Factorii criminogeni

Factorii criminogeni

Pentru a realiza o analiza sistematica a criminalitatii este necesara desprinderea de cazul individual si identificarea proceselor si conjuncturilor care, prin impactul lor social si prin repetabilitatea statica pe perioade mari de timp, se constituie in cauze si conditii atat necesare, cat si suficiente producerii actului infractional. La acest nivel al analizei este util sa mentionam ca distinctia dintre cauze si conditii se reduce sensibil, ele aflandu-se in raporturi de ambivalenta si probabilitate. Din acest motiv le vom numi factori sociali ai criminalitatii sau factori criminogeni.[1]

Cunoasterea exacta a rolului fiecarui factor criminogen este aproape imposibila din punct de vedere stiintific, datorita variabilitatii lor, cat si a faptului ca fenomenul infractional este un rezultat al actiunii lor conjugate. De aceea, in general, in literatura de specialitate, abordarea individuala a factorilor criminogeni este evitata.

Astfel, J. Pinatel clasifica factorii criminogeni in factori geografici, economici, culturali si politici.[2] Referitor la factorii geografici, autorul mentioneaza cercetarile belgianului Larabert A.J.Quetelet (1796-1874) si francezului Andre-Michel Guerry (1802-1866) , care au formulat "legea termica a criminalitatii".

Cei doi statisticieni sustin urmatoarele:

- temperatura afecteaza echilibrul emotional;

- presiunea atmosferica si criminalitatea echivalenta variaza invers proportional: cand presiunea scade, creste criminalitatea violenta;

- umiditatea    si criminalitatea violenta variaza invers proportional, astfel: cand umiditatea scade, creste criminalitatea violenta.

Abordarea teoretica a clasificarii factorilor criminogeni este cu atat mai dificila, cu cat anumiti factori criminogeni pot fi inclusi in categorii diverse, iar alti factori pot fi analizati, atat in calitate de cauze generale ale criminalitatii, cat si ca factori ai crimei ca act individual.

Din acest motiv, vom analiza amanuntit factorii care determina criminalitatea ca fenomen social, clasificandu-i in:

1) factori economici;

2) factori demografici;

3) factori culturali;

4) factori politici.

1. Factorii economici

Este unanim recunoscut faptul ca baza economica determina suprastructura sociala, politica, culturala, institutionala. Asadar, este normal ca situatia economica a unui stat sau a unei zone mai restranse sa determine anumite comportamente umane, inclusiv comportamentul infractional.

Factorii considerati in literatura de specialitate a avea un continut criminogen pronuntat sunt: industrializarea, somajul, nivelul de trai si crizele economice. Pentru o mai buna intelegere a acestor factori, vom studia amanuntit pe fiecare in continuare:

a) Industrializarea

Prin ea insasi, industrializarea este un factor de progres economic si social, insa statistic vorbind, s-a constatat un fenomen surprinzator: progresul economico-social a fost insotit de cresterea criminalitatii.

Astfel, s-a admis ca fenomenul de industrializare produce si efecte secundare, cum ar fi:

Industrializarea, prin "masinismul" sau, produce o specializare
care elimina posibilitatea manifestarii spiritului creator al omului;

In general, industriile afecteaza echilibrul ecologic din zonele in care sunt implantate, producand efecte care accentueaza starea de stres a muncitorilor si populatiei din acele zone;

Ritmul de industrializare joaca un rol important, ca urmare a imposibilitatii asigurarii unor conditii social-edilitare minime pentru populatia din sectorul industrializat.

b) Somajul

Are un rol negativ nu numai prin scaderea brusca si excesiva a nivelului de trai, dar si prin instabilitatea emotionala pe care o ocazioneaza, el atacand in mod serios echilibrul interior al individului, punandu-1 in imposibilitatea de a-si mai putea realiza, prin mijloace legale, aspiratiile sale.

Somajul ataca structura si omogenitatea familiala chiar de la baza, diminuand autoritatea tatalui, rolul sau de sustinator al familiei fiind daramat. Inversarea rolurilor familiale creeaza stari de confuzie, de dezechilibru interior, alcoolism, dorinta de razbunare contra societatii.

c) Nivelul de trai

Daca la inceput doar saracia a fost privita ca factor criminogen, ulterior s-a ajuns la concluzia ca, pe langa saracie, la limitele sale alarmante, care ii poate
determina inexorabil pe unii oameni la comiterea de infractiuni, se adauga si
setea de imbogatire sau de trai mai bun, care, la randul ei, impinge spre
delincventa un numar mare de persoane. 

Scaderea nivelului de trai are drept principale cauze: somajul, angajarea pe timp limitat, angajarea sezoniera, somajul partial si, nu in ultimul rand, inflatia cu toate efectele ei negative.

d) Crizele economice

Scaderea nivelului de trai al claselor sociale defavorizate se amplifica de-a lungul crizelor economice care afecteaza productia, nivelul salariilor si rata somajului. Datorita lipsei unei protectii sociale corespunzatoare, persoanele afectate pot fi considerate la limita riscului comiterii de infractiuni.[5]

In prezent, tarile din Europa de Est si Centrala, care parcurg tranzitia catre economia de piata, se afla intr-o stare de severa recesiune economica, avand drept principale caracteristici: reducerea capacitatii de productie si productivitatii, pierderea pietelor externe de desfacere a marfurilor, blocaj financiar, somaj si inflatie galopanta. Cresterea exploziva a fenomenului criminalitatii in aceste tari se poate explica, in mare masura, prin impactul deosebit de puternic al acestor factori criminogeni.

2. Factorii demografici

Studierea stiintifica a relatiilor existente intre acesti factori si criminalitate este de data recenta, constatandu-se statistic faptul ca rata natalitatii, mobilitatea geografica si sociala a populatiei si structura demografica a sexelor reprezinta factori criminogeni foarte importanti.

a) Rata natalitatii

Statistic, s-a demonstrat ca, de-a lungul timpului, in viata oamenilor, perioada cea mai activa din punct de vedere infractional este cuprinsa intre 18 si 30 de ani, cu un apogeu al intensitatii in jurul varstei de 25 ani.

Datorita acestui fapt, marile explozii demografice sunt urmate de cresteri spectaculoase ale delincventei juvenile (ex.: in Romania - ca efect al interzicerii avorturilor in perioada 1975-1980).

b) Mobilitatea sociala si urbanizarea[6]

Mobilitatea sociala nu reprezinta altceva decat miscarea populatiei umane in plan geografic (mobilitate orizontala), profesional sau social (mobilitate verticala).

Cauza principala care determina mobilitatea geografica este urbanizarea. Ca efect al mobilizarii puternice, familia a suferit in primul rand - rata divorturilor, despartirilor si abandonul de familie, diminuarea autoritatii parintesti, angajarea in munca a ambilor soti, scolarizarea prelungita a copiilor si casatoria lor prematura au schimbat profund institutia familiala.[7]

La randul sau mediul tehnic urban se afla in continua schimbare: structurile se modifica permanent, traversate de curente ale mobilitatii verticale si orizontale accelerate.

Eterogenitatea sociala are drept efect eterogenitatea culturala, normele fiecarui grup pierzandu-si din tarie, devin ambigue, facandu-se simtita prezenta unui pluralism cultural, al unei suprapuneri de norme si valori care ghideaza conduitele umane. Astfel se creeaza premisele optime pentru manifestarea conflictului de cultura.

Rapiditatea transformarilor social-culturale in mediul urban, precum si scaderea controlului social, atat informal, cat si formal, au avut drept consecinta cresterea delincventei, aparitia inadaptatilor, alienatilor, instrainatilor si infractorilor.

3. Factorii socio-culturali

Intr-o acceptie generala, prin cultura se desemneaza totalitatea valorilor materiale si spirituale create de societatea romaneasca de-a lungul istoriei.

Din punct de vedere criminologic, o importanta deosebita au acei factori culturali care au un rol preponderent in socializarea pozitiva sau negativa a indivizilor si care, in final, ii conduc la savarsirea de infractiuni.

Dintre factorii criminogeni socio-culturali amintim: familia, scoala, religia, starea civila, activitatile practicate in timpul liber, mass-media, discriminarea, specificul national, influentele criminologice internationale, toxicomania si profesia.

a) Familia

Denumita si "celula de baza a societatii", familia are un rol de socializare, asigurand copilului o siguranta indispensabila atingerii maturitatii intelectuale, sociale si culturale, precum si o identitate proprie, in baza careia va fi acceptat ca partener social.

Structura familiala este afectata de numarul membrilor, de capacitatea educativa a parintilor si de mobilitatea sociala si geografica a familiei.

Rolul de socializare al familiei se reduce simtitor in cazul adolescentilor, datorita scolarizarii prelungite si a altor factori cum sunt: presa, televiziunea, filmele si microgrupurile la care adera.

Ca urmare a studiilor stiintifice, referitor la copiii delincventilor, s-au constatat urmatoarele:

un numar mare dintre ei si-au schimbat resedinta in timpul copilariei; 

sunt prost intretinuti din punct de vedere material si igienic;

au parintii despartiti ori recasatoriti;

sunt privati de beneficiul culturii;

majoritatea sunt stresanti datorita coeziunii reduse a familiilor lor, a starii de incordare dintre parinti, a atmosferei familiale nefavorabile, a lipsei de supraveghere si chiar de interes din partea parintilor;

se remarca o atitudine de ostilitate si indiferenta fata de familia din care fac parte, precum si fata de societate.

b) Nivelul de instruire scolara

Scoala joaca un rol deosebit de important in educarea si socializarea copiilor, in depistarea celor inadaptati si, nu in ultimul rand, in punerea in aplicare a unor programe de preventie generala.

Pe plan cantitativ, nivelul de pregatire scolara nu afecteaza vizibil copilul in planul infractionalitatii, dar pe plan calitativ, nivelul de instruire scolara se reflecta prin alegerea unor forme infractionale mai putin primitive.[8]

c) Religia

In literatura de specialitate exista numeroase controverse in legatura cu influenta religiei, ca factor criminogen, in savarsirea faptelor antisociale.

S-a recunoscut insa, ca anumite secte religioase practica infractionismul pentru obtinerea unor avantaje materiale, precum si faptul ca, in perioadele de crize economice si politice profunde, pot avea loc si fenomene infractionale cu substrat religios (ex.: distrugeri de lacase de cult, profanari etc.).[9]

Concluzionand, putem spune ca religia, in ansamblul sau, joaca un rol puternic de influenta si preventie in combaterea criminalitatii.

d) Starea civila

Ca urmare a statisticilor efectuate, s-a ajuns la concluzia ca atat femeile cat si barbatii necasatoriti sunt mai predispusi sa comita infractiuni sexuale, in timp ce in cazul sotilor, s-a remarcat tendinta pentru comiterea de infractiuni cu violenta, datorate neintelegerilor dintre soti.

e) Impactul activitatilor din timpul liber

Petrecerea timpului liber in afara cadrului familial a condus la noi si potential periculoase forme de petrecere a timpului liber, precum asocierea in grupuri sau bande care se angajeaza deliberat in comiterea de infractiuni.

In cele mai multe cazuri, aceste activitati raman la un stadiu limitat, neimplicat infractional. Totusi, aspectul criminogen trebuie retinut, deoarece se constata, pentru anumite situatii, aderenta la spiritul violentei, cu efecte grave in plan social.[10]

f) Impactul mijloacelor de informare in masa

Studiile efectuate au relevat faptul ca mijloacele de informare in masa au de cele mai multe ori o influenta negativa asupra populatiei, pe primul loc situandu-se, conform studiilor criminologilor occidentali, violenta in mass-media si, in special, video-violenta. In urma numeroaselor cercetari in domeniu, s-au desprins urmatoarele concluzii:

violenta (pe micul si marele ecran) genereaza modele de comportament negativ, avand o influenta mai puternica asupra spectatorului tanar;

se remarca o crestere a nivelului agresiv in randul celor ce urmaresc asemenea filme sau emisiuni;

desensibilizeaza auditoriul cu privire la gravele prejudicii pe care le produce violenta.

Receptarea mesajelor mass-media se realizeaza insa in functie de propriile nevoi, atitudini si imagini despre lume, video-violenta producand astfel efecte doar asupra celor care sunt predispusi la violenta, fara a se exclude rolul mijloacelor de informare in masa in desensibilizarea generala si formarea unor atitudini nedorite si neconforme cu interesele societatii.[11]

g) Discriminarea

Discriminarea inseamna refuzul de a trata un grup social in conformitate cu aspiratiile sale. Discriminarea poate fi intalnita la nivelul claselor sociale, al sexelor, apartenentei religioase, al grupurilor etnice, al instruirii, al participarii la activitati sociale, al emigrarii etc.

Toate aceste preferinte dau nastere la prejudecati, atitudini negative referitoare la ansamblul grupurilor minoritare. Lipsa prejudecatilor nu determina o lipsa de discriminare, deoarece un om care nu admite prejudecatile se poate conforma, totusi, cutumelor discriminatorii.

Prejudecatile genereaza sentimente de frustrare care, in general, declanseaza agresivitate si dorinte puternice de revansa din partea persoanelor care se considera discriminate.

Cateodata, rolurile se schimba, grupurile care se considera discriminate emitand in actiunile lor revendicative pretentii care depasesc cu mult drepturile si libertatile majoritarilor.

h) Specificul national

Reprezinta o sinteza a nivelului de cultura si civilizatie ale unui popor, avandu-si originea in adancurile istoriei poporului respectiv.

Specificul national nu este prin el insusi un factor criminogen, dar include un anumit temperament national care nu poate fi ignorat in analiza fenomenului infractional, deoarece in anumite conditii politice, sociale si economice, tipul de reactie populara poate fi prevazut in coordonatele sale in ansamblu.

i) Influentele criminogene internationale

Orice stat cu granitele libere este spus influentelor atat pozitive, cat si negative venite din exterior. Asadar, este normal ca si in domeniul criminalitatii sa joace un rol important si influentele criminogene internationale.

Crima organizata, mereu in cautarea de noi piete de desfacere, de retele si filiere necontrolate, beneficiaza de avantajul unei mari viteze de desfasurare si a unei capacitati de adaptare extraordinare, punand astfel stapanire pe noi teritorii, cucerind pe zi ce trece tot mai mult teren.

j) Toxicomania

In denumirea generica de toxicomanie sunt incluse consumul de droguri si alcoolismul.

In ultimul deceniu, ca urmare a contextului geopolitic international si a schimbarilor sociale interne, in Romania consumul de droguri ilicite a crescut considerabil, atingand dimensiunile unui fenomen social.

Conflictele din spatiul fostei R.S.F.Yugoslavia au determinat modificarea rutei balcanice a drogurilor (prin care heroina si hasisul din Orient ajungeau in vestul Europei) si includerea tarii noastre in acest traseu. Societatea romaneasca, aflata in plin proces de tranzitie, a fost luata prin surprindere, neputand reactiona prompt si corespunzator in nici unul dintre segmentele sale (justitie, ordine publica, sanatate, educatie, atitudini si mentalitati etc.). Singura care a reactionat prompt a fost tanara generatie, aflata ea insasi intr-o perioada de tranzitie, in ceea ce putem numi "tranzitiile adolescentei" - adica intr-o perioada a cautarilor si a descoperirilor propriei identitati, a cunoasterii si a intelegerii de sine si celor din jur, a confruntarii cu problemele existentiale si cu nevoia imperioasa de a le rezolva.

Astfel ca, in numai cativa ani Romania a devenit dintr-un punct de tranzit o importanta piata de desfacere a drogurilor. Traficul incepe sa capete valori semnificative incepand cu anii '92-'93, pentru ca in numai cativa ani consumul de droguri sa inregistreze si el proportii semnificative in Romania.

Atat lucrarile consacrate in domeniu cat si experienta personala in cercetarea fenomenului de consum de droguri la tineri arata faptul ca acestia prezinta structuri psihice fragile si un profil de personalitate tipic conduitei dependente. Lipsa de incredere in sine, cu accentuate note depresive este foarte prezenta la acesti tineri, care se simt foarte putin securizati, fara repere valorice certe si cu o mare nevoie de siguranta, de valorizare si de confirmare a propriei identitati. Impulsivitatea si intoleranta la frustrare este o alta trasatura importanta a profilului lor psihic. 

Studiile realizate arata ca aceste conduite sunt corelate cu problemele semnificative ale fiecarui sex. Astfel, "baietii cu probleme vor totul imediat, sunt colerici, le place sa se incaiere. Intoleranta la frustrare semnifica incapacitatea de a se distanta de evenimentele exterioare. Impulsivitatea se exprima diferit in functie de sex: pentru baieti are loc trecerea la act, iar pentru fete se rasfrange asupra propriului corp".

Personalitatea dependenta a facut obiectul multor studii si a multor controverse. Desi nu s-a ajuns inca la un punct de vedere unanim acceptat, este cert ca exista un set de caracteristici specifice profilului psihologic al dependentei, care se manifesta in mod particular la consumatorii de droguri.

Drogurile pot sa duca la un comportament infractional, insa, in ce masura se poate realiza acest lucru depinde de unii factori cum ar fi: tipul drogului si dimensiunea dozei. De asemenea, subiectul poate manifesta un comportament violent daca este sau nu real amenintat si pus in pericol.

Alcoolismul este si el un factor criminogen important datorita tulburarilor mentale, cu efecte in planul comportamentului infractional, pe care le produce. Alcoolul, consumat mai ales in cantitati mari, se constituie intr-un important factor de risc in comiterea unor acte antisociale bazate pe violenta. Conform tehnicii criminalistice, exista doua stari fundamentale de alcoolism, si anume:

Alcoolismul acut, care poate fi prezent intr-o forma usoara sau grava:

o     betia usoara - care este insotita de o diminuare a atentiei si o lungire a timpului de reactie, cauzand un mare numar de infractiuni neintentionate, comise din imprudenta si neglijenta (ex.: accidentele de circulatie in mare parte, unele accidente de munca etc.);

o     betia grava - produce o stare tipica de confuzie mentala, exagereaza nevoile sexuale si genereaza o stare de delir si agresivitate careia i se atribuie o parte importanta a infractiunilor savarsite cu violenta.

Alcoolismul cronic, care modifica mentalitatea fundamentala a
individului si dezvolta agresivitatea si impulsivitatea. Este insotit de pierderea (simturilor) sensurilor eticii si moralei, determinand savarsirea de infractiuni (ex.: furtul, abuzul de incredere, abandonul de familie etc.).

k) Profesia

Conform statisticilor realizate, s-a constatat ca majoritatea profesiilor ofera, intr-un grad diferite, conditii pentru savarsirea de infractiuni.

Un loc aparte il ocupa insa criminalitatea "gulerelor albe", expresie utilizata pentru prima data de criminologul american Sutherland in lucrarea "Criminalitatea gulerelor albe, aparuta in 1949. Acesta defineste acest concept drept infractionalitatea savarsita de persoane socialmente respectabile, care ocupa un statut social elevat. Aceasta este criminalitatea oamenilor de afaceri, a cadrelor superioare din administratie, a personalitatilor politice, sindicale, culturale etc.

Aceasta forma de criminalitate se caracterizeaza prin unele trasaturi speciale[12]:

o     beneficiaza de o indulgenta generalizata, determinata atat de pozitia sociala a infractorilor din aceasta categorie, cat si de modalitatile rafinate prin care ei realizeaza faptele antisociale;

o     in aceste conditii, reputatia persoanelor implicate nu este afectata;

o     factorii criminogeni obisnuiti (lipsa de instruire, nivelul de trai, familia etc.) nu joaca un rol specific in etiologia infractiunilor comise de aceste persoane, determinata fiind structura lor de personalitate.

In general, criminalitatea "gulerelor albe" se realizeaza prin ignorarea si prin interpretarea falsa a legii, facandu-se o confuzie intentionata intre limitele licitului si ilicitului, uneori profitandu-se de ambiguitatea unor legi.

4. Factorii politici

Cei mai importanti factori politici criminogeni sunt: razboiul si revolutia. Nu contestam existenta si altor factori politici criminogeni, dar importanta acestor doi factori primeaza, astfel ca, in urmatoarele randuri, ne vom ocupa de prezentarea lor.

a) Razboiul

Razboiul este de doua feluri:

- conventional;   

- civil.

Razboiul conventional este un factor mai putin criminogen, datorita reglementarilor speciale in domeniul penalului - legea martiala.

Razboiul civil, insa, constituie cea mai inalta expresie a unei crize politice pe teritoriul unui stat, producand efecte puternic criminogene.

Indiferent de natura conflictului (politica, etnica, religioasa etc.), in timpul razboiul civil se creeaza centrii antagonici de putere, sistemul legislativ este ignorat total, se instaleaza haosul si anarhia economica si sociala, se escaladeaza violenta, urmarindu-se anihilarea prin toate mijloacele a oponentilor.

Starea de haos si anarhia incurajeaza si creeaza un camp de actiune ideal pentru infractorii de profesie, cat si pentru persoanele care nu au fost cunoscute anterior ca avand comportamente antisociale.

b) Revolutia 

Reprezinta o stare de criza politica de mare amploare, finalizata pe cale conflictuala, prin care se urmareste inlaturarea de la putere a unui grup conducator, cucerirea puterii politice si schimbarea oranduirii sociale.[13]

Momentul de criza se repercuteaza grav asupra sistemului legislativ care nu mai este respectat, precum si asupra organelor de control social care, fie ca sunt eliminate, fie ca nu-si mai pot indeplini atributiile.

Din aceste motive, in timpul desfasurarii efective a evenimentelor revolutionare, precum si in perioada de tranzitie care urmeaza, criminalitatea cunoaste o adevarata explozie.

Concluzionand, in finalul acestui capitol, putem spune ca studiul amanuntit si individual al factorilor criminogeni ne permite sa cunoastem si sa intelegem mai bine fenomenul criminalitatii sub toate aspectele sale.

Cu toate ca in literatura de specialitate se evita abordarea individuala a factorilor criminogeni, scopul in care am facut aceasta prezentare a lor a fost unul pur pedagogic, si anume, de a releva corelatiile existente intre o variabila sau o grupa de variabile si criminalitate. Chiar si din aceasta perspectiva, dificultatile de clasificare si interpretare raman in continuare.