Rationalizarea administratiei

Rationalizarea administratiei

Lucrarea "Principele" de Niccollo Machiavelli a fost conceputa ca un "indreptar" adresat familiei De Medici[1], in care autorul le prezinta o serie de metode pentru realizarea unitatii Italiei si in acelasi timp a ordinii sociale. La originea acestei lucrari au stat observatiile facute de catre Machiavelli, potrivit carora, lipsa de unitate a statului, generata de faramitarea feudala (in Italia existau mai multe state) si pretentiile politice ale Bisericii Catolice (cu o influenta foarte mare in Italia datorata prezentei Papei) era generatoare de dezordine, care putea ajunge pana la stadiul de razboi civil, producand in acelasi timp slabiciune in fata interventiilor straine. De fapt, demersul lui Machiavelli se inscrie intr-un curent mai larg al gandirii si practicii politice europene din secolele XV si XVI, curent care promova crearea unor state centralizate in cadrul carora sa existe o autoritate unica, autoritate capabila sa asigure ordinea in stat. Solutiile propuse de Machiavelli se bazeaza pe existenta unei personalitati cu calitati exceptionale care sa realizeze aceasta unitate a statului. Regulile, asa cum am mai precizat, trebuie chiar ignorate atunci cand reprezinta o piedica pentru atingerea obiectivului reprezentat de unitatea statului.

Procesul de centralizare a statelor feudale europene a insemnat deposedarea de putere a nobililor, a bisericii si a oraselor in favoarea autoritatii centrale reprezentate de monarh. Pentru a realiza acest lucru suveranii au folosit trei elemente: armata permanenta aflata in subordinea lor directa, o legislatie din ce in ce mai complexa si clasa functionarilor (birocratia, "nobilimea de roba"). Apelul la reguli si la birocratie a reprezentat, potrivit lui Weber, un proces de rationalizare a societatilor europene.