Aspecte generale ale transportului multimodal

ASPECTE GENERALE ALE TRANSPORTULUI MULTIMODAL

Integrarea modurilor de transport, a interferentelor si a serviciilor conexe, ca si intreaga responsabilitate a operatorilor, devine pe zi ce trece mai complexa. Operatorii importanti de transport ofera cu totii o gama larga de servicii, acoperind distanta de la punctul de origine al marfurilor pana la cel de destinatie, garantand accesul non-stop la tehnicile de management, la mijloacele din dotare si disponibilitatea la momentul oportun.

Intrarea in forta a Conventiei Natiunilor Unite asupra transportului intermodal de marfa din 1980 a facut ca comitetul pentru transport a UNCTAD in stransa legatura cu partile comerciale competente si structurile internationale pentru elaborarea documentelor necesare transportului multimodal bazate pe Regulile de la Haga si Haga-Visby, sa puna la dispozitia comertului international diferite reguli care vor fi acceptate de comunitatea internationala fiind pe deplin compatibile cu ultimele revizuiri ale Camerei Internationale de Comert (ICC) si UCP, care vor deveni valabile in viitorul apropiat.

Aceasta abordare integratoare a procesului de distributie va depinde de extinderea politicilor nationale atat in directia dezvoltarii productiei si comercializarii acesteia, cat si in aceeasi masura, asigurarii procesului de distributie. Chiar daca se depun eforturi insemnate, ce au ca rezultat eficientizarea procesului de productie, in mai multe tari in curs de dezvoltare nici mecanismele de vanzare si nici cele de distributie nu au fost imbunatatite suficient.

Distributia eficienta presupunand asigurarea pentru consumator a disponibilitatilor produselor, cat si buna calitate a acestora, acest lucru implicand schimbarea mentalitatii, de la fragmentarea modurilor de transport, la o abordare integratoare a mijloacelor de transport, avand drept scop o optimizare totala a sistemului de distributie.

Operatorul de transport multimodal doreste sa foloseasca regulile ca baza pentru contractele de transport multimodal, care vor avea de adaugat alte clauze referitoare la depozitarea optionala, transportul, taxele percepute, plangerile dintre parti, jurisdictia, arbitrajul si aplicarea ligii pentru multumirea acestor cerinte.

Studiind temeinic o serie de probleme la zi legate de natura marfurilor, locurilor de expediere si destinatie, reglementarile cu privire la activitatea de comert si transporturi internationale, tarifele in vigoare pentru fiecare modalitate de transport, rutele posibile ce pot fi utilizate intre diferite zone geografice, expeditorii isi pot aduce o contributie substantiala la rezolvarea in mod corespunzator a problemelor de transport pe mai multe cai, dintre care:

• cresterea in ritm accelerat a volumelor de marfuri transportate, prin folosirea rationala a capacitatii mijloacelor de transport atrase in circuitul international, efectuarea tuturor transporturilor incredintate de mandanti;
• cresterea vitezei de deplasare a marfurilor de la locul de productie la locul de consum, prin micsorarea timpului afectat operatiunilor de incarcare-descarcare, urgentarea operatiunilor de re-predare, re-expediere, transbordare;
• asigurarea integritatii cantitative si calitative a marfurilor pe timpul transportului, prin indicarea folosirii mijloacelor specializate cele mai adecvate naturii acestora si efectuarea unor operatiuni de mentinere a calitatii;
• indrumarea marfurilor pe rutele optime de transport, care sa permita ajungerea fara pierderi a marfurilor la destinatie, intr-un timp rezonabil si cu cheltuieli cat mai reduse;
• elaborarea unor documente de transport si de expeditie care sa garanteze cumparatorului ca va primi marfa in cantitatea, de calitatea si la timpul stabilite, iar vanzatorului ca va incasa pretul stabilit prin contract.

Din pacate, armonizarea procesului in ceea ce priveste mediul legal in domeniul transportului multimodal nu s-a materializat inca.

In ciuda expansiunii internationale a transportului multimodal, in momentul de fata nu exista un cadru legal international. Sistemul actual cuprinde un mixaj intre conventiile internationale care reglementeaza transporturile unimodale (maritime, feroviare, rutiere si aeriena) si adesea in conflict regional cu legile si reglementarile nationale si termenii standard ai contractelor.

In timp ce transportul multimodal implica siguranta si eficienta in deplasarea marfurilor dintr-un loc in altul, absenta unor reguli internationale care sa guverneze transportul succesiv al marfurilor creeaza probleme majore in domeniul transporturilor, in ceea ce priveste responsabilitatea si raspunderea pentru pierderea sau deteriorarea marfurilor in lipsa unui cadru juridic omogen pe intreg parcursul marfurilor dintr-un loc in altul.

In ultimele decenii au fost diferite incercari de uniformizare a regimului care sa guverneze transporturile multimodale, cum ar fi:

• 1974 - au fost elaborate o serie de reguli de catre Camera Internationala de Comert
• 1980 - a fost semnata Conventia Transporturilor Multimodale sub egida Natiunilor Unite. Se defineste operatorul de transport multimodal care ar putea oferi incarcatorilor o optiune de transport "din usa in usa", raspunderea in acest caz facand apel la documentul de transport multimodal. Din pacate aceasta conventie a avut suport scazut, ea intrand in vigoare in momentul in care va fi ratificata de 30 de natiuni semnatare, in anul 2004, fiind adoptata doar de 10 dintre acestea.