Repere istorice ale asistentei sociale a persoanelor cu handicap mintal

Repere istorice ale asistentei sociale a persoanelor cu handicap mintal

Primele mentiuni scrise despre existenta persoanelor deficiente apar in documente vechi (domnesti, boieresti, manastiresti( inca din secolul al XVI-lea in care se face referire la "miluirea miseilor, calicilor si saracilor".[1]

Pana la jumatatea secolului al IX-lea asistenta persoanelor cu diferite deficiente era acordata in schituri si manastiri. Astfel primele institutii specializate in activitatea cu copii si tineri cu deficit mintal au aparut la Arad, Cluj si Targu Mures la inceputul secolului al XX-lea. Dupa el de-al doilea razboi mondial, pana in 1989 se pot distinge doua etape diferite in organizarea sistemului educational destinat persoanelor cu nevoi speciale:

perioada 1945-1970, cand apare/se observa o intensificare a eforturilor de organizare a sistemului de educatie, asistenta si recuperare a persoanelor cu nevoi speciale;

perioada 1970-1989, cand se observa o stagnare si chiar un regres al activitatilor constatate in perioada anterioara.

Prima scoala speciala de stat pentru copii cu diferite deficiente, cuprinzand si o clasa pentru cei cu deficit mintal moderat, a fost infiintata abia in 1948 la Bucuresti.[2]

Dupa 1990 s-au reluat preocuparile organizatorice, de planificare, de cercetare in domeniul asistentei sociale a persoanelor cu deficiente mentale prin adoptarea unor institutii specializate:

Secretariatul de Stat pentru Handicapati;

Sectii de Psihopedagogie Speciala si de Asistenta Sociala in cadrul Universitatilor din Cluj, Bucuresti, Iasi;

Institutul National pentru Recuperare si Educatie Speciala a Persoanelor Handicapate cu sectoare de cercetare, perfectionare si curriculum.

In perioada urmatoare, atentia specialistilor, a institutiilor specializate trebuie indreptata spre imbunatatirea legislatiei referitoare la asistenta, ocrotirea persoanelor cu handicap mintal, organizarea unui invatamant modern bazat pe principiile integrarii copiilor cu nevoi speciale in gradinite si scoli obisnuite, elaborarea unor planuri nationale de asistenta si recuperare, extinderea retelei de cabinete de diagnoza si terapie, pregatirea corespunzatoare a personalului de specialitate etc.