Perspective principale de abordare a coruptiei

Perspective principale de abordare a coruptiei

A. Coruptie din perspectiva politica

Una dintre cele mai importante si semnificative caracteristici ale fenomenului de coruptie o reprezinta dimensiunea sa politica, includerea in sfera ei de cuprindere a inaltilor demnitari ai statului, a liderilor politici, a membrilor partidului de guvernamant etc.

Din punct de vedere politic - Samuel P. Huntington - sublinia definirea coruptiei ca: "comportamentul oficialilor publici care deviaza de la normele acceptate pentru a servi scopuri private". Acestea exista in toate societatile, dar este mai comuna in anumite societati decat in altele si mai frecventa in anumite perioade din istoria unei societati decat in alte perioade.

La randul sau Jon Gardiner considera ca fenomenul de coruptie reprezinta "un aspect persistent si universal al societatii politice".

Pentru o serie de autori, instaurarea ordinei economice capitaliste, o data cu declansarea si amplificarea proceselor de modernizare (industrializarea, urbanizare etc.) a fost factorul principal care a potentat coruptia in societatile moderne, spre deosebire de coruptia care exista in societatile traditionale. In conditiile in care inegalitatile specifice sistemului economic capitalist au accentuat discrepantele intre scopurile inalt valorizate din punct de vedere social (obtinerea succesului economic, dobandirea unor pozitii de putere si prestigiu etc.) si mijloacele institutionale legitime (caile legale de realizare a scopurilor sociale), coruptia a devenit un veritabil comportament "adaptiv" fata de presiunile sociale, un mijloc principal de realizare pe cai ilicite a unor beneficii economice.

Coruptia nu este, insa, caracteristica numai sistemului capitalist,fostele sisteme socialiste sau sociatatile apartinand "lumii a treia" favorizand, in cel mai inalt grad, manifestarea ampla a fenomenului de coruptie.

In toate formele sale, indiferent de societatea in care se mainfesta, coruptia implica intersectarea ilicita a sferei publice de catre sfera privata.

Corptia - aprecia J. S. Nye - este "acel comporatament care se abate de la responsabilitatile oficiale ale functiei publice, ca urmare a unor interese personale (de familie sau ale unui grup special de apartenenta), in scopul obtinerii unor avantaje materiale sau a unui statut social superior, ori care incalca normele ca urmare a exercitarii anumitor tipuri de influenta personala. Aceasta include mituirea (folosirea de recompense pentru a preveni judecata unei persoane aflata intr-o pozitie de incredere): nepotismul (acordarea protectiei pe motivul, mai degraba al unei inrudiri, decat in virtutea unor merite) si deturnarea de fonduri banesti (insusirea ilegala de resurse publice pentru a fi folosite in scopuri personale)".

In raport cu aceasta definitie, coruptia apare ori de cate ori un functionar sau un demnitar al statului abuzeaza de puterea conferita de responsabilitatile sale publice in interesul sau privat, ori al familiei sale. Iacest sens coruptia nu mai este echivalenta doar cu mita ori spertul, ci cu abuzul de putere si cu traficul de influenta. Definitiile acordate coruptiei in diferite tari sau societati difera intre ele, estenta ei este acceasi, diferind doar conditiile in care se realizeaza.

Cele mai daunatoare fenomene de coruptie, in mai multe tari au un caracter secret, fiind foarte putin aduse la cunostinta publicului. In toate societatile, coruptia este mai mult decat o categorie juridica, reprezenand un fenomen social, economic si politic ale carui cauze si consecinte trebuie privite in contextul mai larg al schimbarii, dezvoltarii si modernizarii nationale.

Prin ele insele, standardele de viata, dezvoltarea economica educatiei, sanatatii si a serviciilor sociale nu ofera asigurari impotriva coruptiei sistemului politic.

Daca se poate spune ca fenomenul de coruptie are un caracter universal, el are o serie de particularitati nationale ori rgionale, dependente de mentalitati, institutii, resurse, norme si reguli juridice, etc. Dar, indiferent de aceste particularitati, coruptia are o importanta dimensiune politica, in masura in care permite celor care detin pozitiile de putere si autoritate din societate sa castige noi resurse, accetuand, in felul acesta inegalitatea sociala si punand in pericol chiar ordinea politica. Se poate conchide, din acest punct de vedere, ca legile ca atare nu pot contribui decat intr-o mica masura la ameliorarea sau eradicarea fenomenului de coruptie, daca se admite ca acest fenomen are o dimensiune politica atunci solutia este ea insasi de natura politica.

B. Coruptia din perspectiva economica

Factorii care influenteaza dezvoltarea si raspandirea coruptiei sunt foarte numerosi. Cel mai important dintre ei vizeaza, probabil, aspiratia individului de a-si imbunatatii pozitia financiara, inclusiv prin mijloace ilegale sau ilicite. Rationamentul este de unul de tip economic, in sensul ca individul implicat intr-un act de coruptie calculeaza, pe deoparte valoarea si beneficiile actului comis, punand, pe de alta parte, in balanta si costurile implicate in acest act ilegal, (masurate in probabilitatea de a fi prins si pedepsit, severitatea pedepsei etc). Daca beneficiul este mai mare decat costurile implicate atunci individul este motivat sa se implice intr-un asemenea act si invers.

Reducerea nivelului coruptiei si cresterea nivelului de transparenta sunt factori care conduc la imbunatatirea guvernarii si la cresterea economica.

Un element important pentru nivelul coruptiei dintr-un anumit domeniu ete nivelul general al coruptiei din societate. Daca coruptia este raspandita in toate ramurile administratiei publice si in viata politica, este evident ca va fi raspandita si in sistemul judiciar. Asa cum apreciaza expertii, exista doua motive pentru care se intampla asa: in primul rand, coruptia este raspandiata, inseamna ca mecanismele de control social sunt foarte slabe si, in al doilea rand, intr-o astfel de societate in care coruptia este endemica domina o atitudine de toleranta generalizata fata de acest fenomen, astfel incat chiar cei care ar trebui sa lupte impotriva coruptiei prin natura meseriei lor (politisti sau judecatori) isi pierd impartialitatea si incep sa se implice in activitati ilegale.

Perspectiva economica descrie cele mai importante situatie in care coruptia generalizata determina cine obitine beneficiile si cine suporta costurile, mai ales in societatile aflate in tranzitie

Rose - Ackerman analizeaza trei situatii care pot explica, cel mai bine, modul in care functioneaza asa numita "piata a coruptiei".

a) Situatia in care beneficiul public este scazut si stabilit chiar in oferta, iar cei care au ca sarcina distributia acestui beneficiu nu pot creste sau micsora oferta totala;

b) Situatia in care beneficiul este mic, dar oficialii pot influenta cantitatea sau calitatea produsului disponibil

c) Situatia in care bunul sau serviciul public este oferit tuturor celor care indeplinesc anumite criterii, dar oficialii dispun de o putere discretionara in a decide cine indeplineste criterile respective si cine nu.

Pe scurt, daca atat piata coruptiei, cat si piata muncii sunt competitive, platile ilegale actioneaza la fel ca si preturile pietei. Cei care castiga sunt cei care isi permit sa plateasca mai multa mita, iar cei care pierd sunt cei care sunt dispusi sa suporte alte tipuri de cheltuieli: timp pierdut, petitii, reclamatii etc.

Totusi adeseori, apar disfunctionalitati si pe piata coruptiei. Considerand cazul cel mai simplu si anume cel al secretului tranzactiei - in conditiile in care mita este ilegala - preturile reale nu vor fi cunoscute pe piata decat de un numar mic de oameni. Anumiti participanti nu vor putea participa la tranzactia respectiva datorita lipsei de informatii,scrupulelor sau chiar temerii ca ar putea fi sanctionati, astfel incat functionarii publici isi vor limita cercul celor cu care tranzactia numai la prieteni si cunostinte.

Luand in considerare celelalte doua situatii in care functionarii publici pot influenta cantitatea si calitatea serviciilor oferite, la fel ca si indentitatea beneficiarului, coruptia genereaza aproape cert ineficienta.

Prin contrast, daca guvernul a fixat oferta sub pretul de monopol,oficialul corupt va cauta sa furnizeze o oferta crescuta a serviciului respectiv. Oficialii tind, in aceste conditii, sa-si maximizeze profitul pesonal si nu sa stabileasca un nivel optim de servicii.

Cu cat functionarul public dispune de mai multa putere si cu cat indivizii sau firmele au mai putine optiuni, cu atat mai mari sunt riscurile unui act de coruptie chiar daca care obtin serviciile indeplinesc in realitate criteriile necesare. Costurile sunt reprezentate de timpul pierdut si de eforturile mari suferite de potentialii beneficiari.

Din moment ce timpul inseamna bani, firmele si indivizii vor plati pentru a evita intarzierile. Un raport al Bancii Mondiale evidenta, de pilda, faptul ca majoritatea firmelor platesc mita pentru operatiunile de import si de export. Multe firme nu raporteaza deloc sau raporteaza mai putine vanzari, costuri si venituri catre autortati. Din acest punct de vedere, pierderile statului sunt foarte mari. In acelasi timp, sunt descurajate investitiile si intrarea unor noi firme pe piata. In tarile corupte managerii pierd foarte mult timp in negocierile cu reprezentantii statului. Dintr-un studiu efectuat de D. Kauffman rezulta ca acestia pierd de la 30% pana la 7% din timpul lor in cursul cestor negocieri.

Unii teoreticieni au construit modele economice in cadrul carora mita are proprietati "pozitive", actionand ca un gen de stimulent pentru functionarii publici. Mita ii stimuleaza pe acestia sa favorizeze anumite firme care evita sa-si iroseasca timpul cu tranzacti prelungite. In tarile in curs de dezvoltare, coruptia din randurile celor care colecteaza taxele si impozitele poate fi eficienta atata timp cat guvernul impune o limita asupra cuantumului acestor taxe.

C.   Coruptia din perspectiva culturala

Asa cum evidenteaza constatarile mai multor studii sau cercetari, regulile ori normele culturale ale diverselor societati impun adoptarea anumitor obiceiuri cu privire la "mita", adica la "atentiile" (concretizate in bani sau cadouri) oferite in schimbul unor bunuri sau servicii.

Din perspectiva culturalista se ridica in mod firesc, intrebarea daca, in economiele actuale pe piata, diferitele societati bazate pe diverse modele culturale, isi pot permita sa mentina asemenea obiceiuri culturale care implica numeroase costuri, impiedicand o crestere economica adecvata si functionarea eficienta a sistemului politic,

Deoarece sistemele culturale opereaza cu norme sau reguli extrem de diferite, practicile de afaceri care sunt apreciate ca fiind corupte in tarile occidentale pot fi acceptabile in Vest pot reprezenta coruptie in alte zone culturale. Infine practicile care reprezinta coruptie si in Orient si in Occident pot fi considerate ca fiind ilegale din diferite motive.

Mai mult, daca mita devine o obisnuinta, oamenii incep sa-si piarda increderea in sistemul economic si politic incalcand, in mod frecvent, legile sau regulile existente.

Mita inseamna coruptie si in majoritatea culturilor bazate pe religia budista, dar din miotive diferite. Ea sublineaza, de fapt, baza relatiilor sociale.

Dezvoltarea economiei de piata impune limite ferme intre schimburile de piata bazata pe relatii interpersonale si pe functiile oficiale. Conflictul de interese si legislatia privind finantarea campanilor electorale depasesc, de fapt, asemenea limite. Intr-un sistem economic bazat pe eficienta, normele sau regulile formale limiteaza functionarea pietei in raport de relatii de familie si de prietenie. Totusi, in tarile in tranzitie, aceste limite sunt, adeseori, fluctuante, neclare sau chiar inexistene.