Consilierea persoanelor cu dizabilitati

Datorita dizabilitatilor de natura fizica sau mentala, aceasta categorie de clienti este izolata ca efect al etichetarii, mentalitatilor si a dificultatilor pe care le intampina in integrarea in societate. Din acest punct de vedere, consilierul trebuie sa fie informat in privinta conditiilor de mediu social in care traieste clientul cu dizabilitati. Datorita perceperii distorsionate a persoanelor cu dizabilitati, caracteristicile anumitor cazuri sunt generalizate de catre membrii comunitatii si atribuite tuturor persoanelor cu dizabilitati. Consecinta consta in perceperea persoanelor cu dizabilitati ca fiind marcate de limite importante, altele decat cele care decurg din problematica specifica.

Unul din obiectivele specifice ale consilierii persoanelor cu dizabilitati consta in decelarea influentelor negative ale mediului si izolarea factorilor supraadaugati de nevoile reale, specifice, ale clientilor.

Eficienta in consilierea persoanelor cu dizabilitati este rezultatul cunoasterii de catre profesionist a urmatoarelor aspecte:

- legislatiei, programelor, facilitatilor, resurselor specifice alocate acestei categorii de populatie;

- metodelor de diagnostic si de clasificare a dizabilitatilor;

- caracteristicilor diferitelor etape ale dezvoltarii si obstacole intampinate de persoanele cu dizabilitati;

- modelelor invatarii in cazul persoanelor cu dizabilitati si resursele necesare aplicarii acestora.

In cazul asistentei sociale destinate personaelor cu handicap, aplicarea modelelor de consiliere trebuie facuta cu precautie, tinandu-se seama in primul rand de categoria handicapului in care se incadreaza persoana.

Astfel, la persoanele cu handicap mental se pot aplica cu dificultate strategiile de inteventie bazate pe teoria psihanalitica, din cauza lipsei de colaborare a acestora, determinate de nivelul intelectual scazut. Situatia este complet diferita in cazul persoanelor cu handicapuri senzoriale, unde pot fi folosite cu succes elemente din teoria psihanalitica, atat pentru evaluarea clientului, cat si in realizarea proiectului de interventie in asistenta sociala. La persoanele cu handicapuri fizice este bine sa se tina seama in evaluare si proiectarea procesului de ajutor, de sentimentul de inferioritate, combinat cu dorinta de putere accentuata conform teoriei lui Adler. La persoanele cu tulburari de comportament, in urma aplicarii unor tehnici psihanalitice, in cadrul interventiei se pot stabili o serie de cauze ale acestor tulburari in urma unei traume complexe din copilaria subiectului.

Din teoria psihanlitica provine si un model de abordare psiho-sociala elaborat de Woods si Hollis, apud D.V.Popovici care plaseaza o serie de elemente sub influenta mediului, dand nastere, astfel celebrului sistem de analiza bio-psiho-socio-cultural.

Factorii acestui model de analiza, cu larga aplicabilitate practica sunt urmatorii:

Factorii biologici:

-adolescenta ca dezvoltare fizica,

-ereditatea,

-comportamentul dependent

Factorii psihologici

-trasaturile de personalitate

-dezvoltarea emotionala

-toate caracteristicile adolescentei pe coordonatele ei psihologice,

-dezvoltarea cognitiva

Factorii sociologici

-informatiile despre familie,

-grupul de varsta, (grupul de prieteni),

-anturajul

-integrarea in scoala,

-conditiile de locuit

Factorii culturali

-educatia, religia, apartenenta etnica, traditii, obiceiuri,

-prejudecati, stereotipurile existente in societate

Factorul cultural este influentat, in primul rand de cutumele, normee si valorileunei societati.

In asistenta sociala, investigatia incepe in momentul in care clientul se afla in criza. Pentru exemplificarea modului de utilizare a modelului psihosocial prezentam urmatorul studiu de caz.

A.M.este o persoana cu handicap fizic, in varsta de 19 ani,este casatorita si are un copil de un an si acum este insarcinata, urmand sa nasca peste 6 luni. Sotul este somer, consuma frecvent alcool si are manifestari violente repetate. Singura relatie buna a ei este cea cu mama. A:M. ia in considerare posibilitatea unui avort pentru a numai duce pe lume inca o personaa cu handicap. A.M. apeleaza la asistentul social in cadrul unui cabinet de planificare familiala si acuza faptul ca nu isi mai suporta sotul si nici copilul pentru ca o leaga de sot.

Analiza celor 4 categorii de factori, in acest caz prezinta urmatorul tablou.

Factorii biologici:

-adolescenta, 19 ani, gravida, ereditate afectata

Factorii psihologici

-adolescenta tarzie, momentul de criza, relatia mama-copil

Factorii sociologici

-casatorita, relatie buna cu mama, dependenta de mama,

-f amilie cu probleme(alcoolism, violenta)

Factorii culturali

-prejudecata ca nu-si suporta copilul pentru ca o leaga de sot.

Mecanismele defensive utilizate de client sunt urmatoarele:

-proiectia, regresia, refularea sentimentelor materne

Nevoile principale sunt:

-de refulare si stabilizare emotionala,

-de securitate fizica,

-de protectie

Starile psihice posibile, prin care poate trece o persoana cu o anumita problema grava sunt: soc-negare-manie-stare depresiva. Abordarea psihosociala lucreaza cu 5 principii:

1. Pastreza principiul freudian: unele sentimente si ganduri semnificative nu sunt constientizate

2. Presonalitatea este un sistem de forte fluid si dinamic care influenteaza comportamentul

3. Mecanismele defensive pot fi pozitive sau negative.

4. Simptomele sunt incercari adaptativede dezvoltare si rezolvare a unor conflicte interne

5. Nevrozele au origini sociale si sunt inradacinate in experienta individuala legata de relationarea cu ceilalti.

Cauzele stresului prezentat de subiect pot fi determinate de:

-nevoile nesatisfacute in copilarie,

-presiunile exercitate de mediu,

-tensiunile care apar intre ego si superego,

-frustrarile determinate de handicapul fizic

In acest caz, scopurile asistentului social pentru rezolvarea acestui caz se refera la identificarea factorilor care influenteaza existenta subiectului. Pentru rezolvarea acestui caz se recomanda ca asistentul social sa puna cateva intrebari esentiale pentru identificarea factorilor care influenteaz negativ existenta subiectului:

-Cum te cheama, cati ani ai

-Cati frati ai

-Aceste manifestari le-ai avut si inainte de 16 ani (vrem sa identificam daca sunt specifice varstei)

-Ce varsta au fratii tai

-Care este modelul pe care vrei sa-l urmezi

-Daca situatia ta financiara ar fi mai buna, crezi ca in familie conflictele s-ar diminua_

-Ai vreun grup de prieteni

Factorii biologici identificati in caz sunt varsta si tatal bolnav.

Factorii psihologici identificati in caz sunt: criza adolescentina, nivelul de frustrare, depresia tatalui, agresivitatea, complexul de inferioritate accentuat, tensiunile relationale.

Factorii sociologici sunt: mediul de provenineta, somajul tatalui, starea materiala. Scoala.

Factorii culturali sunt: locul de provenienta Republica Moldova, relatiile clientului, nivelul de educatie, tipul de cultura familiala din care acesta face parte, bazat pe dorgmatism si rigiditate.

Indicatiile ce trebuie avute in cadrul interviului sunt urmatoarele:

-un adolescent nu trebuie sa vorneasca de fata cu parintii, ci singur,

-cand un adolescent este suparat, nervos, frustrat, trebuie sa spuna de ce este ass si trebuie lasat sa vorbeasca despre problema lui

-cand lucreaza cu adolescentii sau copiii, asistentul social are tendinta de paternalizarein loc sa-i faca sa se simta importanti, sa inteleaga fiecare lucrupe care-l spun si sa simta ca sunt valorizati.

Trebuie tinut seama ca, in general adolescentii au manifestari de agresivitate pentru a atrage atentia asupra lor, pentru a vedea ca ei exista si ca persoana lor este importanta si originala.

Modelul bio-psiho-socio-cultural are urmatoarele avantaje pentru intelegerea globala a clientului:

-faciliteaza obtinerea unor informatii extinse din mai multe domenii

-asigura descoperirea rapida a altor informatii relevante, indispensabile la debutul interviului.

Aceste avantaje fac din modelul bio-psiho-socio-cultural un model cu aplicabilitate extinsa in cadrul procesului de interventie, model care s-a consolidat indeosebi in ultimele decenii ale secolului XX.

Asistenta sociala acordata familiilor care au in componenta copii cu dizabilitati

Copilul cu dizabilitati in familie

Deoarece familia este autoritatea naturala si institutia morala fundamentala atat la nivel personal, cat si comunitar, asistenta sociala acordata individului cu dizabilitati este de neconceput fara asistarea permanenta, in cunostinta de cauza a familiei. Parintii sunt factorii naturali decisivi in crearea confortului fizic si psihic, in asigurarea premiselor pentru o viata sanatoasa, fara riscuri pentru copii. Asistenta sociala acordata familiilor care ingrijesc persoane cu nevoi speciale depinde de caracterul, tipul si gradul dizabilitatii.

Dizabilitatile motorii

Asistenta sociala trebuie sa-i asigure copilului cu disabilitate motorie posibilitatea de a se misca, de a iesi dintre peretii propriei locuinte, de a cunoaste alte persoane decat membrii familiei. Asistentul social care vine intr-o asemenea familie trebuie sa-si asume aceasta sarcina solutionand problema mijlocului de locomotie, a mediului extrafamilial, a deplasarii la institutia medicala de recuperare educationala. Pentru ca dezvoltarea generala a copiilor cu dizabilitati motorii sa decurga confrom normelor acceptate, asistentul social are obligatuia de a forma atitudinea de sprijin efectiv pe care familia trebuie sa-l acorde copilului.

Amilia trebuie sa acdepte dizabilitatea copilului ca o treapta spre ameliorarea situatiei. Gandirea pozitiva a parintilor se transmite copilului, dandu-i incredere in fortele proprii si in rostul efortului. Aceasta incredere se alimenteaza din micile, dar importantele victorii repurtate de copil asupra dizabilitatii sale. Dobandirea sau redobandirea unor deprinderi igienice simple (spalatul, imbracatul, alimentarea) ii vor asigura copilului un anumit grad de independenta si in plus il vor motiva sa pervsevereze pentru a obtine rezultate si mai importante.

Asistentul social va instrui familia cum sa-l sprijine permanent pe copil, fara a lasa impresia de tutelare excesiva. Atunci cand copilul nu este lasat sa faca singur unele lucruri el isi formeaza in subconstient ideea ca nu este bun de nimic. In acest caz el devine dependent de parinti, iar atunci cand acestia dintr-un motiv sau altul nu-i pot fi alaturi , persoana intra in stare de panica  si disperare, stare care nu poate decat sa-i faca rau.

Pentru o dezvoltare normala copilul are nevoie de comunicare cu semenii sai, fie cu aceleasi probeme de sanatate ca el, fie diferite de el. Asistentul social este cel care va ajuta familia sa organizeze aceasta comunicare, fiind puntea de legatura intre ea si punctele comunitare pentru copii si tineri, institutiile culturale de agrement din comunitate. Familia si comunitatea au sarcina sa le ofere copiilor ratiunea de a tinde spre dezvoltare, fiind stimulentul valorificarii potentialului lor. Aportul asistentului social nu se rezuma la suportul acordat copilului pana la scolarizare. El necesita a fi monitorizat un timp indelungat, pana la adaptarea sa fizica, sociala si profesionala. Asistentul social colaboreaza nu numai cu familia, dar si cu pedagogii, personalul medical din scoala, spital fiind un factor de coordonare a masurilor intrprinse de aceste institutii pentru ameliorarea starii copilului.

Dizabilitatile auditive

In aceasta situatie, rolul asistentului social se rezuma la indrumarea familiei spre institutia medicala-recuperativa care sa-i ajute sa-si valorificeaparatul vocal, precum si spre institutia de invatamant general si profesional care sa-i acorde pregatirea necesara pentru a se descurca in viata singur.

Dizabilitatile de vedere

In cazul copiilor orbi, asistentul social va avea grija ca acestia sa frecventeza institutiile educationale, unde vor invata sa scrie, sa citeasca sa se orienteze in timp si spatiu sa se descurce cu ocupatiile cotidiene fara sprijinul familiei. De asemenea, persoanele nevazatoare trebuie sa fie sprijioniti sa invete o profesie care sa-i aduca un venit suplimentar la pensia de invaliditatesi sa-i asigure comunicarea.

Dizabilitatile neuropsihice

Tulburarile neuropsihice genereaza crize profunde in relatiile sociale ale persoanei cu mediul comunitar, familia, colegii de munca, etc. Pentru ca aceste crize sa fie depasite pana a deveni ireversibile, este important ca problemele neuropsihice ale persoanei sa fie depistate la timp. Numai in acest mod specialistii vor putea interveni fiecare in domeniul sau de activitate pentru a corijamaximum posibil devierile comportamentale.

In aplicarea tratamentului medical, psihiatric si social, un rol determinant il are ancheta sociala, care stabileste factorii ce au condus la imbolnavire. De elaborarea acestei anchete se ocupa aistentul social. Rolul lui este greu de subestimat si in perioada post-spitalizare. Asistentul are grija ca atunci cand va fi externata persoana sa revina intr-un mediu social prietenos