PROBLEMATICA ESECULUI INTREPRINDERILOR MICI SI MIJLOCII

1. Esecul intreprinderilor mici si mijlocii

Caracteristicile intreprinderilor mici si mijlocii existente, exprimate, in primul rand, prin marea lor vulnerabilitate, conduc la posibilitatea aparitiei esecului in activitatea lor, exprimat prin rata de esec a acestora, calculata ca raport intre numarul intreprinderilor care si-au incetat activitatea si numarul celor care functioneaza.

Viitorul intreprinzator trebuie sa fie incurajat sa imbratiseze activitatea de antreprenoriat datorita sanselor pe care aceasta le ofera, fara sa fie inhibat de perspectiva esecului, programele de asistenta in domeniu insistand asupra acestui aspect. Totusi posibilitatea esecului trebuie avuta in vedere in activitatea intreprinderii, fiind necesara fixarea unor obiective realiste si o buna fundamentare a actiunilor necesare realizarii lor. Nu orice contractie, restrangere, repliere a activitatii intreprinderilor mici si mijlocii trebuie privita ca un esec. Aceasta poate reprezenta de fapt consolidarea unei strategii defensive pentru obtinerea de succese viitoare sau de realizare a conditiilor de aplicare a unor strategii ofensive.

Rata de esec scade odata cu cresterea perioadei de timp avute in vedere deoarece intreprinderile noi prezinta cea mai mare vulnerabilitate. Studiile realizare in tarile cu economie de piata au demonstrat ca rata de esec este in mod universal inalta, in jurul valorii de 50% pentru primii cinci ani de existenta. In general, aceasta e mai scazuta in timpul perioadei de prosperitate si mai inalta in timpul recesiunii economice si al crizelor.

Esecurile intreprinderilor mici si mijlocii prezinta multiple consecinte pe diverse planuri (financiar, social, familial, psihologic). Un element important se refera la pierderea disponibilitatilor banesti ale intreprinzatorului, care uneori pot reprezenta economiile realizate intr-o perioada lunga de timp. La acestea se pot adauga pierderile creditorilor, risipindu-se astfel importante resurse de capital, deficitare in orice economie de tranzitie.

Alte efecte ale esecului asupra intreprinzatorului se refera la pierderea renumelui acestuia, eventuale dificultati in stabilirea unor viitoare legaturi de afaceri sau pe planul carierei intr-o organizatie mare. Efectele psihologice ale esecului actioneaza in principal asupra clasei a patra de nevoi din piramida lui Maslow, asistandu-se la reducerea stimei de sine, la posibilitatea aparitiei unei crize de personalitate, esecul afacerii fiind sinonim cu esecul personal al intreprinzatorului.

Presupunand ca oportunitatea pentru infiintarea intreprinderii a existat, esecul acesteia inseamna reducerea ofertei de bunuri si servicii pentru care exista cerere. De asemenea, se asista la reducerea locurilor de munca ceea ce inseamna somaj pentru intreprinzatori si angajati. Se inregistreaza o diminuare a impozitelor percepute, deci o scadere a veniturilor statului.

In cadrul educatiei antreprenoriale trebuie accentuat faptul ca esecul nu trebuie sa aiba un efect total demoralizator asupra intreprinzatorului, el trebuind, in masura existentei resurselor necesare, sa-si continue activitatea. Shapero (1981) arata ca multi din oamenii de afaceri de succes au esuat cel putin o data, experienta unui esec reprezentand o mai buna educatie de intreprinzator decat frecventarea unei scoli economice in care exista putina preocupare pentru elemente practice legate de intreprinderile mici si mijlocii. Abilitatea de a invata din esecuri e foarte importanta, nivelul educational al indivizilor jucand un rol central pentru aceasta.

2. Cauzele esecurilor in afaceri

Romanelli (1989) considera ca doi factori influenteaza sansele de supravietuire a noilor firme. Mai intai, masura in care exista intr-un anumit mediu resurse disponibile va afecta cantitatile si tipurile de resurse pe care noile intreprinderi le pot dobandi. In al doilea rand, strategiile intreprinderii vor influenta la randul lor tipurile si cantitatile de resurse care vor fi, in cele din urma, dobandite. In acest proces, intreprinzatorul cauta sa-si asigure in mod continuu necesarul de resurse critice.

Diferentele intre intreprinderi, referitoare la esec sau succes, se datoreaza abilitatilor organizatiilor de a-si adapta structurile lor interne la modificarile intervenite in mediu. Organizatiile de succes sunt acelea care se adapteaza cel mai bine in directia fructificarii oportunitatilor existente si contracararii constrangerilor impuse de mediu. Toate aceste adaptari ale intreprinderilor mici si mijlocii depind de caracteristicile personale, de sistemul de valori si abilitatile manageriale ale intreprinzatorului si echipei manageriale care cauta sa-si asigure controlul asupra constrangerilor mediului extern si a schimbarilor necesare mediului intern.

Noile intreprinderi sunt, de cele mai multe ori, subcapitalizate in fazele initiale ale afacerii. Ele au nevoie de o buna lichiditate sub forma unor venituri suficiente  pentru a-si putea satisface obligatiile financiare. O intreprindere cu profitabilitate scazuta poate fi fortata sa imprumute tot mai multi bani pentru a supravietui. Astfel, ea va folosi multe credite pe termen scurt pentru a-si finanta activitatea. Acest proces financiar, sub forma unui cerc vicios, poate conduce la falimentul intreprinderii.

Daca intreprinderea, in etapele de inceput, poate actiona in directia cresterii profitabilitatii si generarii unui flux de numerar pozitiv, ea va reusi sa-si achite obligatiile financiare si sa-si finanteze o parte a cresterii din propriile venituri. Totusi modul in care se desfasoara aceste procese financiare sta sub directa influenta a managementului firmei, deci aceste cauze financiare ale esecului pot fi considerate in mare parte ca fiind datorate managementului necorespunzator.

Pentru o analiza adecvata a cauzelor esecului, putem utiliza un model bazat pe urmatorii patru factori:

1. caracteristicile intreprinzatorului;

2. cunostintele manageriale ale acestuia si ale echipei manageriale;

3. mediul extern;

4. resursele de care dispune intreprinderea.

1. Caracteristicile intreprinzatorului

Intreprinzatorul constituie elementul central in asigurarea succesului intreprinderii, fiind necesara existenta unor suficiente inclinatii personale spre activitatea de intreprinzator. Lipsa calitatilor necesare activitatii de intreprinzator poate conduce la esecul intreprinderii in oricare din fazele existentei sale.

In primele etape, esecul se datoreaza inexistentei abilitatilor necesare lansarii intreprinderii si aplicarii unui management generalist competent. In fazele ulterioare, cand cerintele cresterii necesita schimbarea comportamentului intreprinzatorului, inadaptabilitatea acestuia si incercarea de a pastra acelasi statut de independenta poate, de asemenea, conduce la disparitia intreprinderii.

Una din caracteristicile negative intalnite la multi intreprinzatori se refera la corectarea problemelor existente numai dupa ce simptomele esecului apar. Esentiala este existenta unei atitudini preventive asupra desfasurarii activitatii economice. Acest fenomen se datoreaza, in primul rand, excesului de incredere al intreprinzatorului, acesta considerand ca esecul este posibil pentru alti intreprinzatori, nu si pentru propria intreprindere. Trebuie sa intervina autoevaluarea intreprinzatorului vis- -vis de rolul pe care trebuie sa-l joace in etapele ciclului de viata, iar acolo unde anumite calitati lipsesc sa intervina delegarea atributiilor tehnice sau manageriale.

Drucker (1985) arata ca fondatorul firmei Polaroid si-a asumat rolul de inovatie tehnica odata ce intreprinderea a fost infiintata si a delegat celelalte sarcini unei echipe manageriale. De asemenea, fondatorul firmei "Honda Motor Company" nu a lansat intreprinderea pana cand nu a gasit un partener care sa conduca latura comerciala a afacerii, el concentrandu-se asupra problemelor majore de inginerie si productie.

2. Abilitati manageriale

Este larg acceptat faptul ca intreprinderile mici si mijlocii esueaza ca un rezultat direct al managementului gresit. Punctul de plecare in cercetarea acestei probleme se refera la descoperirea surselor managementului necorespunzator, adica daca acesta se datoreaza lipsei de calitati manageriale, cunostinte si experienta sau lipsei de timp, resurse, perceperea gresita a oportunitatilor pietei. Pregatirea managerilor in domeniul intreprinderilor mici si mijlocii trebuie sa inceapa cu dobandirea cunostintelor referitoare la etapele dezvoltarii intreprinderii si, in functie de acestea, sa se determine diferitele cerinte manageriale.

Unii autori afirma ca intreprinderile mici si mijlocii care aspira sa creasca mai repede se confrunta cu mai multe probleme manageriale decat cele care sunt multumite cu statutul de status quo. Aceste opinii pot fi valabile pe termen scurt deoarece probabilitatea esecului e mai mare in conditiile nerecurgerii la schimbarile determinate de continua evolutie a mediului decat in conditiile abordarii unei strategii ofensive. Demararea prematura a afacerii (lipsa de resurse, cunostinte) sau prea tarzie (disparitia oportunitatii pietei), inexistenta unui plan de afaceri pot constitui alte exemple de management  necorespunzator.

Cercetarile au demonstrat ca ratele de esec sunt mai mici pentru firmele care cresc. Cresterea apare astfel ca un element de reducere a probabilitatii esecului. Insa, de multe ori, intervine o importanta autolimitare a cresterii, autoimpusa de intreprinzator, acesta nedorind cresterea datorita implicatiilor care intervin.

Managementul cresterii intreprinderii mici si mijlocii trebuie orientat spre realizarea unei rate adecvate de dezvoltare in functie de particularitatile mediului intern si extern al intreprinderii, demonstrandu-se ca cresterea insuficienta (in conditiile existentei resurselor si oportunitatilor pietei) precum si cresterea prea rapida (neadecvarea structurilor organizatorice si manageriale, neexistenta propriilor resurse etc.) pot conduce intreprinderea spre esec, traducandu-se prin miscari strategice si tactice gresite.

3. Mediul extern

De regula, cercetarile referitoare la esecul intreprinderilor mici si mijlocii plaseaza majoritatea cauzelor acestuia in sarcina intreprinzatorului, neacordandu‑se o suficienta atentie influentei mediului asupra intreprinderii, mai ales, in conditiile cresterii impactului acestuia ca urmare a accentuarii caracterului dificil al mediului in cadrul economiilor de tranzitie. Caracteristicile mediului extern influenteaza in mod direct existenta si dezvoltarea intreprinderii mici si mijlocii, fiind necesara cunoasterea evolutiei si a impactului lor pe o baza continua ceea ce necesita existenta unui comportament strategic in cadrul acestora.

In functie de modul cum evolueaza componentele mediului extern, acesta cunoaste mai multe forme:

mediu stabil, cand evolutia fenomenelor este lenta si usor previzibila, ridicand intreprinderii putine probleme de adaptare;

mediu instabil, caracterizat prin frecvente modificari ale componentelor sale, ceea ce necesita previzionarea directiei si masurii schimbarilor, cresterea capacitatii de adaptare a intreprinderii la aceste evolutii;

mediu turbulent, pune intreprinderii probleme dificile de adaptare sau chiar de supravietuire. Intr-un astfel de mediu, schimbarile componentelor si a raporturilor dintre ele sunt bruste si imprevizibile.

Resursele de care dispune intreprinderea

Restrictiile resurselor intreprinderii si masura in care aceasta poate dispune de resursele necesare fructificarii oportunitatilor pietei determina in mod direct succesul acesteia pe piata.

In concluzie, analizarea mediului intern reflectat de sistemul de management, de stiluri si structuri adoptate de intreprinzator, combinata cu caracteristicile intreprinzatorului si ale mediului extern sunt necesare pentru cercetarea esecului.

Este dificil daca nu imposibil sa previzionam esecul doar prin analiza rezultatelor financiare deoarece, chiar in conditiile unei situatii financiare solide, drumul spre esec poate fi scurt sub actiunea unei multitudini de factori interni si externi.

3. Elemente privind eficientizarea intreprinderilor mici si mijlocii

Practica economica a demonstrat ca sectorul mic si mijlociu poate obtine profitabilitati superioare intreprinderilor mari.

O privire generala a literaturii eficientei intreprinderii gaseste putine zone de consens. Shames (1974) considera ca criteriile eficientei intreprinderii sunt:

- capacitatea interna manageriala;

- acceptarea din partea pietei;

- existenta unor resurse financiare adecvate.

Pearce si Robinson (1982) considera ca permanenta imbunatatire a vanzarilor, profitabilitatea si productivitatea stau la baza eficacitatii intreprinderilor mici si mijlocii. Drucker considera ca daca firmele sunt pregatite pentru procesul de crestere, ele indeplinesc conditiile de eficacitate.

Alte criterii importante ale eficacitatii sunt adaptabilitatea si flexibilitatea firmelor, mai ales in latura strategica. Flexibilitatea strategica reprezinta abilitatea unei organizatii de a se adapta la schimbarile de mediu, imprevizibile si rapide, care au un important impact asupra performantelor organizatiei. Aceasta flexibilitate trebuie abordata in functie de zonele functionale ale intreprinderii (productie, financiar, aprovizionare, management, resurse umane etc.).

Eficientizarea intreprinderilor mici si mijlocii trebuie sa aiba un element central identificarea elementelor manageriale si strategice care pot conduce la obtinerea de performante. In acest sens, urmatoarele aspecte sunt esentiale datorita specificului acestui tip de intreprindere:

1. managementul fluxului de numerar;

2. activitatea de inovare, care nu trebuie sa fie limitata la sfera produselor si serviciilor intreprinderii. Intreprinzatorul poate inova, prin utilizarea unor noi procese, factori de productie si tehnici manageriale;

3. managementul strategic;

4. activitatea de marketing;

5. managementul riscului;

6. cunoasterea cadrului legislativ, cu atat mai mult in societatile de tranzitie unde exista o permanenta innoire a acestuia si unde se manifesta o lipsa de informatii referitoare la cadrul legal;

7. managementul productivitatii muncii, element important pentru realizarea unei activitati eficiente in conditiile in care majoritatea intreprinderilor mici si mijlocii sunt munca-intensive;

8. managementul cresterii intreprinderii;

9. managementul resurselor umane si stabilirea unui cadru etic in cadrul organizatiei;

10. evidenta si expertiza contabila si managementul costului.

In afara cailor financiare de evaluare a performantelor generale ale intreprinderii, se pot folosi, pentru o mai buna descriere a realitatii, alti indicatori cantitativi si calitativi. De exemplu, firma General Electric foloseste pentru evaluarea companiei urmatorii indicatori: profitabilitatea, pozitia pe piata, productivitatea, politica de produs, integrarea si perfectionarea produsului, atitudinea angajatilor, balanta dintre obiectivele pe termen scurt si cele pe termen lung.

Procesul de eficientizare a intreprinderilor mici si mijlocii poate fi realizat respectand urmatorii pasi in care sunt incluse unele elemente ale analizei diagnostic:

1. analiza problemelor cu care se confrunta intreprinderea si atuurile acesteia;

2. identificarea cauzelor desfasurarii unor activitati necorespunzatoare care se pot transforma in esecuri viitoare si a punctelor tari nevalorificate corespunzator;

3. stabilirea obiectivelor si a standardelor de performanta in functie de etapa din ciclul de viata in care se afla intreprinderea;

4. realizarea strategiilor;

5. aplicarea si fundamentarea tacticilor;

6. evaluarea performantelor obtinute.

In directia integrarii intreprinderilor mici si mijlocii in mecanismul economiei nationale si internationale, strategia de alianta si parteneriat poate oferi bune perspective acestora. Trebuie create legaturi intre intreprinderile mici si mijlocii si cele mari, legaturi care pot imbunatati atat eficienta celor mari, cat si procesul de crestere a celor mici.

Este necesara depasirea abordarii intuitive sau empirice a strategiilor, ele trebuind sa se concretizeze la nivelul sectorului mic si mijlociu in programe riguroase la nivelul intreprinderilor fundamentate stiintific, alaturandu-se celorlalte instrumente ale managementului modern.