Personalitatea asistentului social

Personalitatea asistentului social

Relatia dintre cei doi actori care evolueaza in campul interactiunii, asistentul social si clientul, este una asimetrica: primul vine cu un statut superior determinat de insusi actul ajutarii pe care este chemat sa-l dea. Cel de al doilea spera ca in cadrul acestei relatii sa-si rezolve problem(a)ele, si prin insasi aceasta expectanta sa riste a deveni dependent de personalitatea celui care-l ajuta dar, in acest fel, sa rateze, in fapt, ceea ce se urmareste prin interventia asistentului social: imbunatatirea functionarii autonome a (sub)sistemului client.

Dupa cum remarca L.C. Johnson, asistentul social vine in relatia de ajutare cu:

- un stil propriu de viata;

- o anumita filosofie;

- un anumit cod moral si sistem de valori;

- avand anumite origini;

- cu o anumita experienta de viata;

- prezentand diferite categorii de trebuinte (Johnson, L.C.,1989, pp 103 -117)

Toate aceste componente se structureaza intr-un mod particular dand ceea ce numim personalitate (self). Este vorba despre un anumit sistem caruia ii este definitorie functionarea, ca atare se vorbeste de functionare personala.

Acest din urma concept presupune nu numai cunostinte despre propria personalitate (self), ci si cum acestea influenteaza functionarea personala: identificarea modului de a invata, a comunica cu altii, de a reactiona la anumite situatii, de a se percepe pe sine etc.

De remarcat pentru cei ce se formeaza ca asistenti sociali ca si in privinta celor aflati in diferite situatii de perfectionare profesionala: cunoasterea propriei persoane nu se realizeaza de la sine si nu este ferita de anumite pericole: este nevoie de timp (pentru a medita despre sine, a ne reculege, a ne pune intrebari de genul: cine sunt eu, ce doresc, am evoluat sau nu si, mai ales, imi sunt clare obiectivele pe care mi le propun in viitorul mai apropiat sau mai indepartat? etc.); este necesar a lua in considerare cum este perceputa persoana noastra de catre altii (chiar daca, uneori, aceasta perceptie nu este obligatoriu a fi pozitiva si poate,  uneori, sa nu fie numai agreabila). Important in acest demers este faptul de a ne accepta propria personalitate asa cum este si de a fi dispusi sa ne-o amelioram.

Cel ce incearca sa-si imbunatateasca functionarea propriei persoane trebuie sa previna riscurile perfectionismului, adica a unor standarde excesiv de ridicate care sa starneasca anxietate si descurajare in caz de esec. Dar, totodata, a lipsei de perspectiva, rutinei, evitarii efortului etc.

Putem analiza personalitatea asistentului social din perspectiva celui care ajuta.

Asistentul social ca persoana

care ajuta

Ideea se impune aproape ca un postulat. Ea apare drept firul rosu al intregii lucrari de fata. Chiar de la inceput am mentionat ca grija ca oamenii sa se ajute intre ei la vremuri de restriste o regasim in Codul lui Hammurabi, cu aproape patru milenii in urma, de asemenea, Philanthropya la grecii antici, annona civica la romani, iubirea crestina ca argument pentru ajutarea aproapelui si apoi intreaga civilizatie europeana fundamentata crestin, zakatul, taxa de purificare pentru ajutarea saracilor la musulmani, toate ca demers empiric. Apoi in privinta asistentei sociale ca profesie si din ce in ce mai mult ca demers fundamentat stiintific ce urmareste ajutarea, rolul de a-i ajuta pe oameni imputernicindu-i, necesitatea unor deprinderi de a ajuta etc. In ciuda acestor sublinieri sau tocmai datorita lor se impune a preciza cum se prezinta actorul care trebuie sa realizeze managementul ajutarii.

Asistentul social este cel care isi poate folosi eficient propria persoana in relatiile cu altii - aceasta este considerata principalul sau instrument utilizat in activitatea sa profesionala - pentru a intruni trebuinte si a rezolva probleme cat mai adecvat, punand accent tocmai pe aceste trebuinte si pe functionarea sociala.

Se apreciaza ca persoana care ajuta:

- este sensibila la preocuparea pentru altii;

- are o baza de cunostinte teoretice, aplicate in practica;

- impartaseste valori personale si profesionale;

- are un punct de vedere privitor la natura schimbarii;

- poseda priceperi cognitive si interactive.

Ne aflam in fata unor exigente privind profesia de asistent social. Cum se particularizeaza aceste repere profesionale in cadrul concret al unor personalitati - cu atributele de individualitate, diversitate, unicitate, concret etc.?

Exista mai multe descrieri ale persoanei care ajuta. Le vom mentiona pe cele trecute in revista de L. C. Johnson.

Sistemul de convingeri este o caracteristica importanta. O persoana care ajuta are convingerea ca oamenii sunt:

- mai mult capabili decat incapabili;

- mai mult prietenosi decat neprietenosi;

- mai mult respectuosi decat nerespectuosi;

- mai mult motivati intern decat extern;

- mai mult dependenti decat independenti

- caritabili, nu indiferenti.

Asistentii sociali eficienti au descoperit ca convingerile sunt importante. Ei se vad pe sine ca o persoana:

- identificata cu oamenii;

- adecvata;

- increzatoare;

- respectuoasa.

Pot fi mentionate si alte trasaturi suplimentare ale persoanei care ajuta:

- sa dea mai multa libertate decat sa controleze;

- preocupati de probleme mai ample decat de unele mai restranse;

- mai mult sa se marturiseasca decat sa se ascunda;

- mai cu seama implicati decat instrainati;

- orientati mai mult in procesualitate, desfasurare, decat in spre scopuri;

- preponderent altruisti decat narcisisti.

Asistentii sociali abordeaza problemele din punct de vedere uman mai mult decat cel al lucrurilor, al perceptiei mai mult decat o abordare obiectiva. (Johnson, L. C.,1989 p. 117)

Maturitatea privita in lumina capacitatilor creatoare, a dorintei de a ajuta, a curajului, sensibilitatii, sunt, de asemenea calitati considerate reprezentative pentru cel care ajuta. O persoana matura va fi mai putin preocupata de propriile probleme ale vietii, fiind capabila sa experimenteze, sa riste si sa-si daruiasca din propria persoana altora.

Intre calitatile asistentului social ca persoana care ajuta se cade sa mai mentionam indemanarea in comunicare, abilitatea de a exprima sentimente, abilitatea de a se confrunta cu altii in mod constructiv si capacitatea de a risca in favoarea altora.

Este interesant de remarcat faptul ca asistentii sociali sunt vazuti ca personalitati foarte puternic implicate in calitatea lor de persoane care ajuta. Astfel, dupa unii, asistentul social este mai degraba o persoana care exercita influenta decat una care utilizeaza anumite tehnici. Acest lucru inseamna ca asistentul social care isi utilizeaza propria persoana (selful) reprezinta factorul major in ajutare. Tehnicile devin utile doar atunci cand este pusa in joc propria persoana.

Asistentul social nu este un om rece si obiectiv care mai mult cunoaste decat simte, nici o persoana puternica ce vrea sa se simta superior sau sa placa. El nu este un om care si-a rezolvat propriile probleme, detinand toate solutiile moralizatoare. Nu se teme de sentimente, nici ale sale, nici ale altora. Intelegerea sa nu este doar intelectuala ci are si un aspect emotional, sentimental, care duce la un raspuns sensibil si realist la trebuintele umane. Nu este impulsiv si isi cunoaste propriile sentimente. In procesul de ajutare este responsabil pentru propriile probleme. Dezvolta empatie, este un facilitator, comunica eficient, concret ti specific.

2. Responsabilitatea si autoritatea

Sunt doua atribute importante ale asistentului social. De subliniat ca asistentul social nu este responsabil de comportamentul clientului sau. Acesta din urma trebuie sa fie responsabil el insusi. Care este natura responsabilitatii asistentului social? El trebuie sa se implice cu propria persoana (self), sa creeze un climat favorabil procesului de ajutare. Asistentul social si clientul isi impart responsabilitatea. Neutilizarea oportunitatilor de catre client nu cade in responsabilitatea asistentului social.

Clientul vede in asistentul social o persoana cu autoritate parentala, cu putere fantasatica si magica. Important ca asistentul social sa recunoasca acest lucru. Negarea autoritatii atribuite de client asistentului social nu este folositoare. Preferabil ca asistentul social sa examineze impreuna cu clientul natura exacta a acestei autoritati. Cel ce asteapta ajutorul sa nu impuna standarde neadecvate, sa recunoasca asteptarile sale nerealiste, sa incerce sa se autodetermine.

Unele functii ale asistentului social implica o anumita autoritate legala. Este vorba despre servicii pentru protectia copiilor, a persoanelor in varsta precum si a celor ce prezinta tare psihice, neavand discernamant. Asistentul social trebuie sa invete sa se simta confortabil cu autoritatea atribuita.

Rolul asistentului social este acela de a ajuta clientul sa inteleaga nu numai dreptul sau la autodeterminare, ci si responsabilitatea sociala. Autodeterminarea este limitata de responsabilitatile sociale. El trebuie sa-si foloseasca autoritatea pentru a ajuta clientul sa‑si inteleaga consecintele comportamentului. Tot asistentul social trebuie sa accepte responsabilitatea in privinta celor care nu se pot proteja singuri, adica pentru victimele diferitelor categorii de abuzuri.

Pentru a putea actiona, un asistent social trebuie sa-si dezvolte priceperi. Fiind vorba, in principal, despre o activitate de ajutare, ne vom referi la priceperi de ajutare. Acestea sunt:

- priceperi in ceea ce priveste intelegerea, atat intelegerea persoanei aflata intr-o anumita situatie, cat si ajutarea unei persoane sa se inteleaga pe ea insasi. Este vorba despre priceperi de a asculta, de a sprijini clientul sa se exprime, de a reflecta asupra celor discutate, de a se confrunta cu realitatea unei anumite situatii etc.

- priceperi necesare in asigurarea unui climat ce favorizeaza relatia de ajutare: priceperea de a face un om sa se simta confortabil intr-o situatie noua sau straina, interventia in situatie de criza, crearea unui climat confortabil fizic si emotional;

- priceperi in activitatea centrata pe problemele clientului: priceperi in rezolvarea problemelor pe care le prezinta clientul, a planificarii, a elaborarii strategiilor etc.;

- priceperi necesare in comunicarea cu alte persoane: de a asculta, comunica, a utiliza parafraza, a verifica perceptii, a incuraja, a raspunde la sentimente, de a interpreta si informa.  

TEME DE REZOLVAT

1. Scrieti un eseu de 2 pagini cu urmatoarea tema:

In ce consta fortele persoanei care ajuta?

2. Folosind introspectia, ca metoda de cunoastere, scrieti un eseu de 2 pagini cu tema:

Cum voi deveni un bun asistent social

3. Faceti un tabel cu patru coloane in care sa mentionati:

a. ce calitati posed pentru a deveni un bun asistent social

b. cum imi pot perfectiona calitatile mele pentru a deveni un bun    asistent social

c. ce neajunsuri personale ma pot impiedeca sa devin un bun asistent social

d. cum imi pot inlatura eventualele neajunsuri care ma impiedeca sa devin un bun asistent social

Eventual, daca intampinati dificultati, pentru inceput rezumati-va doar la unele dintre aceste criterii, pe parcursul timpului, cunoscand mai bine profesia de asistent social si cunoscandu-va mai bine, putand reveni

si asupra celorlalte.

INTREBARI

1. Profesiunea de asistent social ajuta oamenii sa-si schimbe:

a. convingerile religioase

b. convingerile politice

c.functionarea sociala

2. Un asistent social trebuie:

a. sa lupte intotdeauna pentru obiectivele politice pe care si le propun guvernele

b. sa fie orientat spre actiune

c. sa nu se amestece in problemele politice

3. Asistentii sociali sunt niste profesionisti idealisti si naivi deoarece:

a. nu cunosc realitatea sociala

b. pot intra in conflict cu cei care decide politicile sociale

c. ambele raspunsuri sunt gresite

4. O persoana care ajuta are pretentia ca oamenii sunt:

a. mai mult incapabili decat capabili

b. mai mult nepritenosi decat prietenosi

c. mai mult respectuosi decat nerespectuosi

5. Asistentul social este mai degraba o persoana care exercita influenta decat una care utilizeaza anumite tehnici. Afirmatia este:

a. corecta

b. incorecta

c. imprecisa

RASPUNSURI

1c, 2b, 3c, 4c, 5a

BIBLIOGRAFIE

Manea, Livius(2008) , Interviul in practica asistentei sociale, Editura Universitatii din Bucuresti.

Krogsrud Miley, Karla, O'Melia Michael, DuBoi, Brenda(2006) , Practica asistentei sociale Editura Polirom, Iasi, pp. 54-75.

Prelici Viorel (2003) Aspecte metodologice si abordari in asistenta sociala, Editura Mirton, Timisoara.