Aspecte generale ale gandirii in psihologia cognitiva

ASPECTE GENERALE ALE GANDIRII IN PSIHOLOGIA COGNITIVA

I Aspect: INTELEGEREA - studiul ei presupune intelegerea discursului (ex: fraze, propozitii).

II Aspect: REZOLVAREA DE PROBLEME - presupune intelegerea imaginii.

1. Ce presupune INTELEGEREA:

I.  Punerea fata in fata a informatiilor care au sens, venite pe cale senzoriala, (fie acum, fie in trecut), cu informatii anterioare acestora.

Din acest punct de vedere intelegerea este o functie atat a input-ului cat si a cunoasterii activate → deci este legata atat de ce auzim cat si de ce stim.

II.   Intelegerea nu apare prin asimilarea pasiva a intelesului (fie ele propozitii sau imagini) pentru ca intelesul acestora exista deja partial in subiect. (Nu poti intelege ceva fara sa nu sti nimic despre lucrul acela.).

Din acest punct de vedere intelegerea este un proces eminamente activ, prin aceea ca subiectul construieste intelesul din input si din cunoasterea sa activata.

III. Noi intelegem informatia fie ca vorbim de informatia imagistica, fie ca vorbim atunci cand suntem capabili sa dam un sens de ansamblu a acesteia.

Din acest punct de vedere intelegerea consta in elaborarea unei reprezentari integrate a situatiei respective.

Exista trei situatii in ceea ce priveste intelegerea:

In ceea ce priveste natura activa a intelegerii, stim ca procesul intelegerii trebuie sa fie capabil sa foloseasca cunoasterea la un nivel general. → Pentru ca informatiiile pe care le receptionam din mediu sunt in general incomplete si necesita prelucrari si inferente suplimentare pentru a rezolva ambiguitatile. (Toate prelucrarile se fac la nivel subconstient.)

Cea mai studiata este intelegerea verbala. Se presupune ca intelegerea porneste de la cuvinte, apoi trece la propozitii, freze, paragrafe, la intelegerea unor pasaje mai mari, si apoi la intelegerea unei parti (subcapitol sau capitol).

Cea mai mare scoala pentru intelegere este in Olanda, care este si scoala de psiholigvistica Doua nume mari din scoala din Olanda sunt Van Dijk si Kintsch.

Van Dijk si Kintsch au facut un model in 1983 prin care caracterizau intelegerea textului ca implicand constructia a 4 tipuri diferite de reprezentari.

4 tipuri diferite de reprezentari - Van Dijk si Kintsch:

I.Tip de reprezentare - Microstructura:

-consta in intelegerea literala a textului (ex: ca textul este cu litere mai sau mici, cu diacritice sau fara, etc.)

II.Tip de reprezentare - Macrostructura:

-deriva din microstructura si exprima esenta textului (de exemplu: este vorba despre - vulpi, sau despre ce este.)

III.Tip de reprezentare - Suprastructura:

-contine informatia la retorica sau stilul textului (ex: text lacrimogen).

IV.Tip de reprezentare - Modelul situational:

-reprezinta un set de structuri de cunostinte cu privire la sensul real al textului.

-se poate realiza cu ajutorul modelului o predictie corecta de exemplu cu privire pana la intelesul unui text sau cat dureaza pana intelegi textul

Toate tipurile se formeaza si se suprapun cand este vorba de intelegerea textelor.

▲Tatiana Cazacu - Psiholingvistica, Ed. ALL, Bucuresti, 1999. (Este una dintre primii trei psiholingvisti ai lumii.)

2.Gandirea ca REZOLVARE DE PROBLEME

Din perspectiva procesarii informatiei, rezolvarea de probleme presupune aplicarea de catre rezolvator a unor operatii intr-o stare problematica.

Definiri:

Operatie = orice miscare considerata corecta de catre rezolvator care poat4e fi realizata fizic (de ex: deplasarea unui obiect) sau mintal.

Starea problematica = consta in descrierea elementelor dintr-o problema intr-un anumit moment al ei.

Prin aplicarea unei operatii facem trecerea de la o stare roblematica la o alta stare problematica.

Sunt doua moduri prin care se defineste problema:

I Mod: - Problema este o secventa de procese sau operatii mintale realizate asupra informatiei in memoria subiectului.

II Mod: - Problema este o secventa de stari interne sau modificari mintale ale informatiei care progreseaza spre scop.

Herbert Simon - psiholog cognitivist, a fost unul dintre primii cercetatori in domeniul rezolvarii de probleme. El considera ca orice discutie pe aceasta tema (rezolvarea de probleme) trebuie sa aiba in vedere 3 mari componente.

Cele 3 componente ale rezolvarii de probleme - Herbert Simon:

1. Rezolvatorul de probleme - numit  - Sistem de procesare a informatiei,
2. Problema - numita - Mediul sarcinii sau Mediul obiectivului,
3. Reprezentarea problemei - sau - Spatiul problemei.

Rezolvarea de probleme apare atunci cand un rezolvator de probleme - A traduce o problema - B intr-o reprezentare interna a acestei probleme prin spatiul problemei - C, de la datele furnizate initial, pana la starea finala.

A.Rezolvatorul de probleme - numit  - Sistem de procesare a informatiei:

Cand vorbim de "A" trebuie sa vedem cu ce tipuri de cunoastinte opereaza:

Fapte = propozitii sau enunturi imediat accesibile subiectului (sunt informatii generale),

Algoritmi = seturi de reguli care genereaza automat raspunsuri,

Euristici = care sunt reguli sau planuri de actiune, sau strategii.

Algoritmii garanteaza ajungerea la raspuns prin aplicarea unui set aplicat de reguli la o situatie noua. Se stocheaza in memoria subiectului forma unor "subrutine" → subrutinele la calculator sunt  siruri de operatii inalt informatizate.

Euristica nu genereaza intotdeauna o solutie la o problema, este mai creativa.

●Mai recent, J. R. Anderson (1994 - 2000) a aratat ca simularile pe calculator pot opera utilizand doua tipuri de cunostinte:

-cunostinte declarative (tot ce este teorie) sau faptele exprimate in enunturi (ex:descrieri)

-cunostinte procedurale (sunt algoritmi si euristici prezentate ca proceduri sau ca moduri de lucru).

●Arhitecturi cognitive - Mircea Miclea:

Sunt doua arhitecturi cognitive:

-Modelul lui Anderson : ACT* sau ACT R

-Modelul lui Newell: SOAR

In ambele modele este vorba de cunostinte declarative si procedurale.

(▲De citit Arhitecturi cognitive din Psihologie Cognitiva-M.Miclea, Polirom, Iasi, pentru examen.)

●Newell impreuna cu Ernst au furnizat o versiune simplificata a modului in care rezolvatorul de probleme este implicat in rezolvarea de probleme.

●Modelul  Newell - Ernst

B. Problema - numita - Mediul sarcinii sau Mediul obiectivului:

Caracteristici ale problemei sunt:

Datele initiale - gradul de specificare a conditiilor,

Scopurile problemei - starea finala a problemei.

Prezenta obstacolelor - elemente care directioneaza sau ar trebui sa directioneze rezolvatorul in sensul atingerii scopului final care este rezolvarea problemei.

Pe scurt, problema implica 3 aspecte:

1.Ea se afla acum intr-o anumita stare,

2.Se doreste a fi intr-o alta stare,

3.Nu exista nici o modalitate simpla, directa de realizare a trecerii la starea finala.

Reitman (1965) - analiza 4 categorii de probleme in functie de cat de bine sunt definite aspectele initiale si finale ale unei probleme:

a) Probleme cu starea initiala si cea finala bine definite,

b)    Probleme cu starea initiala bine definita si cea finala slab definita,

c) Probleme cu starea initiala slab definita si cea finala bine definita,

d)    Probleme cu ambele stari slab definite.

Exista si o alta tipologie a lui Greeno (1978) - sugera o tipologie de 3 probleme la care a adaugat mai recent o a patra:

I Categorie: Problemele de transformare - Date fiind starea initiala si cea finala, rezolvatorul trebuie sa gaseasca  secventa de pasi necesari pentru trecerea de la starea initiala la cea finala.

II Categorie: Problemele de aranjament - Date fiind toate elementele si o descriere generala a scopului, rezolvatorul trebuie sa aranjeze elementele intr-un mod care rezolva problema.

III Categorie: Problemele de structura indusa sau problemele de inductie - Date fiind cateva exemple, rezolvatorul trebuie sa gaseasca o regula generala sau un model care se potriveste cu informatia. (Presupune folosirea unui principiu general sau a unei structuri.)

IV Categorie: Evaluarea argumentelor deductive - Date fiind premisele, rezolvatorul determina daca urmeaza sau nu o concluzie logica. Ex: silogismele, propozitiile "daca-atunci", rationamentele de tip categorial, etc.

C.Reprezentarea problemei - sau - Spatiul problemei:

(Reprezentarea interna a problemei)

Se caracterizeaza prin reprezentarea interna a:

-Starii initiale - conditia initiala sau de inceput,

-Starii finale

-Starilor intermediare - acele stari produse prin aplicarea unei operatii asupra unei stari,

-Operatiilor - adica a miscarilor care asigura trecerea de la o stare la alta. In cazul operatiilor conteaza cautarea in spatiul problemei care presupune gasirea unor tehnici sau strategii care permit formarea unei reprezentari concrete ce exprima pentru rezolvator ideea de intelegere a problemelor.

Putem avea cautare de tip:

- incercare-eroare (incerci si gresesti pana gasesti solutia si ajungi la final.)

- hill-climbing (urcarea dealului → reducerea succesiva a numarului de posibilitati pana se ajunge la solutie),

- analiza mijloace-scopuri (se ia bucatica cu bucatica pana se ajunge la final, adica pas cu pas.),

- a sistemelor de productii (arhitecturile cognitive - vezi M. Miclea.)