Adaptarea celulara

Adaptarea celulara

Definitie: adaptarea defineste modificarile celulelor si tesuturilor ca urmare a stimularii prelungite sau a afectiunilor cronice. Acest proces,de cele mai multe ori reversibil fac parte: atrofia, hipertrofia, hiperplazia, metaplazia, displazia si acumularea intracelulara de diverse substante.

1. Atrofia (A)

Definitie: atrofia este o scadere a masei organelor, tesuturilor sau celulelor, dobandita postnatal.

1.1. Atrofia simpla: scad dimensiunile dar se pastreaza structura histologica. Evolutia este progresiva, la inceput dispar rezervele metabolice din celula, tesut, sau din organe cu scaderea numarului organitelor citoplasmatice si apoi intervine scaderea numarului celulelor din tesuturi si organe.

Diagnosticul diferential ia in discutie:

a) Involutia fiziologica:

in graviditate fibra musculara neteda uterina are 200 mm; post partum, fibra musculara neteda uterina are 20 mm.

timusul este inlocuit la pubertate prin tesut conjunctiv lax; de asemenea arcurile branhiale sau coada dorsala care dispar la embrion.

b) Senescenta: in cadrul incetinirii generale a proceselor metabolice se diminueaza functia si structura elementelor mature, formandu-se altele mai mici sau deloc. Apare scaderea in greutate a tesuturilor si organelor, termen opus leziunilor daca modificarile nu apar in cadrul a diferite boli.

1.2. Varietatile de atrofie

a) Atrofia neurotica apare in cadrul bolilor cu leziuni predominant destructive din tesutul nervos:

polimielita (paralizie spinala infantila) cu liza corpusculilor Nissl (cromatoliza descrisa de Gh. Marinescu) si neuronofagie, distrugandu-se neuronii din coarnele anterioare ale maduvei spinarii; muschii striati nu mai primesc incitatii motorii si in timp se ajunge la atrofie musculara si a scheletului.

miopatii (Ch. Foix si I.T. Niculescu, 1924) cu leziuni ale neuronilor vegetativi din nevrax.

b) Atrofia neurohormonala:

atrofia generala: casexie - hipofizara (boala Simmonds) cu emacierea extrema externa: pielea pare lipsita de schelet;

atrofia sistemica: distrofie adipozogenitala sau sindromul Babrinski-Frölich: atrofia organelor genitale interne, externe, a caracterelor secundare (pilozitatea de pe fata sau pubiana) asociata de cresterea cantitatii de tesut adipos.

c) Atrofia de inactivitate este prezenta in:

Imobilizarea prin aparat gipsat: atrofia musculara si osteoarticulara;

Atrofia marginii alveolare dupa caderea dintilor;

Atrofia tubilor renali dupa obliterarea glomerurilor in ateroscleroza (ASC) renala;

Atrofia colecistul prin obstructie totala datorita unui calcul inclavat in cistic.

d) Atrofia prin inanitie, fie prin alimentatie insuficienta cantitativ, fie prin lipsa de alimente cu valoare plastica-proteine, cat si prin o carenta de polivitamine: gastroenterita cronica (tranzit prea rapid) sau steatoree (pentru lipovitamine) in cadrul malabsorbtiei.

Creierul, oasele sunt bine pastrate, diferit de involutia senila; aparatul digestiv, se atrofiaza datorita inactivitatii. Tesutul gastric scade cu 90 - 95%, muschii striati scad cu 45 - 50%, splina scade cu 40 - 50%; ficatul scade cu 30 - 45%; cordul cu 20 - 25% si creierul cu 5 - 10%.

e) Atrofia ischemica: insuficienta lent progresiva a circulatiei arteriale din ASC este produsa de o ingrosare neregulata a peretilor arteriali. Debitul circulator scade cu aparitia de atrofie progresiva a elementelor celulare mai diferentiate din cortex (celule piramidale), cord (miofibrile), rinichi (corticala) care sunt inlocuite treptat de scleroza.

f) Atrofia prin radiatii: ionizante, raze X, radioizotopi sau energia atomica determina atrofii mai ales in tesutul hematopoetic, la nivelul glandelor genitale, in general celule tinere pe cale de multiplicare.

g) Casexia este atrofia mascata, in stadiul extrem, asociata cu scaderea masiva a aportului alimentar, cu autointoxicatii prin boli cronice letale (cancere, boli ale SNC, boli endocrine, boli digestive, intoxicatii) fiind independenta de varsta si ireversibila. Macroscopic, forma externa a organelor este pastrata: marginile sunt ascutite proeminentele sunt mai sterse, turtite, culoarea este modificata (scade cantitatea de sange) - vezi si Atrofia tesutului gras.

h) Atrofia bruna sau depunerea de pigment de uzura (lipofuscina) in involutii senile, denutritie simpla sau boli cronice. Macroscopic, organele sunt atrofiate, de nuanta cafenie, cu cat contin mai putin sange. Microscopic, lipofuscina se depune mai ales in neuroni (chiar de la o varsta nu prea inaintata), in miocard (central, la capetele nucleilor in zona de sarcoplasma fara miofibile) si in hepatocite (in jurul nucleilor). Diagnosticul diferential ia in discutie urmatoarele leziuni:

hipoplazia (hipogeneza) care este o malformatie intrauterina, in care organismele raman sub limita normala. Consistenta, culoarea si alte caracteristici fizice structurale sunt normale, asociate cu o potrivire intre solicitari si randament.

involutia fiziologica si cea senila - vezi mai sus.

infantilism cardiovascular: cordul "in picatura" are dimensiuni mai mici decat normal si are aspect suspendat vertical.

i) Atrofia mascata de tesut gras care inlocuieste perenchimul disparut.

Limfoganglionii atrofici apar de volum normal pentru ca tesutul conjunctiv gras inlocuieste partea centrala, tesutul limfatic ramanand doar subcapsular. Denumirea este atrofie sclero-grasoasa (poate simula adenopatie maligna in axila).

Atrofia renala cu tesut scleroadipos care "largeste" bazinetul.

Atrofia pseudohipertrofica a muschilor scheletici: volumul este marit dar fibrele musculare sunt disociate de tesutul adipos interstitial enorm dezvoltat. Microscopic apare foarte net contrastul dintre fibrele musculare atrofice, cu sarcoplasma mult redusa si exces de tesut adipos.

2. Hipertrofiile Aceste modificari cantitative apar ca o crestere a diametrului si a greutatii cu pastrarea structurii histologice de baza pe seama unui spor de activitate in legatura cu incitatii neurotrofice. Celulele terminal diferentiate nu se pot divide (hiperplazia) ci doar hipertrofia (cord, muschi scheletici).

Muschiul scheletic contine celule nediferentiate, care ar putea contribui la cresterea masei musculare, dar ele nu se divid in conditii normale).

2.1. Hipertrofiile cardiace

Cardiomiocitul hipertrofiat achizitioneaza citoplasma cu multe filamente contractile si isi mareste nucleii pe seama cresterii cantitatii de AND si ARN proportional cu masa celulei. Celulele hipertrofiate exprima gene ce nu apar in celulele normale al caror rol este necunoscut, cum ar fi oncogenele: «c-fos, c-jun» care sunt gene pentru proteine exprimate doar in viata fetala de tipul «lanturi grele de miozina» sau «factorul natriuretic atrial». Hipertrofia apare in urma unei actiuni combinate a stimulilor mecanici (creste lucrul mecanic) si a substantelor vasoactive (angiotensina II). Calciul are un rol important ca mesager secundar.

a) Trec de limitele normale: "sportherz" sau cordul sportivilor defineste cresterea intregului cord disproportionat in raport cu musculatura si dezvoltarea corporala. Macroscopic, consistenta este crescuta, coloratia este normala, vascularizatia este normala: pe sectiune miocardul este ingrosat. Microscopic, fibrele miocardice sunt mai mari, cu mai multa citoplasma axiala; lipsesc leziunile calitative.

b) Sunt segmentare, in toate miocardiopatiile valvulare, de exemplu in:

stenoza mitrala pura: atrofia ventriculului stang, dilatatia atriului stang, apoi dilatatia atriului drept si ventriculului drept, ceea ce determina cresterea diametrului transversal cardiac;

stenoza aortica: micardul ventricular stang se contracta cu forta mai mare; aspectul este de cord aortic cu hipertrofie de ventricul stang si cresterea diametrului baza-varf.

c) Hipertrofiile totale cardiace pot fi:

concentrice (simpla ingrosare de pereti);

excentrice (ingrosarea peretilor cu dilatarea cavitatilor).

De fapt, intotdeauna exista un grad de dilatare si de hipertrofie predominant concentrica sau excentrica.

2.2. Hipertrofia vicarianta poate sa apara:

a) La nivelul organelor pereche, prin scoaterea din functiune a organului controlat, exemplu:

rinichiul restant post nefrectomie creste in toate diametrele (microscopic: glomerulii, tubii sunt hipertrofiati post nefrectomie);

pulmoni: lobii restanti post pneumectomie partiala sunt hipertrofiati.

b) La nivelul organele nepereche: hipertrofie vicarianta consecutiv unor leziuni mai intinse.

2.3. Hipertrofia hormonala poate sa prezinte:

a) Caracter limitat:

Ginecomastia (la barbati -- hipertrofia glandelor mamare) apare spontan sau sub actiunea hormonilor feminizanti (cancere de prostata).

Hipertrofia de suprarenale (la persoanele obeze sau la femeile la menopauza, dupa incetarea functiei ovarului).

Hipertrofia de endometru in disfunctiile ovariene cu hipersecretie in special de estrogeni (mai corecta este folosirea termenului de hiperplazie deoarece mucoasa endometriala se ingroasa prin multiplicarea numarului de celule epiteliale si stromale).

b) Caracter sistematizat. De exemplu adenomul antehipofizar acidofil determina prin exces de STH acromegalie (hipertrofie de extremitati atat la nivelul scheletelui cat si a partilor moi la adulti) sau gigantism (hipersecretia de STH apare in timpul perioadei de crestere a scheletului).

Diagnosticul diferential se face cu hiperplaziile care definesc cresterea organului sau a tesutului prin cresterea numarului de celule normale.

3. Hiperplazia

Definitie: este o crestere in talie a tesuturilor si / sau a organelor pe seama cresterii numarului elementelor celulare.

Hiperplazia poate fi:

reversibila - dupa ce solicitarea functionala a incetat, se produce in timp o revenire la normal.

ireversibila (permanenta) care poate fi:

hormonala in glandele endocrine sau in organe: are caracter circumscris, nodular, hormonodependent sau difuz cu cresterea globala a volumului organelor;

inflamatorie: leucoplazia este o hiperplazie epiteliala cu keratinizare superficiala. Ca localizare poate fi intalnita pe mucoasa bucala, faringe, vagin, col uterin, vezica urinara. Etiologia recunoaste: iritatii, infectii, noxe chimice, carenta de vitamina A. Macroscopic, se observa placi usor proeminente, de cativa milimetri si cu un diametru de pana la 1 - 2 cm, bine delimitate, cu suprafata neteda sau neregulata, multiple, cu tendinta de confluare.

Asocierea intre hipertrofie si hiperplazie este destul de frecventa, de ex. ingrosarea vezicii urinare in urma unei obstructii se realizeaza atat pe seama hiperplaziei cat si a hipertrofiei musculaturii netede. La fel, marirea prostatei, denumita hiperplazie prostatica, benigna este data de hiperplazia glandelor si de hipertrofia musculaturii netede.

4. Metaplazia

Metaplazia (meta = dupa, in limba greaca) defineste transformarea unui tesut matur, dupa nastere (diferentiere de heterotopii) in cadrul fenomenului de regenerare in urma unui proces de dediferentiere si proliferare a unei populatii celulare ectopice. Este reversibila la indepartarea stimulului iritant. Daca stimulul persista se pot dezvolta neoplazii (ireversibile), de exemplu:

epiteliul mucoasei bronsice (clinidric, ciliat) se poate metaplazia in epiteliu stratificat (secundar unei iritatii cronice, fumat sau unei hipovitaminoze A) cu aparitia de metaplazie scuamoasa.

epiteliul tubular digestiv in gastritele cronice (Helicobacter pylori sau autoimne): celule perietale sunt inlocuite cu epiteliu pavimentos cilindric, inalt, "in perie" rezultand, cel mai frecvent, o metaplazie de tip intestinal.

endocolul: celule cilindrice sunt inlocuite cu un epiteliu pluristratificat scuamos (metaplazie de tip scuamos).

5. Displazia

Definitie: caracterizeaza leziunile in dezvoltarea, dediferentierea si maturizarea normala a celulelor, tesuturilor sau organelor; poate fi progresiva si/sau reversibila.

Celulele displazice au nuclei mari si pleomorfi cu raportul nucleu / citoplasma crescut, cu eventuale binucleeri; cromatina este dispusa neregulat sau exista hipercromazie nucleara; mitozele sunt anormale. In functie de grosimea acestor modificari leziunile displazice pot fi simple, moderate sau grave (ex. epiteliul scuamos care prezinta modificari in treimea profunda, in peste jumatate din grosime sau in totalitate).

6. Anaplazia

Definitie: este o leziune de displazie si dediferentiere cu inlocuirea celulelor adulte prin celule tinere, nediferentiate cu aspect embrionar. Boala cea mai grava a citodiferentierii este boala canceroasa cand celulele sunt fara nici o asemanare cu tesutul de origine.