Asistenta sociala ca proces de rezolvare a problemelor

Asistenta sociala ca proces de rezolvare a problemelor

Asistenta sociala inseamna a ajuta clientul in vederea inlaturarii grijilor si satisfacerii trebuintelor, adica sa-si rezolve problemele. Privita ca proces de rezolvare a problemelor, se refera la interventia asupra clientului individual, denumita in literatura engleza de asistenta sociala, social case work. Este considerata o metoda specifica asistentei sociale, nici o alta profesie nu o pretinde (K.S. Haynes, K.H. Holmes, 1994 p. 245). Case work presupune contactul direct cu persoana, scopuri specifice pentru ea, ajutor individual. Se are in vedere persoana in anturajul sau imediat, problemele sale interpersonale din mediul apropiat. Asistenta sociala ca proces de rezolvare a problemelor se incadreaza in categoria social case work-ului. O asemenea abordare nu este unica in aceasta categorie. Este precedata de modelul psihosocial (cu accent pe procedeul de diagnostic), modelul functionalist (influentat de paradigma psihanalitica, preconizand autorealizarea maxima a fiecaruia) si succedata de modelul centrat pe sarcina (interventia este concentrata pe "ajutorul acordat clientului de a-si identifica problemele specifice care apar din dorintele sale nerealizate definite in termenii unor conditii specifice care trebuie schimbate", (F. Turner, apud K.S. Haynes, K.A. Holmes, 1994, p. 248). In cazul modelului centrat pe sarcina, dupa cum spuneam, interventia este concentrata pe ajutarea clientului de a-si identifica problem(a)ele specifice, acceptand explicit cum trebuie sa lucreze, sarcina de sarcina, pentru a corecta problema, urmarind in mod constiincios realizarea sarcinilor dintre sedinte. Interventia se realizeaza in timp scurt, pe parcursul doar a catorva sedinte. (K.S. Haynes, K.A. Holmes,1994, p. 248). In sfarsit, se mai mentioneaza modele recente de interventie, in fapt terapii, cum ar fi terapiile behavioriste, analiza tranzactionala ori terapia realitatii, imprumutate din psihologia clinica si utilizate cu precadere in forme de baza, simplificate.

Revenind la asistenta sociala ca proces de rezolvare a problemelor, se impune clarificarea conceptului de problema, apoi a celui de proces, respectiv a etapelor procesului de rezolvare a problemelor.

1 Problema

Termenul de problema deriva din cuvintele grecesti pro ballein, care insemna un obstacol aruncat inaintea cuiva pentru a fi necesar sa‑l depaseasca. Prin extensie semantica intelegem, deci, ca problema reprezinta o dificultate, o situatie care prezinta incertitudine sau care trebuie lamurita, depasita. Termenul romanesc este mai general, ingloband intelesuri oarecum diferite. In limba engleza mai exista, pe langa cel de problem, alti doi, issue si matter, cu intelesuri apropiate.

Problemele si rezolvarea lor nu reprezinta un domeniu specific asistentei sociale. Peste tot acolo unde se intampina obstacole, dificultati, ne aflam in fata unor probleme care trebuie rezolvate. Se ridica doua intrebari:

. cand devine o situatie problematica?

. cand o situatie problematica este specifica domeniului asistentei sociale?

Vom putea raspunde la aceste doua intrebari pornind de la conceptele de trebuinta si functionare sociala. Preocuparea pentru satisfacerea trebuintelor este specifica asistentei sociale. Se considera ca avem o problema de domeniul asistentei sociale atunci cand exista o trebuinta nesatisfacuta care impiedica functionarea sociala. Probleme specifice asistentei sociale apar frecvent in diferite situatii, iar solutiile sunt gasite adesea fara ajutor profesional. In termeni de asistenta sociala, problema se refera la o situatie de functionare sociala in care este blocata satisfacerea unei trebuinte si in care persoana implicata nu poate inlatura singura acest blocaj.

Exemplu:

O vecina apeleaza la un serviciu de protectia copilului pentru ca e ingrijorata de o vecina, mama singura, tanara, care isi lasa copilul de patru luni sa planga in leagan, uneori mai mult de o jumatate de ora. In discutia cu mama, asistentul social descopera ca, intr-adevar, copilul este realmente parasit sa planga, dupa expresia mamei "cat are chef" si ca mama nu stie prea bine cum sa‑l ingrijeasca. Exista deci un blocaj in satisfacerea trebuintelor copilului reprezentat de lipsa de cunostinte a mamei. Nu este sigur daca acesta este singurul blocaj. Pot exista si alte probleme: lipsa resurselor materiale sau atitudinea comunitatii care pot constitui piedici in satisfacerea trebuintelor copilului.

2 Procesul

In general, un proces prezinta trei caracteristici:

- are etape recurente;

- are loc in cursul timpului;

- este indreptat intr-o directie, fiind ireversibil.

Mai trebuie adaugat faptul ca ne aflam in fata unui proces ciclic. Adica, in procesul de rezolvare a problemei exista o miscare inainte, trecand prin anumite etape, in decursul timpului. Dar exista, de asemenea, si o tendinta de intoarcere la etapele initiale sau o combinare a elementelor din diferite etape. Ireversibilitatea procesului nu inseamna ca in cadrul acestuia nu se poate reveni, provizoriu, la etapele initiale ci, mai degraba, un proces nu se poate reintoarce intr-un stadiu prealabil identic atata timp cat este alimentat.

Pe baza celor de mai sus, putem defini procesul de rezolvare a problemei in domeniul asistentei sociale drept gasirea - intr-o succesiune de etape, de-a lungul timpului, in mod ciclic si ireversibil - unui mod de a gandi, a simti si a actiona, ce satisface o trebuinta sau inlatura blocajul in satisfacerea ei.

In exemplul de mai sus, asistentul social va folosi un proces de rezolvare a problemelor pentru a decide ce se poate face intr-o astfel de situatie. In primul rand trebuie obtinuta informatia. Asistentul social va discuta cu mama, va vedea copilul si, eventual, va discuta cu vecinii, precum si cu alte persoane care ar putea furniza informatii. Se va stabili care trebuinte ale copilului nu sunt satisfacute si daca mama ar putea satisface, cu un ajutor, aceste trebuinte. Apoi, se va incerca, impreuna cu mama, daca s-ar putea satisface unele trebuinte imediate. Pe masura ce acest plan este pus in aplicare, asistentul social va continua sa culeaga informatii cum ar fi: mama poate folosi ajutorul? Poate ea sa-si indeplineasca partea din planul atribuit? Ce alte trebuinte ar putea exista in cazul de fata? Se va incerca o detaliere a situatiei si se va continua planul. Deci, procesul de rezolvare a problemei se va realiza ciclic, directionat spre satisfacerea trebuintelor copilului.

2.1 Etapele procesului de rezolvare a problemei

In activitatea cu persoane, familii, grupuri, organizatii si comunitati, asistentii sociali rezolva probleme. Procesul de rezolvare a problemelor parcurge anumite etape. Dincolo de unele diferente de abordare, in general, ne aflam in fata unui algoritm care nu difera esential de la un autor la altul. Astfel, Ch. Zastrow stabileste urmatoarele etape:

1. Identificarea cat mai precis posibil a problemei sau problemelor.

2. Gasirea solutiilor alternative posibile.

3. Evaluarea solutiilor alternative

4. Selectarea solutiei sau solutiilor de utilizat cu scopurile aferente.

5. Implementarea solutiei.

A urmari evaluarea modului in care solutia este functionala (Ch. Zastrow,1999 p. 11).

Dupa L.C. Johnson, etapele procesului de rezolvare a problemei sunt urmatoarele:

- Enuntarea preliminarea a problemei.

- Enuntarea unor subpozitii preliminare despre natura problemei.

- Selectarea si colectarea informatiei.

- Analizarea informatiilor disponibile

- Elaborarea unui plan.

- Implementarea planului .

- Evaluarea planului (L.C. Johnson, 1989 p. 71)

2.1.1 Enuntarea preliminara a problemei

Referitor la acest pas, trebuie subliniat ca se impune claritate, evitarea tendintelor de a fi vag or global. In acest caz este posibil ca asistentul social sa nu fi identificat cu suficienta atentie grija si trebuinta.

Exemple de asemenea formulari imprecise a problemei: a) scaderea notei la purtare; b) mama este necasatorita c) un alcoolic nu are vointa sa renunte. Aceste formulari nu spun nimic despre trebuintele individuale si nu indica unde s-a produs blocajul. Formulari mai adecvate ar putea fi rezultatele slabe la invatatura care cauzeaza frustrari sau indisciplina pentru cazul a, lipsa de educatie la fetele tinere insarcinate, in situatia b, iar pentru c, cumularea neintelegerilor din familie, a riscului de a pierde locul de munca si deteriorarea vechiului statut fata de vecinii din blocul de locuinte. Blocajul este determinat pentru a depista pentru a, programele prea incarcate si indepartate de interesele celor care invata, la b de absenta unor obiecte sau cunostinte ce trebuie predate la scoala in vederea pregatirii tinerilor pentru viata sexuala si de familie sau, in cazul c, lipsa unui loc de munca ce sa asigure venitul necesar familiei ori sa inlature stresul nesigurantei zilei de maine.

Modul in care se enunta problema influenteaza toate etapele urmatoare. Cu cat enuntarea este mai precisa si relevanta, cu atat se face mai usor trecerea spre rezolvarea problemei

2.1.2 Enuntarea unor subpozitii preliminare despre natura problemei

Acest pas este necesar pentru a clarifica tipul de informatie impus pentru a intelege si a planifica. Pe masura ce problema este enuntata, se fac unele subpozitii despre natura si cauza ei, ceea ce duce la indicarea trebuintei si a blocajului. Utila in aceasta privinta poate fi baza de cunostinte a asistentului social care poate furniza idei despre natura problemei. Pe masura ce se descopera blocajul, este necesar sa se cerceteze daca intr-adevar acesta a produs tulburarile de functionare.

Cand subpopzitia se dovedeste falsa, se impune elaborarea altora. In acest caz este necesara intoarcerea la pasul urmator.

2.1.3 Selectarea si colectarea informatiilor

Determinarea a ceea ce este important de facut reprezinta o pricepere. Identificarea sistemelor semnificative si a trebuintelor intr-o anumita situatie pot oferi informatii. Sursele de informatii trebuie sa vizeze diferite perspective, pentru a intelege lucrurile din punct de vedere istoric, psihosocial, biologic, economic, politic, religios sau etic.

Informatiile culese vor proba validitatea subpozitiilor preliminare din punct de vedere cauzal, si se vor baza pe cunostinte largi, apropiind teoria de situatia data. Baza de cunostinte generale si sistemele de valori influenteaza cautarea informatiei. Este necesara si priceperea in colectarea informatiilor de la surse. Validitatea acestor informatii este determinata partial de natura comunicarii si a interactiunii sociale. In relatia cu sursele de informare va fi pusa in joc si creativitatea asistentului social. Valorile specifice asistentei sociale impun de a considera de prim ordin informatiile furnizate de catre clientul insusi.

2.1.4 Analiza informatiilor disponibile

Este influentata si directionata de scopul urmarit. Unele dintre aceste scopuri pot fi identificarea diferitelor sisteme implicate in situatii, explicarea naturii problemei, identificarea informatiilor suplimentare ce se vor cauta, formularea unei linii de conduita. Un alt scop poate fi determinarea obiectivelor realizabile, a unor posibile planuri de actiune, interpretarea informatiei detinute si evaluarea. Caracterul ciclic al procesului devine clar prin faptul ca la fiecare etapa a acestui proces se va face o intoarcere la analiza. Adesea sunt furnizate informatii noi la fiecare etapa.

Indiferent de rezultatul dorit, exista cateva consideratii generale in ceea ce priveste analiza. In primul rand este important sa se determine natura informatiei. Este vorba despre un fapt adevarat sau despre o opinie? Cat de credibila este sursa informatiei? Informatia culeasa este congruenta cu celelalte obtinute din alte surse? Concluziile vor fi mai mult sau mai putin credibile in raport de sursa.

Un alt aspect important al analizei e reprezentat de determinarea partii relevante dintr-o relatie. Situatiile umane pot fi importante chiar daca uneori apar simple. Se impune ca necesara priceperea de a remarca ceea ce este important intr-o situatie particulara. Deoarece in realitatea umana realitatile sunt rareori simple, intr-o relatie liniara, de tip cauza-efect, se prefera o abordare sistemica. Este vorba despre ceea ce se numeste in asistenta sociala evaluare (assessment).

2.1.5 Elaborarea unui plan

Informatia si analiza ei ne conduc sa intelegem ceea ce trebuie facut pentru a inlatura blocajul in calea satisfacerii trebuintelor.

Pentru orice plan este fundamental rezultatul dorit al procesului de rezolvare a problemei. Acest rezultat este concretizat, de fapt, in obiective. Ca atare trebuie sa incepem cu acestea. Ele sunt obtinute in urma analizei cauzelor blocarii trebuintei. Obiectivele sunt enuntate in termeni comportamentali si descriu rezultatul dorit in mod cat mai specific. Un obiectiv poate fi formulat astfel: o familie sa poata discuta despre un conflict avut si sa-l rezolve intr-o maniera convenabila pentru toti membrii, astfel incat sa-l poata depasi.

Din punctul de vedere al posibilitatii de realizare, orice plan poate intampina piedici: timpul sau banii insuficienti, lipsa unor resurse etc. Piedici mai importante sunt asteptarile nerealiste ale clientului, energia sa insuficienta, motivatia precara sau slaba capacitate pentru schimbare. Este important ca piedicile din fiecare situatie sa fie identificate si avute in vedere pentru planul elaborat.

In general, planul se dezvolta luand in considerare strategiile si tehnicile. Pe masura ce acesta devine mai specific, asistentul social se va intoarce la etapele anterioare, analizand noi informatii necesare pentru plan. In final se va obtine o sinteza care sa evidentieze diferitele posibilitati.

2.1.6 Implementarea planului

In asistenta sociala implementarea presupune interactiune intre oameni si este de natura interventiei. Ne aflam in fata unei actiuni bazata pe gandire care isi are sursa in sentimente despre grija sau trebuinta. In plus, este o actiune bazata pe cunostinte substantiale din mai multe surse, care explica si prognozeaza comportamentul persoanelor in situatie.

2.1.7 Evaluarea planului

Daca scopul a fost atins, evaluarea este un punct culminant, potrivit si necesar procesului. Indiferent de rezultat, evaluarea a ceea ce s-a intamplat poate duce la intelegerea faptelor. La randul ei, aceasta intelegere poate fi transferata altor situatii. Evaluarea poate insemna, in unele cazuri, redefinirea problemei si reformularea planului.

Exemplu:

Vom continua analizarea exemplului prezentat mai sus despre vecina ingrijorata ca tanara mama lasa copilul sa planga excesiv de mult. Sa vedem cum sunt parcurse etapele procesului de rezolvare a problemei in discutie:

1. Enuntarea preliminara a problemei: copilul nu primeste ingrijirile necesare prin care sa-i fie satisfacute trebuintele.

2. Subpozitii preliminare despre lipsa de ingrijire:

a) mama nu stie sa ingrijeasca copilul

b) insasi mama are trebuinte care nu pot fi intrunite.

c) resursele, suportul financiar al mamei este insuficient.

d) vecinii si comunitatea nu se arata toleranta fata de categoria mamelor singure.

3. Selectarea si colectarea informatiei: asistentul social culege informatii despre validitatea subpozitiilor. Se dovedeste ca mama nu numai ca nu stie cum sa ingrijeasca copilul, dar este si frustrata, fiind respinsa de vecini si comunitate. Ea isi iubeste copilul si ar dori sa aiba grija de el. Propria sa mama a murit atunci cand ea era mica si bunica ei, acum moarta, a crescut-o. Pe de alta parte, vecina, care s-a adresat asistentei sociale, este realmente ingrijorata de aceasta situatie, dar nu stie cum sa o ajute. Se teme sa intervina.

4. Analiza informatiilor disponibile: gandindu-se la informatiile castigate, asistentul social conchide ca mama este motivata pentru a ingriji adecvat copilul, dar nu stie cum. Ea are nevoie de instruire in ingrijirea copilului. De asemenea si de un ajutor financiar. Relatia mamei cu vecina trebuie explorata si gasite informatii relevante. Problema majora pare a fi lipsa de educatie/pregatire a mamei pentru cresterea copilului. O problema secundara este trebuinta mamei de relatii cu alte persoane.

5. Elaborarea planului: asistentul social incepe elaborarea acestui plan. Astfel:

a) va cauta o asistenta medicala puericultoare care va instrui mama in aspecte de baza privitor la ingrijirea copilului;

b) va lua legatura cu o asociatie de ajutorare a mamelor tinere unde tanara mama va descoperi discutii in grup privitor la situatia ei;

c) asistenta sociala discuta cu vecina. Aceasta din urma ar dori sa o ajute pe mama, care, la randul ei, ar dori sa o ajute pe vecina la unele munci mai grele;

d) asistenta sociala va continua sa o vada pe mama o data pe saptamana, timp de trei luni de zile, cu scopul de a o sprijini;

e) vecina va fi si ea inclusa in aceste discutii, o data pe luna, pentru a clarifica unele lucruri ce pot aparea;

f) dupa cele trei luni se va face o evaluare pentru a se constata daca ajutorul mai trebuie continuat;

Implementarea planului inseamna, de fapt, interactiune intre persoanele implicate, urmand cele stabilite prin plan. Asistentul social va fi persoana cu rol decisiv in aceasta privinta, punandu-si in joc profesionalismul sau: cunostintele, valorile impartasite si priceperile pentru a rezolva situatia tinerei mame cu copil.

7. Evaluarea planului: reprezinta etapa in care asistenta sociala le trece in revista pe toate celelalte, oprindu-se asupra celor stabilite in plan, pentru a vedea daca raman intrutotul valabile. Asistenta sociala considera ca planul este suficient de adecvat pentru a fi aplicat cu succes. Dar asta nu inseamna ca este total exclusa redefinirea problemei si reformularea planului, in raport de ce se va intampla ulterior;

TEME DE REZOLVAT

1. Reveniti la capitolul 3. La intrebarea Ce inseamna o grija, sunt enumerate o seama de situatii care reprezinta griji privitor la probleme cu care se confrunta diferite categorii de personae. Alegeti una din asemenea griji generate de posibile, reale sau banuite probelme si incercati sa o rezolvati ipotetic, in lumina algoritmului oferit in cadrul capitolului 6, Asistenta sociala ca proces de rezolovare a problemelor

2. Daca lucrati intr-un serviciu de specialitate in care intalniti probleme specifice domeniului asistentei sociale, incercati rezolvarea lor ipotetica sau chiar concreta, in lumina algoritmului propus. In cazul in care este o problema reala, inainte de aplicare consultati supervizorul sau persoana superior ierarhica.

3. In cazul in care nu aveti posibilitatea de a rezolva probleme potrivit situatiei de la punctul 2, si gasiti un exemplu mai potrivit decat cele sugerate la punctul 1, imaginati un client care are o grija, determinata de o problema specifica asistentei sociale si ajutati-l sa-si rezolve problema potrivit celor insusite la tema capitolului 6, tocmai prcurs.

INTREBARI

1.In procesul de rezolvare a problemei se pot face reveniri succesive pentru a enunta alte ipoteze decat cele initiale:

a. acest lucru poate naste confuzii

b. acest lucru dovedeste nepriceperea asistentului social

c. da

2. Solutia unei probleme de asistenta sociala:

a. poate fi gasita si fara ajutor profesinist

b. trebuie gasita numai cu ajutorul unui profesionist

c. trebuie gasita numai de clientii singuri

3. In asistenta sociala, o problema   presupune:

a. lipsa functionarii sociale

b. blocarea satisfacerii trebuintei

c. ambele raspunsuri sunt corecte

4.Enuntarea preliminara a problemei trebuie facuta:

a. de catre asistentul social

b. de catre client

c. pe baza unei cantitati cat mai mici de informatie

1. Care dintre cele de mai jos sunt formulari imprecise ale problemei:

a. lipsa de educatie la fetele tinere insarcinate

b. un alcoolic nu are vointa sa renunte

c. rezultate slabe la invatatura care cauzeaza frustrari si, in consecinta, indiscipline

Raspunsuri corecte:

1c, 2a, 3c, 4a, 5b

BIBLIOGRAFIE

Prelici Viorel (2002) Aspecte metodologice si abordari in asistenta sociala, Editura Mirton, Timisoara,

Manea, Livius (2008) Interviul in practica asistentei socialeEditura Universitatii din Bucuresti

Alexiu, Mircea, (2003) Valori si faze ale actiunii in asistenta sociala. in Neamtu, George (coordinator), Tratat de asistenta sociala, Editura Polirom, Iasi, pp.320-365.