Elemente referitoare la istoria turismului

Elemente referitoare la istoria turismului

Fenicienii au fost probabil primii calatori de afaceri. In Grecia Antica, incepand cu 776 i.e.n., oamenii calatoreau la Jocurile Olimpice. In Imperiul Roman un cetatean bogat putea calatori usor. Romanii au construit un avansat sistem de drumuri fiind posibil sa calatoreasca in medie 150-200 km/zi, folosind statiile in care se puteau schimba caii dupa 8-10 km. Existenta unei singure monede in cadrul imperiului a facilitat plata cazarii si a mesei. Mai mult, exista un act juridic "Pax Romana" care garanta calatorului un inalt grad de securitate.

In Asia Mica, in timpul lui Alexandru Macedon (356-323 i.e.n.), la Ephesus circa 700.000 de calatori participau la diverse serbari (acrobatii, lupte de animale, magicieni etc.). Inca din acele vremuri, calatorii aveau ca destinatii locurile sigure, placute si confortabile, stabilitatea imperiului contribuind la dezvoltarea calatoriilor.

Odata cu colapsul Imperiului Roman (476 e.n.), pana la inceputul epocii moderne (1450 e.n.), doar cele mai aventuroase persoane calatoreau. Calatoria nu mai era asociata cu placerea, ci cu pericolul, devenind tot mai dificila. Ca exceptie: pelerinajul religios din Evul Mediu.

Pasapoartele se considera ca au aparut in 1388 cand Richard al II-lea a cerut pelerinilor (calatorilor) sa aiba asupra lor permise inainte de a incepe calatoria spre Franta. Motivul principal al calatoriei, mai ales pe distante lungi, il constituiau afacerile.

Un exemplu de programe turistice - marele toururi organizat in sec. XVII‑XVIII de diplomati, tineri aristocrati si savanti din Europa. Se vizitau cu aceasta ocazie mai ales marile orase din Franta, Italia, alte mari centre culturale ale Europei (Germania, Tarile de Jos, Elvetia). Ele durau cativa ani (de regula trei) iar la intoarcere erau cunoscute limbi straine, obiceiuri si cultura regiunilor vizitate.

In secolul al XIX-lea, erau dezvoltate sejururile in diverse statiuni balneoclimaterice (cele din Germania, cele mai vestite) pentru tratarea diferitelor boli. Astfel, plecand de la simple resurse medicale s-au dezvoltat produse turistice complexe. In aceasta perioada statiunile balneoclimaterice au devenit la moda, nu numai pentru aspectul curativ dar si pentru alte evenimente care se desfasurau acolo. Medicina si tratamentul unor boli au influentat dezvoltarea unor statiuni turistice si a turismului.

Odata cu revolutia industriala (mijlocul secolului al XVIII-lea) s-au inregistrat importante dezvoltari ale activitatii de transporturi care, impreuna cu evolutiile economice si sociale intervenite, au contribuit la cresterea numarului de calatori.

Scurt istoric al transporturilor

Diligentele sau postalioanele au fost inventate in Imperiul Austro-Ungar in secolul al XV-lea, asigurand servicii regulate pe rute dinainte stabilite.

Transportul pe apa pe o baza organizata pentru persoane si bunuri a aparut pentru prima oara in Anglia in 1772.

Transportul feroviar. Caile ferate constituite in Anglia in 1825 au inceput sa transporte pasageri odata cu 1830. Initial, previziunile indicau un mic numar de pasageri, dar tarifele oferite (1 penny/mila), mai mici decat cele ale postalioanelor, au condus la cresterea continua a cererii.

Transportul rutier cunoaste o dezvoltare vizibila odata cu introducerea modelului T in 1908 in SUA, care, relativ ieftin, a revolutionat transportul creand o cerere pentru drumuri mai bune.

Transportul aerian. Primul serviciu regulat aerian a inceput in 1903, in Germania pe ruta Berlin-Leipzig-Weimar si intreprinderea respectiva a devenit mai tarziu cunoscuta sub numele de Deutsche Lufthansa.