Efectele produse de proiectil asupra tintei

Efectele produse de proiectil asupra tintei

Urmele specifice lasate de proiectil pe tinta, cunoscute in literatura de specialitate si sub denumirile de factori primari ai impuscaturii[1] sau urme principale[2], sunt rezultatul actiunii directe al acestora asupra tintei si se prezinta sub trei forme:

a.-urme de perforare;

b.-urme de patrundere (canale oarbe);

c.-urme de ricosare.

Acestea sunt interpretate diferit, in functie de mai multi factori, dintre care cel mai important este natura tintei, respectiv obiect sau corp omenesc.

Perforatiile

Perforatiile tintei apar in conditiile in care proiectilul pastreaza in momentul impactului o energie cinetica suficient de mare pentru infrangerea rezistentei acesteia. Mai concura la producerea acestui rezultat forma proiectilului si materialul din care este confectionat; astfel, proiectilele armelor militare, in majoritate de forma ogivala si cu camasi metalice dure (tombac, otel placat cu tombac, cupronichel, etc) trase cu arme identice, in aceleasi conditii si asupra aceleiasi tinte, o perforeaza de regula, spre deosebire de proiectilele necamasuite din aliaje de plumb sau de proiectilele special construite pentru a se deforma ("soft point", "holow point" "bimetal" etc.).

Literatura de specialitate mentioneaza doua exceptii de la aceasta regula, si anume:

-in cazul proiectilului foarte deformat la atingerea tintei (dintr-un impact anterior) penetrarea nu mai este direct proportionala cu energia cinetica a acestuia;

-cand proiectilul depaseste limitele vitezei sale (limita standardizata prin constructie), penetrarea poate fi diminuata datorita faptului ca energia cinetica actioneaza mai mult asupra proiectilului insusi, producand distrugerea acestuia in momentul impactului.

Studierea din punctul de vedere al balisticii judiciare al perforatiilor produse de proiectilele armelor de foc, care in cazul corpului uman se impleteste strans cu studiul medico-legal, poate oferi raspunsuri asupra calibrului munitiei, directiei de tragere, a locului de unde s-a tras si a distantei de la care s-a executat tragerea.

Dar principalele aspecte care trebuie lamurite in cazul prezentei unor perforatii, mai ales cand este vorba de corpul uman, sunt:

-daca perforatia este rezultatul actiunii unui proiectil de arma de foc;

-care este orificiul de intrare si care este orificiul de iesire al proiectilului.

Pentru lamurirea primului aspect este necesara si obligatorie existenta cel putin a uneia dintre celelalte urme principale sau secundare ale folosirii unei arme de foc, deoarece exista posibilitatea confundarii unor leziuni produse de catre alti agenti vulneranti cu leziunile (in speta perforatii) produse de proiectilele armelor de foc. In aceste cazuri, concluziile examinarilor criminalistice si medico-legale trebuie sa fie de probabilitate, neexcluzand ca obiect vulnerant orice alt obiect cu diametru asemanator si posedand o energie cinetica satisfacatoare (varful conic al unei furci, fragmente de metal produse prin dislocarea accidentala ale unor subansamble de utilaje, etc.).

Cel de-al doilea aspect al problemei trebuie abordat diferentiat, in functie de distanta de la care s-a produs tragerea, respectiv daca tinta s-a aflat sau nu in limita zonei de manifestare a factorilor suplimentari ai impuscaturii.

Daca in primul caz (tinta aflata in zona de actiune a factorilor suplimentari ai impuscaturii) orificiul de intrare este relativ usor de stabilit, imprejurul acestuia gasindu-se urme de combustie, rupturi produse de actiunea gazelor sau particule de pulbere arsa si nearsa, in cel de-al doilea caz (tinta plasata in afara zonei de actiune a factorilor suplimentari ai tragerii), diferentierea orificiului de intrare fata de cel de iesire este mult mai laborioasa, presupunand examinari amanuntite si uneori trageri experimentale.

Deobicei, orificiul de intrare pastreaza un aspect circular, cu diametrul egal sau mai mic decat diametrul proiectilului care l-a produs, iar in obiecte relativ dure si plate aspectul acestuia este de forma tronconica, cu baza mare opusa directiei de tragere si fibrele materialelor textile sunt orientate deasemeni in directia opusa celei din care s-a facut penetrarea.

Orificiile de iesire prezinta in general aspect neregulat si diametre mai mari fata de calibrul proiectilului (cu exceptia materialelor elastice), iar in apropierea acestuia, in interiorul canalului format, se identifica diverse particule transportate de catre proiectil (eschile osoase, fibre textile, etc.).

Un caz particular este constituit de tragerile cu arme de vanatoare cu teava lisa. Daca in cazul folosirii de cartuse cu cu proiectil unic, nu apar probleme deosebite, in cazul cartuselor cu proiectile multiple (alice, posuri, mitralii), pe langa intrebarile curente la care trebuie sa raspunda expertul, apare si problema stabilirii distantei de tragere in functie de aria de raspindire a proiectilelor.

Deoarece aria de raspandire a priectilelor este dependenta de mai multi factori aleatori, care de regula nu sunt cunoscuti in prima instanta, respectiv calibrul armei si lungimea tevii, puterea incarcaturii de azvarlire, tipul cartusului, conditii atmosferice, etc. stabilirea distantei de tragere (cu aproximare rezonabila) se poate face numai in urma unor trageri experimentale care sa respecte pe cat posibil acesti factori.

Se utilizeaza in practica curenta si tabele cu date medii, rezultate in urma experimantarilor.

Canalele oarbe

Canalele oarbe se produc datorita fortei reduse a proiectilului,care nu mai are energia necesara pentru a strapunge materialul tintei. Pe traiectul si in interiorul acestora se descopera proiectilul (glont, alice) sau eventuale schije ale obiectului vulnerant.

Adincimea de patrundere a proiectilelor in diferite materiale, tinandu-se cont de unghiul de incidenta, se poate calcula cu ajutorul urmatoarei formule:

a-adancimea de patrundere (m);

Kn-coeficientul de rezistenta al materialului;

d-calibrul (mm);

V_r-viteza ramasa a proiectilului la lovirea tintei (m/s);

-unghiul de incidenta al proiectilului.

Ricoseurile

Ricoseurile sunt schimbari ale directiei proiectilului la impactul cu un obiect solid, impact produs sub un unghi egal sau mai mic de 19 . In cazul ungiurilor de impact egale sau mai mici de 13 , ricoseul se produce si la intilnirea unui material moale sau a unei suprafete lichide.

In principiu, urma de ricoseu prezinta doua portiuni principale:

-una, care tine de la punctul initial de impact pana la limita de patrundere in tinta, avand aspect alungit si traiect descendent (in adancime);

-alta, pornind de la limita maxima de adancime atinsa in tinta si pana la locul de desprindere, cu aspect mai scurt.

Urmele de ricoseu prezinta importanta pentru stabilirea directiei de tragere, a distantei, ca si atipului de proiectil, prin microurmele lasate de acesta pe tinta in momentul impactului.