Pregatirea personalului din adminstratia publica. Probleme legate de migratia functionarilor publici intre sectorul public si privat

Pregatirea personalului din adminstratia publica. Probleme legate de migratia functionarilor publici intre sectorul public si privat

Pregatirea personalului din administratia publica

Vom aborda in continuare problema educatiei functionarilor publici. Avem de a face cu o pregatire initiala (pregatire necesara pentru a accede in functia publica), respectiv o pregatire in timpul carierei, asa numita formare continua.

In ceea ce priveste pregatirea pentru cariera, majoritatea statelor dezvoltate, dar nu numai, si-au stabilit anumite cerinte, prevazute de legislatie sau consacrate de traditie, privind pregatirea care este necesara pentru a ocupa o functie in cadrul serviciului public. In unele tari exista scoli speciale de administratie (cum este cazul cu Școala Nationala de Administratie - ENA, sau L'Ecole Politecnique pentru functiile tehnice in Franta) care au menirea sa asigure un caracter unitar in functionarea administratiei, dar in acelasi timp sublinieaza caracterul distinct pe care il are birocratia franceza in societate. In Germania sunt necesare studii juridice, fapt care semnifica importanta legilor si a regulamentelor in administratia germana. In ultimii ani, ca urmare a noilor provocari la adresa administratiei publice s-a manifestat si tendinta completarii studiilor juridice cu studii tehnice sau de specialitate. In Marea Britanie accentul este pus pe o pregatire de tip generalist, umanist. Se considera ca o astfel de pregatire asigura dezvoltarea multilaterala a personalitatii permitand functionarului public, in principal a inaltilor functionari, sa se adapteze variatelor situatii cu care urmeaza sa se confrunte in activitatea de zi cu zi. De asemenea, prin aceasta se urmareste intarirea pozitiei politicienilor in raport cu birocratii (acest lucru este necesar avand in vedere schimbarile radicale de politica intevenite in Marea Britanie cu ocazia schimbarilor la putere). In Statele Unite se solicita, in general, studii tehnice care sunt completate cu studii post-universitare de administrative, aceste cerinte fiind o expresie a abordarii manageriale care domina administratia publica americana[1].

Pe langa pregatirea de baza, o mare importanta se acorda perfectionarii continue a functionarilor publici, ca o recunoastere a dinamicii deosebite pe care o cunoaste fenomenul administrativ in zilele noastre. In unele tari (Franta, Spania) exista institutii de stat care au ca obiect de activitate asigurarea pregatirii si perfectionarii birocratilor. O astfel de institutie exista si in Germania, dar incepand cu anul 2000 statul german a incetat sa o mai finanteze. In alte situatii institutele de pregatire sunt patronate de asociatii profesionale (asociatia municipiilor in Danemarca). Alte exemple (Olanda) sunt cele in care institutiile sunt fie private, fie organizatii non-guvernamentale, dar activitatea lor este reglementata prin legi care stabilesc modul in care trebuie sa isi indeplineasca misiunea. In Statele Unite aceasta sarcina revine preponderent universitatilor, aceasta politica fiind justificata prin faptul ca in mediul universitar se realizeaza cercetari si prin urmare sunt descoperite si noi solutii pentru administratia publica, in comparatie cu imobilismul care caracterizeaza mediul administrativ. De altminteri, aceasta este principala critica adusa sistemului reprezentat de catre ENA si celelalte institutii de pregatire a functionarilor din Franta, critica formulata printre altii de catre autorul american Dwight Waldo (un foarte important specialist in domeniu): "Mi se pare inacceptabil sa oferi activitatea de pregatire a viitorilor functionari, care poate sa influenteze decisiv viata noastra de zi cu zi, unor institutii controlate de o organizatie care prin definitie este refractara in fata noului (n.r.: birocratia); nu cred ca viitorii functionari ar trebui sa invete inca din scoala ce inseamna "firul rosu"[2]; au o viata si o cariera intreaga pentru a realiza acest lucru" . Un alt motiv de ingrijorare pentru unii specialisti in administratie, dar si pentru opinia publica este faptul ca pregatirea viitorilor functionari, ca si a celor aflati deja in exercitiu, de catre sistemul administrativ (asa cum este cazul Frantei), prezinta riscul ca, in absenta controlului si influentelor din partea societatii si a mediului politic, administratia publica va dezvolta valori diferite de cele ale societatii.

Bineinteles ca si modelul de pregatire in cadrul caruia accentul cade pe universitati are criticii sai. Cel mai adesea profesorii sunt acuzati ca traiesc intr-un "turn de fildes" neavand o legatura prea buna cu realitatea.

Migratia functionarilor publici

Una din problemele cele mai importante pentru administratiile occidentale este migratia functionarilor, dinspre si inspre mediul politic, respectiv intre sectorul public si cel privat sau ceea ce se numeste "cel de-al treilea sector" - sectorul non-guvernamental. Sa inventariem in cele ce urmeaza avantajele si dezavantajele acestui fenomem, ca si modalitatile de a-l stopa sau a-l incuraja.

Transferul de personal dinspre mediul politic spre administratia publica. Sursa cea mai mare de neliniste in acest caz este faptul ca, cel mai probabil, fostul politician care opteaza pentru un post de birocrat isi pastreaza loialitatea fata de partidul din care provine, subiectivismul si abordarea partizana in rezolvarea sarcinilor administrative. Aceasta problema este diferita de la tara la tara. In Franta, politicienii au fost incurajati sa urmeze cursurile scolilor de administratie publica, foarte multi dintre liderii politici fiind absolventii ENA. Acest fapt le permite sa ocupe, de asemenea, posturi in administratie, statisticile aratand ca aceasta este o practica frecventa[4]. In Germania, statutul de inalt functionar, "Beamte" este obtinut pe viata. Astfel, functionarii de rang inalt pot sa-si suspende activitatea ca birocrati pentru o cariera politica, ulterior putandu-se intoarce in functia publica. Ca urmare, partidele germane isi incurajeaza membri tineri sa urmeze o cariera publica, aceasta fiind o modalitate de a-si pregati personalul calificat pentru indeplinirea actului de guvernare. In Statele Unite s-a incercat, prin reforma administrativa din 1978 sa se limiteze accesul celor cu trecut politic spre functiile administrative de nivel superior. O analiza intreprinsa dupa 20 de ani de la adoptarea legii a aratat ca destul de multi oameni politici au reusit sa eludeze prevederile legii si sa patrunda in administratie .

Migratia dinspre administratia publica spre mediul politic. Asa cum am aratat mai sus acest lucru este posibil si este incurajat in mai toate tarile occidentale intrucat se considera ca in acest fel gradul de expertiza a clasei politice creste prin cooptarea unor persoane calificate provenite din randul administratiei publice. Asa cum am mentionat mai sus exista insa tari unde acest fenomen are conotatii negative in ochii unor specialisti si a unei parti a opiniei publice. Cazul cel mai elocvent este cel al Frantei. Exista o opinie larg raspandita in cadrul birocratiei franceze conform careia aceasta este conducatoarea reala a tarii. Aceasta afirmatie are o doza destul de mare de adevar la origine. Ca urmare, patrunderea unui numar de functionari in randul politicienilor poate insemna un surplus de influenta din partea birocratiei asupra mediului politic si ca o consecinta asupra societatii franceze, fenomen de natura a produce ingrijorare

Migratia personalului intre sectorul public si cel privat. Secolul XX a insemnat un transfer important de cunostinte, practici si metode dinspre sectorul privat spre cel public, cu precadere in ceea ce priveste practicile manageriale, dar in acelasi timp a insemnat si preluarea de catre marile companii private a unor metode de lucru din sectorul public. In mod similar, in tarile occidentale are loc un transfer permanent de personal intre cele doua sectoare. Functionarii publici pot sa fie la un moment dat nemultumiti cu salariul lor si sa caute un castig mai mare la o firma privata. La randul lor angajatii din sectorul privat pot sa caute stabilitatea si linistea datorata absentei competitiei din administratia publica. Firmele private la randul lor pot sa fie confruntate cu probleme de organizare si in acest caz solutia cea mai buna poate sa fie angajarea unei persoane obisnuite sa organizeze si sa conduca marile institutii publice. In ce priveste institutiile publice, acestea pot sa urmareasca o sporire a eficientei, aplicarea metodelor manageriale, angajand cu acest scop persoane din sectorul privat[6]. Cea mai mare problema care se ridica in acest caz este cresterea posibilitatii aparitiei actelor de coruptie, datorita pastrarii relatiilor avute la vechiul loc de munca.

Intrebari de evaluare

Care sunt avantajele speciale prevazute in Statutele functionarilor publici din diferite tari?

Mentionati patru elemente care contribuie la realizarea unei motivatii adecvate pentru functionarii publici.

Care este diferenta dintre spoil system si merit system?

Mentionati cel putin patru tari  In care exista functionari publici de cariera.

Care sunt avantajele migratiei functionarilor publici spre sectorul privat?

Bibliografie obligatorie:

Bekke, H.A.G.M, Perry, J.L. and Toonen T.A.J., Civil Service Systems in Comparative Perspective, Indiana: Indiana University Press, 1996.

Peters, G.B., Comparing Public Administration. Problems of Theory and Methods, Indiana: Indiana University Press, 1995.

Bibliografie optionala:

Chevalier J., Science Administrative, Paris: Presses Universitaire de France, 2000.

Safritz, J.M. and Russel, E.W., Introducing Public Administration, Pittsburg: Adisson-Wesley Publishing, 1997.

Weber, M., Essays in Sociology, Londra: Oxford University Press, 1973.