UNIVERSITATEA "EFTIMIE MURGU" RESITA

FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE SI ADMINISTRATIVE

MASTER: "ADMINISTRAREA AFACERILOR IN TURISM, COMERT SI SERVICII "

DESTINATII   TURISTICE NATIONALE

JUDETUL CARAS-SEVERIN

Cuprins:

1.PREZENTAREA GENERALA A ZONEI

2.ANALIZA OFERTEI TURISTICE:

-POTENTIALUL TURISTIC NATURAL-ANTROPIC SI

BAZA TEHNICO-MATERIALA SPECIFICA:

3.ANALIZA FLUXURILOR TURISTICE;

4.CONCLUZII.

1.PREZENTAREA GENERALA A ZONEI

. Prezentarea generala a judetului Caras-Severin

Traversat de paralela 45 si aflat sub binefacerile reconfortante ale unui climat submediteranean, Caras-Severin este unul dintre cele mai mari judete ale Romaniei. Invecinandu-se la sud-vest cu Serbia, la sud-est cu judetul Mehedinti, la est cu judetul Gorj, la nord-est cu judetul Hunedoara si la nord-vest cu judetul Timis, judetul Caras-Severin ocupa intre aceste limite o suprafata de 851.974 ha, adica 3,6% din suprafata Romaniei, ceea ce il plaseaza pe locul trei in ierarhia judetelor tarii.

Supranumit Banatul montan, acest judet este prin excelenta un tinut al influentelor dintre rasarit si apus, o straveche zona de granita, dar si un spatiu deosebit de atractiv, deschis practicarii tuturor formelor de turism. In circuitul turistic national si international, Caras-Severinul se incadreaza cu un valoros areal natural, cu o mare varietate de obiective istorice si de arta si cu un folclor bogat si original.

Din punct de vedere geografic, Caras-Severinul este un judet montan, muntii ocupand 65% din suprafata acestuia. Astfel, zona montana este reprezentata de Muntii Banatului, din care fac parte: Muntii Tarcului, Cernei, Muntele Mic, Semenic, Aninei, Dognecei, Locvei si Almaului. Conditiile naturale ale judetului Caras-Severin au permis dezvoltarea asezarilor umane inca din cele mai vechi timpuri. In 'Cronica notarului anonim' este mentionat cnezatul lui Glad, care isi avea centrul pe teritoriul actualului judet Caras-Severin. Prima mentiune documentara cu privire la comitatul Caras dateaza din anul 1200. Sapaturile arheologice efectuate la Baile Herculane au scos la iveala urme de locuire ale omului inca din paleolitic. La Resita, prezenta omului a fost semnalata inca din comuna primitiva. Existenta asezarilor dacice, precum si instaurarea ulterioara sunt atestate de numeroase urme descoperite pe raza orasului. Una dintre cele mai vechi asezari din Banat, Caransebesul, a fost atestata documentar in anul 1289. Marturii ale existentei omului in perimetrul orasului Oravita dateaza din perioada 1690-1694. Cele mai vechi urme de locuire pe teritoriul localitatii Moldova-Noua dateaza din paleolitic. Prima atestare documentara a orasului Bocsa dateaza din anul 1437.

Orasul Otelul Rosu, dezvoltat pe vatra localitatii Ohala Bistra, a fost atestat documentar in secolul al XVI-lea.

Acestea sunt doar cateva repere care demonstreaza faptul ca judetul Caras-Severin, situat la intrarea Dunarii in tara, a fost locuit din cele mai vechi timpuri.

Potentialul turistic al judetului Caras-Severin, deosebit de variat si

bogat, de mare valoare si atractivitate, este datorat cadrului natural,

resurselor balneare, monumentelor istorice si de arta, precum si bogatiei

fondului etnofolcloric.

Rezervatiile naturale, de o valoare peisagistica inestimabila, ocupa intinse teritorii pe suprafata judetului, fiind integrate ii perimetrul parcurilor nationale.

Fondul piscicol este reprezentat de 6 pastravarii, 15 lacuri si 46 de ape curgatoare, care se preteaza pescuitului. In Caras-Severin exista 79 de fonduri de vanatoare ce apartin Directiei Silvice si Asociatiei Generale a Vanatorilor si Pescarilor Sportivi.

In ceea ce priveste monumentele religioase, judetul Caras-Severin are 439 de biserici (227 ortodoxe, 54 romano-catolice, 23 greco-catolice, 3 reformate, 130 neoprotestante), 2 sinagogi si 11 manastiri (10 ortodoxe si una romano-catolica).

Numeroase ruine de cetati medievale se intalnesc la tot pasul pe cuprinsul judetului Caras-Severin. Numarul acestora se ridica la 24.

Pe intreaga suprafata a judetului Caras-Severin exista 583 de ansambluri monumentale, statui si situri arheologice, dintre care: 29 de ansambluri monumentale, 284 de monumente, 13 statui si 257 de situri arheologice. La Rusca Montana se afla Monumentul Turismului, unic in Europa.

2.ANALIZA OFERTEI TURISTICE

.POTENTIALUL TURISTIC NATURAL-ANTROPIC SI BAZA TEHNICO-MATERIALA

Zona turistica a Muntilor Semenic. Supranumit 'Acoperisul Banatului' sau 'Sinaia Banatului', Platoul Semenicului merita cu prisosinta denumirea de 'castel de apa al Banatului' deoarece din sisturile cristaline ale Semenicului apa iese la suprafata in nenumarate izvoare. Aceste izvoare alimenteaza o vasta retea de paraie tributara bazinelor Barzavei, Timisului, Nerei si Carasului.

Regiune mult indragita, natura care ispiteste curiozitatea drumetului, daruindu-i depline satisfactii, Muntii Semenic se identifica cu distincta si permanenta oferta pentru recreatie in mijloc de lume carpatica.

Desi Muntii Semenic nu sunt inalti, natura peisajului deosebit de expresiva si originala, numeroase obiective turistice, diversitatea atractiilor si conditiilor de confort, pentru vizitatorii si iubitorii drumetiei fac din ei o regiune de exceptie in cadrul spatiului geografic al Carpatilor Romanesti.

Muntii Semenic concureaza numeroase masive carpatice cu medii de 1800-1900 m.

Muntii Semenicului fac parte din grupa sudica a Carpatilor Occidentali, culminand cu Varful Piatra Goznei (1447 m) si Varful Semenic (1445 m) si reprezinta un important nod hidrografic - "castelul de apa al Banatului".

Desfasurati ca o dorsala orientata de la nord-nord-est catre sud-sud-vest, Muntii Semenic prin infatisare altitudine si masivitate reprezinta cea mai importanta

subunitate din regiunea montana a Banatului, avand interfluvii inalte cu infatisari de poduri largi si foarte putin valurite, pastrand forme de relief cu aspect ruiniform (cateva varfuri slab conturate si inecate in blocuri de roca degradata), generate de procese inghet-dezghet, actiunea zapezii si a ploilor.

Statiunile cuprinse in aceasta zona sunt: Semenic, Crivaia, Trei Ape si Secu.
Complexul turistic Semenic este situat la o altitudine de 1440 m, in apropierea Varfurilor Piatra Goznei si Semenic. Statiunea este usor accesibila pe soseaua asfaltata Resita - Valiug - Prislop - Semenic. Accesul la statiune se poate face si cu telescaunul, din Poiana Goznei. Unitatile de cazare din cadrul complexului turistic Semenic sunt constituite din hoteluri, cabane si vile, care functioneaza tot timpul anului.

Zona turistica Crivaia s-a conturat in jurul celor doua lacuri de acumulare Breazova si Gozna. Statiunea Crivaia este situata la altitudinea de 600 m si se afla la 20kmdeResita.
    Statiunea Trei Ape se afla pe malul lacului cu acelasi nume, unul dintre cele mai frumoase lacuri din cadrul judetului si, impreuna cu satele turistice Garana si Brebu Nou, ofera conditii pentru agrement, drumetii, sporturi nautice, sporturi de iarna si pentru odihna.

Pe malul lacului Secu, la 13 km de Resita, se afla statiunea Secu, cautata mai ales pentru turismul de week-end.

Zona turistica a Muntilor Aninei cuprinde chei de o frumusete deosebita si statiuni turistice. Se remarca statiunea Marghitas, cu lacurile Buhui si Marghitas, pestera Buhui (cea mai mare din judetul Caras-Severin - peste 7 km lungime).

Se remarca apoi Cheile Minisului, cu izbucul si Cascada Bigar, Cheile Nerei-Beusnita si rezervatiile naturale.

Zona turistica Muntele Mic cuprinde domeniile schiabile de pe Muntele Mic, Tarcu, Godeanu si Poiana Marului. Turismul este practicat aici in toate formele sale: turism montan (drumetie, cunoastere, alpinism), sporturi de iarna (Muntele Mic), odihna si recreere (in toti muntii, dar mai ales pe Bistra Marului, cu lacul si complexul Scorillo), vanatoare si pescuit sportiv, turism itinerant cu valente culturale, agroturism (satul Marga).

Complexul turistic Muntele Mic este situat la altitudinea de 1545 m si este accesibil printr-un telescaun cu lungimea de 3,5 km (cel mai lung din tara), care porneste din localitatea Borlova. Pentru cazare exista doua hoteluri si sase cabane.

Zona turistica Moldova Noua cuprinde o buna parte din cel mai spectaculos defileu al Dunarii - Clisura.

Zona turistica a Vaii Cernei este caracterizata prin varietatea si pitorescul peisajului Parcului National Domogled - Valea Cernei. Bogatia faunei si florei cu specific

mediteraneean si existenta apelor minerale termale fac ca aceasta zona sa fie de prima importanta pentru turismul intern si international, datorita in special statiunii balneoclimaterice Baile Herculane.

In sezonul de iarna schiul devine in Caras-Severin un sport popular, ce se practica din noiembrie pana in aprilie. Pe inaltimile muntilor Tarcu si Godeanu se poate face alpinism de iarna, ture pe schiuri si schi extrem. In statiunile montane Semenic si Muntele Mic va stau la dispozitie partii de schi, snowboarding si sanius. In sezonul de vara, numeroasele lacuri de pe intreg cuprinsul judetului sunt excelente pentru inot, scufundari, canotaj si windsurfing, iar raurile devin atractive pentru practicarea rafting-ului. Caras-Severinul ofera si numeroase trasee de catarare pentru alpinism si escalada in Valea Cernei, Cheile Nerei si Cheile Carasului, dar si un numar impresionant de pesteri si areale pentru amatorii de speologie.

Zona turistica a Muntilor Semenic

a) Pozitia geografica si trasaturile de ansamblu

Masivul Semenic se afla incadrat pe trei laturi de arii depresionare si culoare tectonice adanci. Numai la margina de vest, la contactul cu Muntii Aninei, unde vaile Barzava si Poneasca au trasee de sens opus, se remarca o nota de discontinuitate geomorfologica mai limitata, uneori cu evidente caractere de tranzitie. Infatisarea asimetrica a muntelui, este data de dubla trasatura morfogenetica.

El cade destul de abrupt spre depresiunea intramontana Garana-Brebu Nou, dincolo de care coboara prin trepte prelungi spre valea Nerei ce strabate aproape axial Depresiune Bozovici. Compartimentul sudic formeaza cumpana hidrografica principala a Banatului, din care pornesc in toate directiile rauri cu ape bogate si repezi - Timisul, Barzava, Nera, Mehadica etc., pe care sunt axate cai magistrale de circulatie. Vaile lor mult adancite au accentuat nota de individualizare si caracterul de bloc suspendat al Muntilor Semenic.

In comparatie cu masivele din est - Tarcu, Godeanu si Cernei - Muntii Semenic au infatisarea unei platforme joase, culmile netede, grupate in majoritatea lor in suprafete larg ondulate, fiind acoperite cu pasuni si fanete. Peisajul geomorfologic de ansamblu este acela al unui masiv montan vechi, care a fost timp indelungat supus denudatiei. Pe suprafata celei mai inalte trepte a reliefului, se contureaza cateva varfuri mici, cu aspect de martori reziduali - Semenic, Piatra Goznei, Piatra Nedeea.

La aceste trasaturi generale ale morfologiei se adauga si prezenta sectoarelor de povarnisuri, situate in culoare tectonice si vaile mult adancite.

b) Caracteristici climatice

Masivul Semenic are conditii de clima temperat continentala, incadrandu-se in specificul climatic al muntilor relativ inalti.

Datorita pozitiei sale, regiunea montana se afla sub influenta directa a maselor de aer dinspre vest, sud-vest si partial sud. Caracteristicile topo-climatice se manifesta, intr-o anumita masura si sub aspectul unor influente locale de tip submediteranean (exceptie facand altitudinile ce depasesc 1000 m).

Temperatura medie anuala se incadreaza intre 4 si 9s C, reflectand un relativ echilibru termic si o anumita concordanta cu regimul de umiditate accentuat al aerului.

Pentru partea cea mai inalta a reliefului, situate intre 1250 si 1430 m, valorile medii ale temperaturii anuale sunt cuprinse intre 3,5 si 5,5s C.

Regimul termic al aerului conditioneaza pe cele mai inalte culmi ale Muntilor

Semenic probabilitatea producerii inghetului pe un interval de aproximativ 8 luni (septembrie-mai), 155 zile de inghet. Rezulta ca durata medie a zilelor fara inghet insumeaza in timpul anului 210 zile.

Precipitatiile, deosebit de bogate, sunt determinate de expunerea Muntilor Semenic in fata maselor si a fronturilor de aer umed, care se deplaseaza predominant din directiile

vest si sud-vest. La altitudinea de 1400 m cantitatea medie anuala de precipitatii atmosferice insumeaza circa 1403 mm.

Ninsorile sunt frecvente, ele se produc in numerosi ani la date calendaristice timpurii, dar si destul de tarziu la sfarsit de iarna, fara sa mai lase loc de manifestare a primaverii propriu-zisa. Aici stratul de zapada cunoaste o durata si o grosime mare, asigurand practicarea unui sistem complex de activitati sportive de sezon.

Fenomele atmosferice deosebite (ceata, bruma, chiciura, poleiul, descarcarile electrice etc.) influenteaza conditiile in care se desfasoara diferite activitati turistice.

c) Elemente de hidrografie

Masivul Semenic se individualizeaza ca un important "rezervor" de ape. Regimul precipitatiilor atmosferice, deosebit de bogat, asigurǎ permanent un volum substantial de ape, in panze freatice, izvoare, cursuri de ape, bazine lacustre artificiale si mlastini. Drenajul adanc si infiltratia intense determinǎ prezenta mai multor orizonturi de ape freatice de o calitate potabilǎ deosebitǎ.

Apele curgǎtoare cu dimensiuni variate si debite bogate, strǎbat Muntii Semenic in toate directiile.

Timisul izvoraste de sub varful Semenic de la circa 1410 m altitudine din perimetrul unor izvoare si turbarii de inaltime (tinoave).

In perimetrul muntilor Semenic si sectoarele de la poalele acestora, Timisul isi desfasoara valea pe o distanta de circa 70 km.

Bazinul hidrografic al Timisului se prezinta bine dezvoltat in sectorul montan inalt, unde primeste numerosi afluenti: Brebu , Teregova,Criva.

Barzava flancheaza mai mult de jumatate din versantul vestic al Muntilor Semenic, izvoraste de le cca. 1080 m, imediat la vest de culmea Cracul Lung, la mica distanta de izvoarele vaii Poneasca. Cerintele pentru utilizarea potentialului hidroenergetic, alimentarea cu apa a industriei si satisfacerea altor necesitati au conditionat construirea unor canale de aductie.

Valea Barzavei constituie cel mai important traseu turistic de pe latura vestica modernizata permitand o patrundere comoda de la Resita la Valiug si statiunea Crivaia, iar pe aici, pe un drum modernizat, inaintarea catre obarsia raului.

Nera, al carui bazin dreneaza partea de sus a Masivului Semenic izvoraste imediat la sud de Baia Mare a Vulturilor constituindu-se mai jos de Baia Mica a Vulturilor intr-un curs cu directia nord-sud. Din lungimea totala de 132,5 km, in spatial montan al Semenicului raul Nera isi desfasoara albia pe o distanta de 22,5 km.

Izvoarele lui se afla situate in zona calcaroasa a muntilor Aninei. La numai 0,7 km in aval de varsarea raului Poneasca, valea Minisului se angajeaza in cheile Bigarului care, desi cu mult din lungul vaii sunt deosebit de periculosi datorita inaltimii si inclinarii versantilor. Aici, de un mare interes turistic sunt marmitele laterale si de albie adanc incrustate, lapiezurile verticale si grotele deschise in peretii de calcar. In perimetrul cheilor, Minisul primeste ca afluent pe partea dreapta paraul Bigar, care izvoraste sub forma de izbuc de sub stanca Carsa Goznei.

Lacurile In peisajul Muntilor Semenic sunt antropice (de baraj), iar in unele perimetre restranse, unde apele stagnate provenite din izvoare si precipitatii atmosferice sunt retinute de mici denivelari ale reliefului, se formeaza mlastini.

Redutabile "porti ale apelor", barajele de pe valea Barzavei au zugravit trei lacuri de acumulare, iar pe Timis un lac. Pornind din Resita pe Barzava, spre interiorul Masivului Semenic, te impiedica la poalele Muntelui Nemalului, la numai 3 km de mers, intre confluentele paraului Secu si Raul Alb, cu Barzava, lacul Secu. Lung de aproximativ 4 km, cu o suprafata de 101 ha si un volum de apa de peste 15 milioane m³.

Lacul Breazova se desfasoara la o distanta de circa 14km in amonte de coada lacului Secu, avand o suprafata de 12 ha, un volum de circa 13 milioane m³, si impreuna cu uzina electrica constituie un alt obiectiv turistic important.

Lacul Valiug, reprezinta ultimul lac de pe Barzava inainte de a se ajunge la obarsiile vaii. El se desfasoara ramificandu-se putin si pe vaile afluente, acoperind un areal de aproximativ 59 ha si acumuland un volum de apa de aproape 12 milioane m³ .

Pe cursul superior al Timisului, in zona de confluenta a trei paraie - Semenicul, Gradistea si Brebul -, intre localitatile Garana si Brebu Nou, se afla situate, la 815 m altitudine, lacul "Trei Ape", cu o suprafata de 45 ha si un volum de 6,3 milioane m³ , reprezentand cel mai inalt lac de acumulare din masivul Semenic.

Mlastinile, intalnite la o altitudine de peste 1350 m, sunt deosebit de frecvente pe "podul" montan desfasurat intre varfurile Semenic, Piatra Groznei si Piatra Nedeia. Rezultate in urma stagnarii apelor provenite din izvoare si precipitatii atmosferice care se acumuleaza in interiorul depresiunilor si niselor de nivatie, mlastinile din Muntii Semenic stau amplasate pe turbariile groase presarate cu musuroaie inierbate. Ele se intalnesc la Baile Mari ale Vulturilor, Baile Mici ale Vulturilor, Zanoaga Rosie etc.

d) Vegetatia si fauna

Masivul Semenic constituie o gradina impresionanta in ale carei covoare de vegetatie multicolora se contopesc genuri si specii de arbori, plante si flori daruite spontan de natura, ori cultivate de oamenii locurilor, cu multa pricepere si pasiune.

Paduri, pasuni, fanete, livezi si ogoare stau randuite pe treptele mai mari si mai mici ale muntelui, prin vai si depresiuni, pe culmi inalte si plaiuri insorite, alcatuind impreuna un vesmant, nu numai bogat si frumos, dar si original, care decoreaza peisajul regiunii cu pasteluri in reflexe de lumina calda.

Conditiile bune de mediu asigura existenta si dezvoltarea unei faune bogate si variate ca genuri si specii. Pe treptele si formele diferentiate ale reliefului se randuiesc specii tipice muntelui. Elementele faunistice populeaza padurea, pajistea montana si apele, ele fiind reprezentate prin mamifere, pasari, pesti insecte etc

Mamiferele detin o pondere mare in domeniul padurii ele avand insa o densitate de indivizi foarte variabila de la un sector la altul al Masivului Semenic. Dintre mamifere pot fi intalnite caprioara, mistretul, iepurele, lupul, vulpea, veverita, jderul de padure, rasul, care a devenit extrem de rar, pisica salbatica, parsul, viezurele, soarecele gulerat, dihorul patat etc.

Pasarile aduc culmilor largi ale Semenicului o permanenta delectare cu ciripitul si orchestratia cantecului vesel, iar zborul lor fugar da plinul vietii din paduri, pajisti, pasuni, poteci si luminisuri. Cu miscari repezi, ochi vioi si zbor suplu sageteaza poienile fasa alpina, ierunca), mierla de stanca si mierla de parau, apoi alunarul sau gaita de munte cu penaj intens colorat, cocosul de mesteacan, uliul pasarar, corbul.

Pestii abunda in cursurile superioare ale raurilor din zona Muntilor Semenic cat si in lacurile de acumulare. Pescarii amatori pot prinde la undita de la pastravul indigen, zglavoaca, mreana vanata pana la lipan si alte specii de mai mica insemnatate piscicola.

Reptilele sunt in general rare, printre ele ivindu-se unele specii de serpi si soparle.

Insectele sunt numeroase si diverse, de la cele care misuna in interiorul si la suprafata solului, prin ierburi, pe copaci, pe oglinda apelor, pana la cele care planeaza in zboruri line, ori in tasniri rapide. Fluturi multicolori, libelule, lacuste, s.a.m.d. dovedesc ca lumea insectelor este deosebit de complexa si eterogena ca alcatuire.

e) Baze si dotari turistice in Muntii Semenic

Muntii Semenic s-au edificat, de mult timp, ca regiune de traditie pentru turism in regiunea geografica a Banatului. Bogatia naturii inconjuratoare, tezaurul valorilor etnografice, folclorice si culturale, dotarile specializate ofera posibilitati deosebit de mari pentru o extinsa si originala activitate turistica moderna.

Amploarea amenajarilor, valorificarea complexa a acestora definesc calitatea si dinamica functionalitatii turistice. Zona Semenicului se constituie, de aceea, ca cea mai importanta concentrare turistica din Muntii Banatului.

Bazele turistice sunt reprezentate prin statiunile turistice , Semenic, Crivaia, "Trei Ape", Secu, apoi localitatile turistice Garana, Brebu Nou, Valiug la care se adauga cateva baze de agrement, sporturi nautice si pescuit. Unele au regim de functionare permanent, altele sezonier. Bazele de cazare sunt constituite din hoteluri, situate de la altitudinile cele mai mari (1410 m) pana la nivelul localitatilor de la baza muntelui, cabane, vile, hanuri si campinguri.

Statiunea turistica Semenic situata la 1410 m altitudine, este alcatuita din numeroase genuri de cladiri si dotari. Statiunea turistica Semenic este servita de un telescaun, un teleski, babyski-lifturi, partii de ski si un centru de inchiriat materiale sportive. Telescaunul, are o lungime de 2972 m, realizand intr-o durata de 25-30 minute o ascensiune pe o diferenta de nivel de 658 m, intre marginea localitatii Valiug si varful Piatra Goznei.

Statiunea turistica Crivaia, amplasata pe marginea sudica a lacului Valiug, la altitudinea de 650 m, intr-o poiana inconjurata de paduri dese, este a doua baza turistica ca importanta si marime din Muntii Semenic.

Conditiile climatice locale, la adapostul padurii si al culmilor montane, aerul tonifiant cu mult ozon, posibilitatile moderne de cazare si alimentatie asigura conditii optime de odihna si reconfortare. De aici, se pot face excursii placute la vila "Semenic" si pastravaria de pe raul Barzava (circa o ora de mers in amonte), la Poneasca, parcurgand un drum de aproximativ 3 ore, iar peste munte numai in 2½ ore, se poate ajunge la pestera Comarnic. Statiunea are regim de functionare permanent, ea fiind o baza pentru practicarea sporturilor nautice si a pescuitului.

Statiunea turistica "Trei Ape" este situata sub

Versantul estic al Masivului Semenic, pe malul

lacului de acumulare cu acelasi nume, la circa

850m.

Statiunea turistica Secu este asezata pe partea stanga a lacului de acumulare Secu, la 280 m, in ansamblul panoramic al culmilor submontane ale Masivului Semenic, bogat impadurite.Localitatile turistice Garana si Brebu Nou sunt situate in depresiunea intramontana cu acelasi nume.

Zona turistica a Muntilor Aninei

Parcul National Cheile Nerei - Beusnita se bucura de o extraordinara bogatie floristica, un peisaj de o diversitate si unicitate aparte, precum si de starea de salbaticie pastrata datorita accesului dificil in zona. Este situat la limita sud - vestica a tarii, in sudul Muntilor Aninei intre localitatile Sasca Montana, Oravita, Anina, Bozovici, Sopotul Nou si Carbunari. Peisajul cheilor este dominat de pereti abrupti, la baza carora Nera a creat numeroase meandre incatusate, sectoare de tunele si praguri de acces sapate de om. Altitudinea variaza intre 160 m si 1160 m .

Reteaua hidrografica cuprinde bazinele raului Nera si ale afluentilor acestuia: Minis, Lapusnic, Valea Rea, Bei si altii.

Pe teritoriul parcului se afla doua lacuri naturale : Lacul Dracului , fenomen carstic unic in tara noastra si Ochiul Beiului.

Caracteristici climatice

In aceasta zona este un climat temperat continental de dealuri, cu ierni moderate, veri calde, precipitatii bogate si cu influente mediteraneene. Temperatura medie este de 10 C, cea mai scazuta fiind in luna ianuarie iar cea mai ridicata in luna iulie.

Vegetatia si fauna

Bogatia floristica a zonei este impresionanta, aici intalnindu-se numeroase specii balcanice mediteraneene si submediteraneene. Vegetatia este foarte bogata in specii de arbori, arbusti, plante erbacee.

Zona este tipic forestiera, caracteristica fagetelor, dar se intilnesc in acelati timp frasinul, paltinul de munte, ulmul de munte carpenul etc.

Prin varietatea, bogatia si originalitatea ei, viata a gasit o cale de a prospera incepand cu cele mai adanci pesteri si terminand cu cleanturile insorite si apele zbuciumate.

Din speciile deosebite de pasari se intalnesc: pietrarul banatean, randunica roscata, lastunul de stanca, buha, striga, potarnichea de stanca, presura barboasa etc. in apele raului Nera si ale afluentilor sai traiesc diferite specii de pesti cum ar fi: cleanul, mreana, scobarul, pastravul indigen, fusarul si fasa mare (monument al naturii).

Speciile de reptile sunt reprezentate de: vipera cu corn, gusterul verde, soparla, vipera comuna. Specific zonei este si numarul mare de nevertebrate printre care se afla scorpionul, declarat monument al naturiui si licuriciul banaten.

Dintre speciile protejate din cadrul faunei mentionam: scorpionul carpatic (declarat monument al naturii), fasa mare (relict tertiar), fusarul (specie endemica si caz unic de adaptare a percidelor europene la o viata in apele rapide, vipera cu corn, rasul.

Intre Sopotul Nou si Sasca Romana pe o distanta de 22 Km se intind "Cheile Nerei". Cheile nu sunt amenajate turistic, iar parcurgerea lor nu o recomandam acelora care nu sunt obisnuiti cu astfel de drumetii. Sa ajungi pana in aceste locuri nu e prea greu, caci la Sopotul Nou se poate ajunge cu orice mijloc de transport pe itinerariul Resita - Anina - Bozovici Sopotul Nou.

Intrarea in chei se face pe la Sopotul Nou, unde strada principala se intersecteaza cu Nera, urmand apoi un drum de carute pe malul stang al Nerei, ce strabate o vale lunga in forma de U, peticita cu ogoare de porumb. Brusc, raul coteste spre dreapta, ajungand la o terasa intinsa unde localnicii si-au construit salase, denumite Driste. In capatul din amonte se afla o punte din barne care permite trecrea peste Nera. Valea se stramteaza treptat, calcarele inlocuind granitele. Primul popas se face langa cantonul lui Craciun, intr-o poiana situata pe malul stang. Nera se strecoara printre peretii Carsiei cu Toale, ai Carsiei Lungi si ai Cleantului Priodului. La confluenta dintre ogasul cu raci si Nera intalnim apa izvorului Bigar. Din acest punct se observa Carsia meliugului "Poarta Meliugului". Dincolo de "Poarta Meliugului" se urca pe o poteca pe sub Vetriile lui Soabar si pe tancurile Cliantului Priodului. Revenind la rau, se trece puntea peste valtoare si se ajunge in Poiana lui Trifu, cea mai mare poiana din chei. Dupa Poiana lui Trifu se ajunge la Lacul Dracului, fenomen carstic unic in tara noastra. Lacul s-a format prin prabusirea tavanului unei pesteri, o parte a tavanului ramanand deasupra lacului. In aval de Lacul Dracului apare o portiune stramta, formata din "Carsiile dese" si "Carsia Caprarului", iar langa poteca se afla "Pestera Boilor". In locul numit "La carlige" se trece vadul si se pot admira Carsiile de la confluenta Vaii Rele cu Nera. Pe malul

stang se afla "Pestera Porcarului" si "Pestera Dubova", cele mai frumoase din Cheile Nerei. Inainte de a ajunge la Cantonul lui Damian, unde este loc de popas, se poate admira "Turnu Mare" (Turnul lui Beg), iar de la canton "Cleanturile Rolului". Langa poteca, in avala, se afla "Turnul Mic" (Begul Mic).

Traseul continua pe langa canton pe un drum forestier pana la confluenta Vaii Beiului cu Nera. Trecand peste podul Bei, in stanga se merge prin tunelele sapate in stanca, se trece pe puntea suspendata la Sasca Romana si pe malul Nerei se ajunge la Sasca Montana. Traseul este montat cu banda rosie. De la podul Bei, de-a lungul paraului Bei intrati in Rezervatia Naturala Beusnita. Traseul este marcat cu banda albastra. Trecand Podul Bei, in dreapta se ajunge la Potoc, iar de aici prin localitatile Socolari, Ilidia, Ciclova Romana se poate ajunge la Oravita. Intr-o lume atat de salbatica si totusi atat de frumoasa, viata nu poate fi decat un paradis.

Statiunea de odihna Poneasca, cu lacul de acumulare amenajat, este situata in apropierea confluentei raului Poneasca cu Minisul, la circa 4 km catre nord de la drumul modernizat Bozovici-Anina.

Lacul Dracului. La intrarea in Chei, pe partea stanga a Nerei, la gura pesterii cu acelasi nume, se afla atractia principala reprezentata de Lacul Dracului adanc de aproximativ noua metri. Este o gaura adanca sapata de natura in stanca, plina cu o ireala apa de nuanta albastru-verzuie. Este un lac format prin prabusirea boltii pesterii si e alimentat de apele Nerei, care circula prin fisurile calcaroase.

Dracul, spune legenda, s-ar fi luat la intrecere, pe malul unei balti, cu un cioban, Necuratul declarandu-se convins ca poate praji un cap de berbec fara ca, la final, dintai sa fie vizibili. Esuand, dracul s-ar fi enervat atat de tare incat in locul in care a sarit in balta s-a cascat o prapastie fara fund. La drept vorbind, nu prea s-a laudat nimeni, pana in prezent, ca ar fi explorat in intregime albia lacului, care se intinde si intr-o pestera.

Zona turistica Muntele Mic

Traseu turistic: Caransebes - Borlova - Muntele Mic - Olteana - Poiana Marului - Zavoi - Caransebes

a) Poiana Marului - pozitia geografica si trasaturile de ansamblu

In peisajul turistic banatean, Poiana Marului ocupa un loc aparte, conferit astfel de calitatile mediului ambiant si pozitia geografica. O abundenta de ape, aer, soare, flora si fauna, debordant prezente in limitele de relief dominate de Muntii Tarcu din Carpatii Meridionali ce cuprind suprafetele bazinelor raurilor de munte Sucu si Bistra Marului. Un amfiteatru imens in forma de potcoava a carui arena o reprezinta vatra statiunii si lacul de acumulare.

Pornind din DN 68 sau gara comunei Zavoi, pe o sosea betonata, traversam o campie de cca. 1,5 km dupa care intalnim gradinile locuitorilor satului Maru apoi satul, insirat in lungul raului Bistra Marului.

La iesirea din sat, peisajul se schimba, pe masura ce inaintam dealurile se apropie de drum, lasand insa suficient loc pentru colonia muncitorilor care au ridicat barajul de zagazuire a apelor Bistrei Marului. Dupa colonie spatiul se ingusteaza si in cateva minute ajungem la baraj, priveliste impre­sionanta ce aminteste de latura unei piramide. Mai parcurgem cateva sute de metri in serpentina si ne vom afla in dreptul coronamentului barajului, care inchide cursul apei ca si spatiul desemnat in forma de potcoava. Ne aflam la marginea vestica a teritoriului pe care ne-am propus a-i numi Arena Amfiteatrului, la o altitudine de 650 m in acest loc zabovim un pic pentru a consulta harta ce insoteste acest text si a cuprinde intr-o prima viziune limitele teritoriului despre care povestim.

In dreapta, spre sud, se afla masivul muntos Muntele Mic (1806 m de unde urmand linia de creasta astfel ca in partea stanga sa avem mereu abrupturile ale caror suprafete formeaza bazinele raurilor Sucu si Bistra Marului, vom parcurge o poteca imaginara pe care se evidentiaza punctele de relief mai importante astfel:

Varful Jigorii 1467 m Varful Cuntu 1440 m Varful Tarcu 2190 m De aici, aceasta

limita superioara a amfiteatrului nostru natural, o coteste spre nord-est, apoi spre nord, dominand un vast domeniu alpin marcat in ordine de Vf. Brusturele 2102 m Vf. Caleanu 2190 m lacul lezer si Vf. Matania 2160 m apoi Vf. Baicu 2119 m. in acest sector, intre Vf. Baicu si Vf. Custura 2095 m care urmeaza, se afla Saua Iepii, loc de trecere in muntii Retezat, spre Gura Apei. Ne indreptam apoi pe directia nord-vest si intalnim varfurile Bloju 2165 m Pietri 2193 m Cununa 2105 m Murgani 1964 m Lolaia 1870 m Sturu 1823 m Zanoaga 1459 m si Magura 1509 m Ne

aflam acum, in drumul nostru imaginar, exact in partea opusa locului de unde ne-am propus a parcurge acest traseu. Alte doua creste pornesc din statiune spre nord, ridicandu-se pana la peste 1900 m impartind in interiorul spatiului amintit, pe stanga si pe dreapta, apele ce formeaza raurile Sucu si Bistra.

Limitele hotarelor trasate mai sus cuprind mii de ha de pasuni alpine si aproape 20.000 de ha de paduri sanatoase de rasinoase si foioase, sute de paraie care se aduna din toate partile de sub varfurile alpine si curgand la vale, dau viata raurilor Sucu si Bistra care se unesc in centrul statiunii continuandu-si drumul sub numele de Bistra Marului.

Scurta prezentare a statiunii infiintate prin decizia Oficiului National de Turism in 1936, are drept scop transmiterea unui semnal spre societatea banateana si nu numai, in legatura cu o zona turistica de mare valoare care in loc sa-si desavar­seasca posibilitatile, se prabuseste, contrar iluziilor create de o anumita dezvoltare, anarhica din multe puncte de vedere.

Sa revenim insa putin la o anumita evaluare a teritoriului ce formeaza zona turistica Poiana Marului. Limitele sale exterioare in forma de potcoava formate din munti inalti sunt adevarate bariere climatice, termice si de circulatie de orice fel dinspre exterior. O cetate in care natura conserva cu mijloace proprii, un mediu natural valoros din toate punctele de vedere. Nici o penetrare din exterior care sa ameninte echilibrul natural stabilit aici de milenii.

Un imens laborator in care brizele, vanturile, padurile, apele, soarele, prelucreaza continuu, purifi­cand si imbogatind cu factori pozitivi aerul, una din principalele resurse ale vietii. Cele doua rauri cu zecile lor de afluenti, coboara din muntii inalti in mii de cascade, purificand si 'pulverizand apele, ionizand aerul care, in mase uriase, este zilnic pus in miscare de brizele serii si diminetii. Un climat lipsit de orice violenta, cu temperaturi medii extrem de moderate, ploi suficiente, fara excese si vanturi domoale. Aceasta minunata ambianta de apa, aer, soare si vegetatie se delimiteaza calitativ superior de orice alta zona turistica climatica din Banat. Din acest punct de vedere, Poiana Marului s-a afirmat Inca de la sfarsitul secolului trecut (XIX), cand inceperea exploa­tarilor forestiere si introducerea transportului pe cale ferata ingusta, au reprezentat un important moment al emanciparii turistice.

In deceniul 3 al secolului trecut, Poiana Marului era cunoscuta mult in afara Banatului Hotarator insa pentru consacrarea sa ca statiune climaterica si deci a deschiderii spre lumea turistica, a fost momentul in care in anul 1934, Primaria Timisoara, beneficiind de sprijinul deplin al autoritatilor judetene de la Lugoj (jud. Severin) dar mai ales al Comunitatii de Avere din Caransebes, a inceput constructie 'Casei de recreatie', cunoscuta sub numele de 'Vila Bistra O suma modesta prinsa in bugetul Primariei Municipiului Timisoara in 1934 subtitlul 'Colonia de vara de la Poiana Marului a fost inceputul care a permis ca la 29 august 1937, in cadrul unei solemnitati la care au participat invitati din Bucuresti, Timisoara, Lugoj, Caransebes si satele din apropiere, sa fie dat in functiune importantul edificiu al Casei de recreatie 'Vila Bistra care domina si astazi peisajul local.

In contextul de preocupari aratat, initiativa de a construi o casa de recreatie la Poiana Marului, venita din partea d-lui Table Nicolae, secretar general al Primariei Timisoara si fiu al satului Maru, a fost binevenita si pusa rapid in aplicare.Asa dupa cum in anul urmator 1935, din initiativa directorului Uzinei electrice si tramvaielor comunale Timisoara, ing. dr. Corneliu Miklosi, la Muntele Mic s-a realizat un vast program de constructii turistice si utilitati. care au consacrat Muntele Mic, in acei

ani, drept cea mai moderna statiune de sporturi de iarna din tara.

Idealul bunei functionari a statiunilor turistice Poiana Marului si Muntele Mic, consta in zilele noastre in realizarea unor legaturi mai usoare de acces intre acestea. Poiana Marului se afla la o altitudine medie de 700 m iar Muntele Mic (statiunea) la 1600 m. Diferentele de altitudine si peisaj, dau motivatii deosebit de atractive turistilor; la Poiana Marului paduri, agrement, lacul de acumulare, pescuit, vanatoare etc. Muntele Mic, cu peisajul sau alpin, cu trasee turistice spre Retezat, Tarcu, Godeanu, Gugu si vastul sau domeniu schiabil. Majoritatea

turistilor veniti in cele doua statiuni, fie ,jos' in Poiana fie "sus' la Munte, nu scapa prilejul de a vizita ambele statiuni. Urcusul ca si coboratul este insa pe durata a de 3 - 4 ore destul de greoi. Prin crearea unor posibilitati de acces mai usoare, atractia pentru aceste doua statiuni ar creste considerabil iar exploatarea lor in tandem, ar determina o eficienta mult sporita si ar atrage investitori.

b) Muntele Mic

La circa 22 km de Caransebes, spre est, pitoreasca sosea DJ 608A, ce trece prin satele Zervesti, Turnu-Ruieni si Borlova, ajunge la statia de teleferic din Valea Craiu (altitudine 773 m), de unde un mijloc de transport pe cablu, tip telescaun, cu o lungime de 3492 m (cel mai lung traseu din tara) si o diferenta de nivel de 799 m, permite o urcare rapida pe Muntele Mic. De aici, accesul in statiune poate fi facut si pe un drum pietruit de circa 13 km.

Se vad de pe drum, lacul de acumulare si poiana narciselor de la Zervesti (unde

are loc anual, in luna mai, o frumoasa serbare campeneasca) si ruinele turnului de la Ruieni, Turnul lui Ovid, care, in Evul Mediu, constituia o fortificatie de aparare si un punct de supraveghere, in acelasi timp. Stoica de Hateg credea ca pe aici a trecut, in drumul sau spre exil, nefericitul poet latin Ovidiu, care, incantat de frumusetea acestor meleaguri, ar fi exclamat "Cara mihi sedes" (locuinta mea iubita), de unde ar fi venit numele orasului Caransebes.

O atractie turistica deosebita o reprezinta nedeile si rugile din aceasta zona care corespund cu hramurile bisericilor. Astfel in satul Borlova ruga tine trei zile, incepand cu ziua de 15 august 'Adormirea Maicii Domnului', in satul Zlagna ruga este pe 8 noiembrie 'Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril', iar pe 29 iunie este ruga in localitatea Zervesti, la sarbatoarea 'Sfintilor Apostoli Petru si Pavel'.

Unitatea geografica a Muntilor Tarcu, din care face parte si Masivul Muntele Mic, ocupa regiunea de nord-vest a Carpatilor Meridionali. Limitele Muntilor Tarcu sunt Valea Timisului si a Bistrei, Valea Raului Rece (Hideg) si Raului Ses, continuat de Raul Mare. Relieful existent in acest tinut este in general muntos, dar printr-o trecere treptata de la campie la piscurile inalte. Crestetul usor bombat al Masivului Muntele Mic, care atinge altitudinea de 1806 m face foarte usoara ascensiunea pe acest munte. Pentru amatorii de peisaje alpin-stancoase, Masivul Tarcu si traseul pana la Varful Tarcu (2190 m) ofera peisaje splendide, panoramice, greu de uitat de catre orice excursionist. In vaile glaciare, prin retragerea ghetarilor, de multe ori se intalnesc lacuri glaciare, care completeaza peisajul pitoresc al acestor locuri.

Statiunea Muntele Mic se afla la altitudinea de 1525 m si de aici, in patru ore, se poate ajunge pe Caleanu sau Tarcu, in circa trei ore se ajunge pe Cuntu si in patru ore, in statiunea Poiana Marului, care se afla la altitudinea de 680 m. Un rol important al acestor statiuni il joaca altitudinea, aerul curat cu influentele mediteraneene ale climei, flora si fauna, izvoarele reci si privelistile superbe. Prin pozitia si altitudinea lor, Muntii Tarcu, si in special Muntele Mic, indeplinesc un rol de baraj in calea circulatiei maselor de aer ce patrund atat in nord si nord-est (mase

de aer rece aducatoare de precipitatii, in special zapada, in anotimpul de iarna), cat si cele de sud-est (mase de aer uscat si cald).

In turism, in general, o importanta deosebita o are starea vremii, care poate "alunga" sau atrage potentialii turisti. Din acest punct de vedere, zona Muntele Mic este privilegiata, fiind una din zonele din tara unde zapada tine chiar si 6 luni pe an. Precipitatiile masive venite din nord-vest, precum si temperaturile scazute, inregistrate pe timp de iarna, fac posibila practicarea sporturilor de iarna, din luna noiembrie, pana in luna mai. Grosimea stratului de zapada, iarna, este in medie de 1 metru. Partiile de schi au pante, atat pentru incepatori, cat si pentru avansati.

Zona este bogata din punct de vedere al vegetatiei, predominante fiind padurile de fag, molid si amestecate. Padurile reprezinta locul de odihna si drumetie preferate de majoritatea turistilor veniti aici. Pe traseele turistice strabatute in golurile alpine de catre turisti, se pot admira pasunile pe care cresc plante cu flori cum sunt gentienele (care coloreaza peisajul cu un albastru-mov specific acestei specii de flori), smardarul, care pe langa calitatea sa de planta medicinala, ofera turistilor un peisaj magnific prin culoarea sa rosu puternic.

Cele mai numeroase specii faunistice sunt legate de padure. Aici traiesc ursul, lupul, caprioara, mistretul, veverita, cocosul de munte, capra neagra (zona masivului Tarcu). Cele mai atractive specii sunt cele care alcatuiesc fondul de vanatoare, bogat reprezentat in aceasta zona. Amatorii de vanatoare din tara si strainatate sunt interesati de aceasta zona, dar nu exista o baza materiala suficient de dezvoltata pentru organizarea de vanatori. Atat apele curgatoare, cat si lacurile glaciare si artificiale, reprezinta o atractie pentru aceasta zona. In raurile repezi, predominant, gasim pastravul indigen. Lacurile nou construite, odata cu amenajarea hidroelectrica Bistra - Poiana Marului, constituie o alternativa pentru turistii dornici de pescuit sau practicarea sporturilor nautice.

Inceputurile oficiale ale activitatii de turism in zona masivului Muntele Mic, dateaza din anul 1936. In manuscrisul editat de Asociatia Functionarilor

Municipiului Timisoara "Muntele Mic"(AMIC), deviza statiunii Muntele Mic era "cea mai inalta statiune banateana de recreatie si sporturi de iarna". Manuscrisul a fost editat cu ocazia inaugurarii, pe data de 12 iulie 1936, a constructiilor de pe Muntele Mic, executate sub patronajul municipiului Timisoara. Apropierea acestei zone de centrele urbane banatene, precum si altitudinea, a starnit interesul pentru turism, schi si recreatie in zona alpina.

Pe langa unitatile de primire a turistilor si realizarilor de infrastructura, tot in acea perioada s-a realizat si construirea schitului Sf. Ilie si a Crucii de pe Cleantul Gainii. Bisericuta s-a construit in stil maramuresean, din barne de brad, fiind acoperita cu sindrila. Pe langa slujbele obisnuite, turistii pot participa la hramul acestui schit, care este o adevarata sarbatoare organizata o data pe an pe data de 20 iulie.

In iulie 1936, este inaugurat monumentul eroilor banateni din lupta pentru reintregire, Crucea de pe Muntele Mic. Crucea a fost confectionata din 8 tulpini de brad, oferite gratuit de Comunitatea de Avere Caransebes, alese din padurea de protecttie din apropiere, care au fost trase la locul de montaj cu ajutorul a 10 perechi de cai.

Grupate cate doua, aceste tulpini au format corpul principal al crucii, inalta de 25 m, fixata prin ancorare la sol pe o platforma metalica, incastrata in stanca, la cota de 1670 m.

Pe cruce au fost montate 4 proiectoare puternice si o sirena, alimentate cu energie de la o microhidrocentrala electrica. Pe timp senin, crucea era vizibila noaptea din anumite puncte ale Timisoarei, dar mai ales din cupola de sub crucea Catedralei.

Dupa cel de-al II-lea Razboi Mondial, investitiile in turismul acestei zone au inceput in anul 1962 prin realizarea teleschiului nr. I, acesta fiind primul mijloc de transport pe cablu din zona. In anul 1976, s-a dat in functiune si Telefericul Muntele Mic cu cel mai lung traseu din tara. Acesta a facut mai usor accesul in statiune si a dus la cresterea numarului de turisti. Perioada de varf a turismului pe Muntele Mic au constituit-o anii '80, prin utilizarea in scop turistic a cabanelor Sebes, Tarcu, Cuntu, Libertatea, precum si construirea teleschiului II in anul 1986, cu o lungime de 800 m.

Anii '90 au fost anii de regres al turismului in zona. Dupa 1996, pe versantul sud-vestic al muntelui, in liziera superioara a padurii de brazi, s-au construit mai multe cabane, printre care Cabana Bistra, Cabana Cerbul si Cabanele Iepurasului.

In 2001, a demarat actiunea de refacere a crucii monument de la Muntele Mic si de reabilitare turistica a zonei. Aceasta actiune, sprijinita de mai multi prieteni ai muntilor a fost incununata de succes in 2003 si 2004 cand o noua cruce realizata din metal si iluminata feeric a luat locul vechii constructii.

Cu exceptia lucrarilor la sistemul hidroenergetic si a catorva exploatari forestiere, natura este neatinsa si permite practicarea ecoturismului, iar populatia locala, prietenoasa, este foarte interesata si capabila sa dezvolte produsele turistice. Tarcu - Muntele Mic este unul dintre cele mai intinse masive muntoase din Carpati - suprafata zonei cuprinde in jur de 1320 kmp si are 10 varfuri cu altitudinea peste 2000 m. Regiunea cunoaste o veche traditie turistica si este potrivita, n special, pentru

drumetia de vara si de iarna, drumetiile calare sau cu caruta si teleaga, bivuac, "nordic walking", "camera hunting", observarea animalelor, cicloturism, enduroturism, excursii etnografice, ture cu masini de teren sau cu tractorul, zboruri cu parapanta si organizarea de "teambuilding", care au atras in zona tot mai multi turisti occidentali.

Zona turistica Moldova Noua

Unul dintre produsele turistice de mare succes in Europa este " Traseul cicloturistic al Dunarii". La inceput, proiectul s-a referit doar la cicloturism iar apoi s-a promovat turismul in toate formele lui, de la croaziere pe Dunare pana la turismul viticol. Defileul Dunarii este un potential inca neexploatat prin turism cu toate ca ofera prin relief, peisaj, flora, fauna, istorie si traditii un obiectiv turistic unic in Europa. Defileul Dunarii se intinde de la Bazias la Portile de Fier. Se pot vizita multe localitati pitoresti situate in Muntii Locvei si Almajului cum ar fi Garnic, Ravenscsa, Bigar si Putna dar se pot face popasuri in locuri mirifice cum ar fi Golful Miraconiei sau Manastirea Sfanta Ana.

Am vazut defileul Dunarii - cunoscut sub atat de multe nume - atat inainte cat si dupa realizarea Sistemului hidroenergetic si de navigatie de la Portile de Fier. Marele lac care s-a format in spatele barajului a mai atenuat din salbaticia de altadata, dar defileul este in continuare spectaculos.

I s-au inchinat multe pagini acestui sector al batranului Danubiu si, mai ales, Portilor de Fier, despre care asa cum remarca George Vaslan, orice scriitor care se respecta iti va vorbi de ''ciocniri de titan'', ''naprasnica lupta dintre cei doi uriasi'', de urletele de manie, de valuri furioase etc., etc. Personal am vazut defileul Dunarii mai apropiat de simtirea si gandurile lui George Valsan decat de acelea ale lui Alexandru Vlahuta.

Ultimul consemna in Romania Pitoreasca urmatoarele : ''Dunarea incepe sa vajaie manioasa - e un zbucium s-un clocot de valuri dintr-un mal in altul. Peste

dancimi se fac ochiuri mari, cari rotesc in loc. Ici apa se scufunda, bolborosind, ca supta de gura unei valtori, colo se umfla, se burduseste si urla facand clabuci, batandu-se de stanci care nu se vad () ; trecem printre gherdapuri. Dunarea mugeste mai tare. Cu ochii inchisi te-ai crede intr-un codru pe-o vijelie cumplita''.

Acest defileu este considerat a fi, cu cei 130-140 km ai sai (in unele surse 134, in altele 145), cel mai mare din Europa. De fapt are caracteristici cu adevarat de defileu intre Ostrovul Moldova Veche, mai exact din dreptul satului Pescari, si Ostrovul Simian, in aval de Drobeta -Turnu Severin. Pe vremuri cine stapanea cele doua intrari in defileu stapanea intreaga zona delimitata de acesta. Astazi cine ''stapaneste'' defileul are la dispozitie cea mai concentrata sursa hiroenergetica de pe continentul european, energie evaluata la circa 10 miliarde KWh anual care si este, de fapt, in buna masura valorificata in cadrul celor doua sisteme hidroenergetice si de navigatie de la Portile de Fier I si II. In amonte de Moldova Veche, asadar pana la Bazias, practic valea fluviului nu are caracteristici de defileu.

Defileul consta dintr-o alternanta de largiri si ingustari ale vai fluviului, accentuate si mai mult, largirile, in urma lacurilor de acumulare din spatele barajului de la Portile de Fier 1. atinge de pilda, in jur de 5 km in dreapta Depresiunii Moldova Veche si numai 180-250 m in zona cea mai spectaculoasa a defileului, cea a Cazanelor Mari si Mici, unde si peretii stancosi care domina luciul apei sunt impresionati. Inainte de realizarea lacului de acumulare, defileul era chiar si mai ingust aici, in jur de 150 m in zona dominata de culmile Ciacar si Strebet (Stribac).

In afara de bazinetul Moldova Veche, alte largiri mai importante sunt in Sichevita, Svinita, Dubova si Orsova. Mai ales la Orsova, unde apele Dunarii au patruns pe valea Cernei, formand o mica mare interioara pe al carei tarm nordic s-a reconstituit un oras frumos.,

Cele mai spectaculoase sectoare raman insa, in continuare, cele de la Cazane si Portile de Fier. Mai ales la Cazane, unde, in ciuda inaltarii spectaculoase a nivelului apelor Dunarii, peretii, aproape verticali, sunt foarte apropiati unul de celalalt, la numai 180-250 m, obligand marele fluviu sa se strecoare, linistit dar mult mai grabit decat inainte. Atat inainte de constituirea lacului de acumulare, cat si astazi, apele Dunarii sunt destul de liniste si fara involburarile caracteristice, odinioara, Portilor de Fier. Acolo pe o distanta de circa 3 km, pragul de stanci facea ca valurile sa clocoteasca intr-adevar navalnic, invalmasindu-se inspumate peste coltii ascutiti ai pragurilor gherdapurile. Astazi, prin inaltarea nivelului apelor Dunarii, nici aici nu mai intalnim salbaticia de altadata.

Ajunsi acolo, in impresionantul defileu, ne putem intreba cum a putut Dunarea sapa un atat de mare defileu. Desigur, nu este primul de pe lungul sau parcurs, mai fiind inca vreo patru in amonte dar este cel mai mare si spectaculos. Dupa cum se stie, au fost emise mai multe ipoteze, vehiculate fiind cele propuse in primii ani ai secolului nostru de catre francezul Emmanuel de Martonne si iugoslavul Jovan Cvijic. De Martonne un asiduu cercetator si un foarte bun cunoscator al pamantului romanesc, sustine ferestruirea transversala a Carpatilor prin eroziune regresiva de catre raul ce curgea spre Campia Romana si deturnarea unor cursuri de apa de pe varsantul opus prin captari. Acest proces ar fi avut loc in conditiile coborarii Campiei Romane si, concomitent, ale inaltarii muntilor la sfarsitul pliocenului si inceputul cuaternarului, ceea ce ar fi intensificat eroziunea spre izvoare.

Peisajul este mult prea impresionant spre a-ti putea da ragazul sa navighezi prin lumea ipotezelor. Cu autoturismul pe malul stang, romanesc, al Dunarii, de la Drobeta-Turnu Severin pana la Bazias sau cu trenul, dar numai pana la Orsova, acolo calea ferata orientandu-se prin Culoarul Timis - Cerna, iti ofera din plin spectacolul maretiei naturii. Noua sosea ce urmeaza cutele lacului de acumulare este cu adevarat frumoasa, modelandu-se dupa malurile uneori foarte drepte, alteori

sinuase, ale marii interioare. Intervin si serpentine dar mai ales poduri, podete, viaducte si tunele care nu fac decat sa sporeasca farmecul zonei si, implicit al calatoriei. Zidul stancos al peretilor fluviului este intrerupt doar de mici vai ce se deschid din loc in loc pentru a lasa sa-si poarte apele in batranul dar mereu tanarul Danubiu, o serie de paraie din Muntii Cernei si, mai ales din cei ai Almajului. Cea mai mare fereastra este cea de la Orsova, unde nu un parau, ci un cunoscut rau, Cerna, isi ofera apele marelui fluviu.

Dar sa nu uitam, Portile de Fier reprezinta doar ultima poarta deschisa de batranul Danubiu, alte cinci mai importante aflandu-se in amonte. Pentru ca de la izvoare chiar, ocolind parca drumul mai scurt si mai usor catre intinderile marine - mult mai apropiate - din vestul ori sudul continentului nosru, Dunarea a cautat calea cea mai anevoioasa, aceea catre estul intinderii continentale, infruntand mai multe obstacole ce pareau de neintecut si ferestruind chei si defilee. In acest fel, ea a reusit sa devina cel mai important curs de apa al continentului nostru, chiar daca din punct de vedere al lungimii, este depasita de un altul.

Prima poarta, un defileu ce consta dintr-o insiruire de chei, o taie Dunarea doar putin in aval de Donaueschingen. Apoi portile Passau in aval de orasul german omonim. Dupa bazinul Vienei urmeaza cea de-a patra poarta, a Bratislavei, taiata intre Carpatii Mici si Muntii Leitha. Urmatoarea, mai spectculoasa, este acolo unde marele fluviu, dupa un parcurs vest-est, isi schimba brusc directia spre sud. Este defileul de la Visegrad, intre Muntii Vertes si Cerecse si respectiv Muntii Cserha si Borzony.

Ultimul si totodata, cel mai mare si spectaculos defileu este cel de la Portile de Fier, la care ne-am referit mai pe larg.

Zona turistica a Vaii Cernei

Cand intri pe valea Cernei parca patrunzi intr-o alta lume, o lume a mitologiei, un univers al miracolului vindecari, unde oamenii au venit din timpuri imemoriale. Clima blanda, de influenta mediteraneana, varietatea formelor de relief, densitatea retelei hidrografice, biodiversitatea florei, varietatea faunei acvatice si terestre, padurea cu bogatiile ei, au creat conditii ideale pentru statornicirea din vecgime in aceste locuri. Interferentele cu atatea culturi au avut un efect pozitiv, de accelerare a procesului civilizator, a progresului, dar a constituit totodata si o permanenta stare de alerta, de prigonire a localnicilor, obligati la fiecare invazie sa se refugieze pentru a scapa de tavalugul migrator. Dar farmecul locului a invins teama iar localnicii si-au situate asezamintele in locuri mai vitrege, dar greu accesibile pentru eventualii urmaritori. Aici elementele trecutului se imbina la modul placut cu cele ale prezentului. Si aburul izvoarelor termale , mirosul lor specific de sulf , te pot transpune cu usurinta in lumea magica a titanilor, gigantilor care au salasuit pe aceste meleaguri. Pe fundalul alb-gri al stancilor calcaroase se prefigureaza siluetele pinului negru de banat, postat la mare inaltime, in locuri inaccesibile ce par niste puncte de observatie a unor santinele, sau de inregistrare a evenimentelor de catre scribi milenari ce mai apoi le arhiveaza, le depoziteaza in memoria stancilor care-I sustin.

Orasul Baile Herculane se afla pe malurile raului Cerna, intre Muntii Mehedinti la Est si Muntii Cernei la Vest. Altitudinea este de 168 metri si se respira un aer ionizat ca la o inaltime de 3000 de metri. Orasul-statiune Baile-Herculane este situat in sud-vestul Romaniei, la intersectia paralelei 45° 52I N cu meridianul 23° 52I E, avand aceeasi pozitie cu Venetia si Nisa.

Statiunea Baile-Herculane este integrata in Parcul National Valea Cernei-Domogled, si are o pozitie deosebit de pitoreasca. Asezarea ei atractiva pe fascinanta vale a Cernei, pe aceiasi paralela cu Nisa si Venetia, ii confera un climat agreabil, cu influente mediteraneene.

Originea Bailor Herculane se intinde pe o durata de aproape doua milenii. Atestarea documentara a statiunii dateaza din anii 153 e.n., fapt consemnat intr-o tabula votiva din bai : « Zeilor si divinitatilor apelor, Ulpius Secundinus, Marius Valens, Pomponius Haemus, lui Carus, Val, Valens, trimisi ca delegati romani sa asiste la alegerea in calitate de consul a fostului lor coleg Severianus, intorcindu-se nevatamati, au ridicat acest prinos de recunostiinta. ».

In perioada civilizatiei romane, statiunea de pe Valea Cernei a constituit un important punct de atractie pentru aristrocatia Romei antice. Impresionati de exceptionala putere tamaduitoare a apelor sacre de pe Valea Cernei, romanii sositi in Dacia le-au inchinat un adevarat cult balnear sub semnul tutelar al lui Hercules.

Statiunea Baile-Herculane, cu ape tamaduitoare, cu un patrimoniu istoric de exceptie, si-a sarbatorit 1853 de ani de la prima atestare documentara. Din timpul romanilor au ramas numeroase vestigii : apeducte, bai, statui, monede, tabule votive ridicate ca semne de multumire aduse zeilor pentru vindecare. 

Dupa 1718 (Pacea de la Passarovitz) incepe istoria moderna si contemporana a Bailor Herculane, in cadrul Imperiului austriac. Din 1736 incepe reconstructia si modernizarea « bailor », a cailor de acces, granicierii banateni construind aici majoritatea edificiilor din statiune, care poarta amprenta unui baroc austriac impresionant. Statiunea este vizitata de-a lungul timpului de mari personalitati, intre care : imparatul Iosif al II-lea , imparatul Francisc I si imparateasa Charlotte, imparatul Franz Iosef si imparateasa Elisabeta. In 1852, imparatul Austriei

considera Baile-Herculane ca fiind « ceea mai frumoasa statiune de pe continent », iar imparateasa Elisabeta - pasionata, indragita, distincta, si armonioasa Sissi - scrie

un jurnal intim in care Baile Herculane sunt o prezenta distincta si incintatoare. Au fost intocmite harti, planuri si documente care descriu zona, precum si evolutia in timp a cladirilor care sunt adevarate opere de arta. In statiune exista Muzeul Nicolae Cena, ale carui colecaii au inceput sa fie constituite incepand cu anul 1922.

In prezent, in imprejurimile statiunii Baile Herculane sunt cunoscute 16 izvoare cu apa termominerala, insirate de-a lungul Cernei pe o lungime de aproape 4 km. Au fost executate mai multe foraje hidrogeologice astfel obtinandu-se sporuri importante de debite (peste 4000 m³ in 24 de ore).

Existenta neintrerupta de doua milenii a statiuni Baile-Herculane a fost favorizata de eficacitatea miraculoasa a izvoarelor termale, dar si de pitoreasca asezare a statiunii intr-o vale adapostita de munti, de o frumusete aparte.  Dotarea tehnico-edilitara de prim rang la un confort de inalta tinuta si bogata diversificare a metodelor de tratament la cura balneara

clasica la diverse metode de fizio si electroterapie, masaje, acupunctura etc. au conferit acestei statiuni un inalt grad de atractivitate.

Statiunea dispune de locuri de cazare (peste 4000 de locuri) in marile si modernele hoteluri sanatorial-balneare, moteluri, pensiuni turistice, camere la localnici intr-un cadru agreabil, de asemenea camping in interiorul sau exteriorul orasului.

Multiplele mijloace de recreere si divertisment - restaurant, baruri, terase de vara, bazine de inot cu apa termala, sauna, masaj, biliard etc. - precum si posibilitatile de drumetie si excursii in statiune si pe valea Cernei, constituie o atractie in plus pentru vizitatorii orasului statiune balneara Baile-Herculane.

Climatul este de tip depresionar cu influente vestice si sud-mediteraneene, avand o temperatura medie anuala de 10,5 0C. Presiunea medie atmosferica este de 750,6 mb. Vanturile dominante sunt cele de Sud, viteza lor medie este redusa: 1,6 m/s.

Accesul
Rutier: 5 km fata de D.N. 6 (E 70) ce leaga vestul tarii de Bucuresti (la o distanta de 380km)
Feroviar calea ferata internationala Bucuresti -Timisoara - Budapesta, gara Herculane
Aerian: cele mai apropiate aeroporturi: Craiova (160 km) si Timisoara (170 km, aeroport international).

Cel mai apropiat oras important este Drobeta-Turnu-Severin (47 km).

Manufactura de ceramica

Din marea varietate a mestesugurilor populare romanesti, cel al olaritului constituie un important domeniu al culturii materiale, ce a aparut din necesitati economico-sociale, determinat de anumite conditii ale spatiului geografic romanesc: pamantul (solul) - materia prima - de o anumita structura pedostratigrafica, restrictivitatea in practicarea unor anumite ramuri ale agriculturii sau a altor mestesuguri in zona Dealurilor Banatene, existenta unei piete de desfacere a acestor produse. Olaritul s-a perpetuat peste veacuri prin transmiterea acestui mestesug din generatie in generatie, prin specializarea unor sate intregi in Banat, provincie istorica romaneasca cu o dezvoltare economica timpurie si mai puternica in comparatie cu alte provincii din tara noastra, unde in regiunile de deal si munte industria era mai dezvoltata decat agricultura.

Olaritul, ca gen al culturii populare, in Banat are vechi traditii in mai multe centre, unele active, altele cu activi­tatea intrerupta sau incheiata. Activitatea ceramica ilustreaza de fapt toate etapele istoriei si toate caracterele culturii, este o categorie cu multe valente, devenind un obiect multifunctional in cultura si civilizatie, o inventie tehnica, un act de cultura si o opera de arta.

Simbolul miturilor facerii si fertilitatii - lutul - care prin modelare si ardere contureaza rituri, obiceiuri, anumite practici de cult, sat moduri de viata, realitati tehnice si etnice, virtuti artistice, intr-un permanent progres. Vasul de lut, atat in Banat, cat si in spatiul carpato-danubiano-pontic, insoteste firul vietii omenesti de la nastere pana la moarte, astfel ceramica populara banateana continua olaria geto-daca, cu influente ulterioare de factura greco romane sau bizantine

Centre ceramice:

Lapusnicu Mare este considerat un centru mai recent, insa pe cale de disparitie. Lapusnicu Mare, sat si centru de comuna este situat in Depresiunea Almajului, in Dealurile Bozoviciului si pe terasele din dreapta Nerei, o asezare rurala mare cu o populatie de aproximativ 2000 de locuitori.

Sub aspect morfologic este un sat compact, cu tendinte de alungire de-a lungul vailor si al cailor de comunicatie rutiera. Ocupatia de baza era agricultura. Olaritul se practica de un numar mai mic de locuitori la inceputul secolului XX. Intre cele doua razboaie mondiale in sat era un numar insemat de olari.

Olaritul s-a practicat si la Potoc, Socolari si Slatina Nera, existand puternice interferente intre acela patru sate din aceasta zona etnografica, iar ceramica produsa in aceste centre este una functionala, utila gospodariei taranesti. Datorita interferentei intre acela patru sate, nu se poate face o delimitare stricta a tehnicii, motivelor si culorii, unii olari au plecat dintr-o localitate in lata si continuand sa practice mestesugul olaritului in satul unde s-au stabilit. Astfel ceramica produsa in aceasta zona apartine unui singur grup. Cel mai productiv centru cu ceramica din zona si cu activitatea mestesugareasca cea mai indelungata incepand din a doua jumatate a secolului al XIX-lea a fost Sasca Montana. Intrand in declin, astazi toate aceste centre sunt stinse.

Satul Binis este cel mai vechi centru de olari din Dealurile Banatene. Binis este amplasat pe trei dealuri si trei vai: Dealu Bocsei, Valea Popii, Dealu Caselor, Valea Tiganilor, Dealul Mare si Valea Tarnei, toate fiind cuprinse in subunitatea naturala a Dealurilor Doclinului sau Tirolului, de la vest de Munceii Dognecei.

Satul Binis este sat apartinator comunei Doclin, situat la 5 km distanta de orasul Bocsa si este atestat documentar din anul 1345.

Ceramina de Binis se incadreaza la doua mari forme:

- forme intinse (blidele, cinerele de perete si pentru mancare, cipsaile pentru "crumpei", cigai etc.)

- forme de capacitate (oale pentru fiert, oale pentru pastrat hrana etc.)

Se remarca frumusetea deosebita a formelor si simtul proportiilor pentru fiecare tip in parte.

Calea lutului banatean - produs turistic de marca - in cadrul turismului romanesc pune in valoare importanta acestui stravechi mestesug, integrarea in circuitul turistic a muzeelor sau expozitiilor etnografice, care etaleaza piese de ceramica, valorificarea in magazine artizanale a produselor ceramice, revitalizarea unor centre de olari stinse, prin cuprinderea lor in itinerarii turistice tematice, in care turistul sa ia parte la tot procesul tehnologic de modelare, ornamentare, ardere, desfacerea produselor la targuri, servirea produselor gastronomice specifice locului respectiv in vase ceramice executate in aceste centre de olari, chiar si in statiunile banatene de prestigiu, precum Baile Herculane, Buzias, Lipova.

Prin agroturism, turism rural, turism verde sau ecologic se pot revitaliza acele sate de olari cu activitate incheiata, acest mestesug profilat pe produse artizanale si pentru servirea unor mancaruri traditionale romanesti si a etniilor din acest spatiu multicultural al Banatului, in vase de ceramica banatene, mai ales pentru turistii straini.

Prin Calea lutului banatean se promoveaza un turism ecologic, de reintoarcere la o natura curata, nepoluata, la mancaruri traditionale, reintoarcerea la origini, la mediul rustic si la redescoperirea ceramicii, band apa de izvor din ulcioare, gatind si

servind mancaruri gustaoase in oale de lut, band vin in cani de lut. Acesta este universul neexplorat a satului romanesc, a satului banatean si care nu este cunoscut pe piata turistica europeana si mondiala.

Turismul mondial, la ora actuala, cauta noi piete, noi produse turistice unicat, secolul XXI-lea va fi a unui turism ecologic, mult apropiat de natura sau de formele arhaice ale vietii, cautand originile, modul ancestral de viata, intr-un mediu natural nepoluat, intr-o natura pura, curata, departe de stresul cotidian specific satiului urban.

Resurse minerale

Comuna Ocna de Fier este singura din judetul Caras-Severin care nu are sate apartinatoare. In prezent, aceasta localitate se afla sub unda de soc a unei tranzitii economice parca fara de sfarsit. Si totusi Ocna de Fier, in prezent cu statutul de zona defavorizata, are atuurile renasterii sale: un munte de marmura, padurea, un Crac de Aur si locurile pitoresti cu potential turistic deosebit.

Ocna de Fier se afla situata la 316,49 metri fata de nivelul Marii Adriatice, la 7 km de Bocsa Vasiova si la 9 km de Dognecea, are 7 km lungime, 302 gospodarii si 907 locuitori (potrivit recensamantului din 1992).  Candva se numea Bania. Asa a fost atestata documentar in 1351. In timpul stapanirii austro-ungare, va fi periodic denumita in actele oficiale "Aisenstein, Vacso si Moravita'. Din cele mai vechi timpuri, principala ocupatie a locuitorilor a fost mineritul. In zona carierelor Terezia si Paulus s-au gasit vetre foarte vechi de topit minereuri feroase si neferoase, iar pe Valea Aronului, in secolul trecut, un tezaur format din mai multe seceri si obiecte de podoaba. Celebra Ordonanta a Guvernului nr. 22/1997 a pus capac mineritului, cel putin pana in anul de gratie 2001, majoritatea popu-latiei intrand in somaj.

In 1760, in Muntii Moravitei, langa Bocsa, ia fiinta colonia de miniere Ocna de Fier, locuita preponderent de romani veniti din Valahia Mica. In 1855, Camera

Antica de la Viena vinde aceasta posesiune catre Societatea cezaro-craiasca privelegiata austriaca si a cailor ferate (STEG). In 1873 va fi inaugurata calea ferata

Resita-Ocna de Fier, care va duce la decaderea totala a topitoriilor de fier de la Bocsa si Dognecea. Fierarii se vor folosi de aceasta oportunitate pentru a se aproviziona cu alimente de la Bocsa, garniturilor de tren cu ecartament mic fiindu-le atasate si vagoane pentru persoane. Cand vorbesc de trenuri, fierarii isi aduc aminte si de legatura pe cale ferata subterana intre Ocna de Fier si Dognecea.

Candva, zona Ocna de Fier avea cele mai mari zacaminte de cupru din Europa. Dar de aici s-au mai scos si argintul, plumbul, aurul si, evident, fierul. Cunoscute sunt minele  si carierele gigant Paulus, Terezia, Arhanghel, Simioniuda (Simion und Juda), Iuliana, Adolf, Eleonora, Franciscus, Ursoanea. Din aceasta din urma curge o apa cu un debit apreciabil si cu o calitate foarte buna, insa exploatarea ei pentru nevoile satului ar necesita cheltuieli mari cu aductiunea, izvorul fiind mult sub nivelul asezarii. Galeria Adolf este, potrivit hartilor, traversata de cel putin doua ori de soseaua ce duce la Bocsa. 

Ocna de Fier are pe teritoriul sau, impreuna cu alte doua localitati, respectiv Toplita si Camenita, rezerve omologate de peste 60 de milioane de tone de granite folosite pentru constructii si ornamente. De asemenea, o buna parte din cele 3,5 milioane de tone de marmura, cu varietatile cele mai frumoase si mai pure din Romania, se afla tot la Ocna de Fier. Localnicii spun ca marmura lor, de un alb zaharoid, este mai calitativa decat cea de Carrara. Zacamantul se afla in zona numita

Poiana Danilii care, datorita inaltimii (597 m) si asezarii, ar fi un obiectiv turistic deosebit. De aici se vede o buna parte a Campiei de Vest. 

Frumusetea profunzimilor scoartei terestre a fost pusa in valoare de Constantin Gruescu, in urma cu 55 de ani. Muzeul de mineralogie estetica a fierului, care functioneaza in casa sa, expune peste 2000 de piese de o neasemuita frumusete. Exponatele sunt fascinante prin culori  si forme care-ti starnesc imaginatia. Unele sunt galbene (sulful nativ de la Calimani), rosu cu gri (realgarul de la Moldova Noua), verde cu gri si cafeniu (malachitul de la Ocna de Fier), liliachii (cuart, varietate de ametist), roz (cuartul roz de la Ocna de Fier), aurii (pirita), bordo cu negru (calcita limonitizata), altele sunt galbene aurii (granatul de la Ocna de Fier) sau galbene lamai (o varietate de Schweitzerit).

Formele sunt si ele din cele mai caudate, pe de o parte, datorita cristalizarii diferite, unele exponate sunt compuse din concresteri cu fete patrate (pirita de la Dognecea), triunghiulare (galena), altele, asa-zisele macle coaxiale, prezinta concresteri radiale(crucea Sf. Andrei). Vedeta colectiei este macla Gruescu, o macla coaxiala cu concresteri radiale, sub forma de cruce, gasita la Ocna de Fier intr-o punga subterana de argila.

O serie de exponate au forme zoomorfe, iar altele iti amintesc de roboti, prajituri, brazi cu zapada, tesaturi, trandafiri si chiar de varza creata. O piesa deosebita este cea pe care minerii au botezat-o "Colierul reginei' (calcit si calcopirita). 

In aceeasi vitrina isi are locul si "Otrava cardinalilor' (realgar si bourdonit), care, datorita urmelor de sulfura de arsen, o substanta otravitoare, nu era niciodata

luata acasa de catre mineri. Si tot aici poate fi vazut si cuartul roz, cu proprietati paranormale.

Expozitia permanenta prezinta o colectie bazata pe donatiile din anii 1994- 1997 ale lui Constantin Gruescu, grupand exponate reprezentative ale lumii minerale provenite atat din zacaminte romanesti cat si din strainatate.

Muzeul Banatului - Sectia de Stiintele Naturii
Colectia de roci si minerale

Colectia de roci si minerale cuprinde peste 3.000 de esantioane provenite in marea lor majoritate din regiunile miniere din Romania, dar si din Brazilia, Australia, California, Muntii Urali etc. Muntii Banatului sunt bine reprezentati. De aici provin esantioane ce s-au descris pentru prima data: locus tipicus, andraditul in 1800, ludwigitul in 1874, warthaitul in 1925 la Ocna de Fier, dogneceaitul in 1884 la Dognecea. Alte valori incontestabile ale colectiei sunt reprezentate de raritatile: petrowskitul, dioptazul, fulöppitul etc.

De asemenea se remarca in colectie macla japoneza a cuartului, ce prin marimea cristalelor depaseste exemplarele similare din alte zone ale globului, precurn si macla coaxiala a cuartului cu concresteri radiare (macla C. Gruescu) care a fost identificata pana-n prezent doar la Ocna de Fier din Banat. In cea mai mare

parte, colectia de minerale a fost obtinuta prin donatii si achizitii de la colectionarul mineralog Constantin Gruescu din Ocna de Fier, Judetul Caras-Severin.

CAI DE ACCES

Zonele turistice din Caras - Severin se caracterizeaza printr-un mare grad de accesibilitate pentru turisti, datorita prezentei numarului important si diversificat al cailor de comunicatie. Reteaua drumurilor se desfasoara pe multiple directii, de la bordura spatiului montan pana in interiorul acestuia, existand posibilitatea patrunderii pana in cele mai intime unghere ale vailor si culmilor.

Caile ferate:
- Bucuresti-Rosiori-Caracal-Drobeta Turnu Severin-Orsova-Caransebes (linia 100)
- Satu Mare-Oradea (linia 402)-Arad-Timisoara (linia 310)-Lugoj-Caransebes (linia 100)
- Cluj Napoca - (linia 300)-Alba Iulia-Vintu de Jos-Simeria-Ilia (linia 200)-Lujoj (linia 212)-Caransebes (lnia 100)
- Caransebes-Resita Sud (linia 115)
- Subcetate-Caransebes (linia 211)

Caile rutiere au pozitie periferica sau patrund in interiorul muntelui, usurand abordarea traseelor turistice si a statiunilor in Muntii Semenic.

Cai rutiere:
- DN 6= Orsova-Mehadia-Domasnea-Teregova-Slatina Timis-Caransebes-Lugoj-Timisoara
- DN 57B= Iablanita-Lapusnicel-Bozovici-Izbucul Bigar-Valea Minisului-Anina

- DN 58= Caransebes-Paltinis-Brebu-Resita-Anina
- DN 58A= Lugoj-Farliug-Ezeris-Soceni
- DJ 581= Gradinari-Ticvanu Mare-Goruia-Lupac-Resita
- DJ 582= Resita-Valiug-Garana-Brebu Nou
- DJ 582A = Resita-Tarnava
- DJ 583= Bocsa-Ezeris-Soceni
- DJ 582C= Resita-pestera Comarnic
- DJ 587= Farliug-Zorlentu Mare-Brebu-Valeadeni-Apadia-Rugi-Caransebes
- DJ 608 = Mehadia-Luncavita-Teregova-Brebu Nou

- DN 68 = Caransebes - Otelu Rosu - Hateg

Drumuri transeuropene:

E 70 - Orsova - Mehadia -Domasnea - Teregova - Slatina Timis - Caransebes - Lugoj - Timisoara.

Drumuri forestiere:

- pe Valea Mare (Poiana), intre localitatea Buchin si Poiana Lindenfeld

- Drumul forestier care se desprinde spre sud din DJ 582, se desfasoara in lungul vaii Barzavita (afluent pe dreapta al Barzavei), trece peste Cracul Lung, pe la cantonul silvic "Cosava" si ajunge in Rezervatia naturala Izvoarele Nerei.

- Drumul forestier din lungul vaii Cosava, desfasurat intre cantonul silvic "Cosava" si confluenta Cosavei cu Nergana.

3 . ANALIZA FLUXURILOR TURISTICE

Oferta ospitaliera a zonelor turistice din judetul Caras-Severin

Baza materiala oferita de societatile de turism din judetul Caras-Severin este constituita din 28 de hoteluri si 160 pensiuni turistice amplasate in principalele zone turistice conform tabelului urmator:

Tabel I. Evolutia numarului locurilor de cazare in hoteluri si pensiuni turistice din judetul Caras-Severin in perioada 2006/2008

Numarul de locuri de cazare a crescut in fiecare an, cea mai mare crestere a fost inregistrata in anul 2008 in zona turistica Valea Cernei unde numarul locurilor de cazare din pensiuni a crescut cu 7,49 % fata de 2004, aceasta datorita

incurajarii dezvoltarii turismului prin acordarea de facilitati pentru persoanele care investesc in mediul rural.

Datorita faptului ca oferta locurilor de cazare din hoteluri nu a suferit modificari fata de anul 2007 in continuare vom face analiza ofertei turistice din pensiuni.

Pensiunile turistice sunt evaluate dupa mai multe caracteristici:

- capacitatea de cazare, numar de camere, locuri;

- capacitatea de asigurare a conditiilor igienico-sanitare;

- spatiile destinate prepararii si servirii meselor;

- posibilitatea de asigurare a hranei si buna depozitare;
- dotarile facultative in camerele de cazare (televizor, radio, telefon, frigider);

- dotari facultative in gospodarii (parcari, spatii de recreere, terenuri de sport).

Evolutia in timp a numarului de turisti cazati in pensiunile turistice din judetul Caras-Severin (2006-2008)

Numarul turistilor romani si straini cazati in pensiunile turistice, ca urmare a cres­te­rii numarului unitatilor de cazare, a cunoscut o crestere continua in perioada2006-2008. Astfel, ponderea in 2007 a numarului de turisti cazati in pensiuni turistice (fata de 2006) a crescut cu 6,41% (cresterea mai mare a cunoscut-o numarul turistilor straini ca­za­ti), iar in 2008 cresterea a fost de 5,65%, numarul turistilor straini cazati in pensiuni fi­in­d in crestere, dar nu atat de semnificativa ca in anul precedent. In 2008 o crestere sem­­nificativa a cunoscut numarul turistilor romani cazati in pensiunile din zonele turistice ale judetului Caras-Severin - 6,03%.

Calculul coeficientului de utilizare a capacitatii de cazare:

Tabelul II. Calculul indicatorului ofertei de locuri de cazare (nr. locuri):

Calculul duratei medii a sejurului:

Tabel III. Durata medie a sejurului (zile):

Calculul indicatorului densitatii turistice:

a.      in raport de populatie:                       

b. in raport de suprafata

Incepand cu 1997, ANTREC a editat anual un catalog ce include oferta turistica ru­rala la nivelul in­tregii tari. Brosura cuprinde oferta turistica din cele 5 zone ale tarii (Mol­dova si Bu­co­vi­na, Dobrogea, Muntenia si Oltenia, Maramures, Crisana si Banat, Tran­silvania). Fie­care echi­pament turistic este prezentat cu ajutorul unor pictograme ce in­clude:

numar persoane ce pot fi cazate

suprafata

numar camere cu 1,2,3 paturi

numar de bai

numar de dusuri

telefon

incalzire

mic dejun

toaleta

televizor

masina de spalat

acceptare animale

curte

limba straina vorbita de gazda (F; G; E; R;I;S)

distanta la cel mai apropiat oras din zona

Oferta de preturi in turismul rural - zonele turistice din judetul Caras-Severin (tarif/pers.)

Reduceri: grup min.15 pers, min. 2 nopti, sau camera min. 1 luna

. Analiza circulatiei turistice in judetul Caras-Severin

Capacitatea si activitatea de cazare turistica

Structurile de primire turistica cu functiuni de cazare turistica, in martie 2008

SOSIRI IN STRUCTURILE DE PRIMIRE TURISTICA CU FUNCTIUNI DE CAZARE TURISTICA, PE TIPURI DE STRUCTURI DE PRIMIRE TURISTICA

numar

INNOPTARI IN STRUCTURILE DE PRIMIRE TURISTICA CU FUNCTIUNI DE CAZARE TURISTICA, PE TIPURI DE STRUCTURI DE PRIMIRE TURISTICA

numar

INDICELE DE UTILIZARE NETA A LOCURILOR DE CAZARE

4.CONCLUZII

Concluzii si propuneri de valorificare a potentialului turistic al judetului Caras-Severin

Aspectele turismului in ariile urbane si rurale se incadreaza cel mai bine turismului cultural, cu accent pe intelegerea stilurilor de viata contrastante si a interschimbului de cu­nos­tin­te si idei. De aceea, turismul din Caras-Severin ii atrage pe cei in cautare de contact personal si in­te­rac­­tiune cu diverse culturi, medii si grupuri de oameni. Printre aceste manifestatii se nu­ma­ra: turismul recreational cu accent pe solicitare fizica si pe activitati legate de mediu (ci­clism sau drumetii montane), turism ecologic cu accent pe natura si vizitarea pe­isa­je­lor contrastante (vizite in parcuri si rezervatii nationale), turismul mostenirii istorice care se concentreaza pe locuri sau evenimente istorice, adesea cu scop educational.

In planificarea turismului urban si rural este necesara o cooperare intre toate organizatiile, co­misiile si organismele implicate in aceasta activitate.

In tarile Europei Occidentale, destinatiile rurale ocupa o pondere tot mai mare din to­talul destinatiilor de vacanta. Stresul cotidian al vietii citadine ii indeamna pe locuitorii marilor metropole sa caute linistea mediului inca netransformat radical de civilizatie. Si daca in tarile superdezvoltate din vest acest mediu rural a inceput sa se modernizeze din ce in ce mai mult, la noi in tara, traditia si obiceiurile sunt inca foarte bine conser­va­te. In incercarea de a cunoaste o alta tara si oamenii sai, alte traditii, numerosi turisti stra­ini aleg ca destinatie Romania, mai ales ca urmare a promovarii ofertei turistice rura­le efectuate de ANTREC la targurile si expozitiile organizate peste hotare.

Conditiile socio-economice actuale au dus la degradarea bazelor de cazare ale sta­tiunilor de traditie de pe litoral sau din zona montana. Dar in timp ce hotelurile alta­da­ta moderne sunt lasate sa se paragineasca, au aparut alte baze de cazare, in mediul ru­ral, de dimensiuni mai mici dar mai usor de intretinut si adaptat la nevoile actuale ale tu­ris­mului. Casele taranesti au luat locul complexelor hoteliere in topul preferintelor tu­ris­ti­lor. Dintre motivele cele mai importante avute in vedere in alegerea ca destinatie a pen­si­u­nilor turistice, enumeram:

confortul din ce in ce mai ridicat pe care il ofera fermele si pensiunile agro­tu­ris­tice pe fondul preocuparii constante si permanente a gazdelor pentru sa­tis­fa­cerea cerintelor clientului;

in statiunile traditionale, de tip citadin, turistul se simtea doar o parte a unei ma­se de turisti in timp ce in sate el este privit individual si tratat aparte; de do­rintele lui se tine cont in alcatuirea meniului, spre exemplu;

intimitatea sporita conferita de faptul ca pensiunile sunt de dimensiuni incom­pa­rabil mai reduse decat hotelurile;

crearea unor relatii de prietenie cu familia gazda si mentinerea legaturilor ani de zile, cu revenirea in aceeasi pensiune mai multi ani la rand;

oferta de produse proaspete din gospodaria taraneasca, preparate de turisti sau de gazda la cererea turistilor;

un mediu mai putin poluat.

Propunere program turistic "Vacanta in zona Muntele Mic" pentru turisti

Ziua I: sosire Caransebes si plecare spre Muntele Mic. Cazare la Cabana Cerbul. Masa de seara.

Ziua II: mic dejun, vizita la Crucea de pe Muntele Mic. Pranz. Dupa ami­aza libera. Spre seara, organizarea unei mici petreceri in functie de sezon: vara in aer liber, iarna, langa vatra - intalnire cu femeile din zona, posibilitate de a vedea si prac­­tica diferite mestesuguri traditionale: torsul lanei, tesut, etc. Seara romaneasca: ma­sa

traditionala, muzica, dansuri populare din zona.

Ziua III: mic dejun, excursie in comuna Borlova (cu autocarul, biciclete, carute, sanii, etc). Masa la una din pensiunile turistice. Cina.

Ziua IV: mic dejun, vizita la Scorilo. Pranz la Restaurantul Scorilo. Cina la Cabana Cerbul.

Ziua V: mic dejun, excursie la Poiana Marului. Pranz. Vizitarea gospodariilor taranesti, cu participarea turistilor la acti­vi­ta­­tile domestice. Intalnire cu mesteri populari, posibilitatea achizitionarii de produse de ar­tizanat. Cina la Poiana Marului.

Ziua VI: mic dejun, excursie pe cararile de la Poiana Marului. Masa de pranz in natura. Baie in Lacul Poiana Marului. Cina la Cabana Cerbul.

Ziua VII: mic dejun, vizita la Turnu Ruieni. Intalnire cu mesterii populari si observarea sau prac­ticarea unor vechi indeletniciri (tesutul covoarelor, confectionarea costumelor po­pu­la­re), posibilitatea achizitionarii de produse de ar­tizanat. Masa la o stana. Seara foc de tabara si divertisment.

Ziua VIII: mic dejun. Plecarea spre Caransebes.

Costul unei excursii de 7 nopti petrecute in zona Muntele Mic: 200 EURO (grup de 42 turisti)

Conditii de transport-cazare-masa:

autocar     3 ***

pensiuni    

masa la pensiuni (se ofera gratuitate la mesele servite la stana si cina de despartire).

BIBLIOGRAFIE

1.     Colectia 2007 , Revista Banatul Montan

2.     Colectia 2006, Revista Gugulanul

3.     Friedrich Ebert Stiftung (2002), Olaritul si turismul integrat, Ed. InterGraf, Resita

4.     Grigore, M. (1974), Potentialul natural al turismului, Ed. Universitatii din Bucuresti

5.     Grigore, M. (1976), Muntii Semenic, Ed. Academiei, Bucuresti

6.     Grigore, M. (1978), Relieful petrografic din Muntii Semenic, Studii de geografie

7.     Grigore, M. (1981), Muntii Semenic. Potentialul reliefului, Ed. Academiei Bucuresti

8.     Toma, S. (1997), Rocile utile si ornamentale din Judetul Caras - Severin, Ed. InterGraf, Resita

9.     http://www.carpati.org