Identificarea criminalistica

Identificarea criminalistica

Identificarea este activitatea prin care se constata sau se stabileste ca o persoana sau un lucru este identic cu sine insusi.

Desi identificarea, privita in sensul ei cel mai larg drept activitatea de stabilire a identitatii unei persoane, obiect, substanta sau fenomen, este comuna tuturor stiintelor naturii, identificarea criminalistica detine un loc de maxima importanta in ansamblul cercetarilor criminalistice , reprezentand unul dintre mijloacele de probatiune admise de lege, una dintre laturile procesului de stabilire a imprejurarilor de fapt si consta in detasarea obiectului sau a persoanei implicata in fapta cercetata dintr-un ansamblu nedeterminat de obiecte sau persoane posibile.

Scopul final il constituie individualizarea persoanei (infractor, martor, etc.) fie direct, dupa urmele lasate de parti ale corpului, fie indirect, prin intermediul obiectelor.

Identificarea criminalistica poate fi definita ca fiind 'stabilirea prin mijloace tehnico-stiintifice a identitatii unei fiinte sau a unui obiect care are legatura cu fapta incriminata; ea este subordonata scopurilor precise ale cercetarii judiciare, sau, mai complex, 'un proces de constatare a identitatii unor persoane, obiecte sau fenomene, aflate in legatura cauzala cu fapta ilicita, prin metode stiintifice criminalistice, in scopul stabilirii adevarului in procesul judiciar' . In practica judiciara, identificarii criminalistice i se mai atribuie uneori si un alt inteles, si anume de individualizare a unui obiect partial distrus sau modificat, sau dupa un semn distinctiv de asemenea distrus sau modificat, accidental sau intentionat . De pilda o arma partial distrusa intentionat sau datorita factorilor de mediu, sau identificarea seriei acesteia. Identificarea criminalistica a aparut si s-a dezvoltat ca o parte de sine statatoare a stiintei criminalistice, fiind impusa de nevoile practice de descoperire si cercetare a faptei si faptuitorului. Prin activitatea executata cu ocazia cercetarii locului faptei, sunt descoperite un numar ridicat de diferite urme sau reflectari materiale ale obiectelor folosite la comiterea faptei, dar mai putin sunt intalnite aceste obiecte creatoare de urme.

Pe calea identificarii criminalistice sunt mijlocite direct si concret descoperirea si cercetarea acestor obiecte .

Clasificarea obiectelor identificarii criminalistice

Identificarea criminalistica se realizeaza in principal pe baza reflectarii insusirilor si caracteristicilor obiectului creator. In acest scop se compara fie direct urma cu obiectul (procedeu utilizat mai rar, in special in cazul urmelor lasate de obiecte taietoare-intepatoare), fie doua urme intre ele, dintre care una este de provenienta necunoscuta, iar a doua este de provenienta certa, sau a fost creata ca model de comparatie de catre expertul criminalist.

Obiectele comparate trebuie delimitate exact, ceea ce implica necesitatea precizarii intelesului lor. Teoria identificarii criminalistice distinge 'obiectul de identificat' ale carui caracteristici se examineaza in vederea identificarii sale si 'obiectul identificator' care reflecta aceste caracteristici si pe baza carora se poate realiza identificarea , sau 'obiecte care urmeaza a fi identificate' si 'obiecte care servesc la identificarea celor dintai'.

Obiectul identificator poate fi constituit dintr-un ansamblu de obiecte bine determinate. De exemplu urmele de pe tubul unui cartus tras cu o arma semiautomata reproduc caracteristicile mai multor piese ale armei cu care intra in contact : elevatorul si umerii incarcatorului, partea frontala a inchizatorului, percutorul, gheara extractoare, ejectorul, marginea ferestrei de ejectare. In asemenea cazuri, componentele obiectului complex apar ca obiecte de identificat independente, cu conditia sa contina elemente cu suficiente caracteristici pentru identificare.

Principiile identificarii criminalistice

Temeiul stiintific al oricarui proces de cunoastere a realitatii obiective este determinat de anumite reguli de baza, ele constituind punctul de plecare si izvorul de obtinere de rezultate care sa reflecte riguros, exact realitatea8. Identificarea criminalistica este obiectiv posibila datorita individualitatii, stabilitatii relative si reflectivitatii lucrurilor si fiintelor.

Sistemul principiilor identificarii criminalistice este alcatuit din:

a. principiul identitatii - principiu fundamental al criminalisticii care stipuleaza 'starea unui obiect de a fi ceea este, de a-si pastra un anumit timp caracterele fundamentale, individualitatea, raminind el insusi'. In procesul identificarii criminalistice, in masura in care intereseaza stabilirea identitatii persoanei sau obiectelor antrenate in savirsirea unei infractiuni, in egala masura intereseaza constatarea eventualei neidentitati a altor persoane sau obiecte, pentru a le exclude din cercul suspectilor.

b. principiul delimitarii obiectelor identificarii criminalistice in obiect - scop al identificarii - Obiectul-scop este un obiect material aflat in legatura cauzala cu fapta ilicita si caracterizat in diverse ipoteze. Obiectul-mijloc de identificare este reprezentat de urmele obiectului scop, precum si de modelele de comparatie, realizate experimental in laborator, cu ajutorul obiectelor presupuse ca ar fi creat urmele in cimpul infractiunii.

c. principiul stabilitatii relative a caracteristicilor de identificare - Stabilirea identitatii unui obiect, este posibila in ipoteza in care el a creat urme in cimpul infractiunii care reflecta caracteristicile sale esentiale, desi este necesar ca aceste caracteristici de individualizare sa aiba o stabilitate in timp. Aceasta stabilitate nu trebuie sa fie interpretata in sens absolut, dar orice schimbare sau modificare a caracteristicilor sale individuale va fi interpretata de expertul criminalist in functie de timpul scurs de la crearea urmei pina la examinarea acesteia sau a obiectului creator.

d. principiul examinarii obiectelor supuse procesului de identificare prin metoda analizei si sintezei- Analiza presupune descoperirea, evidentierea si studierea fiecarui element caracteristic, a fiecarei forme de particularitati sau continut, atit a obiectului scop al identificarii, cit si a obiectelor prin mijlocirea carora se stabileste identitatea. Analiza este continuata de sinteza informatiilor privind aceste trasaturi, care reunite, reintegrate intregului, duc la sesizarea similitudinii intre caracteristicile reflectate in urma descoperita la locul faptei si modelul de comparatie.

e. principiul interdependentei cauzale si dinamicitatii trasaturilor caracteristice ale obiectelor supuse procesului de identificare - Ca in toate domeniile stiintifice, dar poate mai mult decat in oricare dintre ele, dat fiind consecintele umane si sociale, in procesul de identificare criminalistica este necesara abordarea cercetarii subiectelor in miscare, prin prisma schimbarii proprietatilor si trasaturilor caracteristice, a interactiunii cauzale cu factori care pot determina modificari sau transformari de ordin cantitativ sau calitatativ. Modificarile un privesc numai obiectul scop al identificarii ci insesi obiectele mijloc de identificare. de la data savirsirii infractiunii si pana la descoperirea acesteia, mai ales daca cronointervalul este considerabil, intervin modificari in caracteristicile obiectului, din care unele sunt obiective (alterari ale substantelor in contact cu factorii de mediu, uzura, etc.) iar altele, subiective, cu origine in incercarea de inlaturare a urmelor infractiunii de catre autorul faptei ilicite .

Etapele identificarii criminalistice

Identificarea criminalistica se desfasoara pe un parcurs ale carui limite le reprezinta generalul si particularul. In literatura de specialitate s-a conturat opinia potrivit careia procesul de identificare parcurge in esenta doua etape principale .

a. etapa preliminara este cunoscuta sub mai multe denumiri dar are

practic acelasi continut si consta in determinarea, identificarea sau delimitarea grupului (genului sau categoriei) caruia ii apartine obiectul scop al identificarii.

b. a doua etapa finalizeaza procesul de identificare prin individualizarea sau determinarea obiectului concret aflat in raport cauzal cu fapta cercetata.

Impartirea in cele doua etape are un caracter relativ teoretic, intrucat fiecare din fazele procesului de identificare, chiar si cele intermediare isi are semnificatia sa in atingerea scopului final al acestei activitati.

Desi una din sarcinile de baza ale identificarii criminalistice o reprezinta determinarea obiectului sau persoanei concreta antrenat in savarsirea infractiunii, acest parcurs nu poate fi parcurs intotdeauna in totalitate, din cauza unor diverse imprejurari, in mare parte obiective, sunt insuficiente sau impiedica individualizarea factorului creator al urmei.