Viitorul institutiilor europene

Viitorul institutiilor europene

Tratatul de la Lisabona semnat de catre statele membre in decembrie 2007, nu schimba fundamental structura institutionala a Uniunii, care se va baza, in continuare, pe triunghiul Parlament, Consiliu, Comisie. Cu toate acesta, Tratatul introduce cateva elemente noi menite sa amelioreze eficienta, coerenta si transparenta institutiilor, astfel incat acesta sa poata raspunde mai bine exigentelor cetatenilor europeni.

De acum inainte vor exista sapte institutii: Parlamentul European, Consiliul European, Consiliul, Comisia Europeana, Curtea de Justitie a Uniunii Europene, Banca Centrala Europeana si Curtea de Conturi. Ce schimbari aduce Tratatul de la Lisabona?

A. Parlamentul European

Parlamentul European ii reprezinta pe cetatenii statelor membre. Tratatul de la Lisabona aduce cateva modificari in ceea ce priveste aceasta institutie:

Sporeste competentele acestuia la nivel legislativ, bugetar si in materie de aprobare a acordurilor internationale:

La nivel legislativ, procedura de codecizie (redenumita procedura legislativa ordinara) este extinsa la mai multe domenii. Concret, aceasta inseamna ca Parlamentul va dobandi un real statut de putere legislativa, in aceeasi masura ca si Consiliul, in cazul anumitor dosare in care nu a fost implicat pana in prezent sau in care a fost doar consultat. Imigrarea legala, cooperarea judiciara in materie penala (Eurojust, prevenirea infractiunilor, armonizarea legislatiilor in domeniul penal, a infractiunilor si sanctiunilor), cooperarea politieneasca (Europol) si alte cateva dispozitii care tin de politica comerciala sau de politica agricola comuna sunt doar cateva exemple in acest sens. In acest fel, Parlamentul European va interveni in aproape toate dosarele legislative. De asemenea, Parlamentul il va desemna pe presedintele Comisiei Europene si va continua sa voteze propunerile legislative facute de Comisie.

La nivel bugetar, Tratatul de la Lisabona consacra practica bine stabilita a cadrului financiar multianual pentru care, in viitor, va fi necesara aprobarea Parlamentului. Pe de alta parte, Tratatul de la Lisabona prevede ca Parlamentul si Consiliul vor stabili impreuna toate cheltuielile, fiind eliminata distinctia care se face, in prezent, intre asa-numitele cheltuieli obligatorii (de exemplu, ajutoarele agricole directe) si cheltuielile neobligatorii. Aceasta inovatie reechilibreaza rolul celor doua institutii in aprobarea bugetului Uniunii.

Parlamentul European va trebui sa-si dea avizul conform asupra tuturor acordurilor internationale referitoare la aspecte care tin de procedura legislativa ordinara.

Modifica structura Parlamentului [cu incepere din urmatorul mandat parlamentar (2009-2014)]: numarul deputatilor europeni nu va depasi 751 (750 plus presedintele), iar repartizarea locurilor pe state membre se va face dupa principiul proportionalitatii regresive. Altfel spus, deputatii din tarile cu cei mai multi locuitori vor reprezenta un numar mai mare de cetateni decat deputatii din tarile cel mai putin populate. Tratatul mai precizeaza ca fiecare stat membru va fi reprezentat in Parlament de minim 6 deputati si de maxim 96.

cParlamentele nationale

Tratatul de la Lisabona recunoaste si consolideaza rolul parlamentelor nationale care vor putea participa mai activ la lucrarile Uniunii, respectand, in acelasi timp, rolul institutiilor europene. O noua dispozitie reflecta clar drepturile si obligatiile pe care le au parlamentele nationale in cadrul Uniunii, fie ca este vorba despre informarea lor, controlul respectarii principiului subsidiaritatii, mecanismele de evaluare in cadrul spa iului de libertate, securitate si justitie sau despre revizuirea tratatelor.

Tratatul de la Lisabona aduce nouta i semnificative in special in ceea ce priveste controlul respectarii principiului subsidiaritatii. Potrivit acestui principiu, exceptand domeniile care tin exclusiv de competentele sale, Uniunea nu actioneaza decat in cazul in care interventia sa este mai eficienta decat o actiune intreprinsa la nivel national. Orice parlament national va avea dreptul sa-si sustina argumentele potrivit carora o propunere nu este conforma cu acest principiu. Prin urmare, se va institui un mecanism in doi timpi:

daca o treime din parlamentele nationale considera ca o propunere nu este conforma cu principiul subsidiaritatii, Comisia va trebui sa i i reanalizeze propunerea, avand posibilitatea de a o mentine, de a o modifica sau de a o retrage;

daca majoritatea parlamentelor nationale impartasesc aceste preocupari, iar Comisia decide, totusi, sa isi mentina propunerea, va fi declansata o procedura specifica. Comisia va trebui sa isi sustina motivatiile, iar Parlamentul European si Consiliul vor avea sarcina de a decide asupra continuarii sau intreruperii procedurii legislative.

B. Consiliul de Ministri

c Rol

Consiliul reprezinta guvernele statelor membre. Rolul sau ramane in mare masura neschimbat. Consiliul va continua sa imparta prerogativele legislative si bugetare cu Parlamentul si isi va mentine rolul central in materie de politica externa si de securitate comuna (PESC) si de coordonare a politicilor economice.

c Modul de adoptare a deciziilor

Consiliul de Ministri hotaraste cu majoritate calificata, cu exceptia cazurilor in care tratatele prevad o alta procedura, cum ar fi votul in unanimitate. In practica, odata cu intrarea in vigoare a Tratatului de la Lisabona, votul cu majoritate calificata va fi extins la numeroase domenii de actiune. De exemplu:

cultura;

lupta impotriva schimbarilor climatice;

securitatea energetica;

ajutorul umanitar de urgenta in zonele sensibile de pe glob;

propunerilor Inaltului Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe si Politica de Securitate  privind implementarea politicilor externe;

legislatiei privind securitatea sociala a imigrantilor (exista totusi o clauza care permite unui guvern national sa ceara vot unanim intr-o reuniune a Consiliului European daca legislatia care urmeaza sa fie adoptata contravine flagrant intereselor sale).

In ceea ce priveste majoritatea calificata, Tratatul de la Lisabona stabileste ca aceasta se va baza pe principiul dublei majoritati. Pentru a fi adoptate in Consiliul de Ministri, deciziile trebuie sa fie sustinute de 55% din statele membre (in prezent 15 din 27 de tari ale UE), reprezentand cel putin 65% din populatia UE. Pentru a elimina posibilitatea ca un numar foarte mic de state membre, dintre cele mai populate, sa poata bloca adoptarea unei decizii, o minoritate de blocaj trebuie sa fie alcatuita din cel putin patru state membre. In caz contrar, se va considera ca majoritatea calificata este atinsa chiar daca nu este indeplinit criteriul populatiei.

Aceasta decizie va conduce la consolidarea transparentei si eficientei.

Documentul mai face referire la unele domenii in care doar unii membri ai Consiliului au dreptul sa voteze (de exemplu, zona Euro sau cooperarea intarita). In aceste cazuri se aplica aceleasi formule de calculare a voturilor, insa doar statelor membre care au drept de vot.

Votul in unanimitate se va aplica in continuare pentru:

politica fiscala;

unele aspecte legate de politica externa, de securitate si de aparare;

reformele institutionale fundamentale.

Cel mai important domeniu scos de sub incidenta unanimitatii este Justitia si afacerile interne. UE va adopta decizii cu majoritate simpla in ceea ce priveste domeniul cooperarii politienesti si al cooperarii judiciare in materie de drept penal.

Tratatul a convenit ca noul sistem sa intre in vigoare in 2014. In primii trei ani, pana in 2017, un stat membru poate cere ca un act sa fie adoptat in conformitate cu majoritatea calificata, asa cum este definita in Tratatul de la Nisa.

cTransparenta actiunilor

Atat parlamentele nationale, cat si cetatenii vor putea lua la cunostiinta in mod direct deciziile adoptate de membrii Consiliului din fiecare stat membru, intrucat toate dezbaterile si deliberarile Consiliului in domeniul legislativ vor fi publice.

C. Consiliul European

Consiliul European, care are misiunea de a impulsiona elaborarea politicilor, devine, la randul sau, o institutie a Uniunii, fara a primi insa noi atributii.

De asemenea, a fost creat un nou post, cel de Presedinte al Consiliului. Acesta:

este ales de Consiliul European pentru un mandat de doi ani si jumatate;

va avea rolul de a asigura pregatirea si continuitatea lucrarilor si de a gasi solutii care sa conduca la obtinerea consensului;

nu poate ocupa alte func ii la nivel national.

Consiliul European se va reuni de cel putin 4 ori pe an si va fi convocat de catre presedintele sau.

D. Comisia Europeana

Principala misiune a Comisiei Europene este sa promoveze interesul general european.

Tratatul de la Lisabona:

aduce schimbari la nivelul structurii acesteia. Potrivit principiului rotatiei egale intre statele membre, incepand din 2014, colegiul va fi format dintr-un numar de comisari egal cu doua treimi din numarul statelor membre (adica 18, in cazul  unei Uniuni cu 27 de tari). Numarul membrilor Comisiei va putea fi modificat de Consiliul European cu unanimitate de voturi. Mandatul va fi de cinci ani.  Prin urmare, fiecare stat membru va fi reprezentat in doua din trei Comisii;

introduce o legatura directa intre rezultatele alegerilor pentru Parlamentul European si alegerea candidatului la presedintia Comisiei;

consolideaza rolul presedintelui Comisiei (acesta ii va putea obliga pe membrii colegiului sa demisioneze).

Cetatenii europeni dispun deja de o serie de instrumente care le permit sa se informeze si sa ia parte la procesul politic comunitar. Acestora li se va adauga, in viitor, initiativa cetatenilor. In virtutea acestui nou drept de initiativa, un milion de cetateni provenind din mai multe state membre vor putea solicita Comisiei sa prezinte o propunere legislativa in domenii care tin de competenta Uniunii.

E. Inaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe si Politica de Securitate

Infiintarea postului de Inalt Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe si Politica de Securitate este una dintre inovatiile institutionale majore ale Tratatului de la Lisabona. In consecinta, coerenta actiunii externe a Uniunii ar trebui sa fie ameliorata.

Acest Inalt Reprezentant va avea o dubla misiune:

pe de o parte, va fi imputernicitul Consiliului pentru politica externa si de securitate comuna (PESC);

pe de alta parte, va fi vicepresedinte al Comisiei pentru relatii externe.

Responsabil pentru elaborarea politicii externe si a politicii de aparare comuna, va prezida si Consiliul "Afacerilor externe". In plus, va reprezenta Uniunea pe scena internationala in domeniul PESC si va fi asistat de un serviciu european pentru actiune externa, format din functionari ai Consiliului, Comisiei si serviciilor diplomatice nationale.

Desi nu se poate substitui ministrilor de externe deoarece orice politica in acest domeniu implementata la nivel european va trebui agreata in unanimitate de toate statele membre, Inaltul Reprezentant va avea o voce mai puternica pe scena internationala decat oricare dintre ministri de externe ai statelor membre privite individual. Tratatul de la Lisabona prevede insa clar ca postul "nu va interfera cu responsabilitatile statelor membre in ceea ce priveste formularea si implementarea politicilor lor externe".

Inaltul Reprezentant va fi Javier Solana, asa cum au stabilit statele membre. In aceasta calitate, Javier Solana, acum Secretar General al Consiliului Uniunii Europene si Inalt Reprezentant pentru Politica Externa si de Securitate Comuna, isi va pastra prestanta diplomatica oferita de actualul sau post, dar va prelua si puterile financiare atribuite acum Comisarului pentru Politica Externa, care coordoneaza bugetul UE pentru actiuni externe.  

F. Celelalte institutii

Dispozitiile actualelor tratate referitoare la Banca Centrala Europeana (BCE) si la Curtea de Conturi nu au suferit schimbari notabile. In ceea ce priveste Curtea de Justitie a Uniunii Europene, Tratatul de la Lisabona extinde domeniul de interventie al acesteia, mai ales in materie de cooperare politieneasca si in domeniul penal si introduce cateva modificari procedurale.