Grupul de suport - asistenta sociala

GRUPUL DE SUPORT - ASISTENTA SOCIALA

Definire

In practica asistentei sociale, grupul de suport este utilizat de catre specialisti ca o forma de interventie sociala care presupune participarea benevola si structurata a unor persoane la dezbaterea si identificarea unor solutii la anumite probleme commune. Scopul utilizarii acestei tehnici este de a se oferi reciproc informatii, sfaturi, incurajare si suport emotional. De cele mai multe ori, aceste intalniri au scop terapeutic si sunt coordonate de catre un specialist in domeniul psiho-social care impreuna cu membrii grupului reglementeaza regulile si normele interne de functionare.

Grupul de suport se manifesta practic sub diferite forme, in functie de caracteristicile membrilor care il formeaza si de problema care urmeaza sa fie dezbatuta in cadrul acestuia. Cu toate acestea, in cele mai multe dintre studiile de specialitate realizate in acest domeniu pana in prezent, se regasesc doua mari tipuri de grupuri de suport:

Grupul de suport cu scop terapeutic

Grupul de suport profesional

Grupul de interventie comunitara

1. Grupul de suport cu scop terapeutic uzeaza de obicei de metode si tehnici standardizate de evaluare si interventie psiho-sociala si urmaresc un scop bine conturat, dar care are libertatea de a se reformula in functie de caracteristicile membrilor grupului si de dinamica problemei pe care acestia au consimtiti sa o dezbata impreuna. In cazul acestor grupuri de suport, moderatorul este reprezentat de cele mai multe ori de catre un asistent social sau/si un psiholog/terapeut.

Acest tip de grup de suport reprezinta o strategie de interventie adresata indivizilor care manifesta probleme de natura emotionala si de neadaptare la mediul social. In aceasta situatie terapeutul formaza un grup din doua sau mai multe persoane care manifesta aceeasi problema si elaboreaza un plan de desfasurare a intalnirilor, dar si un plan separat de interventie pentru fiecare participant. Acestia din urma sunt rugati si stimulati sa-si impartaseasca problemele cu alti membrii ai grupului, sa identifice posibilitati de rezolvare a problemelor si sa realizeze transfer de informatii si opinii despre resursele si tehnicile necesare. Impartasirea anumitor emotii si sentimente se realizeaza sub controlul direct al coordonatorului pentru a nu permite aparitia unor conflicte interpersonale intre membrii grupului. Forma standard de grup terapeutic este de 6 - 8 persoane care impreuna cu un terapeut se intalnesc periodic intr-un anumit loc pentru sedinte de maximum 90 de minute.

2. Grupul de suport profesional reprezinta o forma a grupului de suport, avand aceleasi reguli privind durata, marimea, persoana care modereaza, numai ca in acest caz membrii grupului sunt reprezentati de profesionisti din domeniul socio-psiho-medical (grupuri de asistenti sociali, psihologi, medici). Scopul acestor intalniri este acela de a dezbate anumite probleme intalnite in practica profesionala si de a identifica posibile solutii la cazuri sociale, strategii de interventie, metode specifice, etc. In acelasi timp, acest tip de grup functioneaza ca o forma a suport psiho-emotional reciproc al membrilor. Ex.: grupuri de suport ale asistentilor sociali comunitari organizate periodic, intalnirile asistentilor sociali si medicilor in domeniul prevenirii / terapiei HIV/SIDA.

3. Grupul de interventie comunitara reprezinta o forma de interventie comunitara prin intermediul unor grupuri de interes formate din membri ai comunitatii cu pregatire in diferite domenii de activitate si care reprezinta anumite pozitii de lideri locali (lideri formali si informali). Acestia respecta regulile de grup si actioneaza pentru a rezolva anumite probleme specifice ale comunitatii din care fac parte (probleme de natura sociala, economica, ecologica, etc.). Aceste persoane actioneaza benevol, completand si sprijinind activitatile administratiei publice locale, fara a emite insa acte juridice. Un grup de interventie comunitara este de obicei format din functionari publici (sercretarul primariei, primarul, asistentul social), politist, medic, preot, gospodari ai satului (lideri informali), profesori, invatatori, etc. Ex.: grup de interventie in situatii de calamitati naturale, grup de interventie pentru implementarea unor programe sociale, economice, ecologice, etc.

In ultimii ani, in tarile cu traditie in practica asistentei sociale s-a dezvoltat conceptul de "autosustinere comunitara" care reprezinta un proces de implicare a voluntarilor si a altor cetateni din comunitate in luarea deciziilor la nivel local, in dezvoltarea unor servicii adresate diferitelor grupuri sau indivizi defavorizati sau in elaborarea unor strategii de dezvoltare durabila. Acest proces include descentralizarea responsabilitatii si controlului din partea statului sau a agentiilor private cu capital extern comunitatii.

Caracteristici

limitele numerice ale unui grup de suport sunt intre 5 si 15 persoane; pentru o cat mai mare eficienta grupul trebuie sa fie format din 7 pana la 10 persoane;

este format din persoane care se confrunta cu aceeasi problema;

actorii principali sunt liderii formali si informali din comunitate (preot, invatator, medic, director de scoala, primarul, familiile instarite) sau indivizi care prezinta probleme comune cu substrat psiho-emotional;

reprezinta o resursa permanenta pentru comunitate;

are caracter temporar si este creat voluntar;

membrii respecta confidentialitatea in cadrul grupului;

se trateaza situatii specifice fiecarui membru cu aceeasi atentie/efort/intensitate;

grupurile de interventie comunitara functioneaza la nivelul comunitatilor in care au fost create si cauta solutii la problemele cu care se confrunta comunitatea respectiva;

scopul infiintarii acestor grupuri nu este acela de a promova ideea de leadership, dar in acelasi timp promoveaza si valorizeaza orice opinie exprimata;

In general, responsabilitatea sau initiativa crearii unor astfel de grupuri de suport revine specialistilor in domeniul psiho-social, iar in mediul rural aceasta raspundere revine exclusiv asistentului social comunitar. In mod strategic, comunitatile rurale in Romania beneficiaza in prezent de grupuri de sprijin comunitar care au fost infiintate pe langa primarii la initiativa autoritatilor locale si centrale in domeniul protectiei copilului aflat in dificultate.

O particularitate aparte o reprezinta faptul ca grupul de suport, indiferent de tipul sau, se aplica doar atunci cand doua sau mai multe persoane se confrunta cu aceeasi problema si nu in cazuri particulare. Pentru acestea din urma se utilizeaza metoda "retelelor de sprijin" care reprezinta o metoda de interventie centrata pe individ cu o actiune directa asupra problemei acestuia.