Clasa filicatae (pteropsida)

CLASA FILICATAE (PTEROPSIDA)

Cuprinde 300 de genuri cu circa 10000-12000 specii de plante cunoscute sub numele de ferigi ce au cormul diferentiat in radacina, tulpina si frunze ce reprezinta sporofitul. Sunt plante ierboase, perene, cele tropicale arborescente sau epifite.

Radacinile primare sunt de scurta durata, fiind substituite de radacinile adventive. Tulpina ferigilor fosile si a unor specii actuale arborescente (ce au longevitate de cateva sute de ani) este dreapta si groasa, inalta de pana la 20 m si poarta in varf un buchet de frunze mari. Majoritatea ferigilor actuale au tulpina subterana sub forma de rizom de culoare bruna, prevazuta cu resturile tecilor frunzelor din anii precedenti si de pe care se desprind radacini adventive.

Frunzele ferigilor actuale sunt mari (macrofile), multinervate, de obicei lobate, sectate, compuse, rareori intregi. In general varful frunzelor tinere este rasucit ca o carja (circinat). Se deosebesc trei tipuri de macrofile: unele de culoare verde ce poarta pe dos sau pe marginea limbului sporangii cu spori - trofosporofile; altele de culoare verde, fara sporangi, ce au doar rol asimilator - trofofile si altele de culoare bruna, care nu fac fotosinteza dar produc numerosi sporangi cu spori - sporofile.

Sporangii se formeaza pe epiderma inferioara a frunzelor si sunt formati dintr-un pedicel (piciorus) care-i fixeaza pe frunza si un corp oval, acoperit de un perete uni sau pluristratificat ce contine in interior un tesut sporogen din care iau nastere prin meioza numerosi spori. Sporangii sunt, de regula, grupati mai multi la un loc formand sori acoperiti cu o membrana numita induzie. Sporangii se deschid prin actiunea unui inel mecanic si elibereaza sporii. Ferigile sunt izo sau heterosporee. Prin germinarea sporilor iau nastere protale monoice, rar dioice, anuale sau perene fixate de substrat prin rizoizi. Cel mai frecvent protalul are forma unei lame cordate, pluristratificate, asimilatoare de circa 1 cm. Rareori poate fi vermiculiform sau filamentos. Pe dosul protalului lamelar, din celulele epidermale iau nastere arhegoanele cu oosfera (in jurul regiunii cordate a protalului) si anteridiile cu anterozoizi (in vecinatatea rizoizilor). Un anterozoid spiralat si pluriflagelat patrunde in arhegon, fecundeaza oosfera si da nastere zigotului care prin diviziuni repetate formeaza embrionul. Pe protal se formeaza doar un singur embrion, care hranit de protal, da nastere unei plantule prevazuta cu radacina, tulpina si o frunza. Odata epuizat, protalul se destrama iar planta creste pana la maturitate.

In ciclul de viata al ferigilor se succed doua generatii independente, heteromorfe: gametofitul mic, de scurta durata reprezentat de spor si protal si sporofitul dominant, reprezentat de zigot, embrion, plantula si feriga propriu-zisa.

Cele dintai filicate au aparut in Devonian si au luat o mare dezvoltare in Paleozoic. Ferigile epifite si arborescente populeaza padurile tropicale umede. Ferigile ierboase terestre, in numar mic, sunt raspandite prin paduri, pajisti, stancarii si in ape, in zonele temperate si reci ale pamantului.

Dupa modul de dezvoltare si organizare a sporangelui, ferigile actuale se impart in doua subclase:

- Eusporangiatae

- Leptosporangiatae.

SUBCLASA EUSPORANGIATAE

Se deosebesc de celelalte ferigi prin urmatoarele caractere: sporangele are peretele gros, pluristratificat si ia nastere dintr-o grupa de celule epidermale. Sporangii sunt grupati in sori si lipsiti de induzie. Protalul este peren.

ORD. OPHIOGLOSSALES

Ophioglossum vulgatum - Limba sarpelui

Botrychium lunaria Iarba dragostei, limba cucului

SUBCLASA LEPTOSPORANGIATAE

Cuprinde ferigile propriu-zise cu frunze mari ce au drept caractere distinctive sporangele cu perete subtire, unistratificat, ce ia nastere dintr-o singura celula epidermala si sporangii grupati in sori ce sunt acoperiti in multe cazuri cu o induzie. Protalul este anual si de scurta durata. Leptosporangiatele sunt larg raspandite pe suprafata Pamantului incepand din zona tropicala, unde abunda si pana in zonele temperate si reci. Se cunosc peste 9.000 de specii ce apartin la 259 de genuri.

ORD. FILICALES

Este cel mai bogat ordin de ferigi, raspandite pe toata suprafata pamantului. Unele ferigi tropicale sunt arborescente, ating cativa metri inaltime si au tulpina dreapta, neramificata, prevazuta in varf cu un buchet de frunze mari. Majoritatea ferigilor sunt insa ierboase, cu tulpina subterana sub forma de rizom.

Frunzele sunt mari, lung petiolate, de obicei divizate, cu nervatiune dicotomica, rar reticulata.

Sporangii sunt pedicelati si induziati, cu peretele unistratificat. De-a lungul peretelui sporangelui se formeaza un inel mecanic (annulus), incomplet, alcatuit din celule cu peretii ingrosati lateral. Prin uscare, inelul mecanic se contracta si determina craparea sporangelui si eliberarea sporilor. Sporangii se formeaza pe dosul frunzelor grupati in sori si acoperiti, la unele specii, de o induzie. Din tesutul sporogen, prin meioza se formeaza sporii. Toate filicatele sunt izosporee. Prin germinarea sporilor se formeaza protalul autotrof, lamelar si monoic, fixat de substrat prin rizoizi. Pe dosul protalului (epiderma inferioara) se formeaza anteridiile cu anterozoizi pluriflagelati si arhegoanele cu oosfera. In urma fecundatiei se formeaza zigotul si apoi embrionul ce evolueaza spre planta propriu-zisa (generatia sporofitica).

Speciile de ferigi din ordinul Filicales sunt grupate in 13 familii, dintre care mai importante farmaceutic sunt:

Fam. Polypodiaceae

Cuprinde cele mai multe ferigi - 7.000 specii din 170 de genuri, raspandite de la tropice pana in zona temperata. Sunt ferigi relativ tinere, cunoscute ca fosile din Jurasic si azi in plina evolutie. Sunt in majoritate ierboase, perene prin rizom si cu frunze mari, sectate (rar intregi). Sporangii sunt lung pedicelati cu inel mecanic vertical ce se grupeaza in sori pe fata inferioara a frunzelor si acoperiti sau nu de induzie.

Dryopteris filix-mas - Feriga comuna

Este o feriga ierboasa, perena. In pamant prezinta un rizom gros cu radacini adventive, pe care se mai afla solzi bruni precum si resturi ale petiolurilor frunzelor cazute din anii precedenti.

De pe acest rizom se formeaza in fiecare an un buchet de frunze cu petiol si limb. Limbul este divizat dublupenat - sectat. In general frunzele au dimensiuni mari si in tinerete sunt dispuse circinat. Atat petiolul cat si rahisul sunt acoperiti de solzi brun-roscati. Sporangii se dezvolta in sori rotunzi, pe partea inferioara a limbului si sunt acoperiti de o induzie mare, reniforma. Creste in paduri montane, pe dealuri. Este o planta medicinala si decorativa.

In farmacie se foloseste rizomul, Filicis Maris rhizoma, ce se poate recolta primavara si toamna. Contine filicina, derivati ai fluoro - glucin - butiro - fenonei, uleiuri volatile (esteri ai acidului butiric), taninuri. Are actiune paralizanta asupra musculaturii parazitilor intestinali, ceea ce duce la desprinderea parazitului de peretii intestinali dupa care se administreaza un purgativ, pentru eliminarea parazitului.

Produsele pe baza de feriga pot deveni toxice, toxicitatea manifestandu-se prin simptome gastro-intestinale, tulburari de natura nervoasa, vizuale si auditive. Se utilizeaza frecvent si in medicina veterinara.