Introducere in domeniul terminologic al disciplinei - Definitii si puncte de vedere

Introducere in domeniul terminologic al disciplinei - Definitii  si puncte de vedere

Spre sfarsitul celui de-al cincilea deceniu al veacului nostru, nu mult dupa incetarea ostilitatilor celui de-al diolea razboi mondial, in preocuparile criminologilor apare o noua arie de cercetare careia - pe drept sau pe nedrept - i se spune azi victimologie. Pe drept, deoarece are in vedere in mod accentuat victima si rolul acesteia in drama judiciara, pe nedrept deoarece este un cuvant hibrid de origine latino-elina, care supara pe multi juristi clasicizanti.

Intoarcerea spre victima dupa ororile nazismului dar si ale altor beligeranti este lesne de inteles, tot asa cum se intelege usor ca tocmai o victima a nazismului, omul de stiinta geman Hans von Hentig este acela care pune bazele acestui nou teren de cercetare.

Etapa istorica la care s-a facut referire mai exceleaza si prin faptul ca arata o exponentiala crestere a criminalitatii, la adulti si la minori deopotriva, parte din cauza anomiei provocate de bandele de demobilizati, dezertori, orfani de razboi, adolescenti, parte din cauza inexistentei fortelor de ordine, descompuse si ele in urma vicisitudinilor politico-economice postbelice. Toate acestea, precum si multi alti factori au marit numarul victimelor cu noi contingente, ingrosand sensibil statistica jertfelor, adesea inocente, cauzate in mod direct de razboi.

Pe planul cel mai general, victimologia, ca orientare de investigatii stintifice, trebuia sa apara mai devreme sau mai tarziu, deoarece evolutia societatii moderne exclude categoric dreptul individului de a-si face singur dreptate, fara sa fi luat asupra sa si despagubirea ca si reabilitarea victimelor. In felul acesta, atat practica legala, cat si teoria criminologica se aseaza pe studierea si analiza criminologului (extrema forma a deviantei), de unde rezulta un fapt paradoxal, greu de inteles: la finele procesului penal infractorul este pedepsit, statul la randul lui preia sarcina de a interveni in situatia 'socio-educativa' a infractorului prin mijloace de constrangere prevazute de legea penala, in schimb, singurul element neglijabil ramane victima (supravietuitoare) si mostenitorii acesteia (in sensul larg al termanelui) in cazul victimei nesupravietuitoare.

Din punct de vedere etimologic termenul deriva din cuvantul de victimologie latinesc 'victima' si cel grecesc 'logos'. Victima dupa rezulta din dictionarul Oxford, inseamna:

A) o fiinta vie sacrificata unei zeitati ori o performanta (de sacrificare) in cadrul unui rit religios;

B) o persoana sau un obiect lezat sau distrus ca urmare a declansari unei starii emotionale intense;

C) o persoana care sufera din pricina unui eveniment, circumstante, boli, accident, etc.

'Logos' in limba greaca clasica inseamna discurs (despre ceva) sau prin extindere 'stiinta despre'.

In acceptia noastra, victimologia in sens larg se refera la o arie de fapte atat de extinsa incat practic fiecare individ poate fi victima. Desi analiza victimelor de toate categoriile este perfect legitima in lucrarea de fata prezinta interes victimele actiunilor, deci acele victime care cad  cu deosebire in incidenta activitatii politienesti.

De retinut insa in mod deosebit este faptul ca agentul victimizator nu este neaparat egal cu deviantul

Jeffrey H. Reiman analizeaza mai ales problemele metodologice legate de victimologie. El porneste de la principiul ca victima unei crime este cel care a suferit dupa actiunea criminala, dar ca nu orice persoana care sufera de pe urma unei actiuni criminale este in acelasi timp neaparat si victima. Caci orice pune in actiune un fapt criminal nu poate fi considerata drept victima nici macar in cazul in care si el a suferit de pe urma actiunii pornite. Un spargator prins in flagrant delict si impuscat de un politist nu poate fi numit victima in nici un caz.

In stabilirea conceptului de victima, cercetatorul polonez Lernell Leszer pune si el probleme de natura etica. Dupa ce a subliniat faptul ca victima trebuie sa fie personalizata in sensul ca numai o fiinta umana poate fi considerata victima in intelesul real al conceptului - deci nu obiecte, fiinte subumane, institutii etc. - el a aratat ca 'un om care se sacrifica pentru o idee sau apara cu pretul sanatatii sale sau chiar a vietii avutul obstesc nu intra in categoria logica a victimelor'.

Castro Lolita Aniyar crede ca 'delictul nu este pur si simplu un 'act uman', ci un produs al unei secvente de infractiuni', proces care nu este strain de elaborarea normelor. Si mai departe ea arata ca 'infractorul prins nu se deosebeste cu nimic nici de cel care insa nu a fost prins, ori de acela care face parte din majoritatea celor onesti si linistiti'.

William H. Nagel sustine ca adesea criminologia este  considerata ca studiul etiologiei criminale. Dupa el 'victimologia' cade in afara granitelor criminologiei si, ca atare, nu-si are justificarea ca o disciplina aparte'. In conceptia lui Nagel, daca rezolvarea situatiilor conflictuale dintre fapta si victima nu vor putea avansa in domeniul unei politici penale rezonabile.

E limpede ca Nagel exagereaza fara temei, caci o ramura stiintifica - din nefericire inca insuficient dezvoltata - nu poate fi condamnata in 'contumacie'.

Caracterul stiintific al preocuparilor victimologiei - fie ca le consideram sau nu ca facand parte integranta din criminologie - este coroborata prin faptul comensurabilitatii fenomenelor studiate.

Cyril Sung Tai Cho a elaborat o scala de victimizare compusa din SI de item-uri, scala comparabila si contrastanta cu scala My Ionas validata pentru criminalitate.

In cadrul precizarilor terminologice aferente victimologiei, gasim adesea in literatura notiunea de 'inclinare victimala', vehiculat de Walter C. Reckless. Intr-un fel ideea lui Reckless seamana cu 'receptivitatea victimala' propusa de B. Mendelsohn, cu deosebirea ca precizarile lui Reckless sunt mai clare. Este vorba de o categorie de indivizi, care, prin trasaturile lor de personalitate, sunt mai vulnerabili fata de agresiunile infractorilor.

'Complezenta victimala' este un termen introdus de cercetatorul american Varkhan N. Dadarian ce se refera la cazurile binecunoscute din istorie cand un grup dominant (statal) discrimineaza de-a lungul deceniilor un grup minoritar care, in cele din urma, poate fi nimicit chiar fizic.

Apropiat, de inclinarea victimala, introdusa de Reckless, este si 'impresionabilitatea victimala', notiune propusa in victimologie de Gilbert Geis. Acest termen se refera mai ales la victimele infractorilor 'in guler alb', cum i-a denumit celebrul criminolog E. Sutherland pe functionarii de banci, agentii de bursa  care prin tinuta lor vestimentara inspira incredere la multi naivi.

In unele cazuri, simptomele patologice ale victimei - cum ar fi masochismul (von Hentig, 1962) - o predispune pe aceasta in mod accentuat la victimizare.

Din studierea autorilor mai sus citati, rezulta un adevar demn de retinut, si anume ca este necesar ca investigatiile victimologice sa nu fie restranse la interactiuni bidimensionale - deci numai la studierea relatiilor infractor si victima - ci ele sa se extinda si la forme tridimensionale si, cand este cazul, la forme multidimensionale.

Niciodata nu trebuie sa uitam ca actul de victimizare nu este redus la o singura persoana, ci pot fi victimizate grupuri umane, organizatii, natiuni, sau chiar societati intregi.