TEORIA TURISMULUI

Termenul turism isi are originile lingvistice in semnificatiile urmatoare cuvinte latine: "tornare" - a se intoarce si "tornus" -  miscare circulara care nu presupune schimbarea rezidentei. Limbile europene moderne au retinut termenul din frantuzescul "tour" care inseamna calatorie in circuit, deci cu revenirea la punctul de plecare, semnificatie care sta la baza cuvintelor "tourisme" - la francezi, "tourismo" - la italieni, "tourismus" - la germani, "tourism"- la englezi, "turizm" la rusi sau "turism" la romani.

Comitetul Expertilor in statistica al Ligii Natiunilor recomanda in octombrie 1936 definitia "turistului strain". Ea a fost adoptata de Comitetul de Turism al Ligii Natiunilor in 1937. potrivit acesteia, turistul strain este "orice persoana" care viziteaza o alta tara decat cea in care isi are resedinta obisnuita, pentru un timp care depaseste 24 ore . comitetul Expertilor Statistici au exclus din referirea directa indivizii care sosesc pentru a munci sau pentru a se stabili definitiv, studentii care urmeaza anumite scoli, persoanele care trec granitele in mod regulat in drumul lor spre locul de munca si calatorii care nu se opresc din drum printr-o tara, indiferent de timpul fizic cat sunt prezenti in tara respectiva. Aceasta definitie a amendata de Comisia Economica a Ligii Natiunilor prin stabilirea cadrului maximal si minimal temporal al sederii unui turist: "turistul este persoana care se afla  intr-o localitate situata in afara perimetrului unde isi are resedinta pentru o perioada de un an intr-o resedinta dintr-o tara straina sunt considerate indivizi emigranti".

Definitiile din 1936/37 au fost reformulate de Uniunea Internationala a Oficiilor Nationale de Turism (IUOTO-International Union of Official Travel Organizations), astazi Organizatia Mondiala de Turism (WTO-World Tourism Organization) in anul 1950, admitand ca turisti si pe studentii aflati in strainatate pentru formare si specializare profesionala, si specificand un nou tip de calator numit "excursionist international". Un excursionist este un individ care calatoreste din placere si care viziteaza alta tara pentru mai putin de 24 de ore. De asemenea, IUOTO a definit "calatorul in tranzit" ca acel individ care trece printr-o tara fara a se opri, indiferent de timpul pe care el il petrec in tara respectiva, sau ca cel individ care calatoreste printr-o tara in mai putin de 24 de ore, daca face doar o calatorie scurta, neturistica. La scurt timp, O.N.U. a formulat o "Conventie privind facilitatile de vamuire", care a extins sfera definitiei anterioare privind turistul strain, redimensionand si durata maxima de sedere in afara resedintei de maximum 6 luni. Celelalte componente ale definitilor anterioare au fost pastrate.

Sistematizand semnificatia termenilor si definitiilor recomandate de OMT, in legatura cu turismul international, retinem urmatoarele:

A. Vizitator international: un individ care intra intr-o tara ce nu reprezinta locul sau permanent de resedinta si care:

a) Nu intentioneaza sa emigreze sau sa obtina un loc de munca renumerat in tara de destinatie;

b) Nu viziteaza tara respectiva in calitate de diplomat sau de membru al fortelor armate;

c) Nu depinde de nici una din categoriile de mai sus;

d) Nu este refugiat, nomad sau muncitor in zona limitrofa granitei;

e) Nu intentioneaza sa stea mai mult de un an;

f)  Sa viziteze tara respectiva in scopuri recreative, religioase, familiale, sportive, participante la conferinte, studii sau sa tranziteze spre alte tari;

g) Sa fie membrul unui echipaj de pe un vas sau un avion strain care intreprind o escala in tara respectiva;

h) Sa fie calator cu probleme comerciale sau de afaceri, care sta pentru mai putin de un an, inclusiv tehnicienii care sosesc pentru a instala masini si echipamente;

i)  Sa fie functionar al unor organisme internationale, intr-o misiune care dureaza mai putin de un an, sau un cetatean apartinand tarii respective care se intoarce acasa pentru o vizita temporara.

B. Vizitatorii internationali trebuie clasificati in:

B₁-turisti internationali;

B₂-excursionisti internationali;

B₁. Turisti internationali :vizitatorii care petrec cel putin o noapte in tara de destinatie.

B₂. Excursionisti internationali: vizitatorii care nu petrec cel putin o noapte in tara de destinatie,. Acestia include si vizitatorii pasageri pe nave de croaziera care pot vizita acelasi port de ani multe zile, dar care se intorc pe nava pentru a innopta, si nu include pasagerii de tranzit, cum ar fi pasagerii pe liniile aeriene care pot atinge teritoriul unei tari, dar nu trec oficial prin vama.

Referitor la aceste definitii si la componentele lor cateva remarci sunt necesare:

1. Vizitatorul nu este clasificat dupa nationalitate lui, ci dupa locul resedintei sale. Astfel, cetatenii unei tari care isi viziteaza tara de origine, dar au resedinta intr-o alta tara sun considerati turisti.
2. Vizitatorii sunt impartiti in doua categorii: turisti si excursionisti:

Turist-vizitator de cel puti o zi si care comporta cazare peste noapte;

Excursionist-vizitator de mai putin de o zi si care nu se cazeaza peste noapte.

Deci "criteriul cazarii peste noapte" inlocuindu-l pe cel de 24h, serveste la departajarea vizitatorilor in turisti si excursionisti. Acest lucru a fost adoptat in 1968 de Organizatia Mondiala a Turismului. Totusi multe organisme nationale de turism si astazi folosesc, inca criteriul celor "24 h".

3. Turisti se impart in trei categorii:

1. Turisti adevarati sau propriu-zisi, cei ce calatoresc de placere in timpul lor liber;
2. Turisti de afaceri, inclusiv parlamentarii si restul delegatiilor oficiale;
3. Alti turisti, respectiv: studenti in strainatate, pelerini, misionari, persoane aflate la cura sau participante la funeralii.

Persoanele ce figureaza in afara definitiei, rezidentei nationali reintorsi in tara de origine dupa o absenta mai mare de un a, emigranti permanenti si temporari, stramutatii, diplomatii, militarii si persoanele aflate in tranzit fara viza de intrare, pun unele probleme. Unele tari se lovesc de obstacole de ordin operational cu privire la excluderea unor categorii de calatori: diplomati si militari straini. Includerea acestor categorii nu ar modifica substantial statisticile. Insa, categoria celor aflati in tranzit distorsioneaza statisticile in cazul "inflatiei" de vizitatori.

Perioada maxima de sedere de un, asa cum era definita de Comisia Ligii Natiunilor (1937),a fost validata si astazi, desi au existat si tentative de reducere a acesteia la 6 luni.

Nu exista un criteriu precis privitor la distanta dintre resedinta permanenta si cea temporara, atat in ceea ce priveste turismul international cat si pe cel national (un minimum de 80 km (50 mile) ori 60 km (100 mile) la americani; 80 km (50 mile) ori 40 km (25 mile) la canadieni).

Impactul economic al turismului este conditionat de veniturile provenite de la vizitatori. In practica sunt incluse insa si veniturile provenite de la categoriile excluse, de pilda tranzitatii.

definitia din 1963 se refera la turismul international, desi mutatis-mutandis, se aplica si celui national. De fapt, Declaratia de la Manila din 1980 extindea sfera definitiei la intregul turism: international si national.

Turismul mai poate fi definit ca un ansamblu de fenomene si relatii rezultand din calatoria si sederea nerezidentiilor atata timp cat acestea nu determina o resedinta permanenta sau nu se leaga de vreo activitate temporara (sau permanenta) retribuita.

Referitor la acest mod de structurare a calatorilor sunt necesare urmatoarele precizari:

1. clasificarea propusa reflecta punctul de vedere al statisticienilor canadieni, foarte apreciati de catva timp pentru spiritul de profunzime in terminologia domeniului;
2. "schema Chadwick" ofera o imagine completa a sistemului terminologic referitor la turism si in esenta nu difera de abordarea ONU/OMT. Exista doar o mica diferenta: echipajele aeronavelor si cele ale mijloacelor de transport naval sunt excluse din schema Chadwich, privind calatori-turisti si incluse in statisticile OMT. In esenta echipajele navelor sau ale aeronavelor nu ar putea fi considerat ca fiind asemanator cu cel al turistilor.
3. in fine, Chadwich este un adversar al sensului integrator al termenului "turism", preferand sintagma "turism si calatorie" cand este vorba despre deplasarile, motivate intr-un anume fel, ale persoanelor.

Acest mod de a concepe complexitatea activitatii turistice, adoptat si de A.I.E.S.T., include urmatoarele elemente structurale fundamentale ale fenomenului "turism":

1. calatoria (elementul dinamic);
2. destinatia sejurului in afara resedintei (elementul static );
3. temporaritatea sejurului (elementul efemer al fenomenului pentru persoana vizitatoare);
4. caracterul nelucrative (neaducator de castig) al activitatii vizitatorului.

Controversa a aparut in legatura cu elementul 4, care este distinct de definitia statistica. Analisti elvetieni considerau turistul doar un consumator pur, ce-si cheltuieste toti bani in timpul calatoriei si la locurile destinate destinderii. Excluderea oamenilor de afaceri din categoria turistilor, sugerata de Hunziker si Krapf a declansat opozitia multor experti. Era si firesc, deoarece orientarea stricta a turismului spre consum nu este acceptabila din urmatoarele motive.

a)  se opune definitiei statistice internationale, care include si oameni de afaceri;

b) o asemenea diferentiere nu este posibila in esenta, deoarece calatoriile de afaceri sau profesionale sunt, de obicei legate de placere si contribuie la economia locala in calitate de consum pur. Deci, aceste tipuri de calatorie ( de afaceri si profesionale) se circumscriu in sfera turismului numai cu conditia de a nu avea ca obiectiv o alta resedinta permanenta sau o munca retribuita;

c) turismul pur sau calatoria de placere, nu de putine ori, se regaseste la destinatie in contacte de afaceri si profesionale, care pot duce la un castig economic;

d) si, nu in ultimul rand, impactul enorm al calatoriilor de afaceri cu industria turismului, privita in ansamblu, si cu turismul urban in special, este atat de evident incat ar fi o inconsecventa excluderea lor din categoriile turismului.

O alta definitie conceptuala in acord cu definitia statistica, dar bazata pe conceptia Hunziker-Kraft/AIEST, apartine francezului A.Sessa, dupa care: "Turismul este un ansamblu de relatii si fenomene rezultate din calatoria si sejurul nonrezidentilor atata timp cat acesta nu se deruleaza intr-o resedinta ce devine permanenta". Astfel notiunea de turism este legata de schimbarea temporara a resedintei fara, practic, nici un scop, concept dominant in literatura de specialitate a anilor 1960.eximinand definitiile de pana acum, cercetatorii disting noua categorii de calatorii:

Corelatii ale conceptelor privind turismul si tipurile de calatorii si categorii de sejur

NOTA: Consistenta rationamentului cercetatorului elvetian Schimidhauser si cea a catorva opinii incluse in tabel, marcate cu 1,2 sau 3, in intelegerea turismului si a categoriilor de calatori, se fundamenteaza pe convingerea dupa care:

pentru indivizii care intentioneaza sa intemeieze o intreprindere de afaceri, locul sejurului devine principala resedinta si loc de munca, fapt pentru care ei nu sunt considerati turisti;

scurtele hoinareli (din motive recreative) prin aglomeratiile urbane nu pot fi catalogate drept actiuni turistice;

puterea de atractie a capitalelor sau municipiilor se extinde si dincolo de zonele aglomerate. Totusi, potrivit definitiilor 4, 5 si 8, timpul alocat de catre o gospodina dintr-o suburbie a unui mare centru urban pentru efectuarea de cumparatori in zonele comerciale special construite orasului, ce-i satisfac si motivatii de natura recreativa, nu poate fi revendicat de turism, in timp ca aceeasi forma recreativa de petrecere a timpului de catre o gospodina ce-si are domiciliul in alta localitate poate fi definita ca turism.

In paralel cu punctele de vedere mentionate, s-a conturat si opinia dupa care termenul "calatorie" n-ar putea sa-l substituie pe cel de "turism", sau cele de "calator" pe cel de "turist". "Calatoria este o notiune mult mai larga, putand fi inteleasa si ca emigrare, deplasare dintr-un loc in altul, care nu au nimic in comun cu motivatiile turistice. Cu alte cuvinte, calatoria are un sens autocuprinzator, incluzand deplasarile pentru orice motiv. Calatori vor fi, deci nu numai turisti, ci nomazii, vagabonzii, soldatii, emigrantii, refugiatii etc. Turismul, in aceasta opinie, este un fenomen socio-economic al erei industriale moderne, avand parametri cantitativi si calitativi proprii."

Grafic relatia de la intreg la parte dintre calatorie si turism poate fi schematizata in felul urmator:

Relatia calatorie - turism:

Calatorie Turism

Reprezentarea schematica ne sugereaza ca termenul "calatorie" are un sens mai larg decat termenul "turism". Pe de alta parte, strict, vorbind calatoria este un element al turismului. Intr-adevar, turismul presupune si calatorie, reciproca nefiind valabila. Grafic, interdependenta dintre ele s-ar reprezenta astfel:

Relatia turism - calatorie:

Turism Calatorie

Cea mai mare parte a timpului liber este petrecuta acasa si prin activitati recreative in localitatea de domiciliu a fiecaruia, deci nu ca turist. Totusi, turismul revendica un procent in crestere din ansamblul timpului discretionar al unui individ. Mai mult, o parte a timpului destinat turismului se interfereaza cu timpul in relatie cu munca. Aceasta relatie poate fi ilustrata schematic astfel:

Relatia timp de munca-turism-timp liber (discretionar):

Inexistenta unei standardizari conceptuale perpetueaza, inca prezenta unor neconcordante in interpretarea si cuantificarea proceselor specifice pietei turistice de la un continent la altul. Astfel, in America de Nord termenul "turism" nu numai ca este frecvent substituit cu termenul "calatorie", ci si deseori inlocuit cu cel de "recreere". Cu alte cuvinte, ceea ce in Europa este catalogat turism, in America de Nord apare drept "recreere in exterior", in afara caminului, sau pur si simplu "recreere". Aceasta identitate semantica este explicit prezentata in raportul oficial al guvernului canadian, in care cuvintele turism si recreere in exteriorul locuintei sunt sinonime. Pentru unii autori, acesti termeni nu sunt doar substituibili, ci chiar intr-un raport de subordonare. In acest sens, calatoria, recreerea in afara caminului in diverse moduri sunt forme ale recreerii. Cu alte cuvinte, sfera de cuprindere a recreerii include turismul. Grafic, aceasta relatie arata astfel:

Relatia recreere-calatorie, turism, recreere in afara locuintei

Calatorie

Recreere Turism

Recreere

in afara

locuintei

Semnificatia atat de cuprinzatoare a termenului "recreere" isi are sorginitatea in acceptarea premisei ca recreerea, ca timp, apartine timpului de odihna, se subordoneaza acestuia.

In opinia noastra, si in acord cu unele puncte de vedere exprimate in dezbaterile din domeniu, identificarea cu recreerea nu este corecta, din urmatoarele ratiuni:

a) turismul este asociat nu numai cu timpul liber, ci si cu timpul pentru calatoriile in legatura cu munca. Dar, oriunde in lume calatoriile, recreerea se deruleaza total in timpul liber. Deci, recreerea nu poate subordona turismul in totalitatea formelor sale. Intra-adevar, afacerile, procesul educational, practicarea unor pasiuni in timpul liber, pelerinajele, vizita la doctor, cura balneara, vizitarea unor prieteni sau rude si alte calatori cu scop personal apartin clasei turismului, dar cu greu pot fi asociate cu recreerea;

b) turismul spre deosebire de recreere, in mod axiomatic presupune calatoria pe o distanta mai mica sau mai mare de domiciliu si innoptarea in afara caminului. Nu toate formele de recreere in afara locuintei presupun si o deplasare de la domiciliul, desi se pot derula in zone aflate in cadrul natural sau subordonat. Participantii pot fi calatori de o zi sau excursionisti. Cu alte cuvinte, turismul este asociat cu cazarea peste noapte altundeva decat domiciliul. In fapt, cele mai multe forme de recreere se desfasoara in cadrul caminului sau in zonele foarte apropiate lui. Recreerea familiara inseamna, practic, consumarea unor scurte evenimente din timpul de odihna in cele mai multe cazuri fara schimbarea domiciliului;

c) turismul si recreerea nu difera doar in intelesul lor, ci sunt discordante si in practica: achizitionarea echipamentelor pentru recreere induce conflicte financiare in bugetul familiei, in legatura cu perspectiva alocatiilor din venituri si pentru turism;

d) turismul are conotatii comerciale clare ca domeniu al economiei. Recreerea are, desigur, aspecte comerciale, dar nesemnificative, mai ales cand componentele sale sunt asigurate de guvern, fundatii etc;

e) recreerea spre deosebire de turism, este tot mai pregnant orientata spre activitati ce presupun indeletniciri speciale.

Impreuna sau fiecare din argumentele mentionate nu trebuie insa sa ne conduca la concluzia ca intre turism si recreere nu exista nimic in comun. Dimpotriva, intre ele exista o importanta zona de intersectie: recreerea, in buna masura, se realizeaza prin turism, iar turismul, in cea mai mare parte a formelor sale, inseamna recreere. 

In privinta turismului acesta se refera la activitatile desfasurate de persoane, pe durata calatoriilor si sejururilor, in locuri situate in afara resedintei obisnuite pentru o perioada consecutiva ce nu depaseste un an (12 luni), cu scop de loisir, pentru afaceri sau alte motive.

Se apreciaza ca aceasta definitie este suficient de larga pentru a acoperi calatoriile intre diferite tari, dar si in interiorul acestora si de asemenea, pentru a include activitatile vizitatorilor de o zi (excursionisti) si ale celor care raman, in zona vizitata, cel putin 24 de ore (turisti).

Corespunzator acceptiunii prezentate, pot fi identificate formele principale ale turismului si anume:

turism intern (domestic tourism): rezidentii unei tari date care calatoresc numai in interiorul acesteia;

turism receptor (inbound tourism): non-rezidentii care calatoresc in tara data;

turism emitator (outbound tourism): rezidentii tari date care calatoresc in alte tari.

Aceste trei forme de baza pot fi asociate in modalitati diferite, dand nastere altor categorii ale turismului si anume:

turism interior, forma ce regrupeaza turismul intern si turismul receptor;

turism national, constituit din turismul intern si turismul emitator;

turism international, alcatuit din turismul receptor si turismul emitator;

In ce priveste turistul, acesta este reprezentat de "orice persoana care se deplaseaza spre un loc situat in afara resedintei sale obisnuite, pentru o perioada mai mica de 12 luni si ale carei motive principale de calatorie sunt altele decat exercitarea unei activitati remunerate in locul vizitat".

Sunt mentionate, in acest context, trei criterii considerate esentiale pentru a distinge vizitatorii de alte categorii de calatori si pentru a elimina ambiguitatile generale de unii termeni. Potrivit acestor criterii:

voiajul trebuie efectuat intr-un loc situat in afara resedintei obisnuite, ceea ce exclude calatoriile mai mult sau mai putin regulate intre domiciliu si locul de munca sau de studii;

sejurul nu poate depasi 12 luni consecutive, peste acest prag vizitatorul avand, din punct de vedere statistic, statutul de rezident;

motivul principal al calatoriei trebuie sa fie altul decat exercitarea unei activitati remunerate, la locul vizitat, ceea ce exclude migratia legala de locul de munca.

Vizitatorii sunt grupati dupa rezidenta, in vizitatori internationali si vizitatori interni, iar fiecare categorie este, la randul ei, subdivizata in turisti si excursionisti.

Legat de durata voiajului, se sugereaza posibilitatea inregistrarii si evidentieri calatoriilor pe diverse lungimi de intervale, in functie de necesitatile analizei.

Clasificarea vizitatorilor dupa durata sejurului sau calatoriei

In privinta motivelor calatoriei se recunoaste necesitatea identificari acestora in scopul evaluarii comportamentului de consum si cheltuielilor vizitatorilor. Sunt precizate si structurate pe grupe si subgrupe principalele mobiluri ale calatoriilor turistice, si anume:

loisir, recreere si vacanta (odihna): vizitarea oraselor, participarea la diverse manifestari culturale si sportive, efectuarea cumparaturilor, plaje (cura helio-marina), practicarea diferitelor sporturi (de amatori), croaziere, jocuri de noroc, odihna, voiaj de nunta etc;

vizite la rude si prieteni: vizitarea parintilor, concedii in camin (familie), participarea la funeralii, participarea la programe de ingrijire a invalizilor etc;

afaceri si motive profesionale: instalarea de echipamente, inspectii, vanzari, si cumparari in contul intreprinderilor straine, participarea la reuniuni, conferinte si congrese, targuri si expozitii, participarea la

activitati sportive profesionale, misiuni guvernamentale, studii, cursuri de limbi straine sau de pregatire profesionala etc;

tratament medical: statiuni balneare, fitness, talazoterapie, kineoterapie, statiuni termale si alte tipuri de cure si tratamente;

religie/pelerinaje: participarea la diferite evenimente religioase, pelerinaje;

alte motive: echipajele aeronavelor si vaselor destinate transportului public tranzit, alte activitati.

In calatoriile lor, turistii consuma o serie de bunuri si servicii; acestea sunt produse de regula, de industrii/ramuri distincte ale economiei, legate mai mult sau mai putin de turism. Corespunzator acestei realitati, in structurile consacrate ale ramurilor economiei sau ale produselor si serviciilor nu se regaseste o industrie a turismului. Si totusi conceptul este frecvent utilizat si chiar definit.

Industria turistica este acea parte a economiei, alcatuita dintr-o suma de activitati sau mai multe ramuri a caror functie comuna este satisfacerea nevoilor turistilor. Din industria turistica fac parte sectoarele:

locuinta si alimentatie: hoteluri, moteluri, case de oaspeti, ferme, vase de croaziera, vile, castele, camping-uri, proprietati time-share, resedinte secundare, restaurante, baruri, cafenele;

transport: sectorul comercial reprezentat de linii aeriene, curse navale, cai ferate, autocare, firme de inchirieri de automobile, operatori de taximetre si sectorul noncomercial constituit din automobile proprietate personala, aeronave proprii, iahturi;

organizatori de calatorii: agenti de voiaj si touroperatori;

atractii-agrement: elemente naturale (forme de relief, gradini, parcuri, lacuri etc.) si construite-catedrale, castele, monumente, muzee, galerii de arta, teatre, parcuri de distractie, facilitati sportive, cazinouri precum si festivaluri si evenimente cultural-artistice;

organizatorii/administratorii destinatiilor: oficii de turism nationale,

regionale, locale.

Se remarca pe de o parte, continutul complex al industriei turistice si pe de alta parte interferenta cu alte domenii ale economiei, ceea ce mareste dificultatea evaluarii cu exactitate a dimensiunilor si aportului economic al acesteia. Totodata, datorita complexitatii si naturii sale specifice, industria turistica poate fi totdeauna si suficient definita in termenul de bunuri si servicii oferite ci, mai degraba, in tipuri de consumatori si timp lucrat. Cel mai adesea, cand cumpara o vacanta, turistul cumpara nu doar o colectie de servicii, ci si o anumita imagine, utilizarea unui mediu etc.