Rolurile asumate de asistentul social in procesul de realizare a interventiei: realizarea planului

ROLURILE ASUMATE DE ASISTENTUL SOCIAL IN PROCESUL DE REALIZARE A INTERVENTIEI: REALIZAREA PLANULUI

definirea rolurilor asumate de asistentii sociali in cadrul interventiilor;

tipuri de roluri

Odata ce contractul a fost negociat, acordul stabilit, asistentul si persoana asistata sunt gata pentru trecerea la etapa dificila a interventiei. Asistentul se confrunta cu necesitatea utilizarii propriilor abilitati, competente, deprinderi, cunostinte si contacte pentru a asista subiectul in atingerea obiectivelor definite in comun.

Ce semnificatie are conceptul de "roluri in cadrul interventiei"? Pentru a putea oferi un raspuns, este necesara examinarea sensului termenului de "rol" si al celui de "interventie".

Conceptului de interventie ii pot fi atribuite doua sensuri:

a) un sens mai ingust, referitor la activitatile ce tin de dezvoltarea unui contract, a unui acord orientate spre  atingerea obiectivelor prevazute;

b) un sens mai larg, care se refera la toate activitatile cuprinse in practica asistentei sociale, inclusiv colectarea datelor, estimarea si eforturile privind schimbarea. O astfel de acceptiune se bazeaza pe argumentul adesea exprimat ca tratamentul ar incepe din primele momente ale contactului asistentului social cu solicitantul de ajutor. Intr-adevar, relatia si comunicarea incep sa se dezvolte din momentul primei intrevederi, insa ar trebui sa se faca o distinctie intre explorarea problemei si propriile obiective ale fiecaruia dintre participanti. S-ar putea ca acele obiective sa fie foarte diferite, ceea ce ar crea dificultati in circumscrierea interventiei: inseamna aceasta eforturile orientate spre atingerea obiectivelor asistentului, sau eforturile orientate spre atingerea obiectivelor solicitantului de ajutor?

Pare de preferat acceptiunea mai limitata a termenului de "interventie", care se focalizeaza pe activitatile orientate spre atingerea obiectivelor definite in comun; aceasta acceptie reduce riscul de a trece pe un plan secundar sau chiar de a pierde din vedere eforturile specifice care urmaresc schimbarea. Asemenea riscuri vin din ambele parti (asistent si solicitant de ajutor), atunci cand este dorita o schimbare rapida, fara o dezvoltare corespunzatoare a contractului, menita sa clarifice problemele, obiectivele si activitatile care urmeaza sa fie intreprinse.

Prin urmare "interventia" circumscrie procesele care se produc dupa ce un contract (acord) a fost dezvoltat si orientat spre atingerea unor obiective clar definite.

Conceptul de "rol" are o larga utilizare in literatura sociologica, psihologica, psiho-sociologica. In sens larg, rolurile oamenilor pot fi concepute ca ansambluri de asteptari privind comportamentele lor in anumite situatii.

In ceea ce ne intereseaza pentru discutia de fata, rolurile asumate de asistent in cadrul interventiei se refera la asteptarile privind comportamentul acestuia; este vorba de asteptarile pe care le are cel asistat referitor la modul in care asistentul il va ajuta la realizarea obiectivelor, dar si de asteptarile pe care le are asistentul cu privire la modul sau de implicare in realizarea interventiei.

Exista cinci tipuri principale de roluri pe care le poate asuma asistentul in procesul de realizare a interventiei: broker (agent) social, abilitator, educator, mediator si avocat. Unii autori adauga si altele (terapeut, negociator, planificator social, activist), insa cele cinci tipuri ofera un cadru suficient pentru conceptualizare.

Concentrarea atentiei asupra acestor roluri nu inseamna ignorarea aspectelor specifice de schimbare; ele ofera un cadru pentru analiza activitatilor subiacente interventiei, indiferent de modelul utilizat.

Rolul de broker (agent) social. Denumire este preluata din domeniul activitatilor bursiere. Se stabileste o analogie cu agentul de bursa care isi asista clientii in vederea valorificarii cat mai eficiente a resurselor, prin investitii sau vanzari de actiuni. Pe baza unei specializari, brokerul isi utilizeaza contactele si cunostintele legate de piata, selectand variantele cele mai potrivite pentru a atinge obiectivele clientilor. La fel procedeaza si agentul imobiliar: selecteaza tipul de locuinta pe care un client ar dori sa o cumpere, sau selecteaza cumparatori pentru o locuinta care urmeaza sa fie vanduta. Prin urmare, brokerul are rolul de legatura intre anumiti clienti, mijlocind cererea si oferta pe anumite piete.

In mod similar, asistentul care isi asuma acest rol de broker stabileste legaturi intre persoana asistata si  comunitate pentru a putea fi realizate obiectivele definite in cadrul contractului. Aceste activitati presupun o buna cunoastere a resurselor existente in comunitate, ca si a procedurilor prin care pot fi stabilite legaturi cu acele resurse (agentii si servicii sociale, organizatii neguvernamentale, voluntari, retele de sprijin etc.). Exemple: un asistent social intreprinde demersuri pentru ca un cuplu sa beneficieze de consiliere maritala; alt asistent depune eforturi in vederea gasirii unui loc de munca pentru un somer; alt asistent se ocupa de rezolvarea problemei locuintei pentru o familie u multi copii. Prin urmare, este vorba de stabilirea de legaturi intre cei asistati si diferitele categorii de resurse existente la nivelul comunitatii.

De regula, acest rol este asumat atunci cand exista o trimitere pentru a-l pune in relatie pe solicitantul de ajutor cu diferitele resurse.

Rolul de abilitator, presupune ca activitatile ce tin de interventie sa fie orientate spre asistarea solicitantilor de ajutor in vederea descoperirii propriilor lor resurse care sa le permita sa faca fata problemelor, ca si pentru a promova schimbarile necesare atingerii obiectivelor stabilite in cadrul contractului. Elementul distinctiv al acestui rol tine de faptul ca schimbarea se produce in urma eforturilor celui asistat; asistentul are responsabilitatea de a facilita schimbarea, de a-l stimula pe cel asistat sa realizeze schimbarea planificata.

Acest rol poate fi utilizat in procesul de descoperire a alternativelor. Caracteristica sa distinctiva tine de faptul ca schimbarea se produce ca efect al eforturilor celui asistat, orientate si supravegheate de practician.

Exemple:

asistentul abordeaza un grup de locuitori ai unui cartier, care exprima nevoia infiintarii unei gradinite pentru copii. Sunt identificati factorii care trebuie luati in considerare si sunt planificate etapele care trebuie parcurse pentru satisfacerea nevoii respective;

ajutorul acordat unui grup in vederea identificarii surselor interne de conflict sau a blocajelor care apar in realizarea obiectivelor, ca si a modalitatilor de depasire a acestora:

asistarea unei mame in identificarea problemelor aparute in relatia ei cu copilul, urmata de selectarea unor actiuni si activitati alternative, care sa permita rezolvarea acestora.

Acest rol presupune o relatie stransa cu persoana asistata. In cazul asumarii acestui rol, practicianul recurge la examinarea sentimentelor, a modelelor de relatii, la angajarea de discutii logice si la incurajare.

Rolul de educator (profesor) este axat pe furnizarea de informatii noi care sa permita persoanei asistate sa faca fata problemelor, precum si asistarea acesteia in exersarea unor noi deprinderi sau comportamente.

Exemple:

informatii furnizate parintilor cu privire la etapele specifice de dezvoltare a copilului;

modelarea modului de comunicare la nivelul unui grup de locatari, nemultumiti de lipsa de reactie a autoritatilor locale fata de una dintre solicitarile lor.

Este necesara o atentie deosebita la sensul cuvintelor si expresiilor folosite.

Exista mai multe similaritati ale acestui rol cu cel de abilitator; de pilda, ambele se orienteaza spre consolidarea abilitatilor persoanei asistate care sa-i permita schimbarea situatiei pe care o apreciaza ca necorespunzatoare. Insa, desi se suprapun intr-o anumita masura, exista si diferente:

rolul de abilitator este centrat pe asistarea celor in dificultate, pentru a-si mobiliza mai bine propriile resurse;

rolul de educator presupune introducerea de resurse aditionale in eforturile de a-l ajuta pe cel asistat.

In mod frecvent, sunt furnizate informatiile necesare luarii deciziilor. Acordarea de informatii trebuie sa fie clar delimitata de acordarea de sfaturi. Informatiile circumscriu date, cunostinte pe care cel asistat este liber sa le utilizeze sau nu, in timp ce sfaturile vizeaza varianta care ar fi cea mai potrivita pentru situatia celui asistat..

Informatiile furnizate il pot ajuta pe cel asistat sa faca fata problemelor si realitatii sociale cu care se confrunta. Totusi, sunt necesare cateva precautii:

asistentii sociali trebuie sa fie constienti ca informatiile pe care le ofera reprezinta doar o mica parte a experientei sociale disponibile la un moment dat;

informatiile trebuie sa aiba relevanta in raport cu problema comuna de rezolvat;

opiniile trebuie sa fie prezentate ca atare (ca opinii) si nu ca fapte.

Rolul de mediator.

Medierea presupune eforturi in vederea rezolvarii unor dispute aparute intre sistemul asistat si alte persoane sau organizatii.

Exemple:

cazul unui elev de liceu exmatriculat, pentru care se stabileste obiectivul reintegrarii scolare. Asistentul apare ca mediator intre acel elev si autoritatile scolare;

cazurile de divort;

medierea intre agresor si victima (dezvoltata mult in sistemele occidentale de probatiune).

Uneori se recurge la trimiterea catre un mediator specializat.

In perspectiva acestui rol, practicianul este implicat in asistarea persoanei si a partilor cu care aceasta se afla in disputa, pentru a gasi terenul comun pe care s-ar putea ajunge la rezolvarea conflictului. Sunt utilizate mai multe tehnici pentru ca valorile ambelor parti sa fie aduse la convergenta; se acorda sprijin pentru ca fiecare parte sa recunoasca legitimitatea intereselor celeilalte parti; sunt identificate interesele comune; este localizat conflictul la probleme specifice, la momente de timp si loc; este facilitata comunicarea intre parti.

Pot fi vizate si conflictele interne, aparute la nivelul unor familii, grupuri, organizatii.

Rolul de avocat.  

Ca avocat, asistentul devine purtatorul de cuvant al persoanei asistate, incercand sa-i prezinte cauza si sa pledeze in favoarea acesteia. El va aduce argumente, va negocia, va incerca sa manipuleze mediul in numele celui asistat.

Rolul de avocat difera de cel de mediator: in mediere, se depun eforturi pentru rezolvarea disputelor, prin inaintari si concesii ale ambelor parti. Cand este vorba de rolul de avocat, se depun eforturi pentru ca persoana asistata sa castige. Acest castig se refera la beneficiile la care persoana asistata este indreptatita in mod legal, dar pe care, din diferite motive, inca nu le-a putut obtine.

Rolul de avocat devine din ce in ce mai important in contextul sistemelor complexe, birocratice de protectie sociala, care fac dificil accesul la beneficii si prestatii.

Acest rol poate fi utilizat fara implicarea directa a celui asistat, de unde poate rezulta dependenta. De asemenea, uneori asistentul, dorind sa influenteze luarea unor decizii favorabile celui asistat, se poate implica in anumite demersuri, fara a avea un mandat clar din partea acestuia din urma (altfel spus, se trece dincolo de prevederile contractului).

Acestea sunt principalele tipuri de roluri pe care le asuma asistentul in procesul de realizare a interventiei. Unii autori mai adauga si altele. De pilda rolul de planificator social, intalnit cu precadere in dezvoltarea comunitara, unde practicianul initial colecteaza date despre o problema, apoi le analizeaza pentru a ajunge la cel mai corect mod de actiune. Pe aceasta baza elaboreaza un proiect, cauta surse de finantare si incearca sa armonizeze diferitele interese de grup.

Un alt rol ar fi cel de activist, care presupune eforturi in vederea schimbarii unor institutii, valori sau reglementari in favoarea unor categorii dezavantajate. Un asemenea grup este ajutat sa se organizeze si sa desfasoare activitati pentru promovarea schimbarilor considerate necesare (ex: miscarile in favoarea persoanelor cu handicap, pentru drepturile homosexualilor s.a.).

In legatura cu aceste roluri, se pot ridica doua intrebari:

a) Ar fi necesara o specializare a asistentilor sociali pentru asumarea unui singur rol? Un raspuns pozitiv ar invoca argumentul ca in orice domeniu este necesara o specializare, pentru a se putea vorbi de performante. Insa, raspunsul corect este cel negativ. Orice specializare ar limita competentele asistentului: el nu s-ar putea implica decat limitat in rezolvarea problemelor celui asistat. S-ar ajunge la situatia de a-si declina competenta in raport cu anumite probleme. Or, relatia in asistenta sociala se stabileste in virtutea unor dificultati de adaptare si integrare pe care le au anumite persoane; asistentul nu isi poate alege subiectii cu care va lucra. El trebuie sa dispuna de abilitati care sa ii permita selectarea si asumarea oricaruia dintre rolurile amintite. Fiecare corespunde unei anumite situatii.

b) Atunci cand lucreaza cu o persoana, asistentul isi asuma un singur rol, sau mai multe? Este evident ca pot fi asumate mai multe roluri, in functie de particularitatile problemelor pe care le prezinta solicitantul de ajutor. Uneori pot fi combinate elementele unor roluri diferite.