Cresterea strutului de la a la z

CRESTEREA STRUTULUI DE LA A LA Z

INCUBAREA,    CRESTEREA,    HRANIREA,    REPRODUCEREA,    BOLILE,

Strutii se pot creste pentru comercializare pana la 3-6 luni sau mai mult sau pana la 2 ani pentru reproducere.

Incubatia

Incubatia este primul pas in cresterea si inmultirea lor. Ea poate avea loc atat natural cat si artificial.

Incubatia naturala

Familia de struti este formata dintr-un mascul si doua femele. Cele doua femele depun un numar de circa 35- 40 de oua , dupa care femela dominanta alaturi de mascul cloceste ouale , cealalta femela retragandu-se, lasand activitatea de clocire femelei dominante si masculului. Cuibarul este o mica groapa plina cu nisip fin si ferita de intemperii . Femela dominanta are capacitatea de a acorda fiecarui ou din cuib regimul de temperatura si umiditate necesar pentru ca randamentul de ecloziune sa fie optim si puii sa vada lumina zilei in acelasi timp. Spre sfarsitul perioadei de clocire care poate dura in jur de 50 zile , strutii isi vor ajuta puii sa iasa din ou , spargand mai intai coaja cu pieptul , indepartand apoi resturile de coaja si membrana cu ajutorul ciocului. La cresterea puilor vor participa ambii parinti.

Incubatia artificiala

- cu ajutorul incubatoarelor   Principalii factori de care trebuie sa tinem seama sunt

igiena

temperatura

umiditatea

pozitia si intoarcerea oualelor

 Operatiile pe care trebuie sa le efectuam inainte de a depune ouale in incubator      IGIENA

- ouale foarte murdare nu se vor pune la incubat;
- igienizarea prin spalare sub jet cu solutie dezinfectanta sau stergerea cu hartie moale urmata de dezinfectare prin pulverizare;
- daca este necesar , depozitarea oualelor se va face pe o perioada de maxim 10 zile de la colectare , la temperatura scazuta , intorcandu-se de aproximativ 3 ori pe zi;
- cu 12 ore inainte de introducerea oulelor in incubator , acestea se vor incalzi la 25*C;
- incubatorul va fi dezinfectat prin fumigare , dupa care se va aerisi foarte bine;
- temperatura de incubatie este 36,3-36,9*C si trebuie controlata periodic;
- umiditatea necesara este de 30-35% .

TEMPERATURA

Temperatura trebuie sa fie este in stransa concordanta cu umiditatea (de exemplu la o temperatura mai mare va fi necesara o umiditate mai mare sau invers), aceasta relatie fiind determinata in final de calitatea oului. Asa cum am aratat mai sus, la incubatia naturala , fiecare ou beneficiaza de un regim individual de temperatura si umiditate.

POZITIA

- in incubator pozitia oualelor poate fi orizontala cu o intoarcere de 180* C sau verticala cu o intoarcere de 90*C, efectuindu-se intre 6 si 12 intoarceri pe zi;
- in ultima saptamana ouale nu se mai intorc , iar cu 2-3 zile inainte de ecloziune se vor muta in eclozor.

CRESTEREA PUILOR

  Cresterea puilor este cea mai dificila perioada din ciclul de viata al strutilor in ferme, succesul unei cresteri corecte al puilor depinde de metodele folosite in administrarea si conducerea fermei. Cresterea puilor reprezentand partea cea mai importanta din procesul de productie la o ferma de struti, profiturile fiind direct proportionale cu rata de supravietuire a puilor. Pana la varsta de 2 luni mortalitatea in randul puilor este destul de ridicata.

   Pentru a avea o mortalitate scazuta in randul puilor in primele doua luni cresterea puilor ar trebui efectuata de crescatori experimentati . Experienta se dobandeste in timp, dupa cresterea catorva loturi de pui , de multe ori mai ales la inceput trebuie sa petreceti si cate 10 - 16 ore langa pui, astfel capatand experienta in cresterea puilor.

  In primele 24 ore puiului de strut i se  pune  pune crotaliu de plastic la picior sau la gat cu numar de identificare, astfel strutul capata o identitate ajutand la identificarea lui in viitor. Deoarece puii de strut cresc foarte repede, crotaliile de plastic trebuie inlocuite foarte des. O alta varianta , moderna si mult mai buna pentru identificarea puilor introducerea,  in primele zile de viata a strutului, in muschiul din spatele capului un  microcip.  Operatiunea este  usoara, eliminand stresul strutului de la inlocuirea crotaliului, fiindca se face o singura data in viata si poate stoca in baza de date multe informatii despre individ (data nasterii, greutatea la nastere, parintii, etc.).  Dupa procedura de invidualizare a puiului acesta se cantareste , fiind monitorizata greutatea lui in perioade bine definite de timp.

    Administrarea probioticelor se face tot la o varsta frageda a puiului (1-2 zile de viata). Puiul iesit din eclozor este lipsit de bacterii sau poseda doar acele bacterii caracteristice mamei. Se recomanda  administrarea in capatul ciocului, a produsului  'Fastrack  ' ( acest produs nu este antibiotic si nu este folosit in tratamentul bolilor la struti - el are doar un rol preventiv si ajuta flora microbiana din sistemul digestiv)  pentru a inocula sistemului digestiv acid lactic care este foarte benefic puiului. Acidul lactic produce bacteriile lactobacillus acidophilus si streptococcus faecium, bacterii care ajuta la mentinerea unui echilibru sanatos a microflorei. Acestea au abilitatea de a limita dezvoltarea bolilor cauzate de bacterii prin reducerea PH-ului in tractul digestiv.

  Incaperea in care se ingrijesc si se cresc puii se numeste , in domeniul aviculturii - Puiernita  

Puiernita este un adapost special amenajat pentru cresterea puilor, igienizat, incalzit, iluminat, ventilat si dotat cu echipamente de hranire si adapare. Accesul in puiernita trebuie sa fie prevazut cu dezinfector pietonal(tava cu burete imbibat cu solutie de dezinfectare ). Toate acestea sunt necesare crearii unui microclimat corespunzator cresterii puilor.

Puiernita poate fi situata in aceeasi incapere cu eclozorul (pentru un numar mic de pui). Dimensiunile unei puiernite variaza in functie de numarul de pui si de facilitatile pe care crescatorul le are. De exemplu pentru un grup de 5 pui nou-nascuti, puiernita poate avea dimensiunile:lungime1,50m:latime 1m:inaltime 0,90m. Suprafata minima necesara pentru un pui este de 1,25mp. Materialul din care se confectioneaza poate fi otel inoxidabil, foarte usor de curatat si dezinfectat. Pe podea se pune o mocheta din material textil (cu firul scurt) sau din cauciuc (asemanatoare cu presurile folosite la intrare). Ambele variante sunt avantajoase deoarece materialele sunt lavabile, puii nu le pot ingera(prin ciugulire), picioarele puilor nu aluneca si asigura un asternut cald si uscat. Daca aveti un numar mic de pui puteti pune o oglinda pe una din laturile puiernitei. Explicatia consta in faptul ca strutii sunt animale sociabile si se simt mai bine si mai in siguranta atunci cand "vad" ca sunt mai multi.

Principalele nevoi ale puilor de strut sunt urmatoarele:

1.Temperatura

2.Ventilatia

3.Lumina

4.Pardoseala

5.Apa si hrana

1.TEMPERATURA

Este important ca puii sa fie crescuti la o temperatura corecta.

In general principiul este de a scade cu 2-3 grade C saptamanal pana la o temperatura de 20 grade C in incapere.

 Pentru puii nou-nascuti recomandam o temperatura de 24-25 grade C in incapere. Aditional o sursa suplimentara de caldura amplsata langa un colt al tarcului va ridica pana la aproximativ 28-30 grade C temperatura. Astfel puii au sansa de a se incalzi corespunzator in special cand vor sa doarma.

 Este important sa se mentina o temperatura constanta in aer de 20-24 grade C, in special in timpul noptii si cand vremea este rece. Puii de strut sunt predispusi la infectii pulmonare.

 *Dupa ce se naste puiul de strut nu isi poate regla singur temperatura corpului. Asadar, temperatura mediului ambiant este hotaratoare pentru incalzirea corpului acestuia.

 *Pardoseala nu trebuie sa fie prea rece.

 Daca temperatura este sau nu adecvata se poate observa dupa comportamentul puilor. Atunci cand sunt ingramaditi in jurul sau langa sursa de caldura, inseamna ca le este frig. Daca sunt prea departe de sursa de caldura (isi tin ciocurile deschise si aripile indepartate de corp)atunci le este prea cald. In momentul in care sunt uniform dispersati in tarc, aveti o temperatura buna.

*Sa nu va insele totusi faptul ca sunt pasari foarte sociabile si le place sa doarma impreuna, unul langa altul pe burtica, cu gaturile impletite cu ale altora, deasupra corpurilor. Aceasta este pozitia favorita in primele lini de viata.

 Puii nu trebuie tinuti strict la o temperatura de 30 grade C (prima saptamana). Ei au nevoie si de acces intr-o zona mai putin calda a tarcului. Cel mai practic este sa amplsati sursa de caldura mai aproape de unul din colturile tarcului(pentru un numar mai mic de pui).

 Incalzirea tarcului se poate face local sau pe toata suprafata lui. Aceasta din urma este o varianta folosita de crescatorii care detin un numar mai mare de pui(zeci sau sute).

 Sursele de caldura pot fi : radiatoare,calorifere,aeroterme,lampi electrice(eleveuze),lampi cu infrarosii sau pardoseala incalzita.

Lampile cu infrarosii sunt simple, costurile nu sunt foarte mari si necesita o atentie minima. Acestea se suspenda la 45-60 cm de asternut si se monteaza bec de 100w (suficient pentru un numar mic de pui).

Daca i se monteaza lampii si o palarie metalica ce reflecta lumina si caldura catre pui, aceasta devine o veritabila sursa de caldura.

Daca se folosesc sisteme de incalzire care au flacara si produc gaze in incapere trebuie sa ventilam incaperea astfel incat gazele sa nu afecteze calitatea aerului respirabil.

Indiferent de sursele de caldura folosite, acestea se plaseaza in asa fel incat sa nu existe pericolul ca puii sa se arda. Ei sunt curiosi si nu prea inteligenti cand sunt foarte mici. De aceea este bine sa montati un gratar de protectie intre sursa de caldura si pui.

Cel mai modern sistem de incalzire este incalzirea in pardoseala. Este avantajos datorita faptului ca abdomenele puilor vor fi mai tot timpul calde. Dezavantajele sunt costurile ridicate si pierderile mari de caldura. Pentru a nu mai incalzi intreaga suprafata de pardoseala, s-au inventat ulterior sisteme sofisticate de senzori de presiune care declanseaza incalzirea in locul unde este situat puiul. In cazul altor specii, caldura provenita de la o pardoseala incalzita poate scade atat mobilitatea si apetitul pentru exercitiu a puilor cat si circulatia sangelui catre epifiza(glanda pineala , endocrina cu rol de crestere ) nu a fost demonstrata inca la puii de strut. Totusi, au fost crescatori care au intampinat astfel de probleme ce au fost eliminate atunci cand temperatura pardoselii a fost redusa semnificativ. Metoda incalzirii pardoselii in cazul in care aceasta este din beton, poate fi adecvata intr-un climat foarte rece, pentru a mentine suprafata calda, deasupra temperaturii de inghet.

 2.VENTILATIA
  Puii de strut au nevoie constant de aer curat pentru a creste bine si a fi sanatosi. Ei racesc destul de repede. De aceea trebuie feriti de curentii de aer. Pentru a evita crearea curentilor de aer in tarc, se monteaza pe laturile acestuia placi din material solid (metal, lemn, carton gros).

*Metalul este cel mai indicat deoarece este cel mai igienic. Se curata repede, usor si nu retine bacterii.

 Placile trebuie sa aiba cel putin 35-45 cm inaltime si sa inconjoare tarcul pe cel putin doua laturi.

 O ventilatie eficienta este importanta deoarece controleaza umiditatea relativa, concentratia de amoniac si oxigen din aer si patrunderea in incapere a bacteriilor(filtrare).

Umiditatea relativa trebuie mentinuta la un nivel cat mai scazut. Cand umiditatea este mica, inmultirea bacteriilor si a mucegaiului este redusa considerabil.

 Intrarea si iesirea aerului trebuie facute separat. Intotdeauna intrarea aerului este prevazuta mai sus decat iesirea.

 Intr-un mediu incalzit unde sunt si excremente de strut, se formeaza o anumita cantitate de amoniac in aer. Daca incaperea nu este ventilata atunci aerul poate deveni irespirabil. 

Dotarea cu un filtru special la intrarea aerului in incapere, previne aparitia bacteriilor.

  3.LUMINA

Nu a fost inca determinat cel mai bun regim de lumina pentru puii de strut. Din experienta se cunoaste ca atunci cand dotezi incaperea cu o sursa constanta de lumina, puii cresc mai bine. Acestia nu mai pierd timp si energie in cautarea apei si hranei daca au o lumina corespunzatoare.

In prima saptamana de viata au nevoie de 23h de lumina pe zi. Din a doua saptamana incercam sa le cream o perioada mai lunga de 2-3h de "noapte". Cand puiul are varsta de 2-3 luni, lumina poate fi stinsa in timpul noptii.

4.PARDOSEALA

Dupa ce puii sunt scosi din puiernita(pana la 10 zile) au acces la o suprafata mai mare care trebuie sa le asigure posibilitatea de a face miscare si sa fie usor de curatat si spalat.

  Deoarece au existat intotdeauna dispute intre crescatori privind tipul de material folosit pentru pardoseala, va prezentam mai jos un tabel cu avantajele si dezavantajele intrebuintarii acestora.

TABEL 2

Trebuie luate in considerare urmatoarele aspecte: posibilitatile financiare ale fermierului, conditiile climaterice unde este situata ferma si timpul pe care fermierul il poate acorda supravegherii puilor.

Cand puii incep sa ciuguleasca si efectiv sa manance "de pe jos"(din materialul folosit la pardoseala) inseamna ca au inceput sa se plictiseasca.

    Prin prezenta parintilor, a ingrijitorilor sau a strutilor din tarcul vecin, puii sunt mereu ocupati, interesati si atenti. Atunci cand puii sunt lasati singuri de capul lor incep sa umble de acolo-acolo si sa ciuguleasca tot ce gasesc in cale. Pentru crescatorii care nu pot petrece mai mult timp alaturi de pui, recomandam pardoseli din beton, cauciuc, mocheta sau pietris.

   Este periculos ca puii sa manance "de pe jos" deoarece pot face constipatie sau indigestie, boli ce conduc la moarte, daca nu se intervine la timp.

    Indiferent de materialul ales pentru pardoseala trebuie avuta o deosebita grija in a nu lasa bucati de lemn, metal, sarma, sticla, cauciuc sau ceramica in interiorul tarcului. In general incercati sa nu lasati nimic la "indemana lor". Astfel veti preveni producerea unor accidente foarte grave.

5. APA SI HRANA PUILOR

   In primele 4-5 zile de viata, puii de strut poseda o rezerva de substante hranitoare in sacul vitelin(care poate avea o treime din greutatea totala a puiului) retractat in cavitatea abdominala prin cordonul ombilical. Sacul vitelin este absorbit diferit de la pui la pui. O activitate fizica a puilor conduce la o buna si rapida absorbtie a sacului vitelin. Daca absorbtia nu se face la timp, puiul va suferi de o boala care se numeste retentia sacului vitelin si care in ultimii ani se trateaza chirurgical. In acest caz este de preferat sa scoatem la "plimbare" puii pentru scurte perioade de timp, daca vremea ne permite, pentru a evita aparitia acestei boli si pentru a determina pofta de mancare puilor.

   Pentru pasunat (pana la varsta de 3-4 luni a puilor), terenul de lucerna sau iarba, nu trebuie sa fie ud. Nu se duc puii la pasunat dupa ploaie sau cand verdeata este umeda de la roua diminetii. Daca abdomenul puilor este ud acestia pot muri.

   Pentru a avea o buna digestie, strutii inghit pietricele. Strutii care pasc isi gasesc singuri pietricelele necesare iar cei care nu pasc trebuie sa primeasca pietricele odata cu mancarea. Pietricelele trebuie sa fie insolubile, tari si fara margini ascutite. Dimensiunile pietricelelor trebuie sa fie intotdeauna jumatate din lungimea unghiei degetului mare. La puiul de strut, marimea pietricelelor este aproximativ egala cu cea a unui bob de orez si este suficient un numar de 4-5 pietricele/zi pentru un pui.

   Pe masura ce puii cresc, se administreaza pietricele din ce in ce mai mari. Oricum, este de preferat pietricele mai mici decat prea mari. Cele mici trec mai usor de pipota dar ajuta totusi la maruntirea hranei.

ALIMENTATIA STRUTILOR MATURI

Strutul mananca ca un cal Ceea ce consuma un cal, este bun si pentru un strut. In plus, pentru strut este recomandat ca fanul si lucerna sa fie maruntite, iar grauntele sa fie partial macinate. In felul acesta vor fi mai bine asimilate.

Alimentatia strutilor este cel mai important factor ce va influenta cresterea unor pasari sanatoase si productive. Foarte adesea se fac grave erori in ceea ce priveste nutritia strutilor lucru ce va reduce fertilitatea pasarilor si implicit scaderea productivitatii.

In ciuda marimii sale, strutul este una dintre cele mai economice specii in ceea ce priveste hrana. Nu are nimic de-a face cu crescutul altor animale sau pasari productive, a caror alimentatie devine adesea neprofitabila. Cu toate acestea, amestecul (compozitia) corect al alimentatiei strutului este o problema foarte delicata. Psihologia acestei pasari alaturi de particularitatile sale anatomice cer un amestec special, bine proportionat de ingrediente.Hranirea corecta garanteaza un venit substantial ca urmare a obtinerii unor pasari sanatoase, viguroase si productive.

De asemenea, trebuie amintit ca alimentatia strutilor din zona mediteraneeana difera de cea a pasarilor crescute la tropice. Strutii sunt animale ierbivore, hranindu-se in principal cu lucerna si anumite tipuri de graunte. Exista retete speciale de preparare a amestecului de mancare in functie de stadiul de viata al pasarii (de exemplu, continutul in proteine va avea variatii intre 16-22%) ratiile pentru puii de o zi foarte bogate in proteine nu sunt recomandabile deoarece pot genera anumite tulburari digestive.

  Ratiile pentru strutii reproducatori trebuie sa contina un supliment de calciu. O alta problema a nutritiei strutilor este legata de obiceilul acestora de a manca orice este stralucitor, mai ales puii. De aceea este de dorit ca ei sa fie tinuti intr-un spatiu curat, de preferat o curte cu multa iarba, dar fara alte obiecte sau resturi in ea.
  Iata alti cativa factori care determina alegerea unui spatiu inchis: usurinta curatarii; rezolvarea problemei sanitare; cost relativ redus. Strutii ingereaza mici pietricele pentru a putea ajusta digestia fiind recomandat ca astfel de pietricele sa fie raspandite in spatiul in care acestea stau. Prezenta unei surse de apa curata este absolut necesara.
 

Ca baza furajera se folosesc cu succes  cereale si lucerna . 

    Hranirea pasarilor se  face doar cu produse naturale: porumb, griu, secara, orz, floarea soarelui, soia si in special cu lucerna verde si uscata. Pentru o hranire echilibrata a pasarilor, iarna sint hranite in loc de lucerna verde, cu varza, dovleci, sfecla.

    Pentru a obtine o carne de calitate, lipsita de substante nocive, nu vom hrani pasarile cu faina de animale  nici substante hormonale sau tratamente profilactice cu antibiotice.

Strutii sunt pasari ierbivore, care se pot creste cu mare usurinta in sistem extensiv, hrana de baza fiind asigurata de pasune. Suprafata de pasune necesara (de valoare medie) pentru un strut este de 200-250 mp, respectiv o densitate de 40-50 de struti/ha de pasune. Strutii valorifica foarte bine iarba, dar consuma cu placere si radacinoasele si cerealele.

Dintre radacinoase, consuma bine, in conditiile tarii noastre, sfecla de zahar, bostanoasele (dovlecii si pepenii furajeri), guliile furajere, napii etc. tocate, iar in hrana puilor de strut pana la 90 de zile este bine sa se asigure morcovii furajeri.

De asemenea, in hrana strutilor, pentru asigurarea aportului proteic necesar, se vor include boabele de cereale. Boabele de cereale se vor administra nemacinate, intrucat stomacul strutilor are o asemenea fiziologie incit trebuie sa consume nutreturi grosiere.

Datorita acestei particularitati a digestiei, strutul ingereaza corpuri straine (nealimentare) foarte dure, de orice fel (de aici si zicala 'stomac de strut').

Strutii trebuie feriti de consumul acestor corpuri straine, curatand cu atentie pasunile si padocuril.

METODE DE HRANIRE

1. NUTRETURI COMBINATE

In tarile cu traditie in cresterea strutilor exista deja o adevarata industrie de nutreturi combinate. Nutreturile combinate acopera intre 35-40 % din necesarul zilnic de alimentatie. Crescatorul trebuie sa se asigure ca este respectata reteta de fabricare a nutreturilor , sa controleze personal materia prima , in cazul in care se fabrica in instalatii furajere proprii pentru a fi siguri ca acestea au fost corect alcatuite si din produse de calitate care nu pericliteaza sanatatea animalelor.

2. LUCERNA Se poate folosi atat in starea ei naturala , verde, cosita proaspat si administrata ca atare dupa o usoara palire, cat si uscata sub forma de fan , dar trebuie avuta mare grija sa fie uscata  si depozitata intr-un loc bine aerisit pentru a evita pericolul mucegairii fanului.
    Se recomanda cosirea lucernei in perioada de imbobocire, cand are multe frunze si putina tulpina. Lucerna poate reprezenta pana la 50% din hrana zilnica a strutilor.

3. PORUMBUL Poate acoperi 10% din totalul de hrana necesara zilnic. Pentru aceasta trebuie selectat cu grija , sa nu fie contaminat cu mucegaiuri.

4. APA DE BAUT     Un strut adult consuma intre 7 - 10 litri de apa pe zi , in perioadele calduroase chiar mai mult, astfel incat alimentarea cu apa trebuie asigurata in flux continuu in adapatorile special amenajate.

5. CALCIUL, SI PIETRISUL INSOLUBIL
   Pentru asigurarea calciului din oase si calciul necesar formarii cojii oualelor este recomandat sa li se dea strutilor sfaramaturi de scoici, melci, coji de oua, calciu granulat ( calcar). Pentru triturarea hranei ingerate si o mai buna digestie este necesar pietrisul insolubil. Aceste trei ingrediente nu au voie sa lipseasca din hrana strutilor si sa le aiba la dispozitie tot timpul.

  Trebuie sa nu uitam ca o buna nutritie reprezinta calea spre profitabilitate!
   Strutul este o pasare foarte sanatoasa si robusta, apta sa suporte toate conditiile climaterice, incepand cu tropicele si pana in cele mai reci regiuni din nord. Merge sau alearga pe intinsele campii acoperite cu zapada din nord cu aceeasi usurinta cu care o face in nisipurile fierbinti ale deserturilor sau savanelor de la tropice.

CRESTEREA STRUTILOR - notiuni generale

Strutii sunt pasari rezistente, putin pretentioase la conditiile de  clima si alimentatie. Ei pot rezista chiar la temperatura de inghet. Este bine sa nu fie expusi la asemenea temperaturi scazute, pentru a-i feri de imbolnavire si mai ales pentru a putea performa productiv.

Strutii se mentin iarna in adaposturi simple, care se pot inchide complet, unde in conditii de temperaturi scazute sa li se poata administra hrana, dar mai ales apa, spre a fi ferita de inghet.  Aceste masuri sunt valabile pentru conditiile tarii noastre, cu veri calduroase si ierni excesiv de reci.

Pe timpul verii sau pe vreme favorabila, strutii se mentin in adaposturi usoare, adaposturi care sa aiba acces la pasuni naturale sau inierbate artificial.

Bolile strutului notiuni generale

In general nu se imbolnaveste foarte usor. Sensibilitati sau imbolnaviri ale strutilor apar in general ca urmare a unei hraniri necorespunzatoare sau a unor conditii proaste de adapost.

Mult mai expusi la boli sunt puii de pana la 3 luni. La aceasta varsta exista o rata ridicata a mortalitatii, dar care scade aproape de zero dupa varsta de 1,5 - 2 ani.

O buna stocare a oualelor inainte de incubare, utilizarea unor incubatoare moderne si o alimentatie corespunzatoare reduce foarte mult rata de imbolnavirea a puilor si a tinerelelor pasari.

Strutii sint in general pasari robuste, sanatoase si rezistente la boli.

Cazuri de imbolnavire la struti au fost semnalate la putine ferme din lume, majoritatea bolilor provenind din deficienta sistemului de nutritie, compozitia nutritiva neechilibrata a furajului, expunere la substante daunatoare, stres, accidente, paraziti.

Cele mai multe probleme apar atunci cind pasarea nu este hranita corect, adecvat virstei si cind normele de igiene a fermei nu sint respectate, determinind aparitia bolilor de nutritie si a infectiilor. Cazuri de imbolnaviri mai grave au fost raportate numai la fermele cu sistem de crestere intensiva sau semiintensiva.

Majoritatea fermierilor cu experienta in cresterea strutilor, recomanda prevenirea si evitarea in cit mai mare masura a factorilor care pot declansa aparitia bolilor.

Si din punct de vedere medical, strutul este o pasare care nu a fost suficient studiata. De-a lungul anilor apar noi informatii despre cauze si cazuri de imbolnavire a strutilor. Tocmai de aceea este bine sa evitam orice neregula in managementul fermei de strut. Este adevarat ca sint multe boli carora "li s-a gasit leacul" si in urma tratamentului, pasarile s-au vindecat, dar si mai multe sint medicamentele interzise (toxice) sau netestate suficient pentru struti. De asemenea, efectele secundare nu se cunosc cu exactitate.

Regula de baza in tratamentul medical al strutilor este urmatoarea: nu administra organismului ceea ce nu are nevoie daca strutul se simte bine! Orice substanta aparuta in plus in organism poate provoca un dezechilibru. Dati strutilor sansa sa creasca sanatos si cit mai natural cu putinta. Daca un strut maninca bine, creste normal si se reproduce bine, nu este necesar sa interveniti.

Boli virale:

• Newcastle. Impotriva imbolnavirii exista posibilitatea vaccinari profilactice. In Europa occidentala majoritatea crescatorilor renunta la orice forme de vaccinari!
• Variola
• Influenta aviara
• Infectii virale provocate de corona-. adeno, si arbovirusi.

Boli bacteriene

• Infectiile ombilicale (omfalitis)
• Pneumonie
• E. coli-enterita
• Septicemie
• Enterita necrotica in urma infectiilor cu clostridii
• Gastrita megabacteriana
• Infectii cu campilobacter
• Antrax
• Tuberculoza (micobacterioza)
• Infectii oftalmice: conjunctivita, rinita si sinusita
• Micoplasmoza ( micoplasma sinovie si m. gallisepticum)
• Ornitoza (clamidii)

Imbolnaviri cu mucegaiuri si ciuperci

• Candidoze
• Aspergiloze
• Dermatita micotica

Endoparasiti

• Coccidioza
• Histomonoza
• Viermi intestinali: houtthynia struthionis si libyostrongylos douglasii

Ectoprasiti

• Capuse
• Paduchi
• Insecte de pene (misconi)- pterolichus bicaudatus
• Musca de struti- hipoboscis struthionis

Boli nutritive

• Malnutritie- boli provcate prin lipsuri alimentare cu vitamine si minerale
• Deformatii ale oaselor
• Constipatii
• Rahitism

Otraviri

• Provocate prin supradozare sau folsire de medicamente necorespunzatoare (de ex. medicamentele cu tibenzol si mebendazol, lindan, grupul inoforelor, furane)
• Plante otravitoare: colchicum autumnale, dafne mezereum, taxus, patrunjel s.a.
• Otraviri cu rodenticide (otrava folosita impotriva rozatoarelor)
• Micotoxine aflate in silozuri, T2-toxin
• Botulism

In special la pui pot aparea infectii ombilicale,deformatii ale picioarelor si degetelor, diaree si infectii intestinale (E. coli, salmonelle, histomonas s.a)

Cea mai buna profilaxa consta in cresterea pasarilor in conditii igienice optime, observarea permanenta a pasarilor si anuntarea medicului veterinar atunci cind se observa o schimbare de comportament.

Inainte de a incepe  tratamente cu antibiotice sau alte substante, se recomanda luarea de probe pentru microbiologie: culturi de singe, culturi de scaun, culturi de urina.

Faceti periodic o verificare a excrementelor si verificati daca pasarile nu sint atacate intern sau extern cu paraziti..

Bolile strutului - detalii

Boli respiratorii

Bolile respiratorii apar cel mai des la pui si tineri. Cauzele pot fi multiple: deplasarea strutilor pe distante mai lungi, pasari nou introduse in ferma sau stres.

Sint prezente secretii nazala, olfactive sau inflamarea membranei de sub ochi.

Pasarile mai afectate prezinta dificultati la respiratie, chiar si in repaus, rata crescuta a respiratiei si pene zburlite. Nu confundati cu respiratia normala a strutilor in perioadele foarte calduroase.

Bolile respiratorii sint dificil de diagnosticat. In laborator se pot diagnostica: Aspergillus (infectie fungica), E.coli sau Mycoplasma.

Se pot trata cu antibiotice, iar pe perioada tratamentului se administreaza vitamine pentru a ajuta organismul.

Pneumonia aspirata este o boala aparuta ca rezultat al unei administrari orale incorecte a medicamentelor.

Infectii virale

1.Boala Newcastle atit de coplesitoare la pasarile de curte, poate aparea si in cazul strutilor. Au fost semnalate cazuri in Israel, Africa de Sud si in gradini zoologice din Europa.

Simptomele sint: stare de oboseala si slabire a organismului, spasme nervoase ale gitului si umflarea capului. Nu exista tratament dar se poate preveni cu vaccin: 1ml Kolombovac (vaccin inactiv) se repeta la sase saptamini si se mai face rapel la fiecare sase luni. In Israel s-a administrat concomitent vaccin inactiv si vaccin activ LaSota spay ocular, cu foarte bune rezultate.

2.Varicela de asemenea prezenta si la pasarile de curte, a fost semnalata in Israel la un numar foarte mic de pasari. Boala se transmite prin intepatura insectelor care sug singe si se poate declansa in psecial primavara si vara. Simptomele sint: inflamatie cu lichid de culoare galbena a ochilor, secretie a membranei din cavitatea bucala. Nu exista tratament specific. In jurul ochiului se da cu alifie impotriva infectiilor, vitamina A, se dezinfecteaza si se inmoaie crusta cu iod si glicerina in raport 1:4.

3.Influenza aviara. Cazuri izolate au fost semnalate in Africa de Sud virusul fiid de subtipul H7N1, nepatogenic pentru pasarile de curte. Simptomele sint: urina verzuie, depresie, lipsa apetitului, secretie olfactiva. Afecteaza in special puii mici (in 5-6zile mor) si strutii tineri pina la 6 luni. La autopsie s-au observat: ficat marit cu pete si consistenta moale, rinichi decolorati cu urina verde. Nu exista tratament. Virusul care provoaca aceasta boala se depisteaza numai dupa analiza de singe.

4. Encefalopatie Spongiforma. Cazuri rare neconcludente in Israel.

5.Febra hemoragica Crimeea-Congo Cazuri mortale semnalate in Africa de la struti salbatici.

Boli Bacteriene

Principala cauza care determina aparitia acestor boli este igiena, la depozitarea oualelor, incubare, eclozare si in primul tarc al puilor, puiernita. Deoarece tratamentul dupa aparitia bolilor nu prea are succes, recomandam respectarea normelor de igiena cu cea mai mare strictete.

1.Infectia cordonului ombilical si a sacului vitelin (galbenusul resorbit dupa eclozare in abdomenul puiului nou-nascut). Aceasta este o problema des intilnita in fermele de reproductie unde normele de igiena nu sint respectate sau managementul fermei este defectuos. Nu uitati: accesul persoanelor straine la statia de incubatie este interzis!

Agenti patogeni: E.coli, Proteus, Pseudomona, Salmonella, Stafilococcus, Streptococcus faecalis. Unii pui mor dupa o zi, altii se dezvolta normal pina la 10 zile, dupa care mor subit. O absorbtie tirzie a sacului vitelin este cauzata de omfalita si se poate depista vizual datorita coloratiei verzui a abdomenului. Se poate interveni chirurgical prin indepartarea sacului vitelin si tratament cu antibiotice, dar este riscant deoarece sacul vitelin este sursa de anticorpi proveniti de la mama. Puiul de strut are nevoie de anticorpi pina la o virsta de 3 saptamini, cind incepe sa-si dezvolte proprii anticorpi.

Pentru prevenirea infectiei ombilicului recomandam tratarea acestuia cu Iod 7%, imediat ce puiul a iesit din ou, pastrarea unui asternut uscat in puiernita. In cazul in care apare un nodul de infectie, incercati sa-l indepartati usor si tratati din nou cu Iod 7%, Betadina sau gel cu antibiotic.

Asternutul puilor trebuie sa fie caldut dearece abdomenul lor este sensibil la rece. Raceala patrunde in abdomen si ajunge la sacul vitelin si intestine, provocind o incetinire a metabolismului si a activitatii florei microbiene. Sacul vitelin este practic inactiv din punct de vedere metabolic si ocupa aproape tot abdomenul. Daca este afectat de frig, sacul vitelin are nevoie de multa energie sa-si recapete temperatura, ceea ce dezechilibreaza metabolismul puiului.

2.Pneumonia poate aparea tot ca o consecinta a incubatiei incorecte. Agenti patogeni: E.coli, Klebsiela pneumonia. Afecteaza puii din ou, care inevitabil mor sau scade procentul de eclozare. In cazul puilor mici simptomele nu sint evidente,tuse si respiratie greoaie. Daca sint observate din timp se trateaza cu antibiotice. Pentru pasarile adulte, pneumonia provoaca slabirea organismului si stare generala de discomfort. La autopsie, plaminii au noduli alb-verzui sau mucus. Numai igiena si eventual tratamentul cu antibiotice poate ajuta.

3.Coli-enterita este prezenta in cazul incubatiei neadecvate, agent patogen fiind Escherichia coli. Simptomele sint diareea, culoarea deschisa a fecalelor, fecale cu singe. Cauzele aparitiei bolii sint igiena neadecvata la incubatie, hrana contaminata, schimbarea brusca a furajului. Produsul toxic care rezulta din metabolismul acestei bacterii cauzeaza un tip de otravire a singelui colienterotoxemia, ce provoaca moarte subita. La autopsie se constata lichid laptos in abdomen, intestin subtire rosiatic. De cele mai multe ori se declanseaza datorita unei infectii ombilicale dar mai pot fi si efecte secundare a agentilor patogeni: Salmonella, Pseudomonas, Proteus, Citrobacter si Acinetobacter. Se poate incerca tratamentul cu Baytril (Lincomicin este interzis), dar in cele mai multe cazuri este prea tirziu. Ca masura de prevenire recomandam scaderea pH-ului apei de baut.

4.Sepsis sau "otravirea singelui" este frecventa in cazul puilor si cauzata in special de Coli-enterita descrisa mai devreme. La autopsie carcasa este inchisa la culoare, organele rosiatice, ficatul este marit si cu multe zone necrozate, plaminii sint plini de lichid iar intestinul subtire are lichid decolorat si apos. Igiena si tratamentul cu antibiotice pot ajuta. Cel mai indicata este administrarea de Lactobacilus acidophilus.

5.Enterita necrotica este provocata de clostridia, prezenta in cantitati mici in aproape toate tipurile de sol sau plante. Clostridium perfringens de tip A, C, D si mai rar Clostridium colinum, pot afecta strutii la orice virsta si provoaca moartea. Pericolul aparitiei infectiei este mai acut primavara si vara cind cantitatea de noroi sau pamint ingerata este mai mare. Strutii tineri tinuti numai pe pasune de lucerna pura (fara alte plante) sint cei mai predispusi acestei boli. Pasarile bolnave sint deprimate, nu au pofta de mincare si mor in 2 zile. La autopsie ficatul prezinta pete necrozate, echimoze ale inimii, peritoneului si tractului digestiv. Pentru diagnostic se izoleaza agentul patogen in intestin sau in ficat. Se poate preveni doar prin administrarea unui alt tip de verdeata. Tratamentul consta in administrarea de medicamente in apa: Ampicilina 1-2/10litri apa. Pasarilor prea bolnave, care nu pot bea apa, li se administreaza fortat.

Numarul mare de agenti patogeni, divergenta dintre principalele simptome si rezultatele la autopsie la aceste forme de enterita indica un complex de mai multi factori de infectie, provocate in special de hipotermia sacului vitelin si nu de o boala cu cauza unica.

Alte boli clasificate in aceeasi categorie, de enterita sint: Typhlitis necrotic, boala ficatului galben, Treponema (prezenta si la porcine) localizata in intestinul subtire la struti.

6. Gastrita megabacteriala a fost raportata recent in Africa de Sud si afecteaza in special puii mici de 2-6 saptamini, care imita hranirea fara sa inghita efectiv nimic. Puii pierd repede in greutata si mor. La autopsie se observa proventricul blocat, atrofierea grasimii coronariene. Nu exista remediu si inca se mai studiaza cauzele acestei boli.

7.Infectia campylobacter poate aparea la strutii tineri pina la o virsta de 4 luni cu o mortalitate ridicata, in timp de 5 zile. Mortalitatea este mai scazuta la strutii adulti. Campylobacter jejuni poate fi transmis prin contaminarea apei sau hranei, dar poate fi transmisa si embrionului prin manevrarea neigienica a oualelor de incubatie. Pasarile bolnave nu au apetit, au diaree, sint slabite, deprimate si au urina verzuie. La autopsie, pe linga anemie se observa necrozarea ficatului, rinichi decolorat, stomac ulcerat. Izolarea si identificarea agentului patogen prin metodele de laborator este foarte dificila iar examenul bacteriologic de rutina nu depisteaza Campylobacter.

8.Antrax

Cu toate ca majoritatea pasarilor au o imunitate naturala fata de Bacillus Anthracis, datorita temperaturii corporale mari, strutii sint susceptibili de anthrax. Bacilul este foarte rezistent si poate persista multi ani in solul contaminat. Infectarea este de obicei orala, in principal prin ciugulirea oaselor de animale moarte, bolnave de anthrax. Poate fi usor depistat la analiza singelui si afecteaza doar strutii salbatici. Se poate face vaccinare cu rezultate bune.

9.Tuberculoza (micobacterioza) a fost principala cauza a mortii strutilor din gradinile zoologice pina in anul 1960. Agenti patogeni pentru strut pot fi Mycobacterium avium, Mycobacterium tuberculosis sau Mycobacterium bovis. Bacteria ramine in sol, excremente sau gunoiul de adapost, timp de multi ani. Factorii care declanseaza boala pot fi stresul, nutritia neadecvata si alti factori negativi. Boala se transmite prin secretii ale organismului. Starea generala a unei pasari bolnave se deterioreaza in citeva saptamini sau luni, chiar daca pasarea consuma bine hrana. De obicei apar probleme respiratorii si diaree. La autopsie apar noduli gri-albiciosi pe aproape toate organele, in special la plamini, ficat, splina si intestine.

10.Infectia ochilor apare datorita prafului din mincare, in special la puii mici. Intr-o faza incipienta este asemanatoare cu conjunctivita. In combinatie cu alti agenti patogeni dezvolta o inflamatie (keratita) sau chiar abcesul corneei. Agentul patogen care afecteaza ochiul este in mare masura Staphyilococcul. Tratamentul trebuie inceput imediat deoarece inflamatia poate provoca pierderea ochiului. Se trateaza cu pulbere de tetraciclina sau cloramfenicol.

11.Conjunctivita, rinita si sinuzita.

Simptomele sint inflamatii sub ochi, in zona din fata ochilor pina la nas, scuturare a capului, respiratie zgomotoasa. Apar leziuni in jurul ochilor si nasului, ochii sint inflamati iar membrana care acopera ochiul este pe jumatate inchisa. Motivul poate fi infectia cu hemophylus gallinarium, adesea impreuna cu mycoplasma. Pasarea bolnava nu maninca bine si pierde in greutate. Sint afectate in special pasarile care sint stresate de frig, vreme ploioasa sau adaposturi murdare. Boala se transmite destul de repede, prin contact direct sau prin apa de baut. Se recomanda tratamentul cu streptomicina sau in cazuri mai grave, curatarea chirurgicala a sinusurilor. Este indicata tratarea membranei oculare cu unguent ce contine antibiotic. Se trage putin de membrana de jos si se introduce unguentul intre membrana si globul ocular.

12.Micoplasmoza este o boala ce provoaca la pasarile de curte mari pierderi. Nici strutii nu sint iertati de acest necaz. Boala afecteaza pasarile tinere cu virste sub un an iar adultii prezinta simptome de sinuzita sau deloc. Simptomele sint ochi putin deschisi datorita inflamatiei sau leziunilor, secretie a ochilor si a nasului si respiratie zgomotoasa datorita acumularilor de mucus din git si trahee. Agenti patogeni sint Mycoplasma synoviae sau Mycoplasma gallisepticum. Boala se poate transmite prin particule de praf sau excremente si prin introducerea unor pasari bolnave in ferma. Pentru toate pasarile tratamentul este oxitetraciclina in apa de baut. Individual se injecteaza tilosin 10mg/kg de doua ori pe zi timp de 5-10 zile.

13.Ornitoza este o boala provocata de chlamydia si poate afecta toate speciile de pasari si animale, la orice virsta. S-au raportat cazuri de infectie chlamydia in Franta si Africa de Sud. Boala se transmite prin inhalarea unui aer contaminat sau prin intepatura insectelor. Are o perioada de incubatie de 3-30 zile, ce se poate extinde pina la 3 luni. Simptomele sint apatia, anorexia, temperatura scazuta a corpului, diaree, deshidratare, respiratie greoaie, mai rar si secretie nazala. Tratamentul este obligatoriu pina la disparitia bolii din intregul efectiv de pasari. Se recomanda tetraciclina.

Infectii fungice

1.Candidiaza este o infectie fungica provocata de candida albicans sau candida monoliformis. Poate fi depistata in cavitatea bucala si se prezinta sub forma unei pseudomembrane galbui. Simtomele externe sint crestere intirziata iar intr-o forma mai avansata deformarea ciocului si necroza pe partea superioara. Pasarile bolnave nu se pot hrani si mor prin infometare. La pasarile reproducatoare boala provoaca reducerea absorbtiei complexului de vitamine B si duce la mortalitatea embrionului. Boala este stimulata de administrarea de antibiotice in apa de baut si nespalarea vaselor de apa si hrana. Pentru tratamentul leziunilor de la cioc se administreaza nistatin oral de citeva ori pe zi 100.000 UI/kg pasare. Injectabil se recomanda ketoconazol 5-20mg/kg pasare. In cazurile grave se recomanda hranirea fortata.

2. Aspergiloza poate aparea in cazul unei hraniri cu furaj mucegait. Daca furajul este tinut in aceeasi incapere cu puii, la o umiditate mare, ventilatie insuficienta (concentratie mare de amoniac in aer), se creeaza conditiile aparitiei bolii. Agenti patogeni sint Aspergillus flavus, Aspergillus fumigatus si Aspergillus niger. Infectia se transmite prin inspiratia sporilor din aerul contaminat. Cind este incubat un ou contaminat, acesta poate imprastia spori si la celelalte oua, afectind puii. Puii mici care nu au apucat sa-si dezvolte un sistem imunitar impotriva saprofitelor sint cel mai afectati de boala si mor in general la virsta mica, sub o luna. Strutii tineri tolereaza prezenta patogenului (este practic prezent in orice loc de depozitare a furajului). Numai o proportie mai mare a acestuia poate provoca tuse, respiratie grea, simtome asemanatoare cu pneumonia. Puii bolnavi merg cu capul in jos, avind simtome asemanatoare rahitismului si constipatiei. La autopsie se observa noduli de culori diferite: albi, verzui, galbeni, mari de 0,5-2cm in trahee, plamini. Tratamentul pasarilor este dificil si uneori chiar inutil. Se recomanda ketoconazol 10-20mg/kg pasare, o injectie zilnic timp de 7zile, nistatin sau itraconazol.

3.Dermatita micotica este o boala care afecteaza pielea extern. Simtomele sint inflamatii umede ale pielii din zona capului si a picioarelor. Boala se poate declansa in cazul unei hraniri neadecvate (insuficient procent de complex de vitamine B, zinc) si a unei igiene neadecvate a asternutului (asternut umed sau murdar). Se recomanda tratamentul cu ketoconazol sau miconacol folosind dozajul de la aspergiloza, timp de 10 zile. De asemenea este eficace tratamentul cu unguent antimicotic.

Crescatorii de struti care:

• impiedica aparitia fracturilor si ranirea strutilor prin construirea de imprajmuiri profesionale si alegerea terenurilor potrivite
• impiedica aparatia imbolnavirilor cu germeni de enterita, clostridii, histomonade etc. aplicind conditii de buna igiena a pasarilor
• hranesc pasarile in functie de necesarul lor
• sprijina conditiile naturale de adaptare si rezistenta a pasarilor punind la dispozitie grajduri uscate, negeroase si fara curenti de aer

- vor avea in cele mai putine cazuri animale bolnave.