Traseu: Iasi-Roman-Bacau-Focsani-Buzau-Bucuresti-Giurgiu

Traseul 1: Iasi-Roman-Bacau-Focsani-Buzau-Bucuresti-Giurgiu

MIRCESTI:

Asezat in lunca Siretului, este un minunat colt de natura, cu o vegetatie bogata in care predomina salciile. Numele satului este asociat de poporul roman cu cel al 'bardului de la Mircesti'.

Muzeul memorial V. Alecsandri a fost infiintat in 1957, in casa in care a copilarit si a trait mult timp scriitorul si omul politic. Cladirea construita in spiritul arhitecturii populare din aceasta zona, este asezata in mijlocul unui parc cu brazi si stejari uriasi, cu tei si castani.

Vasile Alecsandri (1821-1898) scriitor si om politic roman. La terminarea studiilor la Paris, in drum spre tara, intreprinde o lunga calatorie prin Italia, care i-a inspirat nuvela romantica 'Buchetiera din Florenta'.

Face excursii prin muntii si satele Moldovei ('O plimbare in munti' si doua volume de culegeri de poezii populare 'Balade populare'-primele din istoria literaturii romane- pe care poetul le traduce si le publica la Paris).

Muzeul ofera vizitatorilor cca 3000 de exponate legate de viata si activitatea scriitorului: scrisori, autografe, manuscrise ale operelor sale si editii princeps, fotografii si o buna parte din biblioteca poetului.

In camera de lucru se afla cutia trofeului 'Cupa gintei latine' obtinuta de poet la concursul de la Montpellier, din 1878, scrisoarea de felicitare primita cu aceasta ocazie din partea scriitorului francez Frederic Mistral de care l-a legat o sincera prietenie, cufarul diplomatic care l-a insotit pe V. Alecsandri la Paris si in alte tari.

In 1848 Vasile Alecsandri s-a aflat in primele randuri ale miscarii revolutionare din Moldova. In calitate de ministru de externe (1859) pleaca cu misiune speciala in Franta, Anglia, Sardinia, pentru a obtine din partea guvernelor respective recunoasterea dublei alegeri a domnitorului Al. I. Cuza. La Paris, Alecsandri a purtat discutii cu ministrul de externe al Frantei, contele Walewsky, fiul natural al lui Napoleon Bonaparte si al contesei poloneze Maria Walewska. Imparatul Napoleon al III-lea l-a primit cu prietenie si intelegere.

In Anglia, printr-o argumentare logica, a reusit sa infranga duritatea ministrului de externe, lordul Malmersbury, adversar al Unirii Principatelor Romane.

Calatoria continua in Italia, unde are intrevederi cu Victor Emanuel si Cavur.

In1885 pleaca la Paris ca trimis extraodinar si ministru plenipotentiar. La depunerea scrisorilor de acreditare, preseditele Frantei, Jules Grevy, ii spune: 'Dvs. nu sunteti un necunoscut pentru noi. Stim care sunt meritele dv. politice si cele literare.

La Mircesti se afla mausoleul, inaltat prin grija Academiei Romane.

Comuna Mircesti se afla intr-o zona folclorica (cca 40 de localitati). In cadrul obiceiurilor sarbatorilor de iarna se remarca jocul dramatic al cerbului.

In 1716 domnitorul si invatatul roman de renume mondial, Dimitrie Cantemir , vorbeste despre jocul cu masti al cerbului, in cunoscuta sa lucrare 'Descrierea Moldovei'.

Un alai format din 10-12 persoane purt-nd masti si costume de cerb, ursari, mos, baba, cioban, arnauti, etc., insotiti de muzicanti cantand din fluier, trisca si tobe, colinda aproape toate casele din sat, interpretand o scena in care cantecele lirice, pantomima, replicile de o rara spontaneitate si cu referiri directe la viata satului, muzica si jocul se imbina in mod armonios si original. La acestea se adauga frumusetea costumelor populare si a mastilor.

Masca cerbului are aici coarne din crengi de copac asemanatoare cu cele naturale, ubeori poleite auriu sau argintiu si impodobite cu oglinzi, margele, panglici colorate.

Masti de cerb mai pot fi intalnite, in cadrul manifestarilor traditionale, si in Slovenia, Italia, centrul insulei Sardinia.

Dansul pantomimic al coarnelor de cerb se aseamana, prin unele elemente coregrafice, cu dansul coarnelor de cerb mentinut in Anglia, in Albatros-Bramby, districtul Stratford-Imire.

JUDETUL   NEAMT

Judetul Neamt este unul din cele mai pitoresti tinuturi din tara si ocupa o suprafata de 5890 km² (2,5% din suprafata tarii). Populatia reprezinta cca 2,5% din populatia tarii.

Numele judetului se leaga de cel al Cetatii Neamtului ridicata de Petru I Musat in secolul al XIV-lea.

In acest tinut a avut loc o colonizare de elemente sasesti, de unde denumirea Neamtului

Relieful include, in vest, o parte din Carpatii Orientali cu altitudini intre 1200 m (Muntii Haghimas) si 1904 m (masivul Ceahlau); zona centrala cuprinde Subcarpatii Moldovei cu depresiunile Neamt, Cracau-Bistrita, Tazlau. Zona de est o formeaza Podisul Central Moldovenesc. DN 2 strabate acest podis pe portiunea situata intre Podisul Barladului (la est) si dealurile piemontane pericarpatice (la vest).

Peste 90% din reteaua hidrografica isi are originea in aria montana. Raurile principale - Siret, Moldova, Bistrita - sunt numai in tranzit pe teritoriul judetului.

Doua treimi din suprafata il formeaza bazinul hidrografic al Bistritei, care a imbogatit peisajul geografic al judetului cu lacurile de baraj. Acestea au luat fiinta odata cu amenajarea hidroenergetica a raului si a deschis marilor hidrocentrale care s-au construit ulterior in tara. Izvorul Muntelui (cunoscut sub numele de lacul Bicaz), cu o suprafata de 2950 ha, este unul dintre cele mai mari lacuri de baraj de pe raurile interioare din tara.

Apele de munte sunt bogate in pastravi, lostrite, morunas, babusca, etc.

O serie de elemente ale cadrului natural, unicate sau raritati, au fost puse sub protectie si declarate rezervatii naturale.

Masivul Ceahlau, una din cele mai mari rezervatii naturale, datorita bogatului inventar floristic si faunistic va fi gazda unui parc national de peste 5800 ha.Dintre plantele specifice masivului mentionam laricele (larix decidus), arbore rar pentru flora tarii noastre, care formeaza adevarate insule, floarea de colt s.a. Aici traiesc peste 360 specii de pasari, 40 specii de reptile si o mare varietate de insecte. In 1970 a fost colonizata capra neagra.

Rezervatii geologice: masivul Munticelu, pestera Tosorog, Stanca Singuratica (23 m inaltime), Stanca Serbesti.

Rezervatii paleontologice: Cozia, Pietricica, Cernegura (numeroase specii de pesti fosili).

Rezervatii forestiere: padurea Bosman-Tarcau (molid, fag, brad in varsta de 140-260 ani), Vanatori-Neamt (padure de stejar), Dealul Filiorul (denumit de Eminescu 'codrul de arama si padurea de argint').

Parcuri dendrologice si arbori seculari: parcurile de la Valeni (100 de specii exotice), Roznov, Grozavesti, stejarii de la Tupilati si Bornis.

Reteaua de asezari se compune din doua municipii (Piatra Neamt - capitala judetului si Roman), doua orase (Bicaz si Tg. Neamt) si 70 de comune cu 347 sate. Exista unele sate care, prin sistemul de organizare, marime, functii si grad de dotare se apropie mult de asezarile urbane.

Structura economica a judetului este industrial agrara, insa ponderea mare o are industria. Regiunea montana se caracterizeaza prin exploatarea lemnului (padurile ocupa 42% din suprafata judetului); productia industriei forestiere reprezinta 5% din aceasta ramura pe tara, situand astfel judetul Neamt printre primele pe tara.

Pe langa ramurile industriale vechi (care dateaza din a doua jumatate a secolului al XIX-lea legate de exploatarea si prelucrarea lemnului), in ultimii ani au aparut si s-au dezvoltat ramuri noi: industria metalurgiei neferoase, industria constructiilor de masini si prelucrarea metalelor, industria alimentara si industria chimica care in prezent are cea mai mare pondere in economia judetului.

Industria judetului are peste 30 de unitati, dintre care 20 de unitati de interes national. Repartitia geografica a unitatilor industriale pe teritoriul judetului este marcata de prezenta a trei platforme industriale: Roznov-Savinesti, Roman si Bicaz.

Frumusetea cadrului natural, dezvoltarea si modernizarea oraselor, bogatia locurilor care la tot pasul evoca trecutul istoric, comorile etnografice si folclorice dau un farmec deosebit, facand din judetul Neamt o imbietoare zona turistica.

In masivul Ceahlau si zona Bicaz turistii au la dispozitie cabanele 'Baraj', 'Izvorul Muntelui', 'Dochia', '7 Noiembrie', 'Durau', hotelul 'Cristina', precum si locurile de popas Potoci si Poiana Largului. Statiunea balneara Baltatesti (renumita prin efectul tertapeutic al apelor minerale care pot fi comparate cu cele de la Karlovy-Vary si Vichy); manastirile Varatec, Agapia, Neamt, Secu, Sihastria; Cetatea Neamtului. Vizitarea acestor obiective este inlesnita de numeroase locuri de cazare: hotelurile din Piatra Neamt, hanul Agapia, motelul Plaiesu, Casa Arcasului, popasul turistic Braniste, etc.

Etnografia

Costumul popular din zona Neamt se incadreaza portului popular din Moldova. Femeile poarta ie bogat brodata in culori deschise, bete frumos tesute la razboi si fota ornata cu dungi verticale, in culori vii, pe un fond negru sau visiniu, avand coltul din fata ridicat si prins in brau.

Pieptarele din blana, care se poarta aici pe timp racoros, atrag atentia prin organizarea si cromatica ornamentelorrealizate intr-o armonie coloristica de rosu-roz-brumariu. In ceea ce priveste croiala, ele sunt mai largi decat cele din zona Bacaului.

La barbati, costumul alb, cu camasa si itari, se remarca in special prin frumusetea pieptarului numit 'bunda' confectionata din blana pusa pe dos si acoperit aproape total cu decoratii multicolore. Ca si portul femeiesc, pieptarul este brodat cu bucati de blana dintre cele mai frumoase.

Municipiul ROMAN

Roman, al doilea municipiu al judetului Neamt, este asezat in zona de confluenta a raurilor Moldova si Siret. Cadrul natural este format de sesul foarte larg rezultat din intalnirea luncilor celor doua rauri, din terasele ce le marginesc si din dealuri impadurite in parte.

Faptul ca intr-un document din 1392 al lui Roman Voda Musat (1391-1394) se face mentiunea ca a fost scris 'in cetatea noastra Roman' iar in biserica Sf. Vineri - devenita mai tarziu Episcopia de Roman - a fost ingropata Anastasia, sotia lui Roman Voievod, l-a determinat pe cronicarul Miron Costin sa emita parerea ca acest domnitor ar fi intemeiat orasul care-i poarta numele.

Targul a existat si in veacul ocupatiei tatarilor (1241-1351) avand o viata foarte dezvoltata si un comert desfasurat in conditii foarte favorabile datorita faptului ca drumurile erau foarte sigure, circulandu-se - atat ziua cat si noaptea - fara frica de primejdie.

In 1387 localitatea apare pe 'lista oaselor romanesti'. In secolul al XV-lea, pentru o scurta perioada de timp, Romanul devine capitala 'Tarii de Jos' (fiind situat mai la sud de Siret, Suceava si Baia), In 1483 se ridica noua cetate a Romanului la Gadinti avand drept scop apararea drumului de acces spre cetatea de scaun a Moldovei.

Mestesugurile si comertul constituiau baza economica. Targurile anuale atrageau multi negustori din Brasov si Liov, care se bucurau de privilegii.

Acum, stravechea cetate a musatinilor s-a transformat intr-un puternic centru urban cu importante intreprinderi industriale, ramura predominanta fiind metalurgia feroasa.

OBIECIVE ECONOMICE

Uzina de tevi, unitate de prim rang a industriei noastre siderurgice, a intrat in functiune in 1959. Este dotata cu utilaj modern.

Intreprinderea mecanica - cu unele sectii complet reutilate - produce masini unelte pentru ramura forestiera, piese de schimb pentru utilaje agricple, s.a.

Intreprinderea de prefabricate din beton si Fabrica de caramizi produc materiale de constructie.

Industria confectiilor reprezinta un procent important din productia pe ramura a judetului.

La acestea se adauga fabrica de zahar cu vechi traditii in industria alimentara.

S-au inregistrat transformari uriase in peisajul urbanistic. Au aparut cartiere noi, moderne, situate in partea opusa zonei industriale. S-a construit un complex de agrement care cuprinde un stadion cu 25000 locuri si 12 baze sportive.

OBIECTIVE TURISTICE

Biserica Episcopiei (str. Alexandru cel Bun nr.5), ultima din numeroasele biserici construite de Petru Rares, a fost inceputa de acesta in 1524 si terminata in 1550 de fiul sau Ilias (numele acestuia a fost sters ulterior din pisanie, deoarece

a trecut la mahomedanism).

Catedrala episcopala este o cladire de plan triconic specific bisericilor moldovenesti din secolul al XVI-lea. Cu toate interventiile suferite de-a lungul timpului isi pastreaza - in mare parte - forma originala. Contraforturi din piatra, cu unele profilaturi de factura gotica, sunt dispuse la colturile de vest ale cladirii. Fatada, impartita in doua de un brau in forma de funie, este decorata cu doua r-nduri de ocnite. Lumina patrunde printr-un numar mare de ferestre, tot de factura gotica. Turla octogonala a piedut din originalitate, intrucat se observa lipsa bazei stelate suprapusa celei patrate caracteristica bisericilor din secolele XV-XVI.

In secolul al XIX-lea, in dreptul absidei rasaritene, s-a cladit o vestmantarie din care se trece in altar. In acelasi secol s-a constriut si pridvorul, cu trei turnuri in miniatura, care adaposteste intrarea in biserica. Ambele adaosuri executate din piatra sculptata fac insa o nota discordanta cu ansamblul cladirii.

Elementul important care atrage atentia in pronaos este Stema Moldovei situata in arcul median transversal.

Catapeteasma - adevarata broderie in lemn - dateaza din 1805. Valoarea picturilor din pridvor si pronaos consta in faptul ca ele sunt originale, din secolul al XVI-lea, deci au o vechime de peste 400 de ani. Picturile din naos si altar au fost refacute in secolul al XVIII-lea.

Corabia pictata in interiorul bisericii este remarcabila din punct de vedere al detaliilor tehnice cu care sunt redate tipurile de nava ale timpului. Ambarcatiunea nu este cu nimic inferioara imaginilor de nave din iconografie ramase de la marile puteri maritime ale timpului: Spania, Olanda, Anglia, Franta, republicile maritime italieene (Genova, Venetia). De aici rezulta ca pictorii, fie ca au fost sau au trait in regiunile Dunarii si ale Marii Negre, fie au navigat ei insisi, cunoscand pe viu detaliile tehnice ale navelor pe care le-au zugravit mai tarziu. Este o marturie indirecta a interesului pe care-l purtau pentru navigatia pe mare Stefan cel Mare si Sfant si ceilalti domnitori care i-au urmat.

Frescele, care ilustreaza unitar si bogat viata Sf. Ioan cel Nou, se pare ca au fost copiate sau reproduse din pictura fostei biserici Sf. Vineri.

Pe locul acestei Episcopii se afla biserica Sf.Vineri - una din cele mai vechi constructii bisericesti din Moldova - inzestrata de catre Alexandru cel Bun, in 1408, cu doua sate si o moara. A fost pictata in 1415 de zugravii Nichita si Dobre. Aici a fost inmormantata Doamna Anastasia, mama lui Alexandru cel Bun. Se presupune ca Roman I (1392-1394), sotul Anastasiei, ar fi fost ctitorul bisericii.

Printre valorile pastrate si astazi de Catedrala Episcopiei din Roman, se numara si felonul Sf. Ioan Gura de Aur (347-407) pe care l-a primit in dar Alexandru cel Bun de la imparatul bizantin Ioan al VIII-lea Paleologul (1425-1448).

Lucrat din matase aplicata pe panza de canepa, felonul este brodat cu fir de aur si se incheie cu nasturi tot de aur. In spate, sus in dreptul grumazului, este brodat chipul lui Iisus binecuvantand, inconjurat de un chenar oval cu fir de aur si margaritare.

Tot aici se afla expus si un epitaf ce reprezinta coborarea de pe cruce - broderie in fir de aur si argint. Se pare a fi din secolele XVI-XVII.

Catedrala Episcopala din Roman dispune de o biblioteca cu 17000 de volume, printre care 700 de carti vechi romanesti.

Biserica Precista Mare ridicata in 1569 de Doamna Ruxandra, sotia lui Alexandru Lapusneanu, in decursul veacurilor a fost refacuta de cateva ori. Pictura de la catapeteasma dateaza din 1826. Turnul clopotnitei a fost zidit in 1753. Ulterior, in 1816 s-au adaugat patru contraforturi masive din caramida, iar in 1885 s-au adaugat unele elemente de ordin decorativ.

Ruxandra era fiica lui Petru Rares. La 17 ani a fost ceruta in casatorie de tanarul Joldea, care spera ca prin aceasta casatorie sa ocupe tronul Moldovei. In prealabil el a pus la cale uciderea domnitorului Stefan, fratele Ruxandrei. Dar, in timp ce se ducea cu intregul alai s-o ia pe Ruxandra, a cazut el insusi victima unui complot similar organizat de Alexandru Lapusneanu.

Ajuns domn al Moldovei, Alexandru Lapusneanu (fiul lui Bogdan Voda Orbul) s-a casatorit cu Ruxandra.

Dupa 16 ani de casnicie, din care au rezultat 12 copii, Ruxandra ramane vaduva (letopisetul lui Grigore Ureche precum si Costache Negruzzi in nuvela istorica 'Alexandru Lapusneanu' atribuie moartea acestui domnitor Ruxandrei care, drept razbunare, l-ar fi otravit.

Mai supravietiueste un an, se imbolnaveste si moare. In acest ultim an al vietii, ridica biserica Precista Mare, reinoieste Evangheliarul scris in 1489 din porunca lui Stefan cel Mare si Sfant (bunicul ei), donandu-l manastirii Putna. A facut danii manastirilor Zografi si Dochiariu dinSfantul Munte.

Biserica 'Sf. Voievozi' (str. Veronica Micle nr. 17), zidita de Stefan Tomsa (1621-1623) in timpul domniei a doua, a fost refacuta dupa 100 de ani de Vasile Cantacuzino. Lacasul mai este cunoscut si sub denumirea de 'Biserica Alba' (nu este pictata). Deasupra pisaniei este sculptat un vultur bicefal incoronat (stema familiei Cantacuzino). Ca elemente particulare se constata lipsa turlei, contraforturi cu copertine de profil gotic; motivul decorativ il constituie braul din trei randuri in torsada. Pridvorul adaugat ulterior face nota discordanta cu ansamblul.

Biserica armeneasca (str. Veronica Micle nr. 13) a fost construita in 1605, din piatra, amplu refacuta in 1868. Sculptura de la catapeteasma este executata in stil baroc. Aici se pastreaza o evanghelie scrisa in anul 714 al erei armene, adica 1265 d. Ch., in capitala Ciliciei, in timpul catolicosului Ciliciei, Constantin, si al regelui Hetun.

Monumentul lui Miron Costin (Piata Unirii) a fost ridicat pe locul unde, in 1691, marele carturar a fost decapitat din porunca domnitorului Constantin Cantemir (1685-1693).

Miron Costin (1633-1691), cel mai mare cronicar din veacul al XVII-lea de orientare umanista, a fost cel dintai care a incercat sa prezinte strainatatii istoria si aspiratiile poporului roman; in raza preocuparilor sale au intrat nu numai Moldova natala, ci neamul intreg. Povestitor si portretist talentat, in 'Letopisetul Tarii Moldovei de la Aron Voda incoace' a relatat istoria Moldovei intre 1595-1661.

Ajuns mare logofat, are un rol de seama in carmuirea statului feudal moldovenesc. Partizan al aliantei cu Polonia in vederea eliberarii tarii de sub ocupatia otomana, a produs ingrijorarea unei categorii de boieri care socoteau aceasta politica primejdioasa intereselor lor. Pentru a-l inlatura, l-au acuzat de uneltire impotriva domnitorului si acesta a ordonat decapitarea sa.

Tot in Piata Unirii o placa comemorativa aminteste ca in acest loc s-a jucat pentru prima data Hora Unirii in 1859.

Ca simbol al Unirii, orasul pastreaza cu grija un stejar, rasarit dintr-o ghinda sadita de Vasile Alecsandri si Mihail Kogalniceanu.

In parcul orasului mai exista un 'stejar al Unirii' (peste 20 m inaltime), sadit in 1929 cu ocazia serbarii Unirii din 1918.

Muzeul de istorie (str. Cuza Voda nr.33) a fost infiintat in 1957. Semnificativa este colectia de materiale arheologice referitoare la viata carpilor.

Carpii - populatie de origine dacica - au locuit, in secolele II-III d. Ch., teritoriul din preajma Muntilor Carpati pana la Nistru.

Organizati intr-o puternica uniune tribala, carpii au dominat acest teritoriu din punct de vedere economic, politic si militar, fiind cei mai periculosi dusmani ai Imperiului Roman la Dunarea de Jos.

Cultura carpica, (forma evoluata a La Tene-ului getodacic, careia i s-au adaugat influentele romanice si sarmatice), este una din cele mai frumoase culturi materiale cunoscute de-a lungul istoriei, fapt ce atesta deopotriva talentul si harnicia oamenilor care au creat-o cat si treapta de civilizatie pe care au atins-o. Sensibili si receptivi la influenta romana, carpii au asimilat treptat numeroase grupuri de populatii migratoare si au contribuit din plin la etnogeneza poporului roman.

Urmele carpilor au fost identificate pe teritoriul Moldovei in cca 200 de puncte.

Colectia de ceramica, in special vasele pictate, apartinand culturii Cucuteni, se numara printre cele mai valoroase exponate de acest gen din Moldova.

Muzeul de stiinte naturale, infiintat in 1962, prezinta, intr-o forma atragatoare, fauna si flora tinuturilor romascane si a cursului mijlociu al Siretului.

Comuna SECUIENII NOI

In aceasta comuna mare, cu peste 5000 de locuitori, functioneaza o statiune agricola experimentala. Ea se ocupa cu studierea si experimentarea - in conditiile de sol si clima ale judetului - a celor mai bune metode agrotehnice si celor mai produtive soiuri de grau, porumb, cartofi, sfecla de zahar si floarea soarelui, in vederea sporirii productiei la hectar. De asemenea, in preocuparile cercetatorilor de aici intra si studierea posibilitatilor de combatere a eroziunii solului, precum si imbunatatirea pasunilor si a bogatiei floristice a pajistilor.

In parcul statiunii se afla un bust al cunoscutului agronom Ion Ionescu de la Brad.

Ion Ionescu de la Brad (1818-1891) s-a nascut in judetul Bacau. Agronom, economist si statistician, a fost intemeietorul stiintei agricole moderne in Romania. A adus contributii importante in organizarea primelor experiente agricole, a fermelor model. A avut un rol insemnat in infaptuirea reformei agrare din 1864. A fost membru de onoare al Academiei, autor a numeroase monografii privind agricultura.

JUDETUL BACAU

Judetul Bacau este situat in partea de est a tarii, ocupand o suprafata de 6603 km² (3,8% din suprafata tarii.

Relieful este format dintr-o zona muntoasacare la vest include grupa centrala estica a Carpatilor Orientali (muntii Tarcaului, Oituzului, Gosmanului si Berzuntului) a caror altitudine variaza intre 990 m si 1662 m. Zona deluroasa cuprinde Subcarpatii si depresiunea Tazlau-Casin. Dealurile din estul Siretului constituie o parte din Podisul Moldovei. Ca inaltime el oscileaza intre 400-500 m. Exceptie face dealul Dorosanu care atinge 664 m. Intre Subcarpati si Podisul Barladului se intinde lunca larga a Siretului, care formeaza treapta cea mai joasa a reliefului.

Reteaua hidrografica este compusa in principal din raul Trotus si afluentii sai Tazlau, Oituz si Casin. Prin faptul ca patrunde cu izvoarele sale dincolo de creasta Carpatilor, Trotusul creaza o importanta trecatoare spre Transilvania (Ghimes-Palanca). In afara de Trotus, pe teritoriul judetului Bacau se gaseste o parte din cursul mijlociu al Siretului si din cel inferior al Bistritei.

Exista cateva lacuri artificiale care sunt de data relativ recenta (cca 30 de ani): Racova, Garleni, Bacau I si Bacau II (construite pe Bistrita in cadrul sistemului hidroenergetic), Belci si Poiana Uzului.

Vegetatia judetului Bacau apartine, aproape in exclusivitate, zonei de padure. Astfel, padurile de pin, de molid, de fag si de stejar alcatuiesc fondul forestier care ocupa o suprafata de cca 268960 ha (4,3% din fondul forestier al tarii).

Fauna. Padurile sunt populate de cerbi, ursi, caprioare, mistreti, iepuri, cocosi de munte. Apele sunt pline cu diverse specii de pesti, dar in special cu pastravi.

REZERVATII NATURALE

Codrul secular de la Runc, care intra cu o parte in judetul Neamt, se caracterizeaza prin numeroase exemplare de fagi, goruni si stejari seculari.

Parcul dendrologic Dofteana, infiintat la inceputul acestui secol, are un numar foarte mare de specii caracteristice unor asociatii vegetale din tara noastra si din Europa.

Parcul dendrologic Hemeius, situat la nord de Bacau, cuprinde peste 60 de specii de arbori dintre care 30 sunt exotice. Un interes deosebit il prezinta unele specii de conifere, Ginkgo biloba, Tsuga canadensis, Jumiperus virginiase, Taxodium distichum

Plantele Papucul Doamnei (Cypripedium calceolus) si tulichine (Daphne cueorum) precum si animalele: rasul, cerbul si cocosul de munte sunt ocrotite prin lege.

Genul Cypripedium (pantoful Venerei, care era supranumita Kypris, de unde si denumirea stiintifica), din familia orhideelor a fost numit asa de Linne datorita florii foarte caracteristice a tuturor speciilor de Cypripedium, care seamana cu un pantof. Dar nu numai Linne, ci si diferite popoare ale Europei, inclusiv poporul roman, au fost impresionate de asemanarea florii cu un papuc, dand plantei denumiri in consecinta.

Reteaue actuala de asezari continua in cea mai mare parte asezarile vechi care au la baza culturi din perioada geto-daca si chiar mai vechi. In judetul Bacau exista doua municipii (Bacau si Onesti), cinci orase (Buhusi, Moinesti, Tg. Ocna, Slanic Moldova si Comanesti) si 80 de comune cu 491 de sate.

Judetul dispune de insemnate resurse naturale - petrol, carbune brun, gaze de sonda, sare, care au favorizat economia industriala inca de la sfarsitul secolului al XIX-lea.

Principalele ramuri industriale sunt:

- industria energetica. Prelucrarea petrolului se face la rafinariile de la Darmanesti si Onesti.

Inceputurile industriei petroliere in tara noastra au avut loc in judetul Bacau - in zona subcarpatica si depresiunea Darmanesti. Prima sonda mecanica a fost instalata in 1863, la Mosoarele. Primele distilerii de petrol apar in 1837 si 1840 la Lucacesti, iar a patra rafinarie, mai mare, in 1844 la Moisesti.

Prin termocentralele Borzesti, Comanesti si Darmanesti (665 MW putere instalata) si prin hidrocentralele de pe Bistrita (110 MW putere instalata) judetul Bacau ocupa un loc important in industria energiei electrice a tarii, paticipand cu 11% din productia pe ramura.

Industria chimica, cea mai importanta ramura industriala a judetului - este reprezentata prin Combinatul de cauciuc sintetic de la Onesti, Combinatul chimic de produse electrosodice de la Borzesti si Combinatul de ingrasaminte chimice de la Bacau. Adaugam Combinatul de celuloza si hartie 'Letea' din Bacau.

Industria lemnului - 5,6% din productia pe ramura a tarii - este reprezentata de combinatele de industrializare a lemnului din Bacau, Onesti, Comanesti, Agas s.a.

Ca zone turistice mai importante mentionam Valea Trotusului ('Prahova moldoveneasca') care cuprinde toata regiunea montana si depresiunile subcarpatice. O frumusete deosebita ne ofera defileele intre Ghimes-Faget si Comanesti; Valea Uzului, cu lacul de acumulare de la Poiana Uzului, unde este pus la dispozitia vizitatorilor hanul 'Poiana Uzului' (550 m altitudine), construit la numai 300 m de baraj si care functioneaza in tot timpul anului (camere cu incalzire centrala, restaurant, bar si cofetarie); lacul de baraj natural Balatau; Valea Slanicului, unde se afla cea mai frumoasa statiune balneoclimaterica din Moldova; Valea Casinului, interesanta prin arhitectura populara a caselor cu ciplituri artistice, precum si prin decoratiunile de la porti si fantani.

Pentru cei ce viziteaza meleagurile bacaoane, la 16 km de Bacau se afla - amplasat intr-o zona de o rara frumusete - 'Hanul Magura' (DN 11) cu camere elegante si comfortabile, braserie si cafe-bar. Specialitati culinare specifice Moldovei pot fi servite la restaurantul hanului.

ETNOGRAFIE

Arhitectura multor sate de munte ale judetului Bacau pastreaza inca trasaturile specifice traditionale: case din barne de lemn (deosebit de calduroase), cu acoperisul de sita in patru ape, cu balustrada prispei bogat ornamentata prin traforare. Interiorul caselor este dominat de frumusetea laicerelor, cergilor si a covoarelor de lana tesute cu motive geometrice.

Costumul popular este purtat destul de frecvent atat in zilele de sarbatoare cat si la lucru. Fata de portul vrancean, e mai simplificat. In zona muntoasa a judetului, camasa femeilor are o broderie in care apare culoarea verde, iar fota este decorata prin dungulite foarte inguste, in general tot de culoare verde. Ornamentele celorlalte piese: betele, pieptarele, sumanele, nu au somptuozitatea celor din Vrancea.

O eleganta deosebita o ofera costumului 'cataveica', o haina de iarna, fara alt ornament decat captuseala din blana, de obicei de vulpe, care se rasfrange bogat in fata, purtandu-se neincheiata.

Costumul popular barbatesc are camasa alba purtata deasupra itarilor decorata prin broderie tot alba cu accente de culoare la guler, la piept si la maneci, itari (pantaloni) albi si mijlocul legat cu bete care au uneori la capete ciucuri. Peste camasa se poarta un pieptar bogat decorat. Sunt cunoscute in special cojoacele confectionate la Buhoci, jud. Bacau. Capul este acoperit cu caciula neagra sau brumarie. In sezonul rece se imbraca gluga, asa cum o purtau dacii a caror imagine o putem vedea si azi pe metopele monumentului de la Adamclisi.

Teatrul folcloric

La bacau a avut loc, in 1966, primul festival de teatru folcloric. De atunci se organizeaza in fiecare an, la cumpana dintre Anul Vechi si Anul Nou. Dand o amploare deosebita obiceiurilor strabune, acest festival este o semnificativa manifestare a spiritualitatii artistice a poporului nostru.

Satele strabatute de traseul nostru devin in timpul sarbatorilor de iarna imense scene in care, dupa stravechi obiceiuri de o frumusete rara, fiecare locuitor isi are 'rolul' sau.

Totul este culoare, dinamism si veselie. Cetele de mascati: Capra, Ursul, Caii, Cerbul, Anul Nou si Anul Vechi, Mocanasii, Arnautii, Bujor, Jianu, s.a. insotiti de muzicanti (de obicei cu fluiere, tobe, tamburine) strabat intregul sat, oprindu-se in curtile sau casele gospodarilor, care-i asteapta imbracati cu cele mai frumoase costume populare si cu masa plina de bunatati (colaci impletiti artistic, carnati, sarmale, si bineinteles tuica si vin).

Aici 'actorii', asezati de obicei in cerc, sustin un spectacol in care, alaturi de dialog, un rol important il au pantomima, dansul si muzica.

Municipiul BACAU

Municipiul Bacau - resedita judetului - este situat in estul Carpatilor, aproape de confluenta Bistritei cu Siretul, pe un ses putin ridicat deasupra luncii inundabile de pe dreapta Bistritei (161 m altitudine).

Prima mentiune documentara este din 1408, in privilegiul acordat de Alexandru cel Bun negustorilor din Liov si in care se specifica - pe destinatii si produse - ce vama se va plati la Bacau.

Prin pozitia sa geografica, pe vechiul drum al Siretului, Bacaul ajunge in secolul al XV-lea important centru administrativ al Moldovei. Stefan cel Mare si Sfant a ridicat aici curti domnesti pentru fiul sau, Alexandru, care administra aceasta parte a Moldovei.

Dupa unirea tinuturilor Bacau si Trotus, in anul 1661, resedinta este fixata la Bacau, ceea ce i-a permis sa se dezvolte intr-un ritm rapid si sa dobandeasca functii complexe: vama, punct de tranzit, scaun de judecata, centru comercial, etc.

Cea mai mare dezvoltare s-a inregistrat in ultimii 30-40 de ani. In partea de est si nord-vest s-au creat pltforme industriale, transformand municipiul intr-un puternic centru industrial.

Bacaul dispune de un aeroport prin intermediul caruia se face legatura cu capitala tarii si cu municipiile Iasi si Suceava.

OBIECTIVE ECONOMICE

Fabrica de celuloza si hartie 'Letea' construita in 1885, este una dintre cele mai vechi fabrici din tara si participa cu 10,1% din productia de hartie a tarii

Combinatul de industrializare a lemnului, in cele trei fabrici, produce garnituri de mobila, binale, placi fibrolemnoase, precum si casute turistice.

Fabrica de masini unelte, intrata in functiune in 1973; Uzina metalurgica vane, diferite repere pentru utilaje petroliere, instalatii pentru industria alimentara.

Fabrica de pielarie si tabacarie 'Partizanul' functioneaza prin dezvoltarea si modernizarea vechii fabrici construita in 1884. Aceasta unitate produce 4,5% din talpa si incaltamintea de piele din tara.

Fabrica 'Proletarul' dateaza din 1900 si produce in exclusivitate fire si tesaturi de tip lana destinate confectiilor si covoarelor.

Industria alimentara este prezenta prin Fabrica de industrializare a laptelui; Fabrica de bere, intrata in functiune in 1966; Antrepozitul frigorific, unul dintre cele mai mari din tara, precum si Combinatul avicol, infiintat in 1974, profilat pe cresterea curcilor.

OBIECTIVE TURISTICE

Biserica Precista (str.9 Mai nr.58), a fost ridicata in 1491 de Alexandru Voievod, fiul lui Stefan cel Mare si Sfant.

Constructia din piatra si caramida, de proportii mijlocii in comparatie cu celelalte constructii religioase ale epocii, reprezinta stilul arhitectural din vremea lui Stefan cel Mare si Sfant. Arhitectura exterioara exprima o nota de eleganta prin combinatia materialelor de constructie: ziduri din caramida cu colturile din piatra de talie (piatra bruta este taiata dupa anumite dimensiuni), ridicate pe un soclu din piatra bruta. Forma exterioara evidentiaza clar compozitia interioara a bisericii: absida altarului sprijinita de doua contraforturi, cele doua abside laterale ale naosului, iar pronaosului ii corespund ziduri drepte. Elementul decorativ il constituie cele doua randuri de ocnite de sub cornisa, care pe fatadele absidelor sunt prelungi si inguste.

Turla bisericii, desi partial refacuta, pastreaza compozitia si decoratia vremii: o baza patrata din piatra, pe care este suprapusa o alta baza stelata cu 12 varfuri si cu ocnite pe ambele fete. Turla octogonala, terminata cu doua randuri de ocnite, are ferestrele asezate in axele corespunzatoare punctelor cardinale. Naosul, mai alungit, retine atentia prin elevatia cupolei, al carei cilindru se sprijina pe cunoscutele arce moldovenesti, inegale, pentru a-i da un aspect patrat. Absidele laterale ale naosului, cu ferestre de mijloc, sunt semicirculare in interior, ca si absida mare a altarului. Un element interesant il constituie caramizile smaltuite folosite la pardoseala bisericii. Ele mai pot fi gasite in naos, langa absida sudica.

In biserica se afla doua pietre de mormant. Una din 1549, pusa de Alexandru pe mormantul unuia dintre copiii sai, prin finetea lucraturii dovedeste arta inalta a mesterilor vremii. A doua piatra de mormant este din 1636 si ofera o bogata ornamentatie de factura orientala, cu motivul central al arborelui vietii crescut dintr-un vas.

Ruinele curtii domnesti au fost descoperite in urma sapaturilor arheologice efectuate intre anii 1967-1970, in apropierea Bisericii Precista. Ruinele fac parte din curtile domnesti ridicate in timpul lui Alexandru, fiul lui Stefan cel Mare si Sfant.

Muzeul judetean Bacau.

Sectia de istorie expune unelte din epoca paleolitica si inceputurile neoliticului; cultura Cucuteni este amplu infatisata prin bogatia ceramicii precum si a unei interesante colectii de plastica antropomorfa. De asemenea, un loc important este rezervat si epocii metalelor (culturii Hallstattiene). Materialul rezultat din necropolele datand din epoca migratiei popoarelor demonstreaza rolul elementului autohton.

Sectia de arta prezinta lucrari apatinand pictorului N. Grigorescu, Gh. Petrascu, O. Bancila, Th. Pallady, C. Ressu, I. Iser, St. Luchian. De asemenea, o serie de exponate apartin sculptorilor D. Paciurea, O. Han, I. Jalea, Gh. Anghel, s.a.

Sectia de stiintele naturii cuprinde exponate caracteristice faunei si florei din judet. Un punct de atractie il constituie biogrupele pui de urs, lup, ras, vulpe, dihor. Muzeul si-a imbogatit colectiile sale cu 10000 de coli de ierbar, care cuprinde cca 8500 specii de plante de pe toate continentele lumii, primite in cadrul schimburilor stiintifice cu institutii similare din aproape 40 de tari de pe diferite meridiane.

Casa memoriala George Bacovia. Placa comemorativa, fixata pe fatada casei, aminteste vizitatorilor ca 'In aceasta casa s-a nascut poetul George Bacovia 1881-1957'. Prin fotografii si documente este ilustrata viata si activitatea poetului.

Poetul simbolist George Bacovia debuteaza in revista lui Al. Macedonski 'Literatorul'. In aceasta perioada face cunostinta cu poezia lui Verlaine, Rimbaud si Mallarmes prin revista 'Les hommes d'aujourd'hui'. Cuprins de sentimentul izolarii, de monotonia vietii burgheze in decorul dezolant al periferiei provinciale in care a trait, creatia sa artistica poarta aceasta amprenta ('Plumb', 'Scantei galbene', 'Stante burgheze', 'Bucati de noapte', 'Dintr-un text comun'). In anul 1934 i s-a decernat Premiul National.

In fata hotelului 'Decebal' se afla statuia lui G. Bacovia (opera a sculptorului C. Popovici), dezvelita in 1971, cu ocazia aniversarii a 90 de ani de la nasterea poetului.

RAURILE SIRET SI BISTRITA

Pe teritoriul judetului Bacau, DN 2 merge paralel cu apa Siretului.

SIRETUL este afluent pe stanga Dunarii. Are 706 km, dintre care 596 km pe teritoriul Romaniei, av-nd cel mai mare bazin hidrografic din Romania (43900 km²). Colecteaza apele care coboara din versantii de est ai Carpatilor Orientali si din Podisul Barladului. Afluentii sai principali sunt: Suceava, Moldova, Bistrita, Trotusul, Rm. Sarat, Barladul.

BISTRITA este cel mai mare afluent al Siretului. Din cei 290 km cat masoara de la izvor, din Muntii Rodnei, pana la varsare in Siret, 144 km ii parcurge pe teritoriul judetului Bacau. Frumusetea Bistritei a fost cantata de unii dintre marii nostri scriitori (Gane, Vlahuta, Sadoveanu) si este recunoscuta si de popor.

Bistrita apa de munte

Intre rauri tu esti frunte

In dreptul comunei Nicolae Balcescu se gaseste zona de confluenta a Bistritei cu Siretul.

Legenda spune ca Siret era un voievod voinic si chipes iar Bistrita o zana frumoasa. S-au indragostit si au hotarat sa se casatoreasca, dar zmeul cel necrutator - numit Inaul (numele unui munte) - indragostit si el de Bistrita, a incercat sa se razbune pe Siret.

La palatul Rodnei (numele unui munte) - maicuta Bistritei - s-a pregatit nunta; stralucea in podoabe si erau intinse mese mari. Pe munti au fost aprinse faclii. Dar, pe cand sedeau la masa, s-a auzit afara un vant napraznic. Deodata - desi erau in toiul verii - s-a pornit viscolul. Facliile s-au stins.

Rodna, regina zanelor, a ridicat mana cu inelul a carui diamant a luminat ca ziua. Insa mireasa Bistrita, nicaieri. Zmeul a prins-o in gheare si a zburat cu ea. Siret a pornit pe urmele fulgerelor si dupa ce a strabatut pamantul a intalnit zmeul pe care l-a rapus cu buzduganul. Dar Bistrita tot nu a putut fi gasita. Siret n-a mai vrut sa traiasca fara ea si a rugat-o pe Rodna sa-l transforme intr-un rau. Atunci , Bistrita l-a rugat pe duhul pamantului sa-i sparga drum, sa iasa afara din castelul in care era ascunsa. Si s-a facut Bistrita o apa aurie, trecand peste munti si campii pana cand a vazut de departeSiretul, raul cel lat. S-a avantat cu putere si bucurie catre el si astfel, apele lor s-au unit.

SASCUT TARG

Sascutul este ultima localitate intalnita pe teritoriul judetului Bacau. Situat in partea sudica a judetului, aici predomina culturile de vita de vie, cereale si in special sfecla de zahar.

Localitatea este renumita prin faptul ca aici functioneaza cea mai veche fabrica de zahar din Moldova, care dateaza de aproape un secol si un centru de vinificatie de mare capacitate.

JUDETUL VRANCEA

Judetul Vrancea ocupa o suprafata de 4863 km² (2% din suprafata tarii).

Intalnim aici o mare varietate a formelor de relief, de la crestele inalte ale Muntilor Vrancei, in vest, a caror altitudine variaza intre 1610 m (Cozia) si 1780 m (Goru), pana la intinsa campie a Siretului inferior, in est. Cea mai bine individualizata unitate naturala a judetului este depresiunea subcarpatica Vrancea, care a dat si numele judetului; reprezentativa prin extensiune, are o dezvoltare larga a teraselor si un grad ridicat de populare.

Legenda spune ca Stefan cel Mare, amarat de pierderea unei lupte, a ratacit singur prin munti pana a ajuns pe Valea Putnei, in dumbrava Barsestilor, la casa batranei Tudora Vrancioaia. Fara sa stie cine este, batrana l-a chemat in casa, i-a dat sa manance, apoi voinicul a dormit. Batrana a observat ca acesta purta haine ostasesti de domn cusute in fireturi de aur; si-a dat seama ca nu poate fi decat Stefan Voda.

Fara sa mai stea pe ganduri, a fugit la stana unde se aflau cei sapte feciori ai ei. Le-a povestit cele intamplate si i-a indemnat sa mearga de indata sa adune oaste. Dimineata, Vrancioaia ii zise lui Voda:

-Toti sapte sunt feciorii mei si acum ti-i dau Mariei Tale.

Bucuros, Stefan Voda si-a imbarbatat oastea adunata de cei sapte romani si cu totii au plecat peste dealuri si prin codri, lovind pe dusman. Flacaii Vrancioaiei s-au luptat ca niste lei. Si astfel, Stefan cel Mare a invins si de data aceasta pe turci, izgonindu-i din tara. Apoi voievodul a chemat langa el pe cei sapte feciori si le-a zis:

-Sunteti vrednici de rasplata domneasca. In Vrancea sunt sapte munti, ai vostri sa fie in veci. Pentru dania domneasca le-a facut conturul locului pe o piele de vitel scrisa cu litere de aur.

In puterea acestui document, fiii Vrancioaiei au ajuns stapanii Muntilor Vrancei de la Trotus pana la Valea Basca a Buzaului, iar la poalele muntilor au intemeiat sate care poarta numele acestor feciori.

In afara de apa Siretului, care marcheaza limita estica a judetului, Putna este principalul rau care traverseaza teritoriul judetului Vrancea - de la vest la est - pe o distanta de 144 km. In tot cursul sau Putna primeste 20 de afluenti.

Cu exceptia regiunii de campie care apartine silvostepei (stepa de padure), vegetatia judetului Vrancea se incadreaza aproape in intregime in domeniul padurii.

Fauna specifica padurilor de munte o formeaza cerbul, ursul si cocosul de munte, iar pentru padurile de dealuri sunt caracteristice veverita, caprioara si mistretul.

Din punct de vedere administrativ judetul cuprinde un municipiu (Focsani, capitala judetului), patru orase (Adjud, Marasesti, Panciu si Odobesti) si 59 comune cu 331 de sate.

Ca si in celelalte judete din aceasta parte a tarii, specificul economic este dat de afirmarea tot mai puternica a industriaei, pe fondul unei dezvoltari economice complexe si armonioase.

S-au construit mari intreprinderi inzestrate cu utilaj modern, iar cele mai vechi au fost comasate, reutilate sau chiar reconstruite. Principalele intreprinderi industriale din jud. Vrancea sunt concentrate in Focsani - Combinatul de exploatare si industrializare a lemnului (in judet cca 180000 ha sunt acoperite de paduri), Fabrica de confectii, Intreprinderea viei si vinului, Intreprinderea de industrializare a carnii - iar in Marasesti - Fabrica 'Chimica'.

Specificul agricol al judetului ramane viticultura. Prin suprafata ocupata de vii si pepiniere viticole, jud. Vrancea se situeaza pe primul loc in tara, furnizand 18% din productia de vinuri a tarii.

Cultura vitei de vie

Inca din secolele XVI-XVII Moldova producea singura aproape doua milioane de vedre de vin (o vadra este echivalenta cu 10 litri). Venitul realizat din impozitul pe vinuri aducea domnitorilor moldoveni 'multi saci de bani'.

Din secolul al XVII-lea viticultura a cunoscut o continua dezvoltare necesutand tot mai multe brate de munca, ceea ce explica si densitatea populatiei in localitatile cu specific viticol.

In functie de trasaturile specifice ale cadrului natural au fost delimitate mai multe podgorii - Panciu, Odobesti, Cotesti - fiecare dintre acestea avand caracteristici proprii, despre care se va vorbi la prezentarea localitatilor respective.

Judetul Vrancea prezinta numeroase atractii turistice: statiunea Soveja, cautata in special pentru odihna; statiunea balneara Vizantea cunoscuta pentru valoarea terapeutica a izvoarelor sale minerale si a climatului cu efect sedativ; 'Focurile nestinse' (Andreiasul de Jos) sunt declarate monumente ale naturii.

Aprinse candva de mana omului, sau de fulgere, focurile nestinse de la Andreiasul de Jos - rezervatie geologica - situate intr-o poiana pe malul drept al Milcovului, sunt de fapt emanatii de gaze naturale, care asigura posibilitatea folosirii elementelor ce le cuprind in cercetari, pentru descifrarea trecutului pamantului romanesc, precum si in stabilirea conditiilor in care au putut lua nastere acumulari de substante minerale utile in subsolul atat de bogat al patriei noastre.

Vrancea este vestita in tara pentru arta populara si folclorul bine conservat si de o profunda originalitate.

Etnografia

In Vrancea, populatia varstnica din mediul rural continua sa poarte costumul traditional specific si in zilele de lucru.

Prin alcatuirea sa, portul vrancean este un port de munte. Cercetand metopele de la Adamclisi si Columna lui Traian, care infatiseaza femei si barbati daci, se observa ca vrancenii sunt imbracati cu piese de port asemanatoare cu ale dacilor (cioarecii, sumanul, opinca la barbati; camasa cu maneca rasucita si fota la femei) In privinta liniei de croiala, costumul popular este de traditie dacica; motivele florale, lucrate cu arnici, fluturi, fir, margele, sunt insa de data mai recenta.

Nota caracteristica a costumului purtat de femei este bogatia si stralucirea ornamentatiei, care abunda in fir, beteala si - mai nou - in paiete, precum si impodobirea capului cu un stergar peste parul impletit in cozi frumos asezate la tample.

Costumul barbatesc pastreaza elementul specific Moldovei: itari incretiti, camasa ornamentata cu fir auriu si cu lanica. peste braul rosu se poarta o curea batuta cu tinte de cositor, confectionate de mesteri specializati in prelucrarea metalelor pentru podoabe.

Harnicia si rafinamentul artistic al femeilor de aici se reflecta in special in tesaturile de uz casnic. Specifice interiorului vrancean sunt paretarele, fasii mai inguste tesute si alese in razboi din lana subtire, unele deosebit de valoroase. Ele inconjoara de jur imprejur peretele camerei, pe doua registre, intre care se aseaza un sir de servete, frumos lucrate in culori vii.

Marturii ale artei lemnului se intalnesc in Vrancea la fiecare pas, de la arhitectura caselor, uneltele pastoresti, industria canica textila (in comuna Romanesti mai functioneaza pivele de apa), pana la instrumente muzicale populare si cele mai marunte obiecte gospodaresti. Mentionam in mod deosebit tiparele de cas. Acestea, de o valoare artistica deosebita, sunt decorate prin crestare si incizie, cu motive geometrice. Tiparele de cas in forma de om au denumirea de 'papusar'.

Astfel de tipare, dar cu ornamentatie diferita, se intalnesc si in Tibet, iar in tinuturile Alpilor Austrieci ele sunt folosite pentru unt, fiind numite 'Butterpresse'.

Exponate reprezentative ale artei populare vrancene pot fi admirate in Muzeul etnografic din Focsani.

Obiceiuri. Prin izolarea sa geografica, judetul Vrancea a facilitat pastrarea pana tarziu a caracterului arhaic in formele de cultura si civilizatie.

Un exemplu elocvent al generozitatii si ospitalitatii oamenilor de pe aceste meleaguri il constituie obiceiul, aproape unic, de a pune dimineata, in fata casei, pe un raft anume construit, o strachina cu fructe si o ulcica cu apa proaspata. Drumetul insetat si obosit, se poate odihni pe banca de langa poarta si ospata cu 'merindele' ce-l asteapta. Terminarea merindelor este o cinste pentru gospodar.

Printre obiceiurile stravechi practicate mult timp numai de vranceni au fost cele legate de cultul mortii.

In batatura casei celui raposat, in noptile de priveghi, se aprindeau focuri - adevarate ruguri. In ritmul tobei, personaje mascate in 'unchiesi' sau 'mosi' dansau in curte la lumina focului, la ultima petrecere oferita celui plecat pe alte taramuri. Motivarea petrecerii se leaga de ritualuri asemanatoare cu cele ale dacilor.

Mastile erau de mai multe feluri. Mastile mute de femei se realizau mai ales din marame pe care se punctau numai ochii, nasul si gura (purtate tot de barbati), simbolizand in trena funebra a mastilor, bocitoarele. Mastile de unchies se confectionau din lemn de stejar, fag sau brad, esente considerate 'sfinte'. Cioplitul avea loc in anumite zile 'faste' din saptamana, si in stare de puritate trupeasca. Altele erau confectionate din piei netabacite de animale domestice schitand figura omeneasca in structura ei genuina; capul printr-o forma ovoidala, ochii holbati prin doua gauri rotunde, gura crispata printr-o trasatura transversala, pletele si barba din calti.

Odata terminata masca era incredintata purtatorului cu mentiunea de a:

'purta cu cinste-n joc

chipul fara de noroc'

In curtile de priveghi, mesele acoperite cu bucate de pomana, erau asezate in jurul a doua sau trei ruguri aprinse. Mastile 'unchiesilor', ce soseau de pe uliti in grup compact, dadeau ocol rugurilor, in pasi, cand apasati, cand aerieni, strigand cand infundat, cand violent, un fel de incantatie- bocet: 'Omule, pomule/ nu te milui/ nu te jelui/ femei si barbati/ beti si mancati/ cantati si jucati/ ca nu e rapus/ e numai dus/ e numai intors/ in lume ce-a fos''

Reiese conceptia acestor locuitori, ca moartea constituie o continuare ascensionala a existentei, o contopire puternica cu natura si cu stramosii care sunt de mult intrati in adancurile ei. Conceptie exprimata de fapt si in versurile 'Mioritei', care poate ca nu intamplator a fost descoperita in aceste locuri.

ADJUD

Traversand campia de terase a Siretului, Adjud este prima localitate pe care o strabatem pe teritoriul judetului Vrancea si este al doilea oras din cele cinci ale judetului.

Adjudul (sau Agiudul) este amintit pentru prima oara in 1433, intr-un privilegiu acordat de Ilias Voievod, ca loc de vama la hotarul de sud al Moldovei. Tot ca punct de vama este amintit si intr-un privilegiu comercial dat liovenilor in 1460 de catre Stefan cel Mare si Sfant.

In secolele XVI si XVII orasul a functionat ca resedinta a judetului cu acelasi nume, avand o dezvoltare comerciala intensa. Dupa aceea incepe sa decada.

Aflat langa apa Siretului, vatra targului era necontenit surpata din cauza viiturilor. De aceea, targovetii ua parasit asezarea Adjudului Vechi si au intemeiat, spre sfarsitul secolului al XVIII-lea, aproape de malul Trotusului, Adjudul Nou. Hrisovul de intemeiere a noului targ este datat 'februarie 1795'.

Datorita pozitiei geografice, in 1900 incepe sa se dezvolte ca nod feroviar. Astazi, complexul CFR Adjud a devenit cea mai importanta unitate industriala din zona. Au aparut si ramuri industriale noi, ca de exemplu Intreprinderea de beton celular autoclavizat. Sectia de industrializare a laptelui de la Adjud este specializata in branza telemea.

Branza telemea (de la cuvantul turc 'telleme')este preparata din lapte de oaie. Casul bine stors, este taiat in bucati dreptunghiulare si pus in putini cu saramura. Aceasta branza este specifica Balcanilor. In Occident se prepara branzeturi numai din lapte de vaca.

DOMNESTI TARG

Domnesti Targ este un sat apartinand comunei Pufesti. Aici, in secolul trecut a avut loc o intamplare hazlie care, la vremea respectiva, a facut multa valva.

Era in septembrie 1868. Postasul Nicolae Teodosiu isi facea cursa obisnuita de la Galati la Iasi. Ajungand in zori de zi la Domnesti, observa ca usa cariolei (trasura usoara cu doua roti trasa de un cal) era deschisa. Uitandu-se in trasura, a constatat cu groaza ca a disparut corespondenta si enorma suma de 7.000 de galbeni. Cazul a starnit o mare senzatie.

La anchetarea 'cazului de la Marasesti', asa cum se vorbea in presa vremii, au venit toate organele Ministerului de interne si Justitiei din judetele invecinate precum si directorul general al postelor. La urma urmei era in joc prestigiul postei.

Declaratia postasului ca la Marasesti a deschis usa cariolei pentru a scoate o foaie de drum si apoi a inchis-o, a condus anchetatorii la concluzia ca banii au fost furati. Si iata pe ce se baza aceasta cocluzie: daca postasul n-ar fi inchi usa trasurii, ar fi cazut cei cativa pepeni pe care i-a avut in trasura si ar fi ramas inauntru gentile cu bani si corespondenta care erau mai grele. Ori, tocmai acestea lipseau. Logica anchetatorilor s-a dovedit, pana la urma, a fi gresita.

Misterul disparitiei celor 7.000 de galbeni s-a lamurit, dintr-o intamplare, abia dupa sapte ani.

Postasul, plecand noaptea din Marasesti, a uitat deschisa usa cariolei. Cum drumul, pe atunci, nu era asfaltat , ci plin de hartoape, din cauza zdruncinaturilor au cazut mai intai gentile grele, iar pepenii, fiind usori si rotunzi, s-au ciocnit intre ei, ramanand in trasura.

In zorii zilei, niste sateni, printre care si un preot, au gasit in mijlocul drumului 'pomana cereasca' si au impartit-o intre ei, iar gentile au fost ingropate sub un copac. Dupa sapte ani, nevasta unui partas, certandu-se cu sotul ei, a povestit prin sat despre aceasta isprava.

Asa a ajuns dezlegarea misterului pana la urechile autoritatilor.

MARASESTI

Orasul Marasesti este situat in lunca Siretului. Este atestat documentar in anul 1641. La inceputul secolului figura ca important nod de comunicatii intre Moldova si Muntenia. Prin pozitia sa geografica se afla la o importanta incrucisare de drumuri (Iasi, Galati, Bucuresti, Suceava).

Numele orasului Marasesti este inscris cu mandrie in istoria Romaniei.

In 1917 a devenit punctul cricial al luptei poporului roman pentru apararea si eliberarea patriei. Armata germana, incercand sa strapunga frontul romano-rus si sa ocupe teritoriul dintre Siret si Prut, dezlantuie in acest sector o puternica ofensiva. Sub focul artileriei, ostasii romani, desi in numar mult mai mic, si-au aparat pamantul stramosesc intr-o inclestare dramatica - corp la corp cu dusmanul, reusind sa zdrobeasca atacul armatelor germane.

Victoria de la Marasesti a reprezentat o contributie importanta la infrangerea militarismului german, un moment hotarator in lupta pentru eliberarea patriei noastre, pentru infaptuirea idealului de unitate nationala.

Pe DN 2, pe partea dreapta a soselei, privirea este atrasa de Mausoleul de la Marasesti ridicat in memoria celor 21.000 de ostasi si 450 de ofiteri cazuti eroic pe acest pamant. In cripte si gropi comune asezate de-a lungul celor opt coridoare, Mausoleul adaposteste osemintele a 6.000 de militari. In mijloc se afla sarcofagul de marmura al generalului Eremia Grigorescu.

Generalul roman Eremia Grigorescu (1863-1919) se numara printre cei care au dat dovada de spirit de sacrificiu. Prin priceperea si eroismul sau, a oprit ofensiva germana la Marasesti - ca si la Oituz - cu lozinca 'Pe aici nu se trece'.

Pentru faptele sale de vitejie, Generalului Grigorescu i-a fost inmanata - intr-un cadru solemn - o sabie de onoare din partea Japoniei.

Sabia - adusa de o delegatie japoneza ce reprezenta pe imparat - este de felul celor traditionale purtate de samuraii japonezi. Are manerul drept si garda rotunda cu un disc solar, lucrate cu deosebita maiestrie. Pe maner, pe o placuta alba, se afla inscriptia in limba nipona: 'Voi sunteti cei ce scrieti istoria tarii'.

In corespondenta dintre generalul Eremia Grigorescu si generalul H.M. Berthelot, seful misiunii militare franceze, se mentioneaza faptele de vitejie facute aici si de ofiterii francezi: 'Un capitan francez a disparut, aruncandu-se cu colonelul sau in Siret, ca sa nu cada in mainile dusmanului'.

Monumentul ostasilor francezi cazuti pe frontul romanesc in primul razboi mondial se afla in Bucuresti, in gradina Cismigiu.

Mausoleul, ridicat in 1924 prin contributia cetatenilor, are o forma patrata la baza, pe care se sprijina partea cilindrica, cu retrageri succesive in trepte de piatra (arhitect Gheorghe Cristinel). Cupola a fost adaugata abia in 1937-1938.

Marele basorelief de pe exteriorul cupolei, sculptat de Cornel Medrea si Ion Jalea, reda diferite episoade din timpul bataliilor de la Marasesti.

Pe aleea ce duce la Mausoleu, se afla Mormantul eroului necunoscut. (In prezent, acesta este gol, osemintele aflate aici fiind transferate, dupa Revolutia din Decembrie 1989, intr-un moprmant cu aceeasi denumire din Parcul Carol I din Bucuresti). Pe lespede este scris: 'Aici doarme linistit ostasul necunoscutPe oasele lui se odihneste pamantul Romaniei'.

Mormantul eroului necunoscut a fost executat in 1923. In prima sa forma era compus din lespede si cripta propriu-zisa; ulterior i s-au adaugat stalpii. Proiectul lespezii a fost executat de arhitectul Trajenescu care s-a inspirat dupa lespedea de la manastirea Horezu.

In curtea Mausoleului se afla o sectie a Muzeului militar central din Bucuresti, unde sunt expuse documente, steaguri, arme, tunuri, proiectile si multe alte trofee.

Comuna TISITA

Dupa ce iesim din Marasesti, intalnim, pe dreapta , comuna Tisita, de unde incepe soseaua spre Panciu. Intersectia acestui drum este dominata de monumentul 'Victoria de la Marasesti'. Statuia o infatiseaza pe Ecaterina Teodoroiu, prima femeie militar din Romania.

In 1916, la Tg. Jiu, armata romana a dus lupte grele pentru a opri invazia armatelor dusmane. Printre locuitorii care s-au alaturat, luptand - doua zile si doua nopti - cu arma in mana, se afla si o fata de 18 ani, infirmiera Ecaterina Teodoroiu. Ea a cerut apoi sa lupte in continuare cu unitatile militare spunand: 'Mai bine moarta, decat roaba la dusman!'.

La Barbatesti cade prizoniera. isi pastreaza insa calmul si luciditatea. Folosind intunericul noptii si ploaia, se strecoara si isi ajunge compania in retragere. La Filiasi o explozie de obuz o raneste grav la ambele picioare. Dupa insanatosire o gasim din nou printre ostasi. Era un model al jertfei pentru libertate, o intruchipare a dragostei de tara. A fost avansata 'sublocotenent onorific' si i s-a incredintat comanda unui pluton din compania a 7-a a Regimentului 43/39. S-a distins in luptele din Vrancea. Prin curajul sau personal, a insufletit in lupta plutonul, compania si regimentul. A obtinut ordinul 'Virtutea Militara'.

Pornind la atac cu intregul pluton, a cazut eroic stingandu-se din viata aproape de locul unde se zicea ca a fost casa Vrancioaiei.

Ostasii din compania a 7-a au relatat ca, in clipa in care a izbit-o in piept glontele dusman, sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu striga: 'Inainte, flacai!!'.

Monumentul, turnat in bronz (3 m inaltime) si asezat pe un soclu de piatra, a fost executat de sculptorul Oscar Han si inaugurat la 21 septembrie 1934.

In mai 1917, treizeci de pictori si sculptori au primit misiune din partea Marelui Stat Major al Armatei Romane sa mearga pe front pentru a realiza schite de lupta. Printre acestia se afla si Oscar Han. inca din timpul razboiului l-a preocupat ideea crearii unui monument inchinat victoriei de la Marasesti, dar nu dispunea de mijloace materiale. Autoritatile nu i-au pus la dispozitie sumele necesare. Cu banii pe care i-a avut, a executat statuia numai din ghips si a tinut-o in atelier pana cand a intalnit un entuziast bogat, dornic sa contribuie la terminarea lucrarii. Apoi s-a facut fundatia, soclul si turnarea statuii in bronz.

La inaugurare, cel mai impresionant a fost momentul defilarii eroilor veterani.

Ca autor si donator al monumentului, Oscar Han a primit titlul de cetatean de onoare al orasului Marasesti.

Ramificatie spre PANCIU (13 km)

De la Tisita, la dreapta, se afla o sosea asfaltata care ne duce la Panciu, o podgorie din judet.

Prima localitate intalnita este Satul Nou, care se intinde de-a lungul soselei pe o distanta de 2 km. Distrus in primul razboi mondial, este reconstruit intre 1920-1924 in contul despagubirilor de razboi acordate locuitorilor sinistrati. Casele sunt tip, construite in stilul rustic vrancenesc, din barne si cu acoperisuri de sindrila.

Inainte de intemeierea targului Panciu, Crucea de Jos si Crucea de Sus (astazi suburbii ale orasului) alcatuiau, in sec. XVI, marea podgorie a 'Crucilor', vestita printre podgoriile Moldovei.

Panciu, situat pe Dealul Mare, in mijlocul unei intinse zone de podgorii si la incrucisare de drumuri, incepe sa se contureze ca targ in secolul al XVIII-lea. Aici, in ziua de 20 ale lunilor iunie si iulie, se organizau, prin hrisov domnesc, vestitele iarmaroace.

Apare ca targ la inceputul secolului al XIX-lea, dar intra in traficul comercial si se dezvolta abia in 1902, dupa construirea liniei ferate Marasesti-Panciu. Devine locul principal de colectare si distribuire a produselor podgoriei, precum si centru de concentrare a materialului lemnos din bazinul Susitei.

Podgoria Panciu (care cuprinde cateva comune) se extinde pe o suprafata de 7.200 ha. Ceea ce caracterizeaza productia viticola a podgoriei este cantitatea insemnata de struguri de masa in care predomina soiul Chasselas dore. Dintre soiurile pentru vin, cea mai mare raspandire o au Feteasca Alba, Riesling italian si Muscat Otonel.

In oras poate fi vizitat un Muzeu orasenesc, profilat pe viticultura si hrubele pentru remaiajul sticlelor de sampanie.

In apropierea orasului se afla mai multe hrube sapate in pamant cu sute de ani in urma. Aceste hrube imense, au o lungime de cca 2.000 m si o adancime de 14 m.Legenda spune ca saparea lor ar fi fost inceputa inca din vremea lui Stefan cel Mare, ele fiind folositepentru a adaposti populatia locala in timpul navalirilor dusmane. Cercetarile ulterioare au stabilit ca ele dispun de toate conditiile necesare procesului de producere a sampaniei.

La una din iesirile din pamant s-a construit o statie de imbuteliere de mare capacitate. O parte din hrube au fost supuse unor importante lucrari de amenajare.

La Panciu se produc doua tipuri de sampanie: alba si roze. Sampania alba are urmatoarele sortimente: natur, sec, demisec si desert, iar sampania roze un singur tip - demisec.

Istoria sampaniei de la Panciu este de data recenta, mai bine zis de la 18 aprilie 1968, cand prima sticla de sampanie bruta a intrat in fermentare in celebrele hrube. Datorita calitatii sale, sampania obtinuta aici a cucerit aprecieri unanime atat pe piata interna cat si la export.

In Panciu se afla doua monumente:

- Monumentul de bronz, ridicat in memoria eroilor cazuti in 1916-1917, opera a sculptorului C. Dumitriu-Barlad.

- Bustul de marmura al scriitorului Ion Slavici

In acest mic orasel si-a petrecut ultimii ani ai vietii Ion Slavici (1848-1925), autorul 'Morii cu noroc'. Nascut intr-o alta zona cu vestite podgorii, la Siria, langa Arad, coincidenta face sa moara tot intr-o podgorie si sa fie inmormantat langa biserica schitului Brazi. Ulterior, osemintele scriitorului au fost deshumate si reinhumate in cimitirul Bellu din Bucuresti, la locul binemeritat langa Eminescu, Cosbuc, Caragiale si Sadoveanu.

Alaturi de Schitul Brazi se afla Schitul Sf. Ion, ambele intemeiate pe la 1820-1840.

Valea Susitei este o zona folclorica si etnografica foarte importanta. In acest minunat colt de tara Alecu Russo a descoperit balada 'Miorita', una dintre capodoperele folclorului romanesc.

In 1849, scriitorul Alecu Russo, surghiunit pe aceste plaiuri, la manastirea Soveja - pentru 'vina de razvratire' (fiind unul dintre patriotii revolutionari de la 1848) - asculta o veche balada populara 'spusa' (cantata) pe o melodie taraganata, de jale, aproape monotona: 'Miorita'. Ea exprima o tulburatoare meditatie asupra mortii privita ca integrare in natura. Considerand-o 'cea mai frumoasa epopee pastorala din lume' o comunica prietenului sau, poetul Vasile Alecsandri, care o va include in prima mare culegere a poeziei noastre populare 'Balade populare' (2 vol. 1852-1853).

Desavarsita cizelare artistica, cat si originala conceptie despre viata si moarte a baladei a starnit un interes deosebit atat in tara cat si peste hotare.

In 1854, cunoscutul istoric si publicist francez Jules Michelet (autorul 'Istoriei Frantei' in 17 volume si a 'Istoriei revolutiei franceze' in 7 volume) publica balada 'Miorita' in traducere franceza, in lucrarea sa 'Legendes democratiques du Nord'. El afirma ca: 'Este () un lucru care merge la inima. Nu se poate intalni ceva mai naiv si mai maret. Numai aici (in balada 'Miorita' - n.a.) simti profund deplina fraternitate a omului cu intreaga creatie.Iar dupa publicarea la Paris a unui intreg volum de poezii populare culese (si traduse) de V. Alecsandri, 'Ballades et chantes populaires de la Roumanie' (Paris 1885) printre care si 'Miorita', scriitorul francez Prosper Merimee isi afirma intr-un articol intreaga sa admiratie fata de aceste creatii.

In anul 1856, Henry Stanley publica in Anglia, la Hertfort, o culegere bilingva care cuprinde 45 de poezii populare dintre cele mai frumoase, printre care si 'Miorita'.

Impresionat de picturile manastirilor de la noi, Stanley a incadrat fiecare poezie in chenare marginale luate dintr-un vechi manuscris bizantin.

In prefata lucrarii, Stanley da cititorilor englezi cateva informatii despre originea poporului si a limbii romane; despre caracterul deschis, ospitalier al poporului roman; despre frumusetile peisajului din Romania, mentionand ca muntii 'egaleaza in frumusete Alpii Sudici'.

Comuna GAROAFA

La jumatatea distantei dintre Marasesti si Focsani intalnim comuna Garoafa. Prin situarea sa in bazinul Putnei, comuna beneficiaza de conditii optime de dezvoltare a productiei de legume, in special cea de rosii, ceapa, ardei, varza.

Aceasta comuna se remarca in special prin faptul ca este un important centru de ceramica din judet. Vasele de lut modelate cu caldura mainilor si a sufletului sunt apoi decorate cu motive florale, smaltuite si arse.Aici, pe drumurile Vrancei, mai pot fi intalnite carute incarcate cu oale. In curtile gospodarilor, oalele sunt agatate cu gura in jos, fie in parii unui gard, fie in prepeleac.

Obiceiul de a pune vasele cu gura in jos, pe langa rolul practic, isi are explicatia in credinte stravechi in legatura cu viata vaselor, in special a celor de argila.

Se credea despre olar ca 'a furat mestesugul de la Dumnezeu, dar ca, incapabil sa dea viata lutului prin suflare, il pune in foc pentru ca acesta sa-i dea glas si suflet'. De asemenea, denumirile partilor vaselor de lut sunt identice cu cele ale corpului omenesc. Vasele de lut, in special cele pentru pastrat lichidele, au 'cap' care sta pe un 'gat' asezat la randul lui pe 'pantece' sau 'foale'. 'Capul' se termina printr-o 'buza' ce inconjoara 'gura' ce are uneori si un 'cioc' sau 'plisc'.

Daca il lovesti, vasul are glas, rasuna.

Popasul Caprioarelor

In splendida padure din crangul Petrestilor se afla amplasat un loc de popas. El dispune de o cabana cu 19 locuri si 30 de locuri in casute. Constructia, formata din parter si etaj, se termina cu o terasa imensa, unde vara functioneaza un restaurant cu 240 de locuri. Mai exista un restaurant, in interiorul cladirii, cu 120 de locuri.

Ramificatia spre Odobesti (12 km)

Orasul Odobesti este situat intr-o zona deosebit de manoasa, pe malul stang al Milcovului, la poalele dealului Magura.

'Magura' este un cuvant stravechi apartinand fondului dacic al limbii romane si inseamna 'Deal mare, singuratic.

Aceasta frumoasa inaltime (1001 m ) a atras atentia geologului austriac Hacquet, care a strabatut Moldova in 1789. Descriind regiunea, el da numele de 'Magura de la Odobesti'. Gravura, sub forma de vigneta, care insoteste textul infatiseaza 'Magura de la Odobesti' ca un munte acoperit cu vie, pana la circa o treime din inaltime, apoi cu padure. Varful este golas.

Localitatea este atestata documentar din anul 1626, intr-un act de vanzare-cumparare in care, printre martorii prezenti figureaza si 'socrul popii Toader din Odobesti'. Dar satul este cunoscut ca asezare viticola de prim rang inca din secolul al XV-lea. Pe la inceputul secolului al XVII-lea figura printre cele mai importante podgorii din Moldova, iar ca intindere se clasa pe primul loc.

Vinurile seci-usoare ale Odobestilor erau foarte cautate si in acea vreme. Negustorii comercializau vinuri de Odobesti pana in Polonia, Rusia, aducand de acolo, in schimb, alte produse, in special piei. Din anul 1821 satul Odobesti devine targ.

Din Moldova plecau carele cu buti de vin spre Polonia. Mai tarziu aceste care au mers si spre rasarit, la Cherson, spre partile cazacesti, de unde si denumirea de 'negustori Cazaclii' data acelora care duceau vinul de Odobesti atat de departe.

Azi, un cartier din Odobesti poarta numele de 'Cazaclii'.

Podgoria Odobesti, ocupa azi o suprafata de 6.000 ha. Predomina soiurile producatoare de vinuri albe de masa. O raspandire mai mare o are Galbena de Odobesti, Feteasca alba si Rieslingul italian.

Dintre soiurile de masa, care reprezinta 9% din productia totala, mai raspandite sunt: Coarna alba si neagra, Chasselas dore, Muscat Hamburg.

La Odobesti isi desfasoara activitatea o Statiune experimentala viticola. Dupa doua decenii de cercetari, la aceasta statiune a fost obtinut un nou produs viticol - 'Sarba' (de la numele dealului pe care s-au facut experimentari). Este un soi de struguri cu o crestere viguroasa, foarte productiv (peste 18.000 kg la hectar). Pe dealul Sarba functioneaza un punct de degustare, cu o capacitate de 45 locuri.

La concursurile internationale, vinurile podgoriei Odobesti au obtinut aprecieri unanime.

Beciul Domnesc, situat in cartierul Caragea, foarte incapator si bine zidt, este o constructie boltita, din piatra, la o adancime de 6,50 m, cu planul in cruce. Aici functioneaza crama mare, crama mica, laboratorul si camera de degustare.

Dupa traditie, dateaza din vremea lui Stefan cel Mare. A fost reparat in 1839, in timpul domniei lui Mihail Sturdza, dupa cum rezulta si din inscriptia de deasupra garliciului: 'A stapanitorului printu al Moldovei Mihail Sturdza anul 1839'.

Despre Mihail Sturdza (1834-1849), domn al Moldovei, se spune ca a adunat averi imense. Isi construise o vila in centrul frumoasei statiuni Baden-Baden unde veneau, de pretutindeni, oameni avuti, politicieni celebri si nume ilustre in cultura timpului. Luxul si eleganta seratelor, au ramas multa vreme in amintirea contemporanilor. Scopul era sa castige prietenia si bunavointa acestor persoane pentru a-si recapata tronul.

Afland de bogatia proprietarului (125 milioane franci aur) Hitler a cerut daramarea 'vilei Sturdza' sperand sa gaseasca aurul ascuns in ziduri, dupa obiceiul oriental.

La Baden-Baden, Sturdza a construit si o biserica, monument de arta, care l-a costat doua milioane de guldeni germani. Localnicii ii spun 'Capela romaneasca Sturdza'.

Proiectata de arh. Leon Kleuze (care a construit si biserica Sf. Isac din Sankt Petersburg) poarta amprenta stilului bizantin-rus. In decoratia interioara (icoane) se remarca elemente romanesti. Tabloul votiv este pictat pe placi mari de arama de catre pictorul francez Perignon.

Valoroase sunt si odoarele de cult, candelabrele si sfesnicele de argint, evanghelia impodobita cu pietre pretioase si odajdiile daruite de ctitor.

Din Odobesti, dupa parcurgerea unui drum de cca 10 km, se ajunge la manastirea Mara, situata in comuna cu acelasi nume. Ea a fost construita de Constantin si Antioh Cantemir, ultimul refacand-o din piatra si caramida, pe la 1705. La 3 mai 1688, Constantin Cantemir dadea o carte prin care manastirea era inzestrata cu domenii intinse. In 1758, cand au navalit tatarii in Moldova de Jos, manastirea a fost pradata cumplit. Ea se aseamana mult cu vechile biserici domnesti din Moldova (Probota in special). Pictura, restaurata intre anii 1936-1938, este un important document iconografic al familiei Cantemirestilor.

Larga incinta dreptunghiulara, inconjurata de un zid din caramida si bolovani de rau, inalt de 3-4 m, era inchisa la colturi cu turnuri: unul rotund la sud-est, altul dreptunghiular la nord-est, celelalte doua fiind poligonale. Pe poarta cea mare de lemn cu ferecatura de fier se intra in manastire pe sub clopotnita careia i se adaugase un turn cu scara spiralata, din lemn.In cladirea ridicata pe trei etaje existau 16 incaperi. Beciurile adanci ale palatului adaposteau proviziile. In interiorul incintei se mai aflau cinci odai de zid cu acoperis de sindrila si alte doua cu o 'masina de facut bucate'. Pe mijlocul laturii de est se afla foisorul, cu colonada, iar in unghiul de nord-est al incintei, izvorul, care fusese captat in 1800 si pentru care egumenul Arsenie pusese sa se faca un rezervor cu lespede de piatra sculptata si cerdac deasupra. In interiorul acestei incinte se afla biserica. ea a fost restaurata de curand.

FOCSANI

Municipiul Focsani este resedinta judetului Vrancea. Se intinde pe sesul neted dintre vaile Putnei si Milcovului. La vest sunt dealurile subcarpatice acoperite de vii pe povarnisul exterior si de paduri, pe inaltimi. In spatele acestora se ascunde Tara Vrancei.

Despre intemeierea orasului ne vorbeste legenda consemnata de Dimitrie Cantemir in lucrarea sa 'Descriptio Moldaviae'.

'Odata s-au apucat pe ramas (ramasag) un Moldovean si un Muntean, sa vaza care sunt mai tari la bautura, moldovenii sau muntenii, si au mers pe podul de la Focsani unde cei doi atleti de bautura atata au luptat cu paharele pana cand Munteanul a cazut mort de prea mult vin ce a baut, iar pe Moldovean, in semn de premiu pentru victoria sa l-a daruit domnul sau cu boierie (adica l-a innobilat). Invingatorul si-a ridicat o casa pe locul luptei, intemeind noua asezare.

O alta legenda spune ca intamplarea s-a petrecut in timpul domniei lui Stefan cel Mare. Concurentul moldovean ar fi fost un ottean cu numele de Focsa, de unde si numele orasului, Focsani.

Prima mentiune documentara exista in hrisovul muntean din 30 ianuarie 1575, care relateaza revenirea la domnie a lui Petru Schiopul. Dar istoria orasului este mult mai veche. In secolul al XIV-lea Focsani, impreuna cu intreg tinutul sau, facea parte din Tara Romaneasca. In 1475, dupa victoria obtinuta asupra lui Radu cel Frumos, Stefan cel Mare extinde hotarul Moldovei pana la Milcov. Astfel, localitatea s-a impattit in doua: Focsanii Munteni si Focsanii Moldoveni, fiecare cu administratie proprie. Intre locuitorii celor doua targuri erau stranse legaturi: acelasi fel de viata, obiceiuri, port, nazuinte. Unirea definitiva a celor doua targuri intr-un singur oras se realizeaza abia in 1862 odata cu unitatea constitutionala si administrativa a tarii. Orasul devine un simbol al Unirii.

Patru luni s-au targuit marile puteri in jurul problemei Unirii. Franta si Rusia au fost de acord. S-au impotrivit Turcia, Austria si Anglia. Pana la urma Conventia de la Paris a admis o jumatate de unire: doi domnitori, doua guverne si un singur nume: 'Principatele Unite Moldova si Tara Romaneasca'. S-a mai stabilit ca la Focsani, oras de granita, sa functioneze o Comisie Centrala care sa se ocupe de pregatirea legilor de interes comun pentru ambele tari. Comisia se compunea din 16 membri: 8 munteni si 8 moldoveni. Focsani devine astfel unfel de a treia capitala.

Ca domn al Moldovei a fost ales Alexandru Ioan Cuza (la 5 ianuarie 1859). La scurt timp numele lui Alexandru Ioan Cuza a rasunat si in Bucuresti ca un bucium al Unirii. Sprijiniti de popor, deputatii Adunarii Elective din Tara Romaneasca au votat alegerea aceluiasi domnitor. Astfel s-a infaptuit Unirea, la 24 ianuarie 1859.

Asa se explica faptul ca multe strazi si institutii din Focsani au primit denumiri istorice din vremea Unirii.

OBIECTIVE ECONOMICE

Combinatul pentru exploatarea si industrializarea lemnului, construit in 1964, este una din cele mai importante unitati de acest fel din tara. Fabrica de mobila este profilata pe mobila de camere, hol, comode, etc., produse destinate atat pietei interne cat si exportului.

Intreprinderea de vinuri este dotata cu moderne instalatii si capacitati de prelucrare.

Fabrica de confectii este cotata a doua pe tara intre unitatile de acest gen. Intrata in functiune in 1964, este dotata cu utilaj modern, la nivelul tehnicii contemporane. Materia prima o constituie tesaturile de lana, bumbac, in canepa si matase.

Industria alimentara este prezenta printr-o Fabrica de prelucrare a laptelui, o Fabrica de preparate din carne (mezeluri), s.a.

In Focsani mai exista: Intreprinderea de dispozitive, stante, matrite si scule aschietoare; Fabrica de placi fibrolemnoase, Intreprinderea de prelucrare a maselor plastice, etc.

OBIECTIVE TURISTICE

Orasul ne intampina cu monumente modeste ca dimensiuni, dar emotionante prin semnificatia lor, eternizand aproape toate momentele zbuciumatei sale istorii.

Biserica Sf. Ioan (Piata Unirii), cea mai veche biserica din oras, a fost ridicata in 1661 de catre Gr. Ghica ca manastire de calugari si dotata cu intinse domenii. Fiind arsa in timpul incendiului din 1854,a fost recladita in 1871.

Biserica a fost martora a multor evenimente si framantari ale istoriei romane. In 1821, aici a depus juramantul Batalionul sacru al tineretului eterist, format cu scopul de a lupta pentru eliberarea Greciei de sub jugul turcesc. La 20 iunie 1848, in fata acestei biserici, populatia munteana si moldoveana a sarbatorit ziua de 11 iunie 1848, ziua izbucnirii revolutiei la Bucuresti.

Biserica Domneasca (Piata Independentei), una dintre cele mai mari biserici din oras, este ctitoria Doamnei Dafina, sotia domnitorului moldovean Eustatiu Dabija (1661-1665). Construita initial din lemn (1665-1670), la sfarsitul secolului al XVIII-lea este reconstruita din piatra fiind apoi restaurata de doua ori, in 1840 si 1937. Picturile murale alterneaza cu tablouri de o mare valoare artistica. Aici se pastreaza obiecte sacre si carti vechi in chirilica.

Legenda spune ca Doamna Dafina, venind la Focsani impreuna cu sotul ei, ar fi nascut aici o fetita careia i-au dat numele de Paraschiva. Spre aducere aminte, a zidit aceasta biserica cu hramul Cuvioasa Paraschiva.

Biserica Sf. Nicolae cel Nou (str. Umbrei) a fost construita in 1680-1690, din lemn, de catre un oarecare preot Arsene. In 1732 a fost reconstruita din zid. Are frumoase urme de pictura bizantina.

Biserica Sf. Nicolae Vechi (str. Botescu) este un monument feudal, intemeiat de catre cpt. Stefan si Celita Doamna in 1700-1720 (pe locul vechii manastiri care a ars in 1796). Restaurata dupa incendiul din 1854, a fost pictata in stil neobizantin de un pictor al vremii, Oreste Cantini.

Pe evanghelia acestei biserici se gasesc semnaturile diferitelor personalitati care au vizitat-o, printre care si N. Iorga.

Biserica Profetul Samoil (str. Unirii) a fost zidita in anul 1756 de catre Constantin Racovita. In mai multe randuri a fost arsa si ruinata. In chiliile bisericii a functionat, din dispozitia domnitorului Mihail Sturdza, un spital condus de medicul vienez Valentin Milbacher.

Biserica Stamatinesti (str. Moldova) a fost construita in 1789-1798 de Banul Toma Stamatin. In aceasta biserica a avut loc ceremonia casatoriei poetului Gr. Alexandrescu cu Raluca Stamatin.

Dupa Bucuresti si Craiova, Focsani este orasul cu cele mai multe biserici din Romania. Explicatia consta in faptul ca, pana acum aproape 150 de ani, erau, de fapt, doua orase.

Mausoleul eroilor din 1916-1918 (Bd. Bucuresti) a fost construit in 1926, in stil bizantin. Cladirea a fost restaurata in 1959. In incinta sunt expuse arme, fotografii, harti ale operatiunilor militare din timpul primului razboi mondial.

Borna de hotar (Piata Unirii) marcheaza vechiul pichet de frontiera de la granita dintre cele doua principate. A fost executata in 1931 de sculptorul Ion Jalea si arhitectul Berindei, la comanda Ligii Culturale. Trunchiul de piramida este din piatra cu placi de bronz ce reprezinta stema Moldovei si a orasului Focsani. Inscriptia: 'Cetatenii orasului Unirii Principatelor au ridicat acest semn de amintire a uni trecut de credinta biruitoare, in al 40-lea an de viata a Ligii Culturale care si-a tinut congresul aici. In acest loc era odinioara pichetul de granita nr. 47 la hotarul Milcovului, care despartea cele doua tari surori, Moldova si Tara Romaneasca'. Medalioanele reprezinta doua femei care isi dau mana, iar in cealalta mana fiecare tine cate un steag, al Moldovei si al Tarii Romanesti.

Monumentul Unirii (Piata Unirii) este dedicat marelui eveniment al istoriei patriei noastre, Unirea Principatelor. Monumentul, opera a sculptorului Ion Jalea, are o inaltime de 21 m si a fost dezvelit la 24 ianuarie 1976.

Monumentul eroilor vranceni si putneni cazuti in razboiul pentru cucerirea independentei a fost inaugurat la 29 iunie 1916 din initiativa unui comitet din oras pe baza de subscriptie. Sculptat din piatra si bronz de catre sculptorul Oscar Spaethe, monumentul reprezinta un dorobant si o femeie cu drapelul in mana, intruchipand patria. Pe fata soclului se afla un basorelief reprezentand atacul dorobantilor la Grivita. Pe o alta placa sunt gravate numele a 244 eroi putneni cazuti in ultima inclestare cu puterea otomana, la Grivita, in razboiul pentru independenta din 1877.

Bustul lui N. Balcescu (Parcul N. Balcescu), ridicat chiar pe locul unde a fost casa in care revolutionarul roman a locuit un timp, in 1848.

Nicolae Balcescu (1819-1852), om politic, istoric, economist si ganditor democrat, a fost unul dintre conducatorii revolutiei de la 1848 din Tara Romaneasca si membru al guvernului provizoriu. A luptat pentru unitatea nationala si pentru colaborarea cu revolutionarii italieni si francezi. A murit in Italia, la Palermo.

Bustul actorului Petre Liciu (str. Republicii), inaugurat la 3 aprilie 1916, este opera sculptorului prof. Mateescu din Iasi. Pentru strangerea fondurilor, Liga Culturala a organizat sezatori si a lansat foi de subscriptie. Actori de la Teatrul National din Bucuresti au dat un spectacol la Focsani, incasarile fiind donate pentru ridicarea bustului.

Petre Liciu (1871-1912) a fost coleg de clasa cu marele istoric N. Iorga, cu care a ramas prieten pana la moarte. Dupa completarea studiilor la Paris, se intoarce in tara si se dedica artei dramatice cu o pasiune rar intalnita. Cu o maiestrie desavarsita a interpretat roluri complexe si variate pe scena Teatrului National din Bucuresti. Ca textier, a lasat teatrului romanesc opt monologuri de un umor irezistibil.

Cladirea Postei (str. Cuza Voda) este cea mai veche cladire din oras. O placa memoriala din bronz, dezvelita in 1931, opera a sculptorului Ion Jalea, aminteste ca aici, pana in 1859, a functionat pichetul principal al granitei (sala pentru controlul pasapoartelor, camera de gazduire si locul de schimbare a cailor de posta).

Casa Apostoleanu (str. Cuza Voda) a fost fondata in 1874 de Gh. Apostoleanu - profesor universitar, avocat, senator si deputat. Prin aceasta cladire si-au purtat pasii diferiti oameni de seama ai timpului. La 8 decembrie 1917 in urma biruintei de la Marasti si Marasesti, aici s-a semnat armistitiul intre armata romana (general Al. Lupescu) si puterile centrale (general Von Morgen).

Casa Sontu (str. Plevnei), construita in 1829, este casa parinteasca a maiorului Sontu, erou al razboiului de independenta.

Maiorul Gheorghe Sontu (1841-1877) era comandantul Batalionului 1 (Regimentul 10 dorobanti) care forma linia intaia de atac. A cazut eroic in asaltul redutei Grivita, la 30 august 1877.

Casa Anghel Saligny (str. Simion Barnutiu). In aceasta casa mica, cu pridvor batranesc, a locuit A. Saligny cat a fost elev al Gimnaziului 'Al. I. Cuza' din Focsani, infiintat in 1866.

Anghel Saligny (1854-1925) inginer si om de stiinta, datorita capacitatii sale, devine o personalitate de renume international. A fost membru al Academiei Romane si profesor universitar la Bucuresti. A folosit pentru prima data in lume (1884) betonul armat in constructia silozurilor. De numele sau este legat si Podul feroviar peste Dunare de la Cernavoda. La data cand l-a construit (1890-1895) era considerat cel mai lung pod din Europa.

Casa Duiliu Zamfirescu (Bd. Bucuresti), este o cladire simpla, strajuita de coloane aparente la intrare. Este casa in care a locuit unul din cei mai mari epistolari ai literaturii romane. In aceasta casa, scriitorul a fost vizitat de prieteni, printre care Al. Vlahuta, N. Grigorescu, Gh. Petrascu, s.a.

Duiliu Zamfirescu (1858-1922), dupa absolvirea Facultatii de drept, practica profesiunea de judecator si procuror, desfasurand concomitent si o activitate diplomatica. Desi a scris poezii si nuvele, se afirma in literatura mai ales ca romancier, realizand ciclul Comanestenilor.

Casa Ion Mincu (Bd. Bucuresti). Aici s-a nascut si a locuit arh. Ion Mincu, intemeietorul scolii nationale de arhitectura.

Ion Mincu (1852-1912) a pus in valoare traditiile arhitecturii populare romanesti. Valorificand intr-o interpretare moderna elementele de constructie si decoratie ale arhitecturii feudale si populare (foisoare, stalpi de lemn, arcade, capiteluri), a folosit totodata materiale de constructie traditionale (ceramica smaltuita, lemn, piatra). Lucrarile mai importante se afla in Bucuresti (Casa Lahovary, Scoala centrala de fete, 'Bufetul' de la sosea).

In Focsani, in cimitirul sudic, exista cateva monumente executate de Ion Mincu, printre care: Cavoul in stil bizantin, distins prin originalitatea conceptieisi mijloacele artistice stilizate; Capela familiei Pacleanu, interesanta ca monument artistic, cu un frumos brau de sapaturi dantelate in piatra.

Muzeul Unirii (str. Comisia centrala nr. 74) si-a inceput activitatea in anul 1966. In cele opt sali sunt expuse peste 1.000 de piese, reprezemtand documente originale si fotocopii referitoare la Unirea Principatelor, mobilier de epoca, lucrari si publicatii ale vremii, obiecte care au apartinut domnitorului Al. I. Cuza si altor personalitati.

Insasi cladirea este strans legata de evenimentele Unirii. Aici a functionat, in 1859-1861, Comisia centrala infiintata in urma Conventiei de la Paris in scopul unificarii legilor si institutiilor celor doua Principate.

Muzeul judetean a luat fiinta in 1920, ca anexa a liceului 'Unirea', cu aportul profesorilor si elevilor.

Sectia de istorie, care se imbogateste continuu datorita sapaturilor arheologice, oglindeste intreaga viata din trecut a tinutului Putna. Se remarca in special ceramica neolitica din cultura Cucuteni. Atrag atentia cateva vase cu desene in spirala, figurine antropomorfe si zoomorfe, vase de cult (culese din morminte) si o amfora mare. Mai sunt expuse unelte si vase de ceramica din perioada geto-dacica, precum si tezaurul de monede dacice de argint (peste 260 de bucati).

Sectia de etnografie. Exponatele prezinta o sinteza a mestesugurilor si a artei populare vrancene.

Dintre uneltele reprezentand ocupatiile de pe aceste meleaguri, renumite pentru bogatia viilor, atrage atentia in mod deosebit vechiul teasc de struguri. Printre obiectele folosite de pastori mentionam cofele cu decor pirogravat si sistarele (cele de lapte). Ceramica de Garoafa se remarca prin decoratia florala intr-o cromatica cu tonuri calde, iar cea realizata la Iresti prin eleganta si supletea formelor, prezinta o alta ocupatie - olaritul. Industria casnica textila este exemplificata prin valoroase paretare si covoare, in special cergi cu parul latos ce dau apectul caracteristic interioarelor traditionale vrancene.

Mai sunt prezente tipuri reprezentative de port popular din zona. Retin atentia costumele din Valea Putnei, Valea Ramnicului, din zona Zabalei, Iusitei si Gugesti.

Muzeul este detinatorul a doua valoroase colectii: cea de tipare de cas (peste 100 de exemplare, din care sunt expuse numai o parte), unele avand o vechime de 80-100 de ani si cea de masti populare, multe din ele realizate de creatorul popular Pavel Tertiu din Nereju, distins in 1972 cu premiul Uniunii artistilor plastici.

Muzeul de stiintele naturii (str. Republicii nr. 79), a fost infiintat in 1949 ca muzeu de vanatoare. Acum dispune de o colectie de peste 30.000 de piese reprezentand fauna si flora judetului. Sunt expuse o serie de animale pe cale de disparitie in judetul Vrancea: capra neagra si rosie, rasul, jderul, cocosul de munte, vulturul plesuv, acvila, s.a. Muzeul are amenajat un parc zoologic.

Podul peste MILCOV

Se trece apa Milcovului pe un pod de beton. Pana la Unirea Principatelor, la 1859, Milcovul constituia hotarul dintre Moldova si Tara Romaneasca.

'Numele lui recheama la atatea amintiri dureroase: razboaie crancene intre Stefan cel Mare si Radu cel Frumos, intre Tomsa si Petru Schiopul, intre Mihai Viteazul si Simion Movila, - aproape patru veacuri de lupta vrajmasa intre frati ! Nu e apa pe albia acestui

rau cat sange si cate lacrimi s-au varsat pe malurile lui'.

(Al. Vlahuta - 'Romania Pitoreasca')

Milcovul, numit si 'garla hotarului', a intrat in literatura prin entuziasta 'Hora Unirii', poate cea mai populara dintre poeziile lui Alecsandri:

'Vin' la Milcov cu grabire,

Sa-l secam dintr-o sorbire,

Ca sa treaca drumul mare

Peste a noastre vechi hotare.'

Ramificatie spre COTESTI (7 km)

Din comuna Popesti, la dreapta se desprinde un drum ce duce la ultima asezare din marele bazin viticol - podgoria Cotesti. Solul podgoriei favorizeaza dezvoltarea celor mai bune soiuri pentru vinurile albe de masa superioare - Riesling italian, Feteasca, Muscat Otonel - si vinuri rosii de masa superioare - Feteasca neagra. In cultura strugurilor de masa cea mai mare pondere o au Chasselas dore si Muscat Hamburg.

In aprecierea calitatii vinurilor de catre specialisti exista un ritual al degustarii :

Se pun pe masa pahare multe, cupe inlte, subtiri, o cana cu apa si alta goala. Se aduc apoi, pe rand, vinurile imbuteliate in sticle lungi si foarte suple. Degustarea incepe cu vinul cel mai usor si cel mai putin pretentios in buchet si dulceata. Apoi, sunt aduse treptat, urmand un fel de scara a valorilor, vinurile tari, dulci, parfumate. Dupa fiecare degustare (nu e bine niciodata sa torni mai mult de un sfert de pahar) vinul ramas se varsa in cana goala, paharul se clateste cu apa, pentru neutralizarea completa a gustului de la vinul degustat anterior, dupa care se toarna alt vin in pahar.

'Vinul nu se bea dintr-o data ca apa ci, cum sfatuia pivnicerul lui Stefan cel Mare pe capitanul Petre Harman, il primesti pe limba asa, ca un sirag de perle, ca sa-i prinzi agerimea si mireasma'.

(M. Sadoveanu - 'Fratii Jderi')

Pentru turisti, localitatea dispune de un punct de degustare cu o capacitate de 50 de locuri. Aici se mai pot vedea: un muzeu etnografic comunal, schitul Cotesti amplasat intr-un cadru pitoresc si o biserica de lemn.

Ramificatie spre JILISTEA (4 km)

Pe partea stanga, indicatorul ne indruma spre comuna Slobozia-Ciorasti, pe teritoriul careia se gaseste satul Jilistea.

Aici, in 1574, moldovenii condusi de Ioan Voda cel Viteaz au obtinut o glorioasa victorie impotriva oastei otomane. Acest razboi reprezinta, dupa epopeea eroica a domniei lui Stefan cel Mare, o noua si semnificativa afirmare a poporului roman in istoria europeana.

Carturarii straini, care s-au ocupat de campania din 1574, de capacitatea militara a lui Ioan Voda, l-au consemnat printre evenimentele de seama din istoria militara a vremii. Astfel, ele nu au servit numai ca subiect in povestirile istorice ci si ca pilda celor care se pregateau in cariera si arta militara.

In 1958, pe locul bataliei a fost ridicat un monument cu portretul viteazului domnitor. Inscriptia contine cuvintele de indemn ale marelui voievod: 'Sa traim slobozi, ori sa ne piara si urma noastra'.

Ioan Voda cel Viteaz (1572-1574), stranepot al lui Stefan cel Mare, avea o statura uriasa si era foarte puternic incat intr-o batalie a tras singur dupa el un tun. A fost aspru cu boierimea bogata, care vesnic se ocupa cu intrigi sau ridica armele impotriva domnitorului, obligandu-l sa ajunga la represiune. De aceea era poreclit 'Ioan Voda cel Cumplit'. In schimb a acordat o atentie deosebita poporului. Simtind in el un aparator, poporul i-a ramas credincios.

Terasa 'BACHUS'

Terasa 'BACHUS' este un frumos si placut loc de popas. Cladirea, amenajata dupa traditii populare, este amplasata la cativa metri de la sosea, in mijlocul unei vii. Dispune de restaurant, bar si 20 locuri in casute pentru turistii care doresc sa ramana aici peste noapte. Toamna, cand se coc strugurii, in fata terasei 'Bachus' este instalat un teasc, astfel ca cei insetati pot bea o cana de must proaspat, facut in fata lor.

Ramificatie spre DRAGOSLOVENI (1km)

Inainte de comuna Dumbraveni se desprinde, pe partea dreapta a soselei, drumul ce duce la Dragosloveni, unul din satele comunei Dumbraveni. Amplasat in zona viticola, beneficiaza de un centru de vinificatie.

Dragosloveni este totodata si o statiune arheologica. Monedele si obiectele descoperite aici, in special cele din bronz, constituie marturi ale continuitatii populatiei daco-romane, dupa retragerea romanilor.

La numai 400 m din drumul principal se afla Muzeul memorial Alexandru Vlahuta organizat in casa in care poetul a locuit mai multi ani.

Al. Vlahuta (1858-1919) s-a nascut in comuna Plesesti, judetul Vaslui. Primele incercari literare poarta pecetea prietenului sau Eminescu. A avut o bogata activitate gazetareasca alaturi de B.P. Hasdeu, B. Delavrancea, s.a. A publicat lucrari de critica sociala.

Lucrarea sa de capetenie, 'Romania pitoreasca', constituie o adevarata invitatie la drumetie. Vlahuta este printre primii literati care au atras atentia asupra frmusetilor patriei. El poate fi considerat precursor al turismului romanesc.

In 1904 se stabileste definitiv la Dragosloveni. Casa lui devine locul preferat de intalnire al scriitorilor si a altor oameni de cultura. Dupa aprecierea lui Gala Galaction, aici se desfasura unul dintre principalele cenacluri din tara.

Este inmormantat in cimitirul Bellu din Bucuresti.

Constructia, impozanta si supraetajata pe una din laturi, pastreaza amprenta stilului romanesc, cu pridvor larg, sprijinit pe stalpi sculptati, inconjurata de o vie frumoasa.

Muzeul expune: piese de mobilier, scorte cu inflorituri si alte obiecte specifice caselor taranesti, in special celor din Vrancea; cateva tablouri originale ale pictorului N. Grigorescu, manuscrise originale, editii, fotografii, scrisori, precum si obiecte personale care au apartinut scriitorului; carul de bejenie cu care Vlahuta a pribegit prin Moldova anilor 1916. Tot aici se afla si un document emotionant: 'Testamentul lui Al. Vlahuta'.

Statuia generalului SUVOROV

De pe inaltimea unui grind ne intampina statuia ecvestra a generalului rus Suvorov, realizata de sculptorul Marius Butunoiu.

Aici, pe malul raului Ramnic, armatele ruse si austriece au repurtat in 1789 o mare victorie asupra turcilor. La castigarea acestei lupte au contribuit si voluntari romani. Batalia a intrat in istoria universala sub numele de 'Lupta de la Focsani', fiind popularizata in numeroase gravuri si stampe din secolul al XVIII-lea.

Generalul rus Alexandr Vasilievici Suvorov (1729-1800) s-a remarcat in timpul razboaielor ruso-turce. In 1799 a fost comandant suprem al armatelor care luptau impotriva lui Napoleon, distingandu-se in campaniile din Italia si Elvetia.

SLOBOZIA BRADULUI

Slobozia Bradului este ultima comuna intalnita pe teritoriul judetului Vrancea. Ocupatia de baza a locuitorilor este viticultura.

Numele localitatii aminteste de o veche practica feudala, a sloboziilor, cand boierii, in dorinta de a atrage pe taranii de pe mosiile lor, acordau pentru un timp privilegii reduse celor care se stabileau pe pamantul respectiv ca sa-l lucreze. Fenomenul s-a pretrecut si in apusul Europei, unde localitatile se numesc Freistadt.

JUDETUL BUZAU

Teritoriul judetului Buzau este axat in mare parte pe bazinul hidrografic al Buzaului si cuprinde variate forme de relief - munti, dealuri si campii. In legatura cu pozitia sa geografica, putem spune ca acest judet rezuma zonele floristice si faunistice ale tarii si ale Europei: peisajul de tip nordic il intalnim in munti, prin padurile de conifere si pajistile alpine; mai jos, padurile de foioase asemanatoare celor din vestul Europei; gramineele din campie amintesc de Europa de est; liliacul salbatic, carpinita si scorpionul sunt elemente submediteraneene.

Judetul Buzau are o suprafata de 6072 km² (locul 18 intre celelalte judete ale tarii) si ocupa 2,5% din suprafata Romaniei.

Activitatea turistica din judet este favorabil influentata de elementele climatice, temperatura medie anuala schimbandu-se in functie de altitudine. Precipitatiile sub forma de zapada sunt bogate in zona montana, unde practicarea sporturilor de iarna este posibila din decembrie pana in martie.

Teritoriul judetului este brazdat de raurile Buzau si Ramnic, cu afluentii lor. Varietatea formelor de relief strabatute de Buzau, de un pitiresc si o salbaticie rar intalnite, cu dese si ametitoare schimbari de decor, permite dezvoltarea turismului si poate egala, daca nu si intrece, intr-un viitor apropiat, Vale Prahovei.

Prezenta unor plante rare a determinat declararea multor rezervatii de flora. Amintim padurile Frasinu si Spataru, situate in municipiul Buzau, singurele arborete europene de frasin pufos pur; Tisa si Viforita, din regiunea montana, renumite pentru arborii lor de molid si de brad de dimensiuni impresionante.

Dintre animalele specifice judetului Buzau, amintim: ursii, rasii, cerbul carpatin, capra rosie sau caprioara, mistretul, iepurele, fazanul, cerbul lopatar, muflonii si capra neagra. Bogatia speciilor de animale din Muntii Buzaului permite organizarea unor partide de vanatoare pe varful Monteoru.

In apele de munte este raspandit pastravul indigen si curcubeu, ce permit practicarea pescuitului sportiv.

Urmele arheologice si documentele istorice atesta existenta pe teritoriul judetului Buzau a numeroase asezari omenesti inca din comuna primitiva.

In cadrul judetului exista doua orase, Buzau si Ramnicu Sarat, 83 de comune cu 485 sate. Resedinta judetului este municipiul Buzau.

Economia are un caracter mixt - industrial si agrar - in care ramura preponderenta este industria. Se constata o diversificare a industriei, accentul punandu-se pe ramurile industriei grele.

Judetul Buzau dispune de un important potential turistic, format din cadrul natural si din obiectivele sale social-istorice muneroase.

Datorita varietatii si complexitatii peisajului, cadrul natural costituie mobilul principal in practicarea turismului. De pe vf. Siriu panorama se extinde asupra Ciucasului, Intorsurii Buzaului si Penteleului. Stanile se insiruie la baza pajistilor alpine, iar Lacul Vulturilor constituie un fenomen inpresionant pentru altitudini mari. Vulcanii noroiosi de la Berca-Arbanasi formeaza un unicat, motiv pentru care au fost declarati rezervatie geologica.

In judet se gasesc o serie de monumente istorice. Mentionam manastirea Ciolanu, schitul Barbu, schitul Bradu, schitul Ratesti, manastirea de la Cislau, biserica din satul Alunis, sapata in stanca, manastirea de la Vintila Voda, s.a.

La contactul dintre deal si campie au fost descoperite vestigiile unor puternice asezari din epoca brozului si fierului (Monteoru- Cetatuia), din perioada geto-dacilor (Fantanile-Buzau, Inotesti, Naieni, Pietroasa, Mierea, Aldeni); 'Closca cu pui' de la Pietroasa - tezaur ingropat aici de vizigoti cam pe la anul 375.

Unele sate din judet sunt cunoscute pentru mestesugarii lor iscusiti - olarii si tesatorii de la Baltesti, cojocarii de la Beceni, lemnarii de la Lopatari.

Bogatia folclorului local este reprezentata de jocurile din zona muntoasa, cantecele haiducesti pastrate din batrani, costumele nationale, obiceiurile de Anul Nou.

Continuandu-ne drumul, comunele si satele, cu casele inecate in verdeata, se succed la distante mici. Cand inaltimile dealurilor subcarpaticeincep sa se distinga bine, soseaua trece peste calea ferata Ploiesti-Buzau si apoi se uneste cu DN 18, care vine de la Ploiesti.

RAMNICU SARAT

Ramnicu Sarat este al doilea oras ca marime al judetului Buzau. Este situat pe valea raului cu acelasi nume, la iesirea acestuia din zona deluroasa (raul isi are izvorul sub Dealul Sarii).

Cadrul natural este format din campia de la poalele muntilor, taiate de numeroase viroage relativ adanci, si din dealuri subcarpatice acoperite de pometuri si vii.

Atestarea documentara, ca targ situat pe drumul comercial ce lega Tara Romaneasca de Moldova, exista din 1594, intr-un act emis de Mihai Viteazul, prin care se intaresc doua vaduri de moara 'pe apa Ramnicului Sarat'.

Orasul este, insa, mult mai vechi. In secolul al XV-lea, teritoriul Ramnicului si cel din jur a fost locul unde s-au purtat numeroase batalii inscrise in istorie: Stefan cel Mare i-a infrant pe domnitorii Tarii Romanesti, Radu cel Frumos si Tepelus; Mihai Viteazul l-a infrant pe Simion Movila.

Pana in secolul XX, Rm. Sarat a avut aspectul unui targ comercial. Abia dupa al doilea razboi mondial orasul si-a schimbat radical infatisarea. Au fost modernizate intreprinderile vechi si au luat fiinta o serie de noi intreprinderi, cum ar fi: 'Flacara' si 'Partizanul' care realizeaza diferite produse din metal, Fabrica de garnituri de frane, Fabrica de confectii (specializata in articole pentru copii), etc.

Orasul fiind situat intr-o bogata zona agricola, o pondere mare are industria alimentara prezenta prin fabrici de conserve din legume si fructe, de produse lactate, de prelucrare avinului, a tutunului.

OBIECTIVE TURISTICE

Biserica 'Manastirea' a fost construita in anii 1691-1697 de spatarul Mihai Cantacuzino, cel care a introdus stilul brancovenesc in arhitectura romaneasca.

Mihai Cantacuzino (1650-1716) a construit si bisericile Fundenii Doamnei si Coltea din Bucuresti, precum si biserica Manastirii Sinaia. El a cunoscut la fata locului arhitectura Renasterii italiene, in special aceea de la Padova si Venetia.

Biserica are planul treflat si o singura turla, chenare sculptate la ferestre si un pridvor mare, cu zece coloane avand baze si capiteluri sculptate. Portalul de la intrare, incadrat cu doi pilastri, are o decoratie in stil baroc italienesc. Pronaosul este acoperit cu o calota asezata pe patru stalpi prin intermediul unor capiteluri sculptate cu capete de ingeri inaripati, decoratie care nu se mai gaseste decat la Mitropsolia si biserica Cotroceni din Bucuresti.

Pictura interioara, in fresca, este cea originala, executata de renumitul mester zugrav Parvu Mutu. Se pare ca si fatadele au fost pe vremuri zugravite in fresca.

Biserica a fost restaurata in perioada interbelica, refacandu-se cu aceasta ocazie si turla de zidarie, prabusita in veacul trecut, in urma unui cutremur.

Din cladirea fostei manastiri a mai ramas si o statuie, care se afla azi in gradina publica a orasului si care facea parte din stalpul central care sustine boltile salii mari ale manastirii.

Muzeul orasenesc (str. Suvorov nr. 130) cuprinde numeroase si valoroase exponate de istorie, etnografie (obiecte de arta populara, costume din Dumitresti, Jitia, Bisoca, Chiojdu), arta plastica si stiinte naturale.

O sala a muzeului este dedicata sopranei Florica Cristoforeanu (1887-1960), nascuta in Rm. Sarat. Artista - una dintre celebritatile scenei artistice mondiale - a cantat pe marile scene italiene (Scala din Milano).

Comuna POSTA CALNAU

Comuna Posta Calnau se afla pe drumul care lega Tara Romaneasca cu Moldova, fiind un important loc de popas pentru poste, de unde ii vine si numele.

In cea de-a doua jumatate a secolului al XIX-lea cand au fost introduse diligentele pe distanta Iasi-Roman-Bacau-Focsani (doua curse pe saptamana), prin Posta Calnau se facea legatura cu Bucurestiul. Aceasta distanta de pestye 420 km se parcurgea in 58 ore (aproximativ 6 zile).

Pentru nevoile postei se foloseau niste carute trase de cai, numite olace. Utilizarea acestui mijloc de transport a durat cca 250 de ani. Fracois de Pavie, senior de Fourquevauls, trecand in 1585 prin tarile noastre, descrie astfel olacul: 'O caruta mica, asa cum se fac in aceasta tara, atat de joasa si usoara incat la o miscare gresita se poate sari cu usurinta. In ea nu poate incapea decat o singura persoana, cu perna si mancarea sa.

Un calator francez, care a strabatut in viata sa mai mult de 40.000 de leghe cu posta, arata ca surugii ca ai nostri nu a intalnit in nici o parte a lumii. 'Calatorul cel mai indiferent si cel mai ursuz - spunea el - nu poate sa nu se inveseleasca la vederea celor ce desfasoara surugii moldo-valahi, ca indemanare, verva, animatie, filozofie, iuteala si veselie'.

Municipiul BUZAU

Resedinta a judetului Buzau, municipiul este asezat pe malul drept al raului cu acelasi nume, la 97 m altitudine.

Prima mentionare in hrisoave dateaza de acum peste 600 de ani.

In noiembrie 1475, armatele moldovene ale lui Stefan cel Mare au intrat in Tara Romaneasca pe la Rm. Sarat si au inaintat pe la Buzau spre Bucuresti. Ele il aduceau pe Laiota Basarab, spre a-l pune domn in locul lui Radu cel Frumos. In 1504 s-a infiintat Episcopia de la Buzau, in cadrul careia s-a desfasurat o bogata activitate culturala. Orasul a fost adesea pradat si ars de turci. Sub Constantin Brancoveanu, Buzaul a devenit un important centru de cultura, renumit pentru activitatea tipografica desfasurata aici si pentru scoala care pregatea dascalii de limba romana. In secolul al XIX-lea , dar mai ales dupa construirea caii ferate Bucuresti-Buzau-Rm. Sarat, orasul s-a dezvoltat foarte mult. De altfel, prima linie ferata proiectata si construita de specialisti romani a fost linia Buzau-Marasesti.

Buzaul, care inainte de cel de-al doilea razboi mondial era un orasel mic, devine an de an un oras modern. Aceste transformari in constructia si arhitectura orasului - caracteristice tuturor oraselor tarii - sunt o dovada a fortei creatoare a poporului nostru.

OBIECTIVE ECONOMICE

In partea de sud a orasului se afla marea alee a industriilor. Prima unitate construita pe aceasta platforma a fost Intreprinderea de sarma si produse din sarma, care dateaza de peste 30 de ani.

Intreprinderea de geamuri produce didiferite sortimente de sticla si produse din sticla. Printre produse se numara si toata seria de geamuri parbriz, precum si geamurile izolatoare fonic si termic.

Alte doua importante unitati sunt Intreprinderea textila si Intreprinderea de utilaj tehnologic (care realizeaza o intreaga gama de utilaje tehnologice pana la greutatea de 40 de tone).

Pe langa aceste intreprinderi, Buzaul mai dispune de o puternica industrie a materialelor de constructie, de mase plastice, mobila, industrie alimentara, etc.

OBIECTIVE TURISTICE

Biserica Episcopiei (Aleea Episcopiei), ridicata in timpul lui Radu cel Mare (1495-1508), a fost reconstruita in repetate randuri. Pictura de azi dateaza din secolul al XIX-lea. Pe langa biserica a functionat o scoala de zugravi de biserici, unde si-a facut primii ani de studii pictorul Gh. Tattarescu.

Biserica Banu (str. Bistritei) este un monument de arhitectura ridicat la sfarsitul secolului al XIX-lea. Este acoperita cu tigla smaltuita, la fel cu manastirile din nordul Moldovei. A fost ctitorita de Adriana, vaduva vornicului Serban Cantacuzino.

Palatul consiliului local municipal Buzau (Piata Republicii) construit la sfarsitul secolului al XIX-lea, in stil romanesc, cu numeroase elemente decorative, se apropie ca infatisare de vechile palate medievale venetiene.

In fata palatului se afla un frumos monument (sculptor C. Medrea), ridicat in amintirea taranilor ucisi in timpul rascoalei din 1907.

In parcul 'Crang' se inalta un obelisc care simbolizeaza cele 6 secole de existenta documentara atestata a orasului.

Situat pe locul unde s-au descoperit mai demult vestigiile unei asezari omenesti datand de la sfarsitul epocii de piatra, obeliscul, opera a sculptorului buzoian Gheorghe Coman, ofera o reprezentare plastica a ideii de permanenta a poporului nostru pe aceste meleaguri. Scenele basoreliefului de pe frontonul monumentului redau, in imagini inspirate, aspecte din munca creatoare a poporului roman.

Muzeul judetean de istorie (str. Unirii) are sapte sali, in care sunt expuse numeroase vestigii ale trecutului. Aici poate fi studiata istoria orasului si a judetului. Sunt prezentate: copia vestitului tezaur 'Closca cu pui' descoperit la Pietroasele in anul 1837, cel mai mare tezaur romanesc pastrat in tara (originalulu, cu cele 12 piese ale sale, executate din aur, este expus intr-o vitrina a Tezaurului istoric de la Muzeul de istorie al Romaniei din Bucuresti); fotocopia documentului din 31 ianuarie 1431, in care se face prima mentiune a orasului, precum si alte documente si tiparituri vechi.

In cimitirul din apropierea Bd. N. Balcescu se afla doua monumente funerare, realizate de marele sculptor roman C. Brancusi: o varianta a lucrarii 'Rugaciunea' si bustul avocatului Petre Stanescu.

Opera marelui artist este un monument funerar dedicat unei fete tinere si reprezinta un inger care se roaga. Comanda monumentului a fost facuta in anul 1907, de catre mama tinerei decedate, cu ocazia unei vizite la expozitia din Paris. Aceasta opera admirata de protipendada artelor din capitala Frantei, in frunte cu Rodin, a atras atentia mamei indurerate, care a si achizitionat-o. Dar, desi achizitionata in 1907, opera a ramas in expozitie pana in 1914.

In cimitir, langa Ingerul care se roaga, se afla un bust al tatalui copilei (avocatul Petre Stanescu), realizat de Brancusi la Buzau, unde a stat o vara intreaga ca invitat al indureratei mame si sotii; bustul nu are o valoare prea mare, pe cand 'Rugaciunea' ramane o opera de notorietate mondiala, expresie fidela a cubismului la inceputurile sale si care a avut o fertila influenta in plastica contemporana.

Data fiind valoarea artistuca a 'Rugaciunii', originalul, din bronz patinat, a fost adus la Bucuresti im Muzeul de arta al Romaniei, fiind inlocuit cu o replica din piatra, care se afla la Buzau.

Dupa municipiul Buzau, la cca 1 km, pe partea dreapta, se afla o placa comemorativa in amintirea taranilor cazuti in timpul rascoalei din 1907, care a fost dezvelita in 1957, cand s-au implinit 50 de ani de la aceste evenimente. Rascoala din 1907, prin amploarea, durata si aria ei de raspandire, a constituit cea mai mare lupta a taranimii din istoria moderna a Romaniei. Ea a fost inabusita in sange, soldandu-se cu peste 11.000 de victime.

Scriitori de seama ai literaturii romane - Liviu Rebreanu, Zaharia Stancu, Tudor Arghezi, Cezar Petrescu, s.a. - au preluat aceasta fila de istorie si au transpus-o in operele lor. O adevarata capodopera ramane romanul 'Rascoala' de Liviu Rebreanu, tradus in mai multe limbi. Filmul realizt dupa acest roman a obtinut premiul 'Opera prima' la Festivalul international al filmului de la Cannes, in anul 1966.

URZICENI

Inainte de trecerea Ialomitei, intalnim o rascruce de drumuri. Spre stanga, unde se vede aglomerarea de case a oarsului Urziceni, se desprinde DN 2A, care urmeaza valea Ialomitei pana la Dunare. Spre dreapta, un drum national modernizat (DN 1D), face legatura cu Ploiestiul, scurtand distanta celor care se deplaseaza de la Brasov spre litoral sau invers.

RAUL IALOMITA

Raul Ialomita izvoraste din Muntii Bucegi si, dupa ce primeste apele Prahovei, principalul sau afluent, traverseaza de la vest spre est cea mai intinsa campie a Romaniei.

Contrastul dintre aspectul de stepa al campiei, al carui nume este Baragan (zeci de kilometri fara a intalni un arbore) si lunca larga de 4-5 km a raului, a determinat pe unii geografi sa numeasca Ialomita - Nilul Baraganului.

SINESTI

La marginea padurii Sinesti s-a amenajat popasul 'Padurea Sinesti', placut loc de recreere, cu restaurant rustic cu specific romanesc, casute pentru innoptare (38 locuri) si loc de parcare.

Dupa Sinesti soseaua traverseaza valea Mostistei, un adevarat paradis al pescarilor sportivi. Valea se compune dintr-o salba de balti foarte bogate in peste. Valea Mostistei este cunoscuta si pentru bogatia vestigiilor sale arheologice, mai ales din epoca neolitica.

Amenajarea Vaii Mostistei transforma aceste locuri intr-o zona de agrement pentru bucuresteni.

LILIECI

Inainte de Afumati, soseaua trece prin comunele Lilieci si Sindrilita.

In satul Lilieci se pot admira cateva locuinte caracteristice pentru arhitectura populara din aceasta zona.

Construite in trecut din chirpic, iar astazi din caramida, casele sunt acoperite cu stuf, trestie sau tabla.

Conditiile naturale au impus oamenilor din aceasta parte a Romaniei sa-si construiasca case joase, adapostite de vantul puternic ce sufla in timpul iernii. Aceasta a determinat si infatisarea exterioara a caselor, cu prispa joasa sprijinita pe stalpi si cu acoperisuri domoale, prelungite uneori pana la pamant.

Elementul artistic este prezent in decoratia stalpilor care sustin pridvorul, in elementele geometrice traforate in lemnul pariei (scandura care mascheaza streasina). Caracteristica caselor din campie este si decoratia in tencuiala, care marcheaza chenarele usilor si ferestrelor.

Astazi, intre casele cu arhitectura traditionala se remarca si multe, foarte multe case moderne in care se gasesc doar unele dintre elementele arhitecturii traditionale, cum ar fi impartirea interioara sau pridvorul cu coloane, care sunt, insa, de zidarie.

AFUMATI

Numele acestei localitati aminteste de domnitorul Tarii Romanesti, Radu de la Afumati (1522-1529). Intr-o epoca in care turcii au ajuns in Europa Centrala, iar Ungaria a devenit provincie turceasca (dezastrul de la Mohacs, 1526), acest domnitor - bun strateg si comandant de osti - a stiut, printr-o lupta indarjita si abilitate diplomatica, sa evite transformarea tarii in pasalac turcesc.

Dupa douazeci de batalii, majoritatea victorioase, inscrise pe piatra funerara aflata in biserica episcopala din Curtea de Arges, Radu de la Afumati a cazut victima intrigilor boieresti. Urmarit indeaproape de dusmanii sai, voievodul, impreuna cu fiul sau, a incercat sa se salveze in biserica de pe dealul Cetatuia din Rm. Valcea, refugiindu-se in altar, in speranta ca dusmanii nu vor avea curajul sa profaneze lacasul. Dar urmaritorii n-au ezitat, si, sub ochii ingroziti ai preotului, domnul si fiul sau au cazut rapusi de lovituri de sabie si pumnal. Aceasta s-a intamplat la 2 ianuarie 1529.

Curtea boiereasca de la Afumati a mai fost stapanita de-a lungul secolelor, intre altii, de marele carturar umanist, stolnicul Constantin Cantacuzino, care a cladit biserica (1696) si a refacut palatul.

Stolnicul Constantin Cantacuzino (1650-1716), dupa studii facute la universitatea din Padova, s-a facut remarcat in epoca sa printr-o bogata activitate politica si stiintifica.

In anul 1716 este omorat de turci impreuna cu fiul sau, Stefan Cantacuzino, care era domn al Tarii Romanesti.

Printre ultimii stapanitori de aici mai amintim si pe Alexandru Ipsilanti, domnitor al Tarii Romanesti intre anii 1774-1782 si 1796-1797, cunoscut mai ales prin opera sa legislativa. Palatul a fost devastat de turci in anul 1821.

In comuna Afumati functioneaza, din 1968, o tesatorie de covoare, in care se combina cu talent traditia folclorului local cu tendintele artistice actuale.

La intrarea in municipiul Bucuresti este situata comuna Voluntari, cea mai mare comuna suburbana a capitalei.