Clasa Gasteropoda

Clasa Gasteropoda

Clasa Gasteropoda este cel mai numeros grup actual de moluste, cuprinzand peste 90 000 de specii. Marea majoritate a speciilor de gasteropode au corpul protejat de o cochilie spiralata in care animalul se poate retrage la nevoie. Corpul gasteropodelor prezinta o zona cefalica destul de slab individualizata, masa viscerala protejata de cochilie si piciorul, o formatiune latita, in forma de talpa, cu ajutorul careia anumalul se deplaseaza alunecand pe substrat. Unele specii de gasteropode au cochilia redusa sau absenta, altele prezinta o serie de formatiuni externe care le confera un aspect deosebit, cum sunt de exemplu branhiile tegumentare la o serie de specii marine.

Cel mai cunoscut reprezentant al acestui grup este melcul de livada - Helix pomatia, raspandit in toate regiunile tarii.

Morfologie externa

Capul este slab delimitat de restul corpului, prezentand anterior orificiul bucal, marginit de doua buze laterale si una ventrala. Sub orificiul bucal se deschide orificiul glandei pedioase. Dorsal, pe cap exista doua tentacule oculare lungi si alte doua tentacule mici, labiale, cu rol tactil. Pe langa receptorii vizuali, tentaculele mari prezinta si terminatii nervoase cu rol olfactiv si tactil.

Piciorul este o formatiune musculoasa pe care animalul se taraste, ajutat si de secretia bogata a glandei pedioase. Posterior, piciorul se termina cu un varf ingustat, care depaseste cu mult cochilia.

Cochilia are forma globuloasa, fiind inrulata in spirala de patru ori si jumatate, de la stanga la dreapta (cochilie dextra; tipul opus, in care inrularea se face invers, spre stanga, poarta numele de tip senestru). De regula, o specie are un singur tip de cochilie - fie dextra, fie senestra, existand insa si cazuri de specii care pot prezenta ambele tipuri de inrulare. La exterior, cochilia este acoperita de o patura organica, pigmentata in nuante de brun, denumita periostracum, sub care se afla cele doua straturi de lamele calcaroase care alcatuiesc peretele cochiliei - ostracum si hipostracum. In primul strat, lamelele de carbonat de calciu si de conchiolina sunt dispuse perpendicular pe suprafata cochiliei in timp ce in hipostracum lamelele de carbonat de calciu alterneaza cu cele de conchiolina si sunt dispuse paralel cu suprafata cochiliei. Straturile calcaroase se sprijina pe stratul epitelial extern al mantalei, care le si secreta.

Sectionata longitudinal, cochilia se prezinta ca un tub spiralat dispus in jurul unui ax central denumit columela. Columela poate fi goala la interior, in acest caz inferior observandu-se un orificiu denumit ombilic alaturi de deschiderea ultimei ture de spira - apertura. Marginea aperturii poarta numele de peristom. La genul Helix, peristomul este de tip holostom, in vreme ce la alte genuri - Rapana, Trophon, Murex - peristomul este de tip sifonostom, in acest caz columela continuandu-se cu o formatiune alungita denumita sifon. In anotimpul rece, adultii speciilor terestre se retrag in cochilie pe care le inchid cu un capacel calcaros denumit epifragm.

Masa viscerala, invelita in manta, se afla in interiorul cochiliei, avand de asemenea forma spirala. In zona peristomului, mantaua formeaza un pliu tegumentar - braul mantalei - la nivelul caruia se gasesc numeroase glande calcaroase a caror secretie determina cresterea in dimensiuni a cochiliei. Tot pe braul mantalei se distinge o deschizatura - pneumostomul - prin care cavitatea paleala comunica cu exteriorul. Cavitatea paleala, delimitata intre manta si masa viscerala in zona anterioara a acesteia din urma. La gasteropodele terestre, cavitatea paleala se vascularizeaza si are rol de plaman, motiv pentru care mai poarta si denumirea de cavitate pulmonara. La gasteropodele marine, in cavitatea paleala se gasesc branhiile. Posterior, langa pneumostom se deschide orificiul anal. Pneumostomul isi poate modifica diametrul datorita actiunii unor muschi, animalul putand astfel controla umiditatea din interiorul cavitatii paleale.

Organizatia interna

- Tegumentul este alcatuit dintr-un epiteliu unistratificat, cu celule ciliate pe talpa piciorului si neciliate in rest. Printre celulele epiteliale se deschid canalele celulelor secretoare mucoase sau calcaroase (mai numeroase pe braul mantalei). Corpul celular al acestora se afla situat in derm, glandele mucoase fiind alungite si transparente in timp ce celulele calcaroase sunt masive si opace. La nivelul dermei se afla fibre conjunctive, fibre musculare, lacune si cromatofori.

- Musculatura prezinta particularitati deosebite, in consonanta cu modul de viata al gasteropodelor. La nivelul dermului exista o bogata si puternica musculatura, formata din muschi diagonali, longitudinali si transversali. O a doua categorie de muschi sunt cei retractori, care se prind cu un capat de columela si cu celalat capat de diverse zone ale corpului. Exista astfel muschi retractori ai piciorului, ai tentaculelor, faringelui, tractului genital. O serie de muschi mai mici actioneaza piesele masticatoare la nivelul cavitatii bucale.

- Tubul digestiv. Orificiul bucal este protejat la exterior de cele trei buze si se deschide intr-un faringe. La acest nivel se gasesc o serie de formatiuni care servesc la maruntirea hranei, formatiuni caracteristice gasteropodelor. Pe planseul cavitatii faringiene, imediat deasupra gurii se afla o falca semilunara, cu 6 - 7 coaste transversale. Aceasta formatiune este de consistenta cornoasa si serveste la razuirea alimentelor. Pe planseul inferior, spre mijlocul faringelui se gaseste un cartilaj puternic, acoperit cu o pelicula conjunctiva prevazuta cu numerosi dinti care au rolul de a marunti fin hrana; aceasta structura poarta numele de radula. Dispozitia dintilor este caracteristica fiecarei specii, acest caracter putand fi folosit cu succes in identificare; dintii radulei nu sunt identic conformati, distingandu-se dinti mediani, marginali si obisnuiti, situati in restul zonelor. In spatele limbii, se afla o infundatura prevazuta cu celule odontoblaste care dau nastere in permanenta la noi dinti, dintii radulei consumandu-se continuu. Faringele se deschide intr-un esofag lung, dilatat in partea din mijloc, care serveste la acumularea alimentelor. De-o parte si de alta a esofagului se afla cele doua glande salivare mari, care se deschid in faringe, ca si cele doua glande salivare mici, accesorii. Secretia glandelor salivare contine amilaza. Stomacul este mic, rotund, fara alte particularitati in afara canalelor hepatopancreasului care se deschid la acest nivel. Dupa stomac urmeaza un intestin lung, care se indreapta la inceput spre varful cochiliei, apoi se intoarce si se deschide alaturi de pneumostom printr-un orificiu anal. Portiunea terminala a intestinului se diferentiaza intr-un rect scurt.

- Aparatul respirator. Cavitatea paleala este puternic vascularizata, constituindu-se intr-n plaman veritabil. Aceasta formatiune lipseste la gasteropodele marine, care in cavitatea paleala au doua branhii (la formele primitive) sau una singura.

- Aparatul circulator este de tip deschis. Inima, invelita in pericard, este bicamerala la Helix fiind formata dintr-un atriu si un ventricul, situata sub cochilie, in partea posterioara a cavitatii paleale. Din ventricul pleaca artera aorta care se bifurca intr-o artera cefalica si una viscerala. Aceste artere sunt bogat ramificate, ultimele ramificatii deschizandu-se in lacune sanguine. Sangele venos este colectat de numeroase vase care conflueaza in vena circulara, de la care pleaca o retea bogata la nivelul cavitatii paleale. In acest mod se realizeaza oxigenarea sangelui venos prin contact cu aerul atmosferic aflat in cavitatea paleala. Sangele oxigenat este colectat in final de vena pulmonara care il transporta la atriu. Astfel, prin inima circula doar sange oxigenat. Pigmentul respirator al sangelui este hemocianina.

- Aparatul excretor este reprezentat la melcul de livada printr-un rinichi unic - organul lui Bojanus, situat intre inima si rect. Acest rinichi apare ca un sac de culoare galben-cenusie, cu pereti plisati, continuat cu un canal excretor lipit de partea terminala a intestinului posterior. Orificiul excretor se deschide imediat langa cel anal. Sacul ce constituie rinichiul comunica cu pericardul prin orificiul renopericardic.

- Sistemul nervos este alcatuit din ganglioni cerebroizi, pleurali, parietali si viscerali, uniti prin conective situate de-o parte si de alta a tubului digestiv si o serie de ganglioni situati in restul corpului, legati de primii prin conective mai subtiri. Organele de simt sunt reprezentate de ochi situati in varful tentaculelor sau la baza acestora, statociste (in numar de doua, situate in apropierea ganglionilor pediosi), organe olfactive (la Helix pomatia exista cate o pata olfactiva situata pe tentaculele mari, in apropierea ochilor) si un organ gustativ - organul subradular.

- Sitemul genital este hermafrodit. Gonada este unica, fiind denumita din acest motiv glanda hermafrodita, si este situata in partea superioara a masei viscerale. De la gonada porneste un canal hermafrodit mentinut de o membrana in pozitie "plisata"; acest canal se deschide intr-un buzunar de acuplare, unde se deschide si glanda albuminipara (o glanda masiva, alungita, care ocupa o parte importanta a masei viscerale din zona superioara a cochiliei) si de unde pornesc gonoductele. Spermiductul si oviductul au in prima lor jumatate un traseu comun, ele reprezentand de fapt un canal unic despartit in doua conducte printr-o gatuitura longitudinala. Spermiductul este subtire si ingust in vreme ce oviductul este gros, masiv si cu peretii plisati. Spermiductul si oviductul se despart pentru a se reuni in portiunea lor terminala. In legatura cu aparatul genital femel este si receptaculul seminal, care se deschide in vagin printr-un canal foarte lung. Tot in partea terminala a aparatului genital femel - la nivelul vaginului - se deschid si glandele multifide. Aparatul genital mascul se termina cu un canal deferent cu o portiune musculoasa - un penis devaginabil - prevazut cu un flagel lung, care are rolul de a impinge pachetele de spermatozoizi pana in receptaculul seminal. Tot in legatura cu aparatul genital este si asa-numita punga a sagetii. Aceasta este o formatiune musculoasa, in interiorul careia se secreta o structura calcaroasa, ascutita, care in timpul acuplarii este proiectata prin orificiul genital in corpul partenerului de acuplare, intepatura avand rolul de a determina excitarea acestuia. La alte specii, cum sunt cele ale genului marin Conus, punga sagetii vine in legatura cu glande care contin un venin puternic. Gasteropodele din acest grup pot astfel vana specii mult mai rapide sau se pot apara cu succes de dusmani; veninul unora dintre specii este mortal si pentru om.

Dezvoltarea gasteropodelor narine se face prin intermediul unor larve veligere, in timp ce la formele terestre si la formele dulcicole derivate din forme terestre dezvoltarea se face direct, stadiile larvare fiind depasite in timpul dezvoltarii in interiorul oului.

Sistematica. Cele circa 110 000 specii de gasteropode se impart in functie de structura sistemului nervos si a celui respirator, ca o consecinta a torsiunii si ulterior a detorsiunii masei viscerale. Clasificarile mai vechi impart gasteropodele in trei subclase, in functie de tipul de aparat respirator. Alte clasificatii recurg la modul de dispunere a cordoanelor nervoase longitudinale, care pot fi incrucisate sau nu, pentru a distribui gasteropodele in doua subclase - Streptoneura si Euthyneura, in prima intrand fostele prosobranchiate iar in a doua opistobranhiatele si pulmonatele.