BIOSECURITATEA IN MICROFERME

ISTORIA PREPELITEI IN LUME SI IN ROMANIA.

Prepelita (Coturnix coturnix) este o pasare calatoare din ordinul Galiformae, care traieste si in tara noastra in campii deschise, din primavara pana toamna. Specii si subspecii ale genului Coturnix sunt originare din toate continentele, mai putin din America.

Prepelita comuna (Coturnix - Coturnix) apartine ordinului Phasianidae, alaturi de potarniche si fazan.

Unele dintre ele, Coturnix coturnix sau prepelitele comune sunt pǎsǎri migratoare din Asia, Africa si Europa, Coturnix coturnix (prepelita europeana) este cea mai cunoscutǎ dar si Coturnix japonica (prepelita japoneza).

O anumita  subspecie care a migrat intre Asia si Europa, a fost crescuta in captivitate pentru prima data in China, fiind crescute ca pǎsǎri de companie cantǎtoare. Prepelitele domesticite au fost aduse dinspre China spre Japonia.

Desi prepelitele europene migrau inspre sud, fiind prinse usor dupǎ cǎlǎtoria extenuantǎ, scrierile biblice si egiptene nu contin date cu privire la cresterea lor in captivitate.

Insa in biblie se gaseste o relatare despre prepelite. Aceasta o intalnim in cea de-a patra carte a Vechiului Testament scrisǎ de Moise cu peste 3400 ani in urma. In "Numeri" capitolul 11 se confirmǎ ceea ce se cunoaste astǎzi despre migratia prepelitelor, si anume cǎ in timpul migratiei lor din Europa spre sud, puteau fi usor prinse fiind extenuate din cauza cǎlǎtoriei lungi si obositoare.

Cartea "Numeri", a patra a Vechiului Testament scrisǎ de Moise, descrie cǎlǎtoria fǎcutǎ de poporul evreu prin pustiu, cǎtre tara promisǎ (Israel), dupǎ ce a fost eliberati din robia egipteanǎ. Poporul evreu, uitǎ repede minunile pe care le-a facut Dumnezeu cu ei pentru a fi eliberati din robie si cartesc impotriva lui Dumnezeu, pentru cǎ le dǎdea in fiecare zi numai "MANǍ" ca hranǎ. Niciodatǎ Dumnezeu nu lasǎ aceste rǎzvrǎtiri impotriva Lui nepedepsite si numai rugǎciunea sincera si stǎruitoare a lui Moise face ca intreaga tabarǎ sǎ nu fie mistuitǎ de foc. Tot ca pedeapsǎ, Dumnezeu le promite cǎ le va da o lunǎ de zile, zi de zi, carne, "panǎ vǎ va da pe nas si vǎ veti scarbi de ea". Dar si de aceastǎ datǎ, lǎcomia umanǎ a evreilor, (pe care am intalnit-o la toate popoarele, chiar si in zilele noastre - vezi vanǎtoarea excesivǎ a unor specii de animale), Il manie pe Dumnezeu si aduce peste ei o pedeapsǎ si mai mare - moartea, probabil prin intoxicatie cu carnea de prepelite, care s-a alterat rapid in conditiile din desert, fiind stocatǎ in cantitati mari, datoritǎ usurintei cu care au putut fi prinse prepelitele.

Redǎm in continuare Capitolul 11 din Cartea "Numeri" a Vechiului Testament din Biblia, tiparitǎ sub indrumarea si cu purtarea de grijǎ a Prea Fericitului Pǎrinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane.

Pedeapsa poporului pentru lacomie.

Poporul insa incepu sa cirteasca in auzul Domnului, iar Domnul auzind, se aprinse minia Lui, izbucni intre ei foc de la Domnul si incepu a mistui marginile taberei.

Atunci a strigat poporul catre Moise, iar Moise s-a rugat Domnului si a incetat focul.

De aceea s-a numit locul acela : Tabeera, adica ardere, caci acolo a fost aprins intre ei focul de la Domnul.

Strainii, dintre ei, incepura sa-si arate poftele si sedeau cu ei si fiii lui Israel si plingeau, zicind : «Cine ne va hrani cu carne ?

Caci ne aducem aminte de pestele, pe care-1 mincam in Egipt in dar, de castraveti si de pepeni, de ceapa, de praz si de usturoi;

Acum insa sufletul nostru tinjeste; nimic nu mai este inaintea
ochilor nostri decit numai mana».

Iar mana era ca saminta de coriandru si infatisarea ei era ca infati­sarea cristalului.

Poporul se ducea si o aduna, o risneau in risnite sau o pisau in piua, o fierbeau in caldari si faceau din ea
turte ; iar gustul ei era ca gustul turtelor cu untdelemn.

9. Cind cadea noaptea roua pe ta­bara, atunci cadea peste ea si mana.

Moise insa auzea cum plingea fiecare prin familiile sale si la usa cortului sau, si s-a aprins tare minia Domnului si s-a mihnit Moise.

Atunci a zis Moise catre Domnul : «De ce intristezi pe robul Tau si de ce oare n-am aflat mila inaintea ochilor Tai, caci ai pus asupra mea sarcina a tot poporul acesta ?

Oare eu am zamislit tot poporul acesta si oare eu 1-am nascut, de-mi zici: Ia-1 in sinul tau, cum ia doica pe copil, si-1 du in pamintul pe care cu juramint 1-am fagaduit parintilor lui ?

De unde sa iau si sa dau eu
carne la tot poporul acesta? Caci pling inaintea mea si zic : Da-ne carne sa mincam! Eu singur nu voi putea sa duc
tot poporul acesta, ca acest lucru este greu pentru mine.

Daca faci asa cu mine, atunci mai bine omoara-ma, de am aflat mila inaintea ochilor Tai, ca sa nu mai vad necazul acesta».

Atunci Domnul a zis catre Moise : «Aduna-Mi saptezeci de barbati, dintre batrinii lui Israel, pe care-i stii tu ca sint capetenii poporului si supraveghetorii lui, si du-i la cortul adunarii, ca sa stea cu tine acolo.

Ca Ma voi pogori acolo si voi vorbi cu tine si voi lua din duhul care este peste tine si voi pune peste ei ca sa duca ei cu tine sarcina po­porului si sa nu o duci numai tu singur.

Iar poporului spune-i: Sa va curatiti pentru ziua de miine si veti avea carne, deoarece ati plins in auzul Domnului si ati zis: Cine ne va hrani cu carne ? Ca ne era bine in Egipt; ca are sa va dea Domnul carne sa mincati si veti minca ;

Si veti minca, nu numai o zi, nici numai doua sau cinci zile, nici numai zece sau douazeci de zile,

Ci o luna intreaga veti minca pina va va da pe nas si va veti scirbi de ea, pentru ca ati dispretuit pe Domnul, Care este intre voi, si v-ati plins inaintea Lui si ati zis : La ce trebuia sa iesim noi din Egipt?

Apoi a zis Moise : «in poporul acesta, in care ma aflu, sint sase sute de mii de pedestri si Tu zici : Am sa
le dau carne sa manince si vor minca o luna de zile !

Li se vor taia, oare, toate oile si toti boii, ca sa le ajunga ? Sau tot pestele marii li se va aduna, ca sa-i indestuleze ?»

Zis-a Domnul catre Moise:
«Dar, oare, mina Domnului e scurta?
Acum vei vedea de se va implini sau nu cuvintul Meu».

Atunci a iesit Moise si a spus poporului cuvintele Domnului, a adu­nat saptezeci de barbati dintre batrinii
poporului si i-a pus imprejurul cortului.

Si S-a pogorit Domnul in nor si a vorbit cu el; si a luat din duhul care era peste el si a pus peste cei saptezeci de barbati capetenii, indata insa cum a odihnit duhul peste ei, au inceput a prooroci, dar apoi au incetat.

Doi dintre barbati insa au ramas in tabara: pe unul il chema Eldad si pe celalalt il chema Medad. Si a odihnit si peste ei duhul, caci erau din cei inscrisi, dar nu venisera la cort, si au proorocit si ei acolo in tabara.

Atunci a alergat un tinar si a spus lui Moise, zicind : «Eldad si Medad proorocesc in tabara».

Si raspunzind, losua, fiul lui Navi, slujitorul lui Moise, unul din alesii lui, a zis: «Domnul meu Moise, opreste-i !»

Moise insa i-a zis : «Nu cumva esti gelos pe mine ? O, de ar fi toti prooroci in poporul Domnului si de ar
trimite Domnul duhul Sau peste ei!»

Apoi s-a intors Moise in tabara impreuna cu batrinii lui Israel.

Atunci s-a stirnit vint de la Domnul, a adus prepelite dinspre mare
si Le-a presarat imprejurul taberei cale de 'o zi intr-o parte si cale de o zi in cealalta parte imprejurul taberei, strat gros aproape de doi coti de la pamint.

Atunci s-a sculat poporul si toata ziua si toata noaptea aceea si toata ziua urmatoare au adunat prepelite; si cine a adunat putin, tot a adunat zece co­suri si le-au intins imprejurul taberei.

33. Dar carnea era inca in gura lor si nu ispravisera inca de mincat, cind se aprinse minia Domnului asupra poporului, si a lovit Domnul poporul cu bataie foarte mare.

34. Si s-a pus numele locului ace­luia: Chibrot-Hataava, adica mormin­tele poftei, caci acolo au ingropat pe poporul cel aprins de pofta.

Apoi a plecat poporul din Chibrot-Hataava la Haserot si s-a oprit in
Haserot.

Primele consemnǎri cu privire la cresterea in captivitate a prepelitelor in Japonia, dateazǎ din secolul al doisprezecelea unde aceste pǎsǎri erau tinute ca pǎsǎri de casǎ pentru cantecul lor. Se spune cǎ un impǎrat japonez s-a vindecat de tuberculozǎ dupa ce a consumat carne de prepelitǎ ceea ce a condus la cresterea prepelitelor in Japonia pentru carne si ouǎ, in a doua parte a secolului al nouǎsprezecelea, iar in jurul anului 1910 prepelitele erau crescute pe scarǎ largǎ in aceastǎ tara.

La inceputul secolului nostru, productia la prepelita a fost orientata atat pentru carne, cat si pentru oua. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, prepelita aproape ca a incetat sa mai fie crescuta; de abia, dupa anul 1960 s-a inregistrat un reviriment in cresterea acestei specii.

In prezent, in Japonia, productia de carne de prepelita se afla pe locul doi dupa cea de carne de gaina. In Europa, prepelita domestica a fost importata cu 60 ani in urma (in Romania 25 ani in urma).

Susa franceza de prepelite, care a fost importata si in Romania, are o greutate corporala la varsta de adult de aproximativ 150g (femela) si de 120g (masculul).

Sexele se pot distinge la varsta de 3 saptamani, femelele avand gatul si pieptul de culoare mai deschisa, pestritate cu negru.

La mascul, gatul si pieptul sunt de culoare mai inchisa maron cǎtre roscat. In acelasi timp, cloaca femelei este alungita transversal, in timp ce cloaca masculului prezinta o excrescenta de culoare roza; ea este neacoperita cu penaj.

Curba economica de ouat a unei prepelite este intre varstele de 6 si 36 saptamani. In functie de valoarea biologica a prepelitelor, de conditiile tehnologice asigurate si de calitatea furajelor administrate, prepelitele pot fi tinute in ouat timp de un an si chiar mai mult.

Japonezii sustin ca prepelita lor ouatoare, produce cca. 290 oua pe an, cu un varf de ouat de 90 - 95% in lunile 2 - 4 de ouat. Pe considerentele aratate, crescatorii de prepelite pot, deci, sa-si profileze si sa-si dimensioneze fermele proprii, dupa dorinta si posibilitati.

Ouale de prepelita au un desen specific, fiind lungi de 3 cm si late de 2,5 cm, cu o greutate de 9 - 12g. Puiul de o zi cantareste 5 - 10g (in medie 7g) si are o crestere foarte rapida in primele zile dupa ecloziune.

Prepelita japoneza (care se afla la originea prepelitelor domestice din Europa) s-a format pe baza prepelitelor salbatice din China si Japonia; ele au o longevitate de  3 - 4 ani, chiar si mai mare.

Caracteristicele prepelitei japoneze sunt urmatoarele:

greutatea corporala medie la femele, de 150g

intr-o perioada normala de exploatare, femela produce aprox. 300 de oua, adica de peste 23 de ori greutatea proprie, fata de o gaina ouatoare, care produce de 8 ori greutatea corporala proprie;

La noi in tara exista diferiti crescatori si populatii de prepelite de calitate, aduse de peste hotare, in special din Ungaria, Franta, Italia, Iugoslavia si Bulgaria.

Un material de valoare biologica ridicata, controlat timp de mai multi ani si selectionat dupa criterii stiintifice, s-a aflat la Institutul de Cercetare si Productie pentru Cresterea Pasarilor si Animalelor Mici (ICPCPAM) Balotesti; in urma lucrarilor efectuate aici, s-a obtinut tipul de prepelita pentru oua, cu caracteristicele de greutate si productie ale suselor japoneze.

Biosecuritatea in microferme.

Seria de practici manageriale necesare prevenirii intrǎrii agentilor infectiosi in microferme este cunoscutǎ sub numele de Biosecuritate. Izolarea biologicǎ (bio-izolarea) este partial sinonimǎ cu biosecuritatea. Izolarea biologica presupune practici manageriale necesare prevenirii rǎspandirii agentilor infectiosi intre grupele de animale dintr-o ferma, intre microferme, sau unitǎti de productie.

Datoritǎ adoptǎrii sistemelor de productie intensiva, in multe cazuri este relativ usor ca bolile infectioase sǎ penetreze si sǎ cuprindǎ efective intregi. In cazurile in care efectivele sunt stabile, reduse ca numǎr, intrǎrile de animale - putine, iar confortul animalelor - sporit, existǎ o prevalentǎ redusǎ a bolilor infectioase, ceea ce oferǎ avantaje in dezvoltarea unui plan de biosecuritate si izolare biologicǎ.

O metoda simplǎ de introducere a biosecuritatii si izolǎrii biologice este utilizarea acronimului IRS

(Izolare-Rezistentǎ-Sanitatie).

Izolarea

Factorul de risc initial cel mai obisnuit este achizitionarea pǎsǎrilor. In primul rand, trebuie cunoscutǎ prevalenta agentilor infectiosi specifici in fiecare fermǎ. Pǎsǎrile proaspǎt aduse in microfermele cu efective rezidente trebuie selectate si examinate cu atentie si carantinate.

De asemenea, este necesarǎ implementarea unui program regulat si sistematic de monitorizare a efectivelor, pentru depistarea prezentei agentilor infectiosi importanti. Acesti pasi reprezintǎ fundamentul izolǎrii. Trebuie sǎ existe, de rutinǎ, constiinta faptului cǎ pǎsǎrile aparent sǎnǎtoase se pot afla in perioada de incubatie a unor boli infectioase, sau pot fi deja purtǎtoare, aparent sǎnǎtoase, a unor agenti infectiosi.

In cazul plasǎrii acestor pǎsǎri in vecinǎtatea altor pǎsǎri susceptibile, infectia se rǎspandeste rapid. Dezvoltarea unei strategii eficiente de izolare a pǎsǎrilor nou venite, precum si a reziduurilor acestora, poate reduce semnificativ prevalenta infectiilor si a pierderilor economice.

Screeningul si testarea adecvatǎ pot limita pǎtrunderea in efective a pǎsǎrilor cu potential infectios. De asemenea, trebuie avute in vedere si limitele testǎrilor.

Testǎrile obisnuite, aplicate in cunostintǎ de cauzǎ, impreunǎ cu buna cunoastere epidemiologicǎ localǎ, permite o evaluare corectǎ a riscurilor completǎrii efectivelor de pǎsǎri. Uneori acest proces initial, crucial, este scurtcircuitat, deoarece, de multe ori, este dificilǎ, din punct de vedere economic, evidentierea avantajelor economice ale testelor si examinǎrilor inainte de achizitie. Inevitabil, pretul screeningului este nesemnificativ in comparatie cu consecintele pe termen lung ale introducerii nedorite a unor boli infectioase in efectivele de pǎsǎri.

Din punct de vedere teoretic si practic, situatia recomandatǎ dupǎ screening este de carantinare a pǎsǎrilor proaspǎt achizitionate, timp de minim 2 sǎptǎmani sau, ideal, timp de 4 sǎptǎmani. Toate reziduurile pǎsǎrilor carantinate trebuie izolate de cele ale animalelor rezidente.

Perioada de carantinǎ presupune si circuite separate pentru admisia si evacuarea aerului, a furajelor si apei de bǎut. In general, majoritatea bolilor infectioase acute au o perioadǎ de incubatie si debut de cca. 2 - 3 sǎptǎmani, iar un program de carantinare eficient poate reduce semnificativ riscurile imediate de biosecuritate.

Perioada de carantinǎ poate fi folositǎ si pentru identificarea unor stǎri clinice patologice nedepistate la screeningul initial. Orice pasǎre care, la scurt timp dupǎ achizitionare, sau in perioada de carantinǎ, dezvoltǎ o boalǎ infectioasǎ, trebuie investigatǎ, tratatǎ sau sacrificatǎ.

Detectarea rapidǎ a afectiunilor si tratamentul adecvat pot preveni aparitia epidemiilor infectioase in efectivele de pǎsǎri.

Alte zone de risc, in urma cǎrora pǎsǎrile pot fi expuse si necesitǎ izolare includ: echipamentul obisnuit de transport sau administrare a furajelor sau de indepǎrtare a reziduurilor, imbrǎcǎmintea / incǎltǎmintea personalului, vectorii sǎlbatici, sau utilajele (camioane, trailere) insuficient decontaminate intre accesul in cele douǎ grupe de efective (izolate si rezidente).

Zone de contact posibile intre efective sunt si gardurile de protectie sau zonele despǎrtitoare.

Rezistenta

Un alt aspect important al unui program de biosecuritate il reprezintǎ Rezistenta. Rezistenta include practicile nutritionale, ecologice, farmacologice si imunologice care amelioreazǎ capacitatea de rezistentǎ a pǎsǎrilor la boalǎ. Toti acesti factori externi, la care se adaugǎ conditia naturalǎ, geneticǎ, determinǎ o susceptibilitate crescutǎ sau scǎzutǎ la anumite boli infectioase.

Printre metodele de control al bolilor infectioase utilizate, de regulǎ, panǎ in prezent, se aflǎ antibioticele si imunizǎrile. Importanta acestor doi factori nu poate fi ignoratǎ, dar trebuie acordatǎ o mai mare atentie suportului dat rezistentei naturale la boli.

Din aceastǎ perspectivǎ, terapia antibioticǎ si imunizǎrile sunt provite ca tratamente adjuvante.

Un program nutritional corect determinǎ o crestere generalǎ bunǎ; un mediu propice reduce stresul, iar, impreunǎ, cresc rezistenta pǎsǎrilor in fata agentilor infectiosi. Adǎugat unui status imun optim, ameliorarea peformantelor biologice creste si productivitatea pǎsǎrilor. Un beneficiu deloc de neglijat, este si faptul cǎ o stare nutritionalǎ corectǎ, pe un fond biologic adecvat, asigurǎ un rǎspuns mai bun la tratametul antibiotic si imunologic.

Un program imunologic eficient trebuie adaptat conditiilor fiecǎrei microferme. Existǎ scheme imunizare standard, insǎ un plan eficient si din punct de vedere economic trebuie sǎ tinǎ seama de particularitǎtile grupelor de pǎsǎri existente, precum si de riscul de expunere din microferma respectivǎ.

O singurǎ mǎsurǎ nu se potriveste la toti, iar mai mult, nu inseamnǎ neapǎrat mai bine. Un plan de imunizare bun va complementa sǎnǎtatea animalelor, dar nu se poate substitui practicilor manageriale corecte sau prevenirii infectiilor, mai ales in conditiile tot mai competitive actuale.

Sanitatia

Sanitatia pare aspectul cel mai putin atractiv al planului de biosecuritate/izolare biologicǎ. Cu toate acestea, de cele mai multe ori reprezintǎ factorul cheie al reducerii rǎspandirii si al limitǎrii evolutiei unor boli infectioase.

Acestea presupun indepǎrtarea sau eradicarea pǎsǎrilor cu infectii persistente sau a purtǎtorilor agentilor infectiosi, precum si decontaminarea oricǎrui echipament sau adǎpost potential contaminat. Odatǎ ce pǎsǎrile infectate sau purtǎtoare sunt vindecate sau indepǎrtate, trebuie, de asemenea, indepǎrtat orice material contaminat, pentru eliminarea surselor de agenti infectiosi.

Decontaminarea separatoarelor dintre boxe, a pardoselilor si a tuturor obiectelor ce pot sustine prezenta agentilor infectiosi, trebuie sǎ fie parte a unui plan corect de biosecuritate. Inabilitatea curǎtirii si decontaminǎrii tuturor surselor si rezervoarelor de patogeni, permite persistenta si reinfectarea efectivelor. Ca parte a planului de biosecuritate, izolarea biologicǎ presupune prevenirea pǎtrunderii agentilor infectiosi in lantul alimentar exterior microfermelor (generatoare de boli zoonotice) sau rǎspandirea in efectivele adiacente sau mai indepǎrtate de ferma de origine (generatoare de boli infectioase si epidemii).

Durata de viatǎ a agentilor infectiosi variazǎ destul de mult. Multe dintre virusuri si bacterii au o perioadǎ de viatǎ relativ scurtǎ in afara gazdei si intr-un mediu neprotejat, de cele mai multe ori mǎsuratǎ in ore sau zile. Alti agenti infectiosi pot fi viabili ani de zile. Durata de viatǎ a celor mai multi dintre patogeni se prelungeste indefinit cand este vorba de prezenta lor pe un substrat organic.

Astfel protejati, chiar si cei mai fragili patogeni isi pǎstreazǎ deseori potentialul infectios pentru zile, luni sau chiar ani de zile. De asemenea, materialele organice pot inactiva multi dintre agentii decontaminanti, limitand capacitatea acestora de a distruge patogenii.

De aceea, un factor cheie al limitǎrii numǎrului de patogeni si al eliminǎrii acestora, il reprezintǎ indepǎrtarea in totalitate a materialelor organice. In multe cazuri, simpla curatare poate indepǎrta panǎ la 95% dintre patogeni. Din punct de vedere al sanitatiei, echipamentele cu utilizare la mai multe animale, necesitǎ o atentie specialǎ. Astfel de materiale si echipamente includ: echipamentele de administrare a hranei la tineret, echipamentul medical pentru tratamentul animalelor bolnave sau celor cu leziuni fizice, materialele sau echipamentul obstetric, cu utilizare in maternitǎti.

Se recomandǎ sanitatia tuturor secretiilor animale. Echipamentul utilizat in mixarea furajelor si administrarea hranei trebuie curatat si decontaminat in functie de necesitǎti. Camioanele, trailerele si alte utilaje utilizate la mai multe microferme, pentru diverse munci, trebuie curǎtate si decontaminate inainte si dupǎ fiecare utilizare, mai ales cele folosite la transportul efectivelor.

Alte zone ce necesitǎ o atentie specialǎ sunt echipamentele de protectie individualǎ, ce pot constitui vectori mecanici de transmisie ai agentilor infectiosi. Reziduurile animale, pǎsǎrile moarte sau resturile de tesuturi trebuie manipulate, depozitate si tratate in asa mǎsurǎ, incǎt sǎ permitǎ inactivarea patogenilor, prin actiunea timpului, desicatiei sau razelor UV.

Aceste materiale, cu potential infectios inalt, necesitǎ o atentie specialǎ, pentru prevenirea reintroducerii patogenilor in zonele cu efective susceptibile.

Biosecuritatea / izolarea biologicǎ pot fi obtinute in orice fermǎ, in conditiile aplicǎrii unor mǎsuri, unele - de bun simt, iar altele - cu valoare stiintificǎ, prin crearea de programe si protocoale adecvate. Un plan corect de biosecuritate fereste producatorul de pierderi economice semnificative si asigurǎ increderea consumatorilor in calitatea produselor.

Blocajul ce apare in unele microferme, porneste de la inabilitatea managerilor de a transpune conceptul de biosecuritate in pasi simpli, clari, ce pot fi parcursi intr-un ritm sustinut.

Dezvoltarea unui plan de biosecuritate

In dezvoltarea unui plan de securitate, in primul rand trebuie efectuatǎ o analizǎ a zonelor de risc din ferma respectivǎ. Evaluarea riscurilor presupune determinarea zonelor sau a factorilor ce pot duce la aparitia si/sau rǎspandirea unor boli infectioase. Al doilea pas este constituit de managementul riscului. Acesta presupune elaborarea si implementarea unui plan de preventie. Pasul ultim este reprezentat de comunicarea riscului.

Este vorba de informarea echipei manageriale, a personalului de serviciu si a furnizorilor asupra planului si asigurarea implicǎrii si cooperǎrii acestora.

In dezvoltarea unui plan de biosecuritate, se pot utiliza materiale si metode eficiente, ce reflectǎ zonele sau activitǎtile din fermǎ ce pot fi incadrate in functie de nivelul de risc.

Nivelul de risc poate varia in functie de boala infectioasǎ,  prevalentǎ infectiilor sau de obiectivele crescǎtorului, dar, in practicǎ, in fiecare fermǎ existǎ o grupǎ sau alta de animale ce tinde sǎ fie mai susceptibilǎ la boalǎ sau la unele activitǎti. Aceste boli sau activitǎti pot afecta foarte diferit alte grupe de animale. O altǎ sursǎ de risc o reprezintǎ potentialul de transmitere al patogenilor intre grupele de animale sau intre microferme.

Pentru a intelege mai usor acest concept, in tabelul de evaluare a zonelor de risc, apare urmǎtoarea clasificare: zone cu risc scǎzut (marcate cu verde), zone cu risc moderat (marcate cu galben) si zone cu risc inalt (marcate cu rosu). Un exemplu tipic de zonǎ cu risc scǎzut il reprezintǎ birourile microfermei.

Alcǎtuirea unui plan de management al riscului permite producǎtorului sǎ particularizeze planul de biosecuritate si sǎ-l conceapǎ practic si eficient, cu concentrare asupra zonelor si activitǎtilor de interes practic. In sfarsit, la acest program trebuie sǎ participe toti angajatii, vizitatorii si personalul de serviciu. Toate persoanele care lucreazǎ sau numai viziteazǎ microfermele, indiferent de motiv, trebuie sǎ cunoascǎ, sa inteleagǎ si sǎ urmeze protocoalele de biosecuritate.

Tabelul urmǎtor reprezintǎ un instrument de evaluare a zonelor de risc relativ pentru vizitatorii unei microferme. Aceastǎ evaluare a riscului se poate aplica in cazul majoritǎtii bolilor animalelor domestice. Alte boli animale necesitǎ un set mai riguros si sever de protocoale de biosecuritate.

Evaluarea Riscului de Biosecuritate

   (se aplicǎ personalului si vizitatorilor)

Proiectarea exploatatiei si stabilirea directiei de dezvoltare a productiei

Este de preferat ca inainte de luarea unei decizii, orice investitor care doreste sa infiinteze sau sa dezvolte o crescatorie de prepelite sa faca o analiza concreta a conditiilor de care dispune, iar pentru analiza termenilor de referinta sa apeleze la asistenta tehnica de specialitate. O decizie gresita costa mult mai mult decat o taxa de asistenta.

Proiectarea crescatoriei se asigura de firme specializate.

ORGANIZAREA CRESCATORIEI

In functie de optiuni, de resursele financiare si de posibilitatile de dezvoltare a capitalului, crescatoriile de prepelite se pot organiza cu flux integrat, in circuit inchis, asigurand un flux complet al productiei, in crescatorii mixte, pentru oua si carne, sau in crescatorii specializate, pentru oua sau pentru carne.

Fermele cu circuit integrat presupun o valoare ridicata a investitiei, dar cu cele mai bune rezultate, asigurand garantia eficientei economice maxime.

Crescatoriile cu circuit integrat

Integrarea productiei prin organizarea unor forme asociative

Succesul in cresterea prepelitelor poate fi asigurat de integrarea verigilor tehnologice in aceeasi crescatorie, in circuit inchis ( incubatie, obtinerea puilor demarati pentru carne sau oua, cresterea si finisarea, abatorizarea, procesarea si desfacerea), daca exploatatia este mai mare de 1000 - 2000 de capete, efectiv matca, sau se asigura integrarea prin asociere, intre mai multi crescatori, care preiau anumite verigi tehnologice, precum: incubatia si obtinerea puilor demarati pentru carne sau oua, cresterea si finisarea, abatorizarea, procesarea si desfacerea carnii si oualor.

Asocierea presupune de fapt, asigurarea unor contracte ferme intre producatorii care obtin ouale de reproductie si statiile de incubatie, intre producatorii de pui de o zi sau pui demarati si cei care asigura cresterea si finisarea prepelitelor pentru carne, intre producatorii de prepelite pentru oua si asociatii care asigura abatorizarea si procesarea productiei de carne si oua, cat si intre producatorii de carcase intregi si procesatori, sau asociatii care asigura desfacerea productiei.

Asocierea asigura garantia unui flux continuu al productiei si integrarea tuturor verigilor tehnologice, in regim propriu (Figura 1), respectiv:

Sectorul de reproductie si selectie (ferma de elita)

Sectorul de incubatie

Sectorul de productie

Sectorul de abatorizare si procesare a carnii

Sectorul de valorificare si marketing

Bibliografie selectiva

Boboc Viorica, Balbaie Traian, Ungureanu Georgeta, - (2000) - Cercetari privind utilizarea unor aminoacizi sintetici din grupa aminoacizilor cu sulf in hrana prepelitelor - Program ORIZONT 2000 - Raport Final ICPPAM Balotesti.

Boboc Viorica, Dobrescu Gh., Balint D., - (1999) - Solutii tehnico-constructive pentru modernizarea si utilizarea acestora in exploatatiile de prepelite de mici dimensiuni din sectorul privat - Program Prioritar MAPAM - Oferta Cercetarii stiintifice pentru transfer tehnologic in Agricultura si Industrie Alimentara - Ed Tehnica, p 499-502.

Boboc Viorica, Ungureanu Georgeta, Boca Elena, Tiganus Marius - Testarea subprodusului pe baza de fructe de catina, ca aditiv furajer in hrana tineretului de prepelita pentru carne ( 0-3 saptamini ) Contract testare produs ICPPAM - Biotehnos SA - Proiect Program Relansin 2001 - Lucrarile Simpozionului National - Biologia si Nutritia Animala in Perspectiva Integrarii Europene - Balotesti- 3 Oct. 2003 - p. 310-319.

Dobrescu Gh, Boboc Viorica, Balint Danut - ( 2000 ) - Elaborarea si perfectionarea tehnologiilor de crestere si exploatare a pasarilor pe tipuri de productie si sisteme de exploatare - Program ORIZONT 2000 - Raport Final ICPPAM Balotesti.

Dobrescu Olga si colab. - ( 1976 ) - Havesting and analisis of quail semen ( Coturnix Coturnix Japanese ), ICPPAM Balotesti - Anual Scientific Research, Vol IV, p.66-73.

H.L. Marks - 1992 - Long Term selection for high four - week body weight in Japanese quail - Poultry Congress Amsterdam The Neatherlands, 20-24 Sept. Vol I, - p 337

Ionita Mariana Stoica I., Valeria Stefanescu si colab. - ( 1993 ) - Simpozionul International de Zootehnie - Iasi.

J. Baumgartner and J. Simenovova - (1992 ) - Breed or line differences of colesterol content in quail eggs - Poultry Congress Amsterdam The Neatherlands, 20-24 Sept. Vol I, p. 265.

Panait M, Boboc Viorica, Dobrescu Gh., Balint Danut - (1998) Studii referitoare la comportamentul pasarilor in functie de conditiile de intretinere -Program ORIZONT - Raport Final ICPPAM Balotesti

Panait M. , Dusleag Laura, Viorica Boboc - ( 1999) - Cercetari privind dinamica consumului de produse avicole si cerintele pietei in Romania; Sondaj de opinie : Cercetari referitoare la stabilirea structurii consumului preferential de produse avicole in raportul cerere - oferta - Program Prioritar MAPAM - Raport Anual de Cercetare.

Panait M. Marin Ghe. ( 1990 ) - Technology of Japanese Quail for meat and egg of ICPPAM Balotesti - Bucharest, International Symposium of Zootechny.

Panait M. Marin Ghe. ( 1990 ) - ICPPAM Balotesti - Uz Intern

Panait M., Muscalu Gr., Ardelean Clemansa - ( 1992 ) - Crossing Efects Two Japanese Quail subpopulation directionaly selected for egg ( "E" ) and meat ("M") production. World's Poultry Congress Amsterdam The Neatherlands, 20-24 SEPT., Vol III, p. 375.

Stoica Ioan, Stoica Liliana - ( 2001 ) - Bazele Nutritiei si Alimentatiei Animalelor - p. 557 - 566

U.K. Bandyopadhyay, S.D. Ahuja, R. Gopal and A. Kundu ( 1992 ) - Growth Performance of Japanese quail under various cage floor spaces, Poultry Congress Amsterdam The Neatherlands, 20-24 Sept. Vol I, p. 132

Ursu Th., Muscalu Gr. Stefanescu M., Panait M. - ( 1987 ) - Selectia si performantele la liniile de prepelita domestica din ICPPAM Balotesti, Lucrari stiintifice anuale ale ICPPAM Balotesti, Vol V, 1987, p.17-19.

Vacaru Opris Ioan- ( 2001 ) - Tratat de Avicultura Vol I- p. 577 -595

Vacaru Opris Ioan- ( 2002 ) - Tratat de Avicultura Vol II- 298 -302; 571-587

Alte surse de documentare:

www.autismcanada.org for information

https://thoughtfulhouse.org/pub

https://www.pilgrimspride.com

papers published in WPSJ 61: (No 1 March 2005)

(CNN) - Dec 26, 2000 | SCIENCE, MISSIONS - The space station will allow scientists to study what can't be studied elsewhere: the effects of microgravity on Earth life. The science of the International Space Station - Quail Eggs to Provide Clues to Effects of Microgravity

(NASA) - Aug 06, 2001 | SCIENCE, MISSIONS -The absence of gravity in space can cause serious problems for astronauts, including muscle and bone loss, when they return to the Earth's surface. Quail Eggs to Provide Clues to Effects of Microgravity

(NASA) - Nov 05, 2001 | SCIENCE -Studies of sea urchins on Earth and in space indicate that gravity may have a significant impact on reproduction

Cuprins:

Istoria prepelitei in lume si in Romania    3

Biosecuritatea in microferme 11

Izolarea 12

Rezistenta 15

Sanitatia 17

Dezvoltarea unui plan de biosecuritate

Evaluarea Riscului de Biosecuritate 24

Proiectarea exploatatiei si stabilirea directiei de dezvoltare a productie 27

Organizarea crescatoriei

Crescatoriile cu circuit integrat 28

Integrarea productiei prin

organizarea unor forme asociative 28

Bibliografie selectiva   31

Cuprins 34

Tiparit la:

S.C FLEXO HOUSE S.R.L.

Comanda nr. 9/17.11.2005