Remedii legislative impotriva coruptiei politice

Remedii legislative impotriva coruptiei politice

Experienta internationala privind acest subiect demonstreaza cu lux de amanunte ca fenomenul de coruptie este unul deosebit de periculos pentru functionarea democratiilor moderne si, totodata, deosebit de complex, sub aspectul solutiilor pe care le solicita pentru prevenirea sa. Orice incercare de a aborda acest fenomen necesita o cunoastere minutioasa a contextului intern si international, o intelegere lucida si exacta a izvoarelor care alimenteaza coruptia, dar si a efectelor pe care le provoaca dezvoltarea sa nestingherita in cadrul institutiilor statului, pana la momentul in care acesta va identifica si va avea vointa de a pune in aplicare solutiile cele mai potrivite pentru prevenirea si combaterea coruptiei.

Mai multe sondaje efectuate in ultimii 10 ani (OPINIA, IMAS, CIVITAS, ILIGACIU) au semnalat in mod frecvent penetrarea adanca a coruptiei in toate structurile statului si instituirea unor reguli de joc, menite sa perpetueze aceasta structura de interese corupte pe sectoarele cheie ale vietii sociale. Trebuie mentionat ca metodele traditionale de combatere si prevenire a coruptiei, inclusiv prin constituirea unor structuri speciale de combatere nu dau rezultatele asteptate in ceea ce priveste identificarea surselor si modului in care aceste vicii institutionalizate ar putea fi reduse, remediate si scoase din practica obisnuita a oficialilor corupti.

Indiferenta statului fata de politicile de combatere si prevenire a coruptiei, ineficienta activitatii organelor de drept, patrunderea coruptiei chiar si printre cei care detineau responsabilitati directe in domeniul prevenirii coruptiei, au condus in timp la o adevarata cascada a coruptiei, prin numar, intensitate, marimea tranzactiilor obtinute in urma traficului de servicii si resurse publice, diminuarea pedepselor si a sanctiunilor in sistemul judiciar, anularea si, pana la urma, scoaterea din uz a oricaror masuri juridice, penale, contraventionale si disciplinare, prin care statul ar fi putut face ordine si disciplina la capitolul: Serviciul Public.

In termeni juridici, coruptia este definita ca un fenomen negativ, care presupune folosirea abuziva de catre o persoana oficiala sau cu functii de raspundere din sectorul public, cat si din sectorul privat, a atributiilor de serviciu, in scopul obtinerii unor beneficii sau avantaje ilegale pentru sine sau pentru persoane terte. Un element nou in aceasta definitie este faptul ca sunt evidentiati drept posibili subiecti ai actelor de coruptie nu numai functionarii din sectorul public, ci si cei din sectorul privat.

Implicarea societatii civile in prevenirea coruptiei si punerea in seama acesteia a unui sir de responsabilitati va ridica nivelul de colaborare intre stat si ONG-uri, si va consolida eforturile statului in comun cu sectorul asociativ in vederea diminuarii coruptiei. In urma activitatilor desfasurate de catre acestea, va creste vadit responsabilitatea functionarilor publici, precum si responsabilitatea cetatenilor.

In orice stat democratic, presa si audiovizualul (indiferent de forma sa de proprietate) sunt calificate ca fiind cea de-a patra veriga a puterii in societate. Intr-un sir de state ca Bulgaria, Romania, Croatia, Cehia, Germania, dupa unele emisiuni transmise si articole publicate in presa pe cazuri de coruptie in organele administratiei de stat, organele de ancheta au deschis dosare penale, in urma carora au fost demisi si acuzati un sir de persoane ce ocupau functii cheie in stat.    

Rolul de "inger de paza" al mass-media si al audiovizualului este sa scoata la iveala toate acele acte de coruptie si sa desfasoare activitati de prevenire a acesteia prin emisiuni televizate de instruire a cetatenilor asupra unor cazuri de coruptie, sa efectueze campanii de constientizare a populatiei fata de pericolul coruptiei.

Consider ca investirea prin lege, cu atributii speciale pentru protejarea surselor de informatie in presa, pentru desfasurarea unor investigatii independente si pentru publicarea de rapoarte impartiale pe marginea acestor investigatii, va spori rolul campaniei nationale anti-coruptie, va creste responsabilitatea si autoritatea organelor si le va ajuta pe acestea in procesul stabilirii dreptatii si echitatii sociale.

Comportamentul persoanelor oficiale sau cu functii de raspundere denota, in  primul rand, necesitatea unui comportament etic, persoanele oficiale sau cu functii de raspundere fiind obligate sa activeze intr-o maniera politic neutra, fara a incerca sa submineze politicile, deciziile si actiunile autoritatilor publice, sa serveasca loial autoritatilor nationale, locale, regionale legitim constituite, fiind in acest scop onesti, impartiali, eficienti, exercitandu-si drepturile si obligatiile cu echitate, intelegere, vizand exclusiv interesele publice si individuale ale cetatenilor.

In al doilea rand, consider importante si principiile comportamentului oficial, cum ar fi: caracterul dezinteresat; integritate; obiectivitate; responsabilitate; transparenta; onestitate.

Aceste principii sunt extrase din Principiile stabilite in Codul Deontologic Model, adoptat de catre Comitetul de Ministri ai tarilor membre ale Consiliului Europei. Important de amintit este prevederea care ii da dreptul unei persoane oficiale sau cu functii de raspundere, care considera ca de la ea se cere sa activeze in mod ilegal, necorespunzator sau impotriva principiilor sale etice, sa nu indeplineasca ordinele sau indicatiile respective, depunand in acest scop o motivatie scrisa conducatorului autoritatii publice, intreprinderii, organizatiei sau institutiei in care activeaza sau, dupa caz, comisiei respective anticoruptie.

Persoana oficiala sau cu functii de raspundere este obligata sa raporteze autoritatilor competente toate cazurile care presupun anumite incalcari sau tentative de incalcare a legii, respectiv, este obligat sa prezinte orice proba, informatie sau suspiciune privind activitatea ilegala legata de serviciul public ori in cadrul altei activitati, care i-a devenit cunoscuta pe parcurs.

Consider aceasta o datorie civica a persoanelor vizate si nu actiuni de tradare a prietenilor, colegilor sai de serviciu.

Conflictul de interese apare in situatia in care persoana oficiala sau cu functii de raspundere manifesta influenteaza sau poate influenta din interes privat, exercitarea impartiala si obiectiva a obligatiilor sale oficiale. Aceasta duce la acte de coruptie, in scopul eliminarii complete a conflictului de interes, este necesara interzicerea alegerii sau ocuparii oricaror alte functii de catre persoanele oficiale sau cu functii de raspundere, in organizatiile, intreprinderile, institutiile asupra carora a exercitat supravegherea sau a emis hotariri in favoarea acestora, pe o perioada de timp, de la eliberarea s-a din functia oficiala.

Am considerat necesar sa evidentiez cateva exemple de obligatii ale persoanelor oficiale sau cu functii de raspundere:

. sa aiba grija ca nici o activitate a sa politica, sau implicarea in dezbateri politice ori publice sa nu afecteze increderea publicului si bunul nume al institutiei, in capacitatea sa de a exercita obligatiile oficiale in mod impartial si loial;

. nu-si va permite sa fie folosita in serviciul unor scopuri politice;

. nu-si va permite sa fie plasata intr-o situatie in care va fi obligata sa restituie un avantaj sau o favoare oricarei persoane sau organizatii, intreprinderi sau institutii;

. nu se va face susceptibila, prin comportamentul sau, de anumite angajamente personale

sau de partizanat;

. nu va cere si nu va accepta cadouri, favoruri, ospitalitate sau orice beneficiu, de alta natura, pentru sine, familia, rudele apropiate, prietenii sai sau persoane, cu care are sau a avut relatii politice sau de business si care pot influenta impartialitatea in exercitarea obligatiilor, lucru care poate fi considerat drept recompensa, legata de exercitarea obligatiilor sale.

Dupa cum se poate observa, acest comportament obligatoriu, in cazul in care va fi onorat intocmai, va duce inevitabil la diminuarea efectelor coruptiei. Evident, indeplinirea acestor cerinte obligatorii nu este un lucru atit de simplu, dat fiind faptul ca functionarii publici, persoanele cu functii de raspundere trebuie sa fie educate in acest spirit. Deci, pentru implementarea unui comportament efectiv, nu este suficienta numai stabilirea acestuia ca regula, ci se cere si o activitate constanta de educatie civica a functionarilor, a persoanelor cu functii de raspundere. Aceasta poate fi obtinuta prin organizarea unor cursuri, traininguri si alte forme de instruire publica. Subiectul bunei conduite, adica al unui comportament etic corespunzator asteptat din partea oricarui functionar public, reprezinta o garantie a increderii reciproce intre stat si cetatenii lui, de aceea, subiectul bunei conduite trebuie sa fie o conditie majora la evaluarea performantelor individuale al functionarilor publici.