Raspunderea administrativa

RASPUNDEREA ADMINISTRATIVA

Consideratii generale privind abaterea si raspunderea administrativa

In cadrul formelor raspunderii juridice, un loc important il ocupa raspunderea administrativa, care intervine in cazul unor fapte antisociale numite abateri administrative, dintre care cele mai importante sunt contraventiile.

Constrangerea administrativa - ansamblul masurilor luate de autoritatile administratiei publice in conditiile legii, menite a preveni savarsirea unor fapte antisociale in sfera administratiei publice,  a sanctiona incalcarea normelor de drept administrativ sau, dupa caz, a asigura executarea hotararilor judecatoresti, ori a actelor emise de alte autoritati ale statului.

Masuri de constrangere administrativa

Aceste masuri sunt clasificate dupa mai multe criterii:

a)         dupa scopul urmarit, ele pot fi: masuri cu caracter sanctionator(exemplu plata unei amenzi contraventionale); masuri de siguranta, protectie si de prevenire (exemplu carantina, vaccinarea obligatorie, retinerea sau arestarea unei persoane, etc.)

b)         dupa obiectul lor: unele masuri se refera la bunuri; altele se refera la persoane ori atat la bunuri, cat si la persoane; altele privesc mediul inconjurator, etc.

c)         dupa natura regimului juridic aplicabil: unora li se aplica un regim juridic administrativ; altora li se aplica un regim juridic mixt

d)         dupa organul care le aplica: unele sunt aplicate exclusiv de autoritati ale administratiei publice; altele sunt aplicate  atat de autoritati ale administratiei publice impreuna cu alte autoritati publice, sau cu concursul organizatiilor nestatale sau al cetatenilor.

e)         dupa efectul (consecintele ) neaplicarii lor: unele atrag raspunderea penala, in caz de aplicare; altele atrag raspunderea de alta natura decat cea penala; unele sunt producatoare de prejudicii patrimoniale care pot sa dea sau nu dreptul la despagubiri;

f)          dupa domeniul in care intervin: in economie si comert; in sanatate si protectie sociala; in sector financiar-bancar; protectia mediului; aparare nationala si ordine publica, etc.

In doctrina se considera ca exista trei categorii mari de ilicit administrativ: ilicitul administrativ propriu-zis, ilicitul cauzator de prejudicii materiale si morale si ilicitul contraventional.

Datorita acestei clasificari a ilicitului administrativ, exista trei forme ale raspunderii administrative: raspunderea administrativa propriu-zisa; raspunderea patrimoniala si raspunderea contraventionala.

Raspunderea administrativa propriu-zisa, sau raspunderea administrativ disciplinara.

Aceasta este o raspundere tipic administrativa, spre deosebire de raspunderea contraventionala care, desi este tot o raspundere de natura administrativa, este totusi o forma atipica a acesteia.

Intr-o definire generala, raspunderea administrativ disciplinara reprezinta acea forma de raspundere juridica, instituita prin normele dreptului administrativ cu caracter represiv, care intervine in cazul incalcarii cu vinovatie a normelor dreptului administrativ, altele decat cele care instituie a raspundere contraventionala, ori una materiala.

Aceasta forma de raspundere priveste sfera raporturilor de drept administrativ, in care subiectul supraordonat (ierarhic superior) are abilitatea juridica de a trage la raspundere pe celalalt subiect in cazul in care acesta savarseste a abatere administrativa care nu este calificata drept contraventie.

Acest drept (de tragere la raspundere) il au ti autoritatile publice din sfera celorlalte puteri ale statului cand acestea desfasoara activitati administrative ca activitati auxiliare celor care constituie obiectul principal de activitate, adica atunci cand intra in raporturi juridice administrative.

Aceeasi situatie se regaseste si atunci cand subiectul situat pe un plan superior in raporturile de drept administrativ nu sunt autoritati publice sau servicii publice ale statului, ci servicii publice (chiar private) dar de interes public - cazul notarilor.

Raspunderea administrativ-disciplinara se bazeaza pe reguli procedurale care presupun: constatarea abaterii administrative de catre organele de control, aplicarea sanctiunilor de catre autoritatea competenta, solutionarea cailor de atac folosite impotriva sanctiunilor aplicate si, atunci cand este cazul, recurgerea la procedura executarii silite.

Cu privire la sistemul sanctiunilor administrativ-disciplinare, in prezent nu exista o lege-cadru care sa le cuprinda, ci ele sunt reglementate in diferite acte normative si sunt diversificate, atat ca denumire, cat si ca regim juridic. Unele dintre ele sunt numite amenzi; altele privesc retrogradarea din functie, destituirea din functie, revocarea alegerii, incetarea mandatului, etc.; care sunt sanctiuni administrative ce se aplica functionarilor publici.

Regulile procedurale de aplicare a sanctiunilor administrativ disciplinare nu se concretizeaza in proceduri speciale, situatie in care se aplica regulile generale ale procedurii administrative.

Aplicarea unei sanctiuni administrative se face prin emiterea in acest scop a unui act administrativ de autoritate sau a unui act administrativ jurisdictional, dupa caz.

Raspunderea administrativ-patrimoniala

Raspunderea administrativ-patrimoniala este o institutie a dreptului administrativ, spre deosebire de raspunderea civila, care este o raspundere a dreptului civil.

Problema raspunderii administrativ-patrimoniale se pune numai in cazurile in care s-a produs un prejudiciu material sau moral prin acte sau activitati ale unei autoritati publice, in calitatea lor de persoane juridice de drept public.

Constitutia Romaniei cuprinde mai multe prevederi care constituie fundamentul juridic al raspunderii administrativ-patrimoniale. Astfel, art.21, potrivit caruia orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime, nici o lege neputand ingradi exercitarea acestui drept; de asemenea art. 52 prevede ca persoana vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim de o  autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri este indreptatita sa obtina recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului si repararea pagubei; la alin. (3) al art.21 se mai prevede ca "statul raspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare".

Pe langa aceste dispozitii constitutionale, exista si dispozitii legale care reglementeaza aceste aspecte.

Astfel, art.504 din Codul de procedura penala, prevede ca orice persoana care a fost condamnata are dreptul la repararea de catre stat a pagubei suferite, daca in urma rejudecarii cauzei s-a stabilit, prin hotarare definitiva, ca nu a savarsit fapta imputata ori ca acea fapta nu exista. Acelasi drept il are si persoana care a fost arestata, iar ulterior a fost scoasa de sub urmarire penala sau achitata intrucat nu a savarsit fapta, ori fapta nu exista.

De asemenea, art. 1 din Legea 29/1990 confera dreptul de  reparare nu numai a prejudiciului material ci si a celui moral cauzat prin acte administrative.

Din prevederile constitutionale si cele legale, reiese ca subiectele acestei forme de raspundere juridica pot fi statul, autoritatile publice si functionarii publici, atunci cand acestea sunt subiecte intr-un raport juridic de drept administrativ.

Statul are o raspundere patrimoniala exclusiva pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Prin revizuirea constitutionala s-a stabilit ca raspunderea statului intervine in toate cazurile cand prin erorile judiciare s-au produs prejudicii nu numai in cauzele penale (cum se prevedea anterior), iar pe de alta parte se prevede ca "raspunderea statului nu inlatura, in conditiile legii, raspunderea magistratilor care si-au exercitat functiile cu rea credinta sau cu grava neglijenta".

Raspunderea administrativ-patrimoniala a autoritatilor publice intervine pentru pagubele cauzate prin acte administrative sau prin nesolutionarea in termen legal a unei cereri.

Aceasta raspundere este o raspundere din culpa, care trebuie dovedita; este o raspundere solidara, in sensul ca implica atat raspunderea autoritatii publice cat si a functionarului care a emis actul pagubitor, sau care nu a raspuns in termenul legal la cererea ce i-a fost adresata; raspunderea  administrativ-patrimoniala se refera atat la prejudiciul material cat si la cel moral pa care l-a suferit persoana fizica sau juridica in cauza.

Raspunderea administrativ-patrimoniala a functionarului public,  intervine fie pe cale directa, cand actiunea persoanei pagubite este indreptata impotriva lui (el avand in cauza calitatea de parat), fie pe cale indirecta, cand este chemat in garantie de catre autoritatea publica al carui functionar este, daca cel pagubit si-a indreptat actiunea numai impotriva autoritatii publice.

Pentru ca functionarul public sa raspunda pentru prejudiciul suferit de o persoana fizica sau juridica, trebuie indeplinite urmatoarele conditii: actul administrativ contestat sa fie ilegal, sa fi fost produs un prejudiciu material sau moral, sa existe culpa functionarului.

Legea exonereaza de raspundere administrativ-patrimoniala pe functionarul public care a executat o dispozitie scrisa a sefului sau ierarhic, pe care poate sa-l cheme in garantie, daca a fost actionat in instanta de cel pagubit.