia mai tarziu in grup pentru intarirea invataturii.

4.6.5 Inhibitia conditionata

Cainii, precum copiii, invata foarte usor ca 'Nu e voie!' inseamna lucruri diferite in contexte diferite, in special datorita inconsecventei si lipsei de experienta a stapanului. Pentru a invata ce inseamna 'Nu e voie!' (SC+) stapanul a folosit aplicarea unei corectii oarecare (SNC). In mod normal cainele executa intotdeauna comanda atunci cand e singur cu stapanul, pentru ca este capabil sa prezica corectia ce o sa vina daca nu asculta. Dupa un timp oarecare, de fiecare data cand vin oaspeti in vizita cainele nu mai respecta aceasta comanda. De ce oare? Doar dupa cateva repetitii, cainele a invatat ca in prezenta oaspetilor, stapanul nu il mai corecteaza, chiar daca ii spune 'Nu e voie!', pentru ca nu vrea sa-l corecteze in fata oaspetilor. Deci comanda 'Nu e voie!' cuplata cu 'prezenta oaspetilor' formeaza acum un stimul compus cu valoare inhibitorie (SC-) care prezice neaparitia corectiei. De aceea cainele ignora comanda si face tocmai ce i s-a spus sa nu mai faca. Cainele stie ca nu o sa i se intample nimic.

4.6.6 Stingerea inibitiei conditionate

Tot ce are de facut stapanul cainelui din exemplul de mai sus este sa corecteze cainele si in prezenta oaspetilor. In acest fel 'prezenta oaspetilor' isi pierde puterea de predictie legat de absenta corectiei. Cainele invata ca trebuie sa asculte ce i se spune pentru ca va fi corectat de fiecare data. Morala: Fiti mereu consecventi cand va dresati cainele!

4.6.7 Inhibitia latenta

Modelul pavlovian nu discuta timpul necesar pentru achizitionarea unui SC, si spune ca tot ce ai de facut este sa repeti SN cu SNC. Dar daca ceea ce crezi ca este un SN este de fapt un SC- ? Evident procesul de conditionare va dura mai mult. Exemplu: Daca numele unui caine este folosit in mod cu totul aleator la inceput, fara a cere atentia cainelui, atunci cuvantul folosit devine un SC-. Daca mai tarziu stapanul vrea sa invete cainele sa ii dea atentie la rostitul numelui, este necesar un proces de extinctie a inhibitiei mai intai, si abia apoi de achizitie, adica SC- devine SC+, si evident ca va dura mult mai mult dresajul cainelui. Iar daca stapanul nu stie ce face, nu va ajunge la nici un rezultat. De aceea in aceste cazuri se recomanda folosirea unui SN cu adevarat, in cazul de fata folosirea unui alt nume sau cuvant pentru comanda de atentie.

4.6.8 Efectul de blocare

In clipa in care un SC prezice cu acuratete un SNC, toti SN care apar in proximitate temporala si spatiala sunt intr-un fel ignorati de caine, adica SC blocheaza orice asociere a unui nou SN cu acelasi SNC. De exemplu, stapanul unui caine care executa comanda verbala 'Vino aici!' foarte bine si cainele vine de fiecare data cand e chemat, va avea probleme mai tarziu sa asocieze si un semnal vizual (un gest cu mana de exemplu, considerand ca pana atunci stapanul nu a facut nici un astfel de gest cand si-a invatat cainele sa execute comanda 'Vino aici!') care este prezentat in acelasi timp cu comanda verbala. Chiar daca se fac foarte multe repetitii de 'Vino aici' + semnal vizual, comanda verbala blocheaza asocierea semnalului vizual. Mai tarziu, daca este prezentat cainelui doar semnalul vizual, cainele nu va executa comanda, pentru ca semnalul verbal a blocat achizitia semnalului 'gest cu mana' ce va ramane in continuare un SN. Pentru a invata cainele sa vina la semnalul din mana, acesta nu trebuie suprapus cu comanda verbala deja invatata.

4.6.9 Conditionarea de ordin secundar

Denumita si conditionare de ordin superior, un SC+ este imperecheat cu SN, dar fara a prezenta SNC cainelui. Imperecherea se face cu SN prezentat inainte de SC+. Cu timpul SN devine un SC2+ care prezice SC+, dar RC va fi in general slab. Folosind un SNC atractiv (=mancare) Pavlov nu a reusit sa conditioneze SC2+ mai mult de primul nivel. Folosind un SNC respingatori(=soc electric) Pavlov a reusit sa ajunga la SC3+ (relativ puternic) si SC4+ (slab). Aceasta inseamna ca frica in general produce un efect de conditionare mult mai puternic. Un exemplu ar fi un caine care se sperie de bubuitul tunetului = SNC. Dupa cateva repetitii cainele ajunge sa recunoasca lumina fulgerului SC1+ ca fiind cea care prezice SNC. Apoi cainele recunoaste lumina redusa de afara datorita norilor=SC2+ ca fiind cea care prevesteste fulgerul SC1+. Cu timpul cainele asociaza sunetul puternic al vantului=SC3+ si presiunea atmosferica redusa=SC4+ cu aparitia norilor SC2+, cu aparitia fulgerului SC1+ si in final bubuitul tunetului=SNC. Dar de multe ori o presiune atmosferica joasa, sau un vant mai puternic, sau nori pe cer nu inseamna ca o sa fie furtuna, adica cu fulgere si tunete, sau fulgere foarte indepartate nu inseamna ca se aud si tunetele lor. Din pacate cainele se foloseste conditionarea de ordin superior si are deja crize de panica, iar stapanul nu intelege de ce e cainele panicat cand afara e inca frumos, bate vantul mai tare sau doar ploua.

4.6.10 Informatiile provenite din SC si SNC

Invatarea prin conditionarea clasica este de raspunzatoare nu numai de probabilitatea de aparitie a unui eveniment semnificativ, ci si de predictiile legate si de tipul si intensitatea SNC. Deasemenea, tipul si intensitatea SC conteaza in obtinerea RC, iar unii SN sunt mai 'interesanti' decat altii, producand un asa zis efect de umbrire al altor SN.

De exemplu un SC+ va avea un RC de evitate mai puternic daca SNC folosit la invatarea SC a fost un soc electric comparativ cu sunetul unei batai din palme (RC depinde de tipul SNC).

La randul ei o bataie din palme poate produce un zgomot mai tare sau mai incet, si de aceea RC va fi mai puternic sau mai atenuat (RC depinde de intensitatea SNC).

Deasemenea, un RC de evitare va fi mai puternic daca SC este un 'Nu!' spus pe o voce puternica decat un 'Nu!' spus pe o voce inceata (RC depinde de intensitatea SC).

Nu in ultimul rand tipul SC conteaza si el, adica un caine e mai interesat de un sunet puternic decat de o sursa de lumina pe timpul zilei (RC depinde de tipul SC).

De aceea, pentru fiecare context de conditionare trebuiesc alesi stimuli care 'intereseaza' cainele in acel context. Comenzile verbale trebuiesc date pe un ton clar si constant, adica fara prea multe inflexiuni in voce. Evitati comenzile care suna la fel pentru a nu confuza cainele. Un exemplu putin fortat in limba romana ar fi 'Pas!' comanda la care cainele merge la piciorul stapanului, si 'Pasa!' comanda la care cainele impinge mingea de fotbal cu capul catre stapan. Cand se doreste conditionarea unui anumit stimul pentru un anumit comportament, acesta trebuie imperecheat cu un SNC care tezeste un comportament similar, adica RNC este asemanator cu comportamentul dorit (RC dorit de stapan). De exemplu un SNC respingator nu va face cainele vina la tine cand il inveti comanda 'Vino aici!', dupa cum un SNC atragator nu va face cainele sa evite un anumit obiect cand incerci sa-l inveti comanda 'Nu e voie!'.

4.7 Generalizare si discriminare in conditionarea clasica

Prin generalizare intelegem modul in care cainele extrage informatii dintr-o anumita situatie si le aplica in alte situatii mai mult sau mai putin similare.

Prin discriminare intelegem modul in care cainele este capabil sa discearna intre doua sau mai multe situatii similare dar in care cainele se comporta diferit.

Generalizarea stimulilor si implicit a RC asociat cu acestia are o deosebita importanta in viata cainelui, deoarece in conditii naturale animalele sunt rar expuse la evenimente sau situatii identice. Abilitatea de a generaliza este parte din capacitatea animalului de a se adapta la mediu si supravietuire. Cainele va evita situatiile neplacute si va investiga pe cele atractive. Prin generalizare cainele este capabil sa traga concluzii despre o multitudine de obiecte si situatii fara a pierde timp pretios in a le testa si experimenta pe fiecare in parte. Aceste concluzii generale sunt folosite de caine pentru a determina daca un obiect sau o situatie aparent necunoscuta vor avea un caracter atractiv sau respingator si care ar fi comportamentul cel mai potrivit in acel moment. Un caine care este lasat sa se urce pe canapea si nu este dat la o parte va generaliza si se va urca si pe scaun, fotoliu, pat, masa, etc. Un caine care se sperie de un om cu palarie prin generalizare se poate speria si de un om ce are o umbrela, caciula, hanorac cu gluga, etc. Prin procesul de discriminare, stapanul isi dreseaza cainele sa se suie numai pe fotoliu, dar nu ii permite sa se urce pe scaun, canapea sau pat. In acel moment cainele invata ca desi sunt similare, scaunul, canapeaua si patul nu sunt accesibile, dar ca este permis sa se suie in fotoliu. Daca ne gandim la aspectul atractiv/protector si respingator/periculos al unui obiect/situatie, atunci apar 2 probleme legate de generalizare:

1. Nu tot ce pare atractiv/protector este in realitate atractiv/protector.

2. Nu tot ce pare respingator/periculos este in realitate respingator/periculos.

Un exemplu concludent este legat de un caine care a invatat sa rontaie o franghie. Franghia poate fi asociata cu orice alt obiect similar, precum o lesa, zgarda, snur, panglica, dar si cu un cablu electric. Prin generalizare cainele prezice ca este in siguranta si atractiv sa rontaie la un cablu electric, pana in clipa in care se electrocuteaza. Atunci prin procesul de discriminare cainele va face clar diferenta si va evita cablurile, dar nu si lesa, franghia, panglica.

Invers, daca prima experienta cu un anumit obiect a fost respingatoare, gen cainele a rontait la un cablu electric si s-a electrocutat, atunci cainele se va teme sa rontaie la o frangie, lesa, panglica, snur,etc. In acest caz cainele va evita pe cat posibil toate aceste obiecte similare, si in cel mai rau caz va fugi cand stapanul incearca sa-i puna lesa, deoarece in minte cainelui leasa e similara cu un cablu electric. Stapanul, prin dresaj va trebui sa invete cainele sa faca deosebirea (discriminarea) dintre o lesa si un cablu electric pentru a elimina aceasta problema.

Dupa cum am spus, invatarea prin conditionare clasica este activa tot timpul, iar generalizarea si discriminarea sunt foarte importante in dresajul cainelui. Un comportament bun intr-o anumita situatie se poate extinde prin generalizare si la alte situatii similare. Similar, un comportament gresit intr-o situatie se poate extinde prin generalizare si in alte situatii. Daca comportamentul gresit nu este corectat la timp (discriminare), cainele va generaliza comportamentul gresit intr-o multitudine de alte situatii, iar mai tarziu va fi mult mai greu sa dezveti cainele de obiceiurile gresite pentru fiecare situatie in parte.

4.8 Stingerea unui SC

Odata ce un SC a fost invatat, el poate fi slabit pana la extinctie totala daca prin repetitie SC nu mai prezice aparitia sau neaparitia SNC (vezi 4.6.3). Dar daca achizitia se face mai usor, extinctia dureaza in general mai mult, plus ca apar anumite cazuri particulare despre care o sa vorbesc in continuare, pentru a intelege mai bine ce inseamna de fapt extinctia unui SC.

4.8.1 Recuperarea spontana a unui SC stins

Stingerea este un proces de dezvatare a ceea ce a fost invatat deja, iar influenta invataturii anterioare persista si interfera cu procesul de decuplare permanenta dintre SC si SNC in procesule de extinctie. Uneori, chiar daca s-au facut nenumarate incercari de extinctie si testare in care SC nu mai genera un RC, dintr-o data SC in mod absolut spontan genereaza un RC aproape la aceeasi tarie ca si pe vremea cand SC era foarte puternic. De cele mai multe ori recuperarea spontana se petrece cand un nou SNC apare impreuna cu SC stins. In anumite cazuri, extinctia SC doar reduce intensitatea RC, dar nu il elimina intrutotul. Aceasta persitenta a invatarii este foarte problematica in special in cazurile de frica si agresiune conditionata.

De exemplu, cainele meu Mona se speria doar de aparitia masinilor mari gen autobuz (in special) sau camion de marfa. Nu conta daca autobuzul era in miscare sau pur si simplu parcat si cu motorul oprit, pentru ca Mona se speria mai mult sau mai putin cand trebuia sa trecem pe langa el. Chiar in primele zile dupa adoptie, Mona s-a speriat atat de tare de un autobuz care trecea pe strada incat a sarit si a incercat sa fuga printre pricioarele Irinei, iar irina s-a impiedicat si a cazut in genunchi, alegandu-se cu o julitura zdravana. Dupa incercari repetate de trecere pe langa autobuze/camioane parcate si cu moptorul oprit, iar apoi prin plimbari structurate pe strazi pe care merg autobuze/camioane, SC = 'autobuz/camion' a fost stins, si Mona nu se mai speria chiar si cand autobuzele/camioanele treceau cu motoarele ambalate pe langa noi. Dupa cateva luni bune in care am considerat ca SC a fost stins, la o plimbare structurata in care tocmai ne apropiam un autobuz parcat si cu motorul oprit, exact in clipa in care am ajuns in dreptul usii din fata, soferul a deschis usa ca sa coboare din autobuz. Surpriza sunetului de aer comprimat pompat in pistoanele de actionare a usii (SNC nou) si autobuzul in sine (SC considerat stins), au trezit o reactie de panica in Mona. Adica fostul SC a fost recuperat spontan. Dupa acest incident, am continuat procesul de extinctie in timpul plimbarilor structurate cu Mona, pana cand SC a fost stins din nou si mult mai rapid (in 2-3 zile). Dar stiu ca exista oricand un risc de recuperare spontana, mai ales daca un SNC ce induce frica/evitare (gen claxon, frana cu scartait de roti, explozie in teava de esapament, etc. ) apare din senin atunci cand trecem pe langa un autobuz.

4.8.2 Reinnoirea unui SC stins

Contextul in care se produce achizitia sau extinctia unui SC are deasemenea un rol important in procesul de invatare/dezvatare. Prin innoirea unui SC stins intelegem efectul produs de context in raport cu SC. Cel mai tipic exemplu este atunci cand un SC este achizitionat intr-un anumit context si stins intr-un alt context. Chiar daca SC este considerat stins dupa un numar mare de repetitii si testari in conextul in care a fost stins, cu prima ocazie in care cainele este introdus in contextul original, SC este reinnoit cu putere. Un exemplu ar fi cazul unui caine care se sperie sau devine agresiv la persoanele ce merg pe skateboard. Stapanul isi cumpara propriul skateboard si incepe un proces de extinctie in curtea din spatele casei. Chiar daca frica/agresiunea fata de skateboard a fost eliminata in curtea din spatele casei (context de extinctie), cainele inca se sperie sau devine agresiv cand vede un skateboard pe strada (contextul de achizitie). Efectul de reinnoire ne spune ca procesul de generalizare in conditionarea clasica este mult mai puternic in faza de achizitie decat in faza de extinctie. Cainele nu mai generalizeaza la fel de bine atunci cind trebuie sa uite un anumit SC si de aceea de cele mai multe ori procesul de extinctie al unui SC trebuie sa se repete in cat mai multe locuri si situatii (contexte) posibile. Fenomenul de reinnoire a unui SC considerat stins in contexte noi este in general foarte puternic pentru SC achizitionati prin imperechere cu SNC respingatori ce genereaza RNC de tipul frica/agresiune.

4.8.3 Reinstalarea unui SC stins

Reinstalarea unui SC apare atunci cand SNC apare in absenta SC considerat stins. Mai tarziu, in general dupa cateva zile, SC considerat stins este testat si se observa ca genereaza din nou un RC. Un exemplu ar fi un caine care a fost 'vindecat' de frica de tunete (vezi exemplul din 4.6.9). Intr-o buna zi, cand vremea e frumoasa, un bubuit extrem de puternic se aude afara. Dupa 2-3 zile se schimba vremea, si cainele are din nou accese de panica la norii de pe cer sau la fulgerele indepartate.

4.8.4 Reachizitia unui SC stins

Pe scurt, ceea ce a fost invatai si apoi dezvatat, se re-invata mult mai repede. Adica un SC considerat stins, este imperecheat din nou cu SNC original. Aceasta reachizitie se petrece intr-un timp mult mai scurt, in general 2-3 repetitii sunt suficiente, decat ar dura achizitia unui SN imperecheat cu acelasi SNC. Un exemplu ar fi un caine care a asociat zgomotul facut de spalarea vaselor in chiuveta cu primirea de resturi de mancare din farfurii, iar mai tarziu acest obicei a fost dezvatat (stins). Dupa extinctie, daca stapanul incepe din nou sa dea de mancare cainelui cand spala vasele, dupa doar 2-3 repetitii cainele o sa vina din nou fuga la bucatarie de fiecare data cand se spala vasele.

4.8.5 Stingere = Uitare?

Toate aceste fenomene legate de recuperarea unui SC considerat stins indica faptul ca procesul de extinctie nu rupe complet legatura asociativa formata intre SC si SNC. Procesul de extinctie nu trebuie gandit ca fiind ceva care produce o uitare completa gen totul e sters cu buretele. Extinctia unui SC este de fapt un proces complet opus uitarii, si nimeni nu trebuie sa creada ca un comportament diferit pentru un caine inseamna ca a uitat celalalt comportament. Achizitia si Stingerea sunt procese active de invatare ce consolideaza informatiile asociative si de predictie a evenimentelor semnificative intr-un anumit context.

4.9 Acomodare si sensibilizare

Acomodarea (obisnuinta) este un proces de invatare neasociativ prin care un SNC este prezentat in mod repetat cainelui pana cand RNC nu mai apare. Practic cainele invata se ignore SNC pentru ca nu se intampla nimic semnificativ, iar RNC este absolut inutil in aceasta situatie. Cel mai simplu exemplu este un caine care traieste in apropierea unui spital / port / santier etc. Zgomotul produs de salvare / hornul nevelor / compresoare / ciocane / camioane / soneria macaralei etc. a fost prezentat cainelui de atat de multe ori astfel incat este absoult inutil pentru caine sa mai reactioneze in vreun fel. In mod normal orice caine cand aude un sunet puternic va avea cel putin o reactie de intoarcere a capului in directia de unde vine sunetul si de ciulire a urechilor. Dar daca aceste sunete puternice se repeta de un numar foarte mare de ori zilnic cainele ajunge sa le ignore si sa le considere zgomot de fond. Daca pentru o perioada de 2-3 zile cainele este dus intr-un mediu linistit, si apoi este reintrodus in mediul zgomotos, la primele zgomote puternice el va reactiona din nou datorita fenomenului de recuperare spontana (vezi 4.8.1). Dupa cateva ore cainele se va acomoda din nou cu mediul zgomotos. De multe ori procesul de invatare prin acomodare este confundat cu procesul de extinctie (vezi 4.8) sau cu procesul de contraconditionare (desensibilizare despre care o sa vorbesc in curand).

Sensibilizarea este procesul invers acomodarii. Un SNC este prezentat la inceput cainelui la o intensitate relativ puternica pentru a starni o reactie surprinzatoare (RNC). Dupa expuneri repetate, chiar si un SNC de intensitate medie sau mica va starni RNC puternic, care in conditii normale ar fi fost ignorat de caine. Sensibilizarea este folosita in mod curent in dresajul cainilor, in special pentru comanda 'Nu e voie!' sau cele similara. Un 'NU!' spus cu o voce puternica la inceput va trezi un raspuns de evitare (RNC) din parte cainelui, iar mai tarziu, un simlu 'Nu' spus pe o voce relativ inceata va produce aceeasi reactie. Alte exemple folosite in dresaj ar fi zgomotul produs de un scuturarea unui borcan cu monezi, zgomotul produs de un lovirea puternica a unui ziar in palma, sunetul 'Shhhht' pe care profesoara il face in clasa ca sa faca liniste si elevii cuminti (functioneaza la caini perfect pentru ca nu poti pune prea multe emotii, ura sau nervi in acest sunet, si esti calm assertive), o bataie din palme, strigatul 'Hei!', o smucitura din lesa cu lant pentru zgomotul produs de frecarea dintre zalele lantului (in engheza sa cheama chain collar, nu stiu denumirea in romaneste) , si altele. Pentru un RNC mai puternic, de cele mai multe ori se imperecheaza 2 SNC de tipuri diferite (vezi 4.6.10), gen cuvantul 'Nu' si zgomotul produs de ziar, sau 'Nu' si zgomotul produs de borcanul cu monezi, sau 'Nu' si zgomotul produs de corectia din lesa, etc. si in acelasi timp pentru a evita procesul de acomodare la acelasi SNC. Dupa cum ati obsevat deja, tehnicile de dresaj prin sensibilizare sunt folosite in mod special pentru dresajul de evitare si in contraconditionare cu scopul de a evita/opri un anumit comportament deja invatat.

4.10 Contraconditionarea

Conditionarea clasica reprezinta invatarea probabilitatii de aparitie sau neaparitie a unui eveniment semnificativ. Un eveniment semnificative este strans legat de producerea unei anumite stari emotionale (mentale). In general, in conditionarea clasica raspunsurile (RNC) sunt autonome si independente de un sistem constient de control (involuntare). Cainii nu isi aleg in mod constient sa fie fricosi, agresivi, bucurosi, relaxati, anxiosi, etc. Aceste stari emotionale sunt in general in afara controlului constient (voluntar). Si la oameni, chiar daca sunt dotati cu inteligenta, ratiune si memorie, aceleasi probleme apar legate in special de anumite fobii, gen frica de inaltime, de serpi, de intuneric, de izolare, etc. sau in cazuri de excese legate de mancare, sex, jocuri video, etc. Pentru a putea controla si contrabalansa o emotie (impuls), o alta emotie mai puternica de sens contrar si incompatibila cu prima trebuie provocata. Cu alte cuvinte am spune ca ratiunea (actiunea voluntara in cazul cainelui) nu poate controla un impuls de moment, si singurul lucru care poate neutraliza acest impuls este un alt impuls contrar primului. Acesta este unul din cele mai importante principii legate de conditionarea clasica pentru dresori sau specialisti in comportament canin. Cateva exemple de emotii (impulsuri) contrare sunt: frica - relaxare, agresivitate - calm, ura - iubire, senzualitate - evlavie. Contraconditionarea este o unealta extrem de puternica in controlul comportamentului organismelor cu o organizare biologica superioara, inclusiv la oameni. De altfel unul dintre cele mai clasice exemple de contraconditionare este cel legat de intalnirea dintre Iisus si o prostituata. Religia poate fi considerata intr-un fel ca fiind o metodologie de conditionare si contraconditionare a comportamentului uman (aceasta este doar o parere personala si rog sa fie considerata ca atare).

Revenind la caini, contraconditionarea inseamna practic inlocuirea unui anumit RC cu un alt RC. Pentru a elimina un comportament cauzat de un anumit SC ce starneste un RC nedorit, SC este imperecheat cu un SNC care starneste un RNC total opus lui RC. Daca RNC este suficient de puternic si incompatibil cu RC nedorit, o noua conexiune se va forma intre SC si noul SNC. Aceasta noua conexiune va atenua sau va bloca complet fostul RC. Pavlov a contraconditionat frica de durere (conditionata prin soc electric) prin prezentarea de mancare in acelasi timp cu SC ce prezicea aparitia socului electric.

4.10.1 Contraconditionarea si tipul SNC folosit

In functie de tipul SNC folosit in contraconditionare acest proces poate fi clasificat ca atractiv daca SNC starneste un raspuns de apropiere/placere/atractie, sau respingator daca SNC starneste un raspuns de evitare/respingere.

Deci contraconditionarea poate fi folosita in ambele directii, adica in a elimina raspunsurile de evitare prin prezentarea de stimuli atragatori, sau de a genera raspunsuri de evitare atunci cand exista o atractie deosebita pentru obiceiuri/lucruri considerate periculoase. Ambele tipuri de contraconditionare sunt des folosite in corectarea unui comportament nedorit la caine, si in mod evident se foloseste intotdeauna un SNC ce genereaza un RNC contrar opus comportamentului nedorit.

Un exemplu chiar de pe acest forum este cel descris de Bruno_Tosa in postarea din topicul Schimbari de comportament legat de Bruno si starea mentala a acestuia de frustrare/anxietate pe care o avea cand a fost lasat singur in casa imediat dupa ce a intalnit o catea in calduri. Acest comportament a durat mai multe zile, culminand cu faptul ca Bruno nu mai manca indeajuns si plangea incontinuu cand era lasat in casa singur, desi nu mai facuse asa pana atunci. Mai multe solutii au fost luate in considerare de Bruno_Tosa si incercate fara success, dar cea care a avut succes a fost oferirea unui os de ros imediat inainte de a lasa cainele singur in casa. Desi Bruno_Tosa nu a mai postat nimic legat de acest lucru, am primit un PM prin care imi confirma linistirea si eliminarea completa a problemei imediat dupa ce Bruno si-a primit osul. In acest caz izolarea in casa si dorul de catele trezeau in Bruno frustrare si anxietate. Osul si rosul acestuia trezeau in Bruno relaxare si placerea de a roade, emotii contrar opuse frustrarii/anxietatii.

4.10.2 Contraconditionarea graduala

Contraconditionarea graduala se aplica in general in cazul in care SC ce se doreste a fi eliminat trezeste frica sau anxietate. De cele mai multe ori SNC folosit este mancarea sau orice alt stimul care are drept scop calmarea si relaxarea cainelui, emotii contrare fricii/anxietatii. Prin acest proces cainele este expus progresiv la SC nedorit, si in acelasi timp se face imperecherea acestuia cu un SNC atractiv/placut/relaxant. La inceput intensitatea SC este redusa, iar cu timpul intensitatea acestuia este crescuta pana cand RC nedorit nu mai apare datorita asocierii cu noul SNC. Evident ca reducerea intensitatii SC depinde de tipul acestuia. Pentru un caine care se sperie de anumite zgomote, reducerea intensitatii SC inseamna ascultarea acestuia de la distanta, sau inregistrarea aceluiasi zgomot si apoi ascultarea acestuia la un volum mic (CD cu zgomote), sau ascultarea doar unei fractiuni din intregul sunet, pentru ca mai tarziu sa se creasca volumul sau durata zgomotului, etc. Pentru un caine care se sperie de un obiect/persoana o intensitate redusa inseamna prezentarea acesteia la o distanta apreciabila mai intai, iar apoi gradat se micsorareaza distanta. In cazurile relativ usoare de frica sau anxietate de cele mai multe ori procesul de contraconditionare se face in timp ce cainele mananca, se joaca, merge pentru ca aceste activitati sunt incompatibile cu frica/anxietatea. In cazurile mai grave, mancarea sau masajul sunt folosite in mod curent. Procesul este intotdeauna gradual si aplicat sistematic urmarindu-se un anumit plan. Cu timpul cainele invata ca lucruri bune se intampla intr-o proximitate spatiala si temporala relativa cu SC nedorit, iar sentimentul de frica/anxietate este inlocuit cu senzatia de calm si relaxare. Procesul de contraconditionare graduala este cunoscut si sub numele de desensibilizare sistematica, sau mai simplu desensibilizare. Un exemplu comun de desensibilizare sistematica poate fi observat in majoritatea filmuletelor de dresaj pe internet in care caini agresivi cu alti caini datorita unei stari mentale nesigure sunt pozitionati la o oarecare distanta unul de celalalt si hraniti in continuu.

4.10.3 Contraconditionarea prin expunere directa

Contraconditionarea graduala isi are propriile beneficii terapeutice, dar in anumite cazuri s-a observat ca simpla extinctie a SC nedorit da rezultate mai rapide (vezi 4.8). In cazuri grave de frica/anxietate simpla prezentare a mancarii este practic ignorata de caine datorita efectului de blocare (vezi 4.6.8). De aceea un alt mod de contraconditionare a fricii consta in expunerea directa, adica prin prezentarea SC la o intensitate normala pana cand frica dispare. Acest proces poarta numele de 'flooding' in engleza. Prin acest procedeu cainele este practic coplesit de frica, dar pentru faptul ca nu se intampla nimic semnificativ iar dresorul are o atitudine calm assertive, cainele 'oboseste' sa-i mai fie frica si intr-un final se va relaxa. Desi este un procedeu extrem de eficace daca este aplicat de un specialist, acest proces este indelung criticat fiind considerat prea aspru si inuman. In acelasi timp, aplicat de un nespecialist el poarte face mai mult rau cainelui decat bine. Daca la sfarsitul expunerii directe cainele nu s-a relaxat si este inca fricos, pentru ca persoana care o face si-a pierdut rabdarea sau considera ca acest procedeu nu functioneaza, atunci cainele nu a invatat nimic bun din asta. De fapt situatia a fost inrautatita, cainele a invatat ca daca se opune suficient de mult, scapa de senzatia de frica prin abandonul dresorului, nicidecum prin subordonare la situatia curenta si relaxare in prezenta SC. In acelasi timp, daca procesul de expunere directa este intrerupt imediat cand cainele pare ca s-a linistit, adica relaxarea nu este mentinuta suficient de mult pentru a produce un efect de acomodare (vezi 4.9), comportamentul fricos este de fapt intarit.

4.10.4 Prevenirea raspunsului de evitare in timpul contraconditionarii

In ambele procedee de contraconditionare graduala sau expunere directa cainele este mai mult sau mai putin fortat sa intre in contact cu SC de care ii este frica. In orice moment in timpul acestui proces cainele poate reactiona exagerat si printr-o reactie surprinzatoare va incerca sa scape/evite situatia in care este pus. Aceasta reactie trebuie evitata fie printr-o gradare mai fina a intensitatii SC, sau prin simpla blocare/restrictionare a miscarilor cainelui, altfel procesul de contraconditionare nu functioneaza.

4.11 Cazuri speciale in conditionarea clasica

Exista cateva cazuri speciale care tin de conditionarea clasica dar violeaza pur si simplu tot ceea ce am discutat pana acum, adica incalca conditia de baza, si anume imperecherea dintre SC si SNC. Aceste cazuri sunt pseudoconditionarea, invatarea dupa prima incercare, conditionarea prin greata si impregnarea tiparelor de comportament.

4.11.1 Pseudoconditionarea

In pseudoconditionare, un SN starneste un RNC, chiar daca nu a fost niciodata imperecheat cu un SNC. Daca un SNC este foarte puternic si nu se poate produce acomodarea (vezi 4.9), atunci cainele asociaza SNC cu contextul/situatia in care acesta se produce. Mai tarziu, un SN care apare in acel context sau intr-un context similar va produce acelasi RNC. Aceste cazuri speciale sunt in general legate de frica, agresiune si anxietate, iar factorul cel mai important este contextul in care se petrec. Cand cainele este introdus intr-un context similar el devine mult mai vigilent si alert pentru posibilele pericole sau primejdii, care de fapt nici nu exista in prezent. Datorita acestei stari mentale, chiar si un SN care in mod normal ar fi ignorat de caine, poate produce o reactie de aversiune sau evitare (RNC). De exemplu, un caine a fost muscat in mai multe ocazii de un alt caine cand mergea pe strada. Dupa cateva zile cainele merge pe o alta strada si totul pare sa decurga normal si cainele este relaxat. Desi nu este un alt caine prin preajma, dintr-o data el recunoaste strada ca fiind contextul in care a fost muscat si o frunza care se rostogoleste pe trotuar in bataia vantului, sau o masina ce trece prin preajma, sau un pieton grabit ce trece pe trotuarul de vis-a-vis, ca din senin trezeste un raspuns extrem de puternic de panica/evitare/agresiune in caine. Aceasta reactie la un SN se produce datorita efectului de pseudoconditionare intr-un anumit context.

4.11.2 Invatarea din prima incercare

Acest mod de invatare poate fi considerat un fel de discriminare dusa la extrem (vezi 4.7). In conditii naturale, situatiile care ameninta viata cainelui sau care il pot rani fizic, trebuiesc invatate rapid, pentru ca altfel s-ar putea sa nu mai aibe norocul de a scapa si o a doua oara. Acest mod de invatare este un fel de centura de sigurata ce permite animalului sa identifice rapid situatiile periculoase si sa construiasca asociatii bazate pe stimuli externi intr-un mod rapid si eficient, fara a fi necesar expuneri si imperecheri repetate la aceeasi stimuli. De cele mai multe ori invatarea din prima incercare se produce atunci cand un nou SNC foarte puternic si amenintaror este imperecheat o singura data cu un SN ce devine SC din prima. Partea importanta din aceasta definitie este noul SNC care intr-un fel ameninta siguranta cainelui. De exemplu un catel bine socializat cu alti caini are nesansa ca la prima intalnire cu un caine negru sa fie muscat puternic. Catelusul poate invata din prima prin procesul de discriminare ca toti cainii negri sunt periculosi si in viitor va evita sa se mai apropie de orice caine cu blana negra. De fapt marea majoritate a fobiiilor pot fi considerate a fi invatate dupa o singura expunere. De multe ori chiar situatii absolut banale pot produce un efect de durata in caini mai sensibili. De exemplu un caine care nu a vazut un balon in viata lui si din pura intamplare acelasi balon pocneste (se sparge) cind cainele trece prin imediata lui apropiere, va evita baloanele dupa aceea pentru o lunga perioada sau pentru totdeauna, in special daca stapanul nu stie cum sa faca extinctia sau contraconditionarea unui astfel de comportament. In dresaj, pentru a opri anumite comportamente nedorite gen urcat pe masa sau rontait la obiecte interzise, se fac pregatiri speciale (booby-traps) pentru a produce un efect surprinzator si puternic respingator la momentul oportun, gen daramarea unor cutii de tabla sau oale de bucatarie sau o sirena ce porneste la simpla atingere, etc. Totodata aceste medode trebuiesc folosite cu discernamant in functie de temperamentul cainelui si de situatia in cauza, pentru ca altfel pot produce mai mult rau decat bine, si pentru ca exista si alte metode de a invata un caine ce are si ce nu are voie.

4.11.3 Conditionarea prin greata

Este un caz special al invatarii din prima incercare, in care prin efectul de greata (rau de la stomac) cainele invata din prima sa nu mai manance un anumit lucru. Un puternic raspuns de aversiune este dezvoltat de caine impotriva a ceea ce a ingurgitat daca acest lucru ii va produce greata si il va face sa se simta rau. Ce este interesant aici este faptul ca efectul de greata poate apare dupa cateva ore bune dupa consum, dar cainele invata din prima incercare sa nu mai manance acel lucru niciodata. Ce este important aici nu este gustul si nici daca cainele vomita sau nu pentru ca prin procesul de regurgitare cainii pot vomita fara ca de fapt sa le fie rau sau pot fi ametiti de oscilatiile masinii de exemplu. Ceea ce conteaza de fapt este senzatia de greata si de rau fizic. In practica aceast mod de invatare/dezvatare se foloseste in cazurile extreme de coprofagie sau de inghitire de obiecte periculoase, in care obiectul in cauza este contaminat cu o substanta emetica (vomitiv) sau imediat dupa ingestie cainele este injectat cu un vomitiv. Datorita caracterului riscant si a unor posibile efecte secundare aceasta conditionare trebuie facuta numai sub stricta supraveghere a medicului veterinar. Un exemplu pe care il stiu pentru acest tip de conditionare este al cainelui cumnatei mele, care lasat nesupravegheat a mancat un kg de cabanosi in 2 minute direct din punga de la magazin uitata in bucatarie. Dupa cateva ore de la consum cainelui i s-a facut rau, a avut greturi si varsaturi, si a fost bolnav o zi. De atunci, printr-un efect de conditionare prin greata si generalizare cainele nu a mai mancat niciodata nimic de pe jos, nu a mai furat mancare de pe masa si a asteptat intotdeauna cuminte sa primeasca mancare numai de la stapana lui.

4.11.4 Impregnarea tiparelor de comportament

Despre tiparele de comportament intentionez sa scriu ceva mai tarziu in acest topic, dar ca idee tot ceea ce face un caine normal de la mama natura poate fi considerat a fi un tipar de comportament ce defineste specia caine. Procesul de impregnare a tiparelor de comportament poate fi interpretat ca fiind o varianta a procesului de conditionare. Prin impregnare sunt invatate anumite comportamente de baza legate in general de atasamentul social si anumite preferinte.

Caracteristicile de baza ale impregnarii sunt:

- Se invata in timpul unei perioade scurte din prima parte a vietii (perioada critica)

- O foarte scurta expunere este de cele mai multe ori suficienta pentru invatarea unui anumit comportament (invatare rapida)

- Are efect un efect durabil (rezistent)

- Ceea ce invata cainele prin impregnare este in general ireversibil (extinctia este greoaie sau imposibila)

Despre perioada de socializare am scris deja in topicul de psihologie unde am discutat ce comportamente sunt invatate in aceasta perioada sensibila din viata cainelui. Practic socializarea cainelui in aceasta perioada critica este extrem de importanta pentru modul in care cainele se va comporta mai tarziu ca adult.

Cateva exemple ar fi:

- Daca un caine nu are contact deloc cu omul pana pe la varsta de 16 saptamani practic se va teme de om toata viata (ireversibil).

- Daca pana la 6 luni este complet izolat (adica tinut inchis complet fara nici o interactiune cu alt context sau alte fiinte, fie ele caini, oameni, etc.) cainele devine complet antisocial si extrem de fricos indiferent de context (ireversibil).

- Frica de orice e nou pentru un caine ce este tinut numai in casa in perioada de socializare (foarte greu de stins)

- Probleme cu housetrainingul, in special de facut nevoile afara daca a fost tinut numai in casa in perioada de socializare (foarte greu de stins)

- Probleme de agresivitate/frica legate in special de alti caini daca a fost tinut izolat in perioada de socializare (greu de stins)