CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND LEGUMINOASELE FURAJERE

1. INTRODUCERE

Leguminoasele reprezinta o a doua grupa importanta de plante care participa la alcatuirea covorului vegetal al pajiștilor, insa intr-o proporție mai redusa decat gramineele. In mod obișnuit leguminoasele reprezinta 5 - 10% din vegetația pajiștilor și numai in cazuri deosebite (pe cele bogate in calciu, din luncile raurilor sau pe terenuri fertilizate cu gunoi de grajd bine fermentat) ajung la 30 - 40% sau chiar mai mult.

La noi in țara sunt descrise 212 specii spontane de leguminoase, care aparțin la 30 de genuri, iar in Europa sunt descrise 874 specii care aparțin la 74 de genuri.

Valoarea lor furajeta deosebita este determinata de conținutul ridicat in substanțe proteice, vitamine și saruri minerale. Comparativ cu gramineele, conținutul in proteina al leguminoaselor este mai mare, in medie, de 1,5 ori, fiind de 18 - 20% in faza de butonizare - inflorire.

Leguminoasele sunt considerate plante fertilizante, care nu fac concurența gramineelor din pajiști, dimpotriva le stimuleaza acestora creșterea datorita imbogațirii cu azot și imbunatațirii insușirilor fizico - chimice ale solului. Prezența leguminoaselor in covorul ierbos al pajiștilor contribuie la imbunatațirea calitații furajului.

Multe specii de leguminoase dau producții mari și se pot folosi prin cosit și pașunat. Datorita insușirilor valoroase ale leguminoaselor, este necesar ca prin lucrari de imbunatațire a pajiștilor și prin folosire raționala, sa se mareasca ponderea lor de participare in covorul vegetal și sa se stabileasca un raport de echilibru intre acestea și graminee.

Se poate considera ca o pajiște este valoroasa din punct de vedere al producției și al calitații, cand leguminoasele reprezinta 20 - 25% din vegetație.

Unele specii de leguminoase, prin pașunat, produc meteorizații, iar altele au gust amar datorita cumarinei sau produc intoxicații la animale.

2 PARTICULARITAȚI MORFOLOGICE ȘI BIOLOGICE

Leguminoasele au radacini pivotante, mai profunde decat ale gramineelor, putand ajunge, la unele specii (Onobrychis vicifolia, Medicago sativa, Medicago falcata etc.) pana la adancimea de 8 - 10 m, in masa principala de radacini se gasește la adancimea de 0,50 - 0,75 m. Datorita sistemului radicular profund, leguminoasele din pajiști nu fac concurența gramineelor cu privire la apa și elementele naturale din sol.

La nivelul solului sau la adancimea de 1 - 2 cm, intre radacina și partea aeriana a leguminoaselor se gasește coletul. Radacina principala impreuna cu coletul, traiesc tot timpul vieții plantei, asigurandu-i astfel perenitatea. Radacinile leguminoaselor prezinta o mare putere de solubilizare a substanțelor mai greu solubile din sol de 1,5 - 2 ori mai ridicata decat a gramineelor, datorita aciditații secrețiilor radiculare.

Radacinile leguminoaselor prezinta o sensibilitate fața de adancimea apei freatice, nivelul prea ridicat al acesteia stanjenește activitatea bacteriilor simbiotice și influiențeaza vivacitatea plantelor.

Tulpinile leguminoaselor care se formeaza din muguri de pe colet, sunt pline cu maduva sau uneori fistuloase (Lotus corniculatus), erecte (Melilotus albus), ascendente (Trifolium alpestre). repente (Trifolium repens) sau agațatoare (Lathyrus pratensis).

Lastarirea la leguminoase este un proces analog cu infrațirea la graminee, insa nu identic și consta in formarea lastarilor ramificați, din mugurii de pe colet, primavara și vara - toamna, care mor dupa ce au fructificat. Lastarirea depinde de specie și de condițiile de mediu, fiind stimulate de aerația solului, de aprovizionarea cu apa și elemente nutritive din sol, adancimea coletului, de folosirea raționala prin cosit și pașunat.

Procesul de formare a lastarilor este inhibat de temperaturile ridicate, seceta sau excesul de apa, reacția necorespunzatoare a solului. Pe masura ce plantele imbatranesc, coletul se marește, partea din mijloc ramane aproape goala, lastarii se formeaza la periferia tufei și producția scade. Ca și gramineele, leguminoasele formeaza lastari scurți și alungiți, acestea din urma putand fii vegetative și generative. Speciile care formeaza lastari scurți in proporție mare (Lotus corniculatus, Medicago lupulina, Trifolium repens, Trifolium fragiferum) sunt plante de talie joasa, mai potrivite pentru pașune, iar speciile la care predomina lastarii alungiți (Onobrichis vicifolia, Trifolium pratense,, Trifolium hybridum, Latirus pratensis, Vicia cracca etc.) sunt plante de talie inalta și se preteaza la folosirea prin cosit.

Formarea lastarilor la leguminoase prezinta o mare importanța economica, deoarece sporirea producției este determinata de intensitatea lastarilor.

Dupa poziția pe care o au lastarii in timpul creșterii, se deosebesc trei grupe de leguminoase:

leguminoase cu tufa

leguminoase cu tulpini taratoare

leguminoase cu tulpini agațatoare

Refacerea masei vegetative a leguminoaselor, dupa folosire prin cosit sau pașunat, este mai rapida, comparativ cu gramineele, mai ales in cazurile cand solul este umed și pajiștile sunt rațional folosite. Dupa viteza și energia de otavire se disting:

leguminoase cu otavire rapida

leguminoase cu otavire moderata

leguminoase cu otavire slaba

Frunzele leguminoaselor sunt compuse, rar simple (genul Genista); frunzele compuse pot fii trifoliate (Medicago, Trifolium, Melilotus), penate cu numar par de foliole (Vicia) sau cu numar impar de foliole (Onobrichis), palmate (Lupinus). Foliolele frunzei compuse pot fi sesile (Trifolium) sau pețiolate (Medicago, Melilotus). La baza pețiolului frunzei se gasesc stipelele, doua frunzișoare care au forme, marimi și culori diferite, acestea constituind caractere pentru recunoașterea speciilor de leguminoase.

Floarea leguminoaselor este organizata pe tipul 5, avand caliciul format din 5 sepale concrescute la baza, corola din 5 petale diferite ca forma, marime și poziție (standard, 2 aripioare și carena formata din 2 petale unite parțial in partea anterioara), androceul format din 10 stamine (1 libera și 9 concrescute prin filamentele lor) și gineceul alcatuit dintr-un ovar superior unicarpelar, un stil lung care se termina cu stigmatul. Florile pot fi solitare (Vicia sativa) sau grupate in inflorescențe de tip racem (Medicago, Melilotus), capitul (Trifolium) și umbela (Lotus, Coronilla)

Fructul este o pastaie, monosperma sau polisperma, indehiscenta sau dehiscenta. La Coronilla varia fructul se numește lomenta.

Samanța exalbuminata, cu forme, marimi și culori diferite, in funcție de speciile de leguminoase.

Leguminoasele au o vivacitate mai scurta decat gramineele, insa ritmul de dezvoltare este mai rapid. Dupa aceste insușiri biologice, leguminoasele se impart astfel:

leguminoase cu ritm de dezvoltare rapid și vivacitate mica, care traiesc 1 - 3 ani, dar se mențin in pajiște mai mulți ani datorita insușirilor pe care le au de a se inmulți prin autoinsamanțare.

leguminoase cu ritm de dezvoltare mijlociu și vivacitate mijlocie, cuprinde speciile care se dezvolta mai lent, traiesc 5 - 10 ani, dau producții mai mari in anii 2 - 3.

Leguminoasele cu ritm de dezvoltare lent și vivacitate mare, cu specii care traiesc 10 - 15 ani, dau producții mari dupa 3 - 4 ani de viața.

Deoarece cele mai valoroase leguminoase perene din pajiști au vivacitate mica pana la mijlocie, ele vor fi folosite in amestecurile destinate inființarii pajiștilor temporare cu durata de folosire scurta sau mijlocie.

Dupa ritmul dezvoltarii in cursul unei singure perioade de vegetație, insușire biologica numita precocitate, unele leguminoase pot fi timpurii (Medicago lupulina, Trifolium hybridum), iar altele tardive (Medicago falcata, Trifolium alpestre).

3. CERINȚE ECOLOGICE

Cerințele fața de apa și aer, leguminoasele avand sistem radicular bine dezvoltat și mai profund, sunt mai puțin pretențioase fața de apa decat gramineele, deoarece au posibilitatea sa se aprovizioneze permenent din straturile mai adanci ale solului. Cerințele fața de apa variaza de la o specie la alta, in funcție de profunzimea sistemului radicular, ritmul de creștere și otavire. Astfel, leguminoasele cu otavire energica și ritm de dezvoltare rapid, au nevoie de cantitați mai mari de apa in cursul perioadei de vegetație, compartive cu speciile la care otavirea este slaba și ritmul de dezvoltare lent. Sunt specii cu cerințe foarte mari fața de apa, care nu suporta seceta (Onobrichis vicifolia, Lotus corniculatus, Medicago falcata, Melilotus officinalis etc.).

Cand umiditatea este in exces, stratul de țelina gros sau panza de apa freatica la mica adancime, leguminoasele cresc incet sau dispar, fenomen care se explica prin cerințe mari fața de aerul din sol, deoarece aceste specii traiesc in simbioza cu bacteriile fixatoare de azot, care sunt organisme aerobe. Puține leguminoase pot crește pe soluri cu exces de umiditate, chiar cand acesta se menține 40 - 50 zile sau mai mult, ca: Trifolium repens, T. hybridum, T. fragiferum, Galega officinalis.

Cerințele fața de cultura, leguminoasele fața de aerul din sol sunt mai mari in perioada formarii lastarilor. Crearea unui regim optim de apa și aer in sol, necesar leguminoaselor, impune acordarea unei mai mari importanțe lucrarilor curente de ingrijire a pajiștilor.

Cerințe fața de caldura, leguminoasele suporta destul de bine atat temperaturile scazute din timpul iernii, cat și cele ridicate din timpul verii, dar sunt mai sensibile la oscilațiile bruște de temperatura din sol și de la suprafața solului, care au loc primavara. Creșterea cea mai intensa a leguminoaselor are loc cand temperatura solului corespunde valorii optime dezvoltarii bacteriilor simbiotice fixatoare de azot (18 - 27 °C). Suporta mai greu temperaturile scazute in primele faze de vegetație. Speciile cele mai rezistente la ingheț sunt Lotus corniculatus, Onobrichis vicifolia, Medicago falcata, mai puțin rezistente sunt Trifolium pratense, T. hybridum, Lathyrus pratensis.

Cerințe fața de lumina, leguminoasele sunt sensibile la o iluminare slaba, cerințe fața de acest factor sunt mai mari ca la graminee, fapt ce determina existența lor in proporție mai redusa pe pajiștile cu vegetație inalta. Speciile cele mai pretențioase fața de lumina sunt: Trifolium repens, T. fragiferum, Onobrichis vicifolia, Medicago falcata etc. și suporta umbrirea Lathyrus pratensis și Lotus corniculatus.

Cerințe fața de sol și substanțe nutritive, leguminoasele prefera solurile mijlocii, cu textura lutoasa, loto-nisipoasa și nisipo-lutoasa, bogte in calciu fara exces de apa, bine aerisite, cu reacție slab acida (pH=8 - 8,6).

Pentru creșterea și dezvoltarea in condiții optime a leguminoaselor din pajiști, trebuie luat in considerație modul de aprovizionare a solului cu substanțe nutritive,apa și aer. Leguminoasele au cerințe mici fața de azot, deoarece prin intermediul bacteriilor simbiotice pot folosi azotul molecular din atmosfera, fixat in nodozitați. In schimb, leguminoasele au cerințe mari fața de fosfor, calciu, potasiu și unele microelemente (bor, molibden), care stimuleaza activitatea bacteriilor simbiotice.

Dupa cerințele cantitative fața de substanțele nutritive, leguminoasele pot fi: eutrofe, cu cerințe mari și sunt raspandite pe soluri fertile (Trifolium pratense, Medicago sativa) și mezotrofe, cu cerințe moderate, putand crește și pe soluri cu fertilitate mijlocie (Lotus corniculatus, Trifolium hybridum).

4. VALOAREA DE UTILIZARE A LEGUMINOASELOR FURAJERE

Leguminoasele au o valoare de utilizare mare datorita compoziției chimice favorabile, producțiilor mari, gradului ridicat de consumabilitate și digestibilitate. Compoziția chimica se remarca printr-un conținut mai mare de proteina și mai scazut de celuloza decat la graminee, insa aceasta variaza in funcție de specie, condițiile de creștere, faza de dezvoltare in momentul folosirii etc. Astfel, in perioada premergatoare infloritului, leguminoasele comțin in medie 16 - 20% proteina și 23 - 24% celuloza și cantitați mari de vitamine. In timpul infloritului proteina scade la 14 - 15%, iar celuloza crește la 16 - 28%. Leguminoasele au un conținut mai mare de calciu și fosfor, raportul Ca/P este mai ridicat decat la graminee, deoarece conținutul de calciu inregistreaza valori foarte mari. De exemplu, Medicago sativa conține 14 - 16 g Ca/kg s.u., comparativ cu Festuca pratensis care are 2 - 3 g Ca/kg s.u., dar are un conținut mai scazut in magneziu, cupru și

cobalt decat gramineele. Unele leguminoase ca: Lotus corniculatus, Melilotus albus, M. officinalis etc., au un grad mijlociu de consumabilitate, datorita gustului amar, mai ales in timpul infloritului.

In ceea ce privește producția, sunt deosebiri mari de la o specie la alta. Astfel, sunt leguminoase productive, specii de talie inalta și cu otavire rapida (Medicago sativa, Trifolium pratense, T. hybridum, Melilotus albus, Lathyrus pratensis, Vicia cracca); leguminoase cu producții mijlocii, dar cu otavire moderata (Lotus corniculatus, Onobrichis vicifolia, Medicago falcata etc.); leguminoase cu producții mici,specii de talie mijlocie sau joasa, cu otavire slaba (Anthyllis vulneraria, Medicago lupulina, Trifolium fragiferum, T. montanum, Astragalus onobrichis etc.)

5. RASPANDIREA LEGUMINOASELOR FURAJERE

Leguminoasele participa la formarea covorului vegetal al pajiștilor permanente din toate zonele ale țarii, fiind insa mai raspandite in zonele de silvostepa și mai puțin raspandite in regiunile uscate și etajul alpin.

In zonele de stepa și silvostepa se intalnesc specii: Medicago sativa, M. falcata, M. lupulina, Onobrichis vicifolia, O. arenaria, Lotus corniculatus și unele leguminoase anuale ca: Medicago minima, Trifolium arvense, T. campestre, Vicia hirsuta, V. tetrasperma etc.

In zona nemorala și etajul nemoral și boreal sunt frecvente speciile: Trifolium pratense, Medicago falcata, Lotus corniculatus, Lathyrus pratensis, Onobrychis vicifolia, Astragalus onobrichis, Vicia cracca, Anthylis vulneraria.

In etajele subalpin și alpin se gasesc speciile: Onobrychis transsilvanica, Trifolium repens, T. alpestre, Genista oligosperma, Anthylis vulneraria, Lotus corniculatus etc.

In lunci, pe terenuri drenate sunt frecvente speciile: Medicago lupulina, Trifolium repens, T. fragiferum, Galega officinalis, Lathyrus pratensis, Vicia cracca.

Pe soluri salinizate: Lotus tenuis, Trifolium fragiferum, T. stratus, T. parviflorum, Melilotus albus, M. officinalis.

Pe nisipuri: Medicago minima, M. marina, M. rigidula, Onobrychis arenaria, Trifolium arvense, Vicia hirsuta etc.