Forme ale violentei in familie

Forme ale violentei in familie

Violenta in familie poate fi definita ca un pattern de control coercitiv caracterizat prin folosirea comportamentelor abuzive fizice, sexuale sau emotionale.

Violenta in familie include: violenta fizica, rele tratamente aplicate minorului, limitarea independentei partenerului, nerespectarea drepturilor, sentimentelor, opiniilor, expectantelor partenerului, violenta intre frati, abuzul si violenta asupra membrilor varstnici ai familiei etc.

1. Abuzul fizic este vatamarea sanatatii fizice a unei persoane (dar si amenintarea cu aceasta) produsa neaccidental de un agresor. Ea consta din gesturi si lovituri adresate unei persoane, producandu-i durere sau menite sa distruga bunurile ei

Abuzul fizic consta in atingeri sau contacte fizice dureroase indreptate asupra victimei sau celor dragi victimei: copii, parinti, frati; si, de asemenea, consta in intimidarea ei fizica. Violenta fizica incepe cu gesturi si lovituri care tintesc victima si pot duce pana la crima

Abuzul fizic ia multe forme, incluzand: impingerea, plesnirea, trasul de par, rasucirea bratelor, provocarea de vanatai, desfigurare, contuzii, arsuri, batai, lovituri de pumn, aruncarea in victima cu diverse obiecte, folosirea armelor, izbirea de pereti si mobila

Gradul abuzului difera in functie de vatamarea produsa victimei, putand ajunge uneori pana la provocarea de rani grave, care necesita spitalizarea sau conduc la deces

Violenta fizica include si distrugerea bunurilor care apartin victimei sau pe care cei doi parteneri le stapanesc si le utilizeaza impreuna.

Abuzul poate avea ca rezultat fracturarea oaselor, producerea unor serioase rani sau desfigurari

Din nefericire pentru multe femei, viata lor se afla intr-un pericol real si constant.

Abuzul fizic este cea mai frecventa forma de abuz.

"Vom vorbi despre maltratare fizica atunci cand ne referim la pedepse corpoarale  care duc la alterarea grava a sanatatii si a dezvoltarii copilului"(Serban Ionescu,2001)

Categoria copiilor abuzati fizic ii include pe cei care au fost raniti in mod deliberat, precum si cei raniti datorita insufucientei supravegheri.In cazul abuzului fizic urmele sunt vizibile si merg de la simple vanatai, zgarieturi, pana la oase rupte sau desprinderi ale membranei arahnoidiene asa cum apare"sindromul copilului scuturat". Situatia poate sa fie complicata datorita faptului ca vatamarile cele mai grave nu au in mod necesar nici un semn exterior, cum sunt scuturarile puternice ale copilului de varsta mica, care pot duce la un efect de biciuire a capului. De asemenea caderile sau loviturile la cap duc la seriose vatamari ale creierului, chiar daca acestea nu sunt observabile din exterior, vatamari ce au consecinte negative asupra sanatatii copilului.Sechelele pot de multe ori sa nu fie evidente decat tarziu, iar atunci sa nu fie asociate cu abuzul.Astfel copilul este lasat sa se adapteze si sa faca fata singur acestor experiente abuzive care vin din partea celor care considera ca ar trebui sa il protejeze. Spaima trece, vanataile dispar, iar oasele se sudeaza.Traumele raman. Copilul traieste mai departe in incertitudinea si anxietatea unui nou abuz.Neincrederea atmosfera emotionala din casa si atitudinile parintilor sunt inca prezente, iar toate acestea il duc pe copilul abuzat fizic intr-o stare confuza, contradictorie.

Copilul invata sa se perceapa si sa se autocontroleze ca un "copil rau" care nu merita dragoste si ingrijire.Se asteapta sa fie respins si va incerca sa se apere folosindu-si toate eforturile pentru a evita starnirea furiei celor mari.Copilul traieste zilnic in aceasta situatie, la diferite nivele de constientizare. De la o zi la alta copilul se obisnuieste ca adultul il abuzeaza si il neglijeaza fiind nvoit sa isi dezvolte anumite strategii de supravietuire.

Femeia reprezinta victima directa cel mai frecvent intalnita in cazul abuzului in familie, iar copiii sunt tinte indirecte, cel mai des folosite ca pretexte de abuz psihic indreptat tot asupra femeii.

Conceptul de abuz asupra femeii in familie cuprinde o varietate de agresiuni ale partenerului - sot, fost sot, concubin, iubit sau prieten, in care sunt incluse: abuzuri fizice repetate, agresiuni sexuale pana la viol marital, amenintari, abuzuri verbale, distrugerea bunurilor, urmarirea, alungarea din locuinta, degradarea si umilirea, izolarea de prieteni si familie, control coercitiv asupra aspectelor importante ale sigurantei vietii, cum ar fi: banii, mancarea, sexualitatea, viata sociala, infatisarea, transportul, locul de munca, religia si, in general, asupra accesului la orice forma de ajutor la care femeia ar putea recurge la nevoie

Toate formele de violenta au componente si consecinte psihologice asupra victimei. Anumite forme de maltratare au, insa, ca instrumente tocmai mijloacele de natura psihologica.

2. Abuzul psihologic (emotional) este cel mai des intalnit si se regaseste ca parte componenta a tuturor formelor de abuz.

Desi preceda si acompaniaza celelalte forme de abuz, acesta se poate manifesta si izolat, prin: injurii, amenintari, intimidari, uciderea animalelor domestice preferate, privarea de satisfacerea nevoilor personale esentiale (mancare, somn etc.).

Daca aceasta violenta pare mai putin dura, mai usor de suportat de victima, efectul trairii ei de durata este dezastruos la nivelul stimei si increderii de sine a victimei.

Formele de abuz psihologic mai des intalnite sunt: izolarea victimei (legarea, incuierea ei in diferite spatii inchise, in pivnita etc.); neacordarea raspunsurilor emotionale; terorizarea ei si refuzul de a-i acorda ajutor la solicitarea acesteia; degradarea ei; exploatarea ei sau folosirea ei ca servitor; coruperea ei morala prin amenintari sau terorizare

Din punct de vedere psihologic, exista o varietate de situatii abuzive, cum ar fi: ironii si jocuri rautacioase, umilire, ignorare, gelozie, amenintari, terorizari, izolare, blamarea victimei, etichetarea, impunerea dependentei, lovirea peretilor sau a meselor cu pumnul de catre parteneri. Imaginea de sine se construieste la confluenta cu ceea ce cred ceilalti despre tine, ce crezi tu despre ceilalti si ce crezi tu despre tine

Abuzul emotional nu se refera la intamplarile izolate de respingere care pot fi intalnite in marea majoritate a familiilor.Fiecare dintre noi poate fi distant si iritat cate odata si in aceste momente trecem cu vederea nevoile copilului si acordam prioritate nevoilor noastre.

Categorizarea diferitelor forme de abuz emotional poate fi facuta pe baza tipului de situatie la care copilul este expus.Mitch Witman distinge urmatoarele forme de abuz emotional(apud Ionescu 2001): respingerea, ignorarea, terorizarea, exploatarea, izolarea coruperea, si degradarea copilului.

Respingerea si izolarea se refera la respingerea activa sau mai putin activa a dovezilor de afectiune.

Terorizarea copilului consta in adresarea unor amenintari, care pot avea si scopul de a linisti copilul dar care au consecinte mult mai profunde si mai grave decat isi pot imagina parintii copilului"daca mai plangi aici te las", sau nevinovata si frecventa amenintare"daca mai facinu te mai iubesc"Kari Killen sustine ca amenintarile cu separarea sunt mai daunatoare decat adevarata separare(Killen, 1998).

Exploatarea consta in utilizarea copilului pentru satisfacerea nevoilor adultului.In cultura noastra se petrece adesea exploatarea copilului mai mare daca este fetita pentru a-i ingriji si ai creste pe cei mici, iar la tara se practica exploatarea copilului pentru treburile gospodaresti.Aceasta duce adesea la sacrificarea obligatiilor ducand asfel la o crestere a fenomenelor de esec scolar, abandon si analfabetism.

Coruperea este o forma de abuz emotional in care imoralitatea adultului are influenta negativa asupra moralitatii copilului, prin oferte care il tenteaza pe copil.Parintele care trimite copilul sa ii aduca o sticla de bautura si care invinge negativismul copilului prin promisiunea restului de bani pentru a-si cumpara bomboane corupe copilul.

Despre degradare vorbim atunci cand copilul este tratat ca si inferior, umilit si depreciat, privat de demnitate.

Toate aceste forme de abuz sunt insotite de regula de cuvinte umilitoare si jignitoare care luate in sine sunt o forma de abuz emotional:abuzul verbal.

Trebuie de asemenea luati in considerare si copii celor care consuma alcool, droguri sau alte substante ai caror parinti sunt prea preocupati de propria lor lume, de propriile lor nevoi si placeri incat nu mai pot avea grija de ei.

Femeia a carei imagine de sine, sub presiunea violentei partenerului, este afectata si devalorizata, devine neputincioasa in a-si reorganiza viitorul, foarte multe dintre aceste victime ajungand in atentia medicilor psihiatri din cauza aparitiei unor boli nervoase

Abuzul emotional cuprinde sase componente importante

a) frica: femeile abuzate se afla intr-o continua teama cu privire la siguranta lor fizica sau psihica: tratamentul abuziv sau iminenta unui atac determina o intensa senzatie de teroare si frica generata de potentialele raniri sau chiar de pericolul mortii;

b) depersonalizarea: apare cand atitudinea si comportamentul partenerului o determina pe femeie sa se considere un obiect fara energie, resurse, nevoi sau dorinte;

c) privarea: este o experienta obisnuita pentru femeile abuzate, ca rezultat al cererilor si controlului exercitat de partenerul abuzator iar, in acest sens, privarea economica si cea sociala sunt formele cele mai des intalnite;

d) supraincarcarea cu responsabilitati: este una dintre cele mai subtile si mai dificil de identificat pentru femeile care o experimenteaza. Supraincarcarea este suportata de femei zi de zi, cand acestea isi consuma energia pe plan emotional si fizic pentru a-si mentine relatia si familia, fara nici o compensare a efortului si energiei de catre parteneri;

e) degradarea: cuprinde o varietate de atitudini ale partenerului: femeilor li se spune in mod repetat ca sunt proaste, urate, mame nepricepute, ca nu se ridica la nivelul asteptarilor din punct de vedere sexual, ca sunt incompetente;

f) distorsionarea realitatii subiective: consta in punerea sub semnul intrebarii de catre abuzator, a perceptiei femeii fata de realitate.

3. Abuzul sexual incepe cu comentarii degradante la adresa femeii si continua cu atingeri neplacute si diverse injurii provocate victimei in timpul sau in legatura cu actul sexual.

Violul marital este o forma de violenta sexuala pe care femeia o suporta adesea, suferind in tacere, platind tribut normelor sociale care considera ca relatiile intime sunt, in primul rand, un drept al barbatului, un teritoriu unde el este stapanul care decide; aceasta mentalitate determina femeia sa nu vorbeasca despre suferinta ei.

Abuzul sexual reprezinta fortarea si obligarea victimei sa participe la activitati de natura sexuala, care servesc obtinerea placerii de catre persoana care comite agresiunea.

Formele de abuz sexual sunt variate si se pot clasifica in acte sexuale cu sau fara contact sexual genital, oral sau anal.

Dintre formele de abuz sexual mentionam: hartuirea sexuala, cu formele sale de propuneri verbale, gesturi sau atingeri de tip sexual, obscen dar, mai ales, cu amenintari in cazul refuzului; comportamentul exhibitionist, manipularea organelor sexuale ale victimei sau obligarea acesteia de a manipula organele sexuale ale agresorului; intruziunea unor obiecte in organele sexuale, penetrarea sexuala pe cale anala, genitala sau orala si exploatarea sexuala

Formele de abuz sexual cel mai greu de incriminat sunt cele care au loc in familie.

Este greu de estimat incidenta acestui fenomen mai ales datorita faptului ca nu este raportat de obicei datorita mentalitatii parintilor sau persoanelor care le ingrijesc,conform carora trebuie pastrat secretul presiunilor execitate de abuzator.

"abuzul sexual este implicarea copilului sau adultului imatur intr-o activitate sexuala(agresiune sau exploatare sexuala)pe care el nu o intelege pe deplin pentru ca nu este pregatit din punct de vedere al dezvoltarii si fata de care nu poate sa isi dea un consimtamant adevarat, acte care violenteaza sau incarca regulilesi tabuurile sociale"(Muntean 2001)

Copii pot fi abuzati sexual incepand cu varste foarte mici, adultul folosindu-se de ei pentru a-si satisface nevoile sexuale.Poate fi vorba nu doar despre intromisiunea vaginala sau anala, ci si despre sex oral, pipait, msturbare, sodomie si folosirea minorului in scop obscen.

Activitatile sexuale intre copii pot fi asimilate, diferenta de varsta sau de putere este semnificativa.

Copilul este supus unei relatii de dependenta culpabilizatoare in care el trebuie sa pastreze tacerea in ce priveste abuzurile sexuale sub amenintarea ca va crea probleme abuzatorului sau ca nu va mai fi iubit. Varsta copilului nevoia sa de atasament, vulnerabilitatea il obliga pe acesta la tacere si permite repetarea abuzului timp de poate mai multi ani. Impactul abuzului sexual depinde de identitatea abuzatorului(un abuz intrafamilial este mult mai daunator decat un abuz extrafamilial), de varsta copilului si de caracteristicile episoadelor de abuz sexual.

Incestul este relatia sexuala dintre un subiect si un partener cu care se afla intr-o relatie de rudenie biologica apropiata,tata, mama, bunici, sora sau frate.In functie de mediul cultural in care traieste, prin extindere vorbim de incest atunci cand este vorba despre un parinte adoptiv sau un parinte vitreg. Se disting trei tipuri principale de incest; incest tata-fiica cel mai frecvent(intre 75-90% din cazurile cunoscute) incestul mama-fiu si incestul frate-sora. In cazurile de incest tata-fiica mama poate fi complice voluntar sau involuntar preferand sa ignore semnalele ficei si continand sa taca de teama destramarii familiei si a consecintelor care pot aparea(reprobarea generala instabilitate financiara si insecuritate)

Abuzul sexual in cadrul familiei sau in cadrul retelei familiale se intampla mai rar sa fie violent, de fapt pedofilia nu prea este asociata cu violenta, persoanele pedofile sunt in general senzuale si protectoare.Cu toate acestea abuzul este traumatizant din punct de vedere emotional, existand posibilitatea ca abuzul sa devina violent daca evolueaza din "joc" in intromisiune. Abuzul poate continua pana in momentul in care copilul este capabil sa evadeze din aceasta situatie sau pana cand cineva isi da seama de ceea ce se intampla si pune capat. Un aspect confuz si inspaimantator al acestui tip de abuz, este secretul pe care trebuie sa il tina si sentimentul complicitatii care il domina.

Abuzul sexual are loc aproape intotdeauna in absenta oricaror martori, ceea ce ingreuneaza si mai mult incriminarea agresorilor.

In lipsa unei persoane de sprijin care sa manifeste o pozitie foarte hotarata in favoarea victimei, aceasta poate ajunge, in mod repetat, la cheremul agresorului