Indicatorii circulatiei turistice

Indicatorii circulatiei turistice

Printre indicatorii cei mai reprezentativi pentru caracterizarea circulatiei turistice se folosesc: numarul turistilor, numarul mediu de turisti, numar zile-turist; durata medie a sejurului, incasarile din turism, densitatea circulatiei turistice, preferinta relativa a turistilor etc. O parte din acesti indicatori (numar turisti, numar zile turist, incasarile din turism) se obtin direct din informatiile furnizate de sursele amintite.

Indicatorul numar de turisti se obtine din cumularea informatiilor cuprinse in diferite documente statistice, calculandu-se efectiv la sfarsitul anului calendaristic, dar si pe perioade mai mici, in functie de nevoile utilizatorului. Acest indicator se poate determina pe total circulatie turistica sau pe tipuri de actiuni, zone turistice etc.

Indicatorul numar mediu de turisti se obtine prin punerea in relatie a numarului de turisti cu un aspect economic, putem obtine astfel: numar mediu de turisti pe zi, luna sau pe litoral, la munte etc. Acest indicator arata intensitatea circulatiei turistice intr-un anumit interval (calendaristic sau sezon turistic):

unde ST - suma turistilor inregistrati intr-o perioada data

n - numarul zilelor din perioada respectiva

Numarul de innoptari sau numarul zile-turist se obtine din inregistrarile in spatiile de cazare, prin insumarea numarului de zile de sedere al fiecarui turist; se poate determina pe tipuri de unitati de cazare, pe tipuri de actiuni, pe zone provenienta a turistilor etc.

Durata medie a sejurului se calculeaza ca raport intre total zile -turist (SNZT) si numarul de turisti (T):

Densitatea circulatiei turistice pune in legatura directa circulatia turistica cu populatia rezidenta a tarii (zonei, regiunii) receptoare. Acest indicator se calculeaza  ca raport intre numarul turistilor sositi in zona X (T) si populatia rezidenta a zonei X (P):

De regula, acest indicator are valoare subunitara, dar exista si zone (jud. Constanta, in perioada de sezon turistic estival atinge nivelul de 2 la densitatea circulatiei turistice) sau tari (Spania, Austria) in care valoarea este supraunitara.

Preferinta relativa a turistilor ofera informatii privind orientarea geografica a fluxurilor turistice emise de un bazin de cerere (zona, tara etc); se calculeaza ca raport intre numarul de turisti dintr-o tara Y care se indreapta spre o tara X (T₁) si populatia rezidenta a tarii de origine Y (P):

O alta metoda de obtinere a preferintei relative a turistilor o reprezinta punerea in relatie a numarului de turisti dintr-o tara A care viziteaza o tara B (ST₁) si totalul emisiunii turistice a tarii respective A (T). Aceasta metoda este insa mai putin practica datorita faptului ca nu toate tarile urmaresc fluxul de turisti (emisia turistica):

Dintre indicatorii valorici, cei mai des utilizati sunt: volumul total al incasarilor din turism, care se urmareste pe zone turistice, pe tipuri de actiuni, pe societati comerciale, etc. si incasarea medie pe zi -turist (turist), care se calculeaza ca raport intre volumul incasarilor si numarul zile-turist (turisti).

Statisticile interne ale fiecarei tari pot crea conditii pentru calcularea altor indicatori, continutul si valoarea lor informationala fiind expresia acuratetei metodelor utilizate.