Reforma sistemului institutional comunitar in contextul extinderii U.E.

UNIVERSITATEA "ALEXANDRU IOAN CUZA"

Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor

Master de Specializare: Administratie publica

Reforma sistemului institutional comunitar in contextul extinderii U.E.

Cuprins

1. Introducere

2. Parlamentul European

3. Consiliul European

4. Consiliul Uniunii Europene

5. Comisia Europeana

6. Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene

7. Curtea de Conturi Europeana(a Comunitatilor Europene)

8. Banci Europene

a.  Banca Centrala Europeana

b. Banca Europeana de Investitii

9. Organe consultative ale Uniunii Europene

a.    Comitetul Economic si Social European

b.   Comitetul Regiunilor

1. Introducere

Uniunea Europeana este una din cele mai importante "constructii" sau comunitate de state din lume, ce isi are fundamentul din ideea omului politic francez Robert Schuman (ministru al afacerilor externe al Frantei), inspirat de economistul si politicianul francez Jean Monnet, care ca sef al Organizatiei Nationale a Planificarii din Franta a propus ca productia de carbune si otel din Franta si Germania sa fie administrata de un organism supranational, cu scopul de a schimba rosturile unui domeniu care a servit razboiului.

Practic, planul cel mai profitabil pentru unitatea Europei (ce a ramas sub numele de Planul Schuman de Integrare Europeana) a condus la reconcilierea Frantei si Germaniei prin aplicarea ideii propuse de Monnet. 9 mai 1950 a fost ziua procesului de unificarea europeana (desi primul tratat a fost semnat un an mai tarziu), ce a fost declarata si Ziua Europei.

Nu dupa mult timp, 18 aprilie 1951, a fost incheiat si semnat de 6 state (Italia, Belgia, Olanda si Luxemburg, Franta si Germania) Tratatul de instituire a Comunitatilor Europene a Carbunelui si Otelului, pe o perioada de 50 de ani, urmand sa fie ratificat si intrat in vigoare la 23 iulie 1952. Institutiile care au fost fondate prin existenta acestui tratat au fost:

Inalta Autoritate - executivul comunitar insarcinat cu indeplinirea Tratatului si avand sediul la Bruxeles ce era format din 9 membri desemnati de cele 6 guverne;

un Consiliu de Ministri - infiintat la cererea Olandei cu scopul de a da avize conforme in anumite situatii;

o Adunare Parlamentara - cu rol de control democratic;

o Curte de Justitie, ca organ jurisdictional al Comunitatii cu scopul de a asigura respectarea normelor comunitare;

Continuarea constructiei europene as-a realizat pe 1-3 iunie 1995, in Italia avand ca scop proiectarea unei Piete Comune deschise economiei si energiei nucleare, care era considerata mult mai importanta decat o uniune militara sau politica. Raportul Spaak este consecinta intalnirii statelor in Italia, ce sustine nevoia de a ceea o comunitate a energiei nucleare. Dupa un an, la 26 iunie 1956, la Bruxelles, in cadrul unei conferinte interguvernamentale si in baza Raportului Spaak, au fost create doua noi comunitati:

Comunitatea Economica Europeana (CEE) - viza crearea unei piete comune generalizate, prin crearea unei economii de ansamblu a economiilor statelor membre;

Comunitatea Europeana a Energiei Atomice (CEEA sau EURATOM) - urmarea utilizarea pasnica a energiei nucleare, o solidaritate sectoriala;

Cele doua tratate CEE si CEEA au fost semnate la 25 martie 1957, la Roma, urmand ca sa intre in vigoare la 1 ianuarie 1958, el fiind cunoscut si sub denumirea de Tratatul de instituire a Comunitatilor Economice Europene. Tot atunci a fost semnata si Conventia cu privire la institutiile comune ale Comunitatilor - Adunarea Parlamentara si Curtea de Justitie.

Prima decizie luata in vederea crearii unei institutii comune a fost adoptarea Conventiei cu privire la institutiile comune, ce a avut ca finalitate Tratatul de la Bruxelles (1965) de instituire a unei Comisii unice si a unui Consiliu unic. Ulterior celor 6 state fondatoare li s-au alaturat in 1972 Marea Britanie, Irlanda, Danemarca; in 1981 Grecia; 1986 Spania si Portugalia, iar in 1995 Austria, Finlanda si Suedia.

Odata cu aderarea Spaniei si Portugaliei, in februarie 1986 la Bruxelles si Haga se semneaza Actul unic European, ce intra in vigoare la 1 iulie 1987 si stabileste termenul de 31 decembrie 1992 pentru realizarea definitiva a Pietei Unice, reglementand miscarea libera a bunurilor, serviciilor, capitalurilor si a persoanelor in comunitate, fiind si oficializat Consiliu European.

Unul dintre cele mai importante tratate cu cea mai mare realizare a constructiei europene prin instituirea Uniunii Europene si prin modificarile aduse celorlalte tratate este Tratatul de la Maastricht asupra Uniunii Europene ce a fost semnat la 7 februarie 1992 si intra in vigoare la 1 noiembrie 1993.

Urmatorul tratat care aduce noutati (ce privesc forta de munca, libera circulatie a persoanelor, noi Atributii Parlamentului, Politica Externa si de Securitate Comuna) este semnat la 2 octombrie 1997 si intrat in vigoare la 1 mai 1999 si se numeste Tratatul de la Amsterdam.

Tratatul care aduce o importanta reforma in cadrul institutional este Tratatul de la Nisa semnat la 26 februarie 2001 si intrat in vigoare la 1 februarie 2003. Dupa acest tratat se incearca semnarea Tratatului de instituirea a unei Constitutii pentru Europa de toata UE, urmand ca apoi la Conferinta interguvernamentala de la Lisabona, 18 octombrie 2007, sefii de stat sau de guvern sa aprobe textul Tratatului de reforma a Uniunii Europene (Tratatul de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeana si a Tratatului de instituire a Comunitatilor Europene) care a fost semnat de toate statele Uniunii Europene(13 decembrie 2007), urmand ca sa fie ratificat. Republica Ceha urmeaza sa-si depuna instrumenetele de ratificare in Italia (statul depozitar al acestora), iar daca depunerea se va face in cursul lunii noiembrie 2009 atunci Tratatul de la Lisabona va intra in vigoare de la 1 decembrie 2009. Presedintia suedeza este cea care ar putea convoca un summit european pentru a pregati punerea in aplicare a Tratatului[1].

2. Parlamentul European

Parlamentul European isi are originile din Tratatul de la Roma din anul 1957, insa atunci avea denumirea de Adunare si avea sa aiba de atunci mult timp in continuare rol consultativ. Actul Unic European a adus modificari la Tratatele de instituire a Comunitaților Europene și a stabilit cooperarea politica europeana. Odata cu intrarea in vigoare a Actului Unic European- Tratatul de la Maastricht, denumirea de "Parlament European" (pe care Adunarea o utilizase din 1962) a devenit oficiala.

Prin Tratatul de Maastricht (1992) si cel de la Amsterdam (1997), Parlamentul incepe sa capete din ce in ce mai multa putere si rolul pur consultativ avea sa se transforme in rol legislativ, prin introducerea procedurilor de cooperare și aviz conform. Parlamentul este singura institutie a carei dezbateri sunt publice, ele fiind publicate in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Deputatii Parlamentului isi exercita mandatul in mod independent si nu pot primi instructiuni de la guvernele lor si nici nu pot detine un mandat imperativ. Numarul Parlamentarilor a crescut in functie de aderarea fiecarui stat, astfel pana in 2007 erau 732 de membri, urmand ca aderarea Romaniei(35 de parlamentari) si Bulgariei (18 parlamentari) din 2007 sa faca ca sa se ajunga la 758 de personalitati.

Prin Proiectul de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeana si a Tratatului de instituire a Comunitatilor Europene, apar cateva modificari in componenta Parlamentului, astfel numarul parlamentarilor nu poate depasi 750, plus presedintele - functie atribuita Italiei, fiecare stat avand minim 6 membri si maxim 96. Competentele actuale ale Parlamentului sunt legate de legislativ, controlul democratic(in special asupra Comisiei Europene) si totodata si de buget (poate sa aprobe sau sa refuze in totalitate bugetul, urmand ca apoi sa controleze gestiunea lui), fata de Tratatul de instituire cand detinea doar rol consultativ.

3. Consiliul European

La inceputul aparitiei comunitatilor europene, aveau loc conferinte la nivel inalt unde se discutau diverse probleme de ordin politic, legate de aderarea unor noi state si nu numai. Intalnirea se realiza intre sefii de state si de guverne si nu intre ministrii statelor membre ale comunitatilor. In anul 1974, la Paris are loc o noua intalnire unde se pun bazele unui document ce prevedea:

o periodicitate a reuniunilor;

o noua de denumire a intalnirilor - Consiliul European;

se stabileste ca la reuniune sa fie prezent si Presedintele Comisiei Europene si membrii ei;

sunt atribuite noi competente Consiliului European, atat domeniul comunitar, cat si in domeniul cooperarii politice.

Denumirea oficiala de Consiliul European este realizata prin Actul Unic European (1986), unde este prevazuta doar componenta sa, urmand ca rolul si atributiilor sale sa fie prezente in Tratatul de la Maastricht (februarie 1992). Proiectul de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeana si a Tratatului de instituire a Comunitatii Europene aduce cateva modificari importante asupra locului si rolului acestei institutii si mai ales asupra modului de functionare.

4. Consiliul Uniunii Europene

Pe langa Parlamentul european si Consiliul European, Consiliul Uniunii Europene sau Consiliul de Ministri este o alta institutie a Uniunii europene care are un rol important in buna convietuire intre state comunitatii. Pana la adoptarea tratatului de la Maastricht (1992), Consiliul detinea puterea decizionala (legislativa), urmand ca dupa intrarea in vigoare sa i se confere aceasta putere Parlamentului. Consiliul a aparut pe cale conventionala, avand originile in tratatele de instituire a comunitatilor europene[2]. Conform Tratatului de modificare a tratatului privind uniunea Europeana si a Tratatului privind Comunitatea Europeana, semnat la Lisabona, pe 13 decembrie 2007, Presedintia Consiliului va fi asigurata de Inaltul Reprezentant pentru Afaceri Externe si Politica de Securitate. Un organ auxiliar al Consiliului care a fost infiintat prin Tratatul asupra Uniunii Europene, cu scopul coordonarii si promovarii politicilor din domeniul monetar este Comitetul Economic Financiar, alaturi de Comitetul Politic.

In prezent Consiliul are urmatoarele atributii: adopta legislatia Uniunii Europene, coordoneaza marile orientari ale politicilor economice ale statelor membre, incheie acorduri internationale intre Uniunea Europeana si state internationale, aproba bugetul Uniunii Europene impreuna cu Parlamentul European, defineste politica externa si de securitate comuna, coordoneaza cooperarea judiciara si a politiilor nationale in materie penala.

In ceea ce privesc regulile si metodele de adoptare a deciziilor, in prezent, Proiectul Tratatului de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeana si a Tratatului de instituire a Comunitatii Europene, aduce o prorogare a termenelor de la care va fi aplicabila dubla majoritate., urmand ca acest sistem de vot cu majoritatea calificata sa intre in vigoare de la 1 noiembrie 2014. Incepand cu 1 noiembrie 2004, pragul majoritatii calificate este atins odata ce sunt indeplinite doua conditii:

daca majoritatea statelor membre se pronunta in favoarea adoptarii propunerii;

cel putin 232 de voturi sunt pentru adoptarea propunerii, ceea ce corespunde cu 72,3% din totalul voturilor;

5. Comisia Europeana

In urma Tratatului de la Paris de instituire a CEDO (1951), a fost infiintat ca organ executiv al Comunitatii, Comisia Europeana, aflata si sub denumirea de Inalta Autoritate. La inceput era compusa din 9 membri, urmand ca apoi odata cu extinderea Uniunii, sa isi mareasca componenta. Principalele atributii, in acea perioada erau consultative. Prin Tratatul de fiziune, adoptat la Bruxelles (1967), cele trei comunitati se unesc, iar noua institutie avea sa se numeasca Comisia Comunitatilor Europene.

In prezent ca executiv al Uniunii Europene, Comisia este institutia independenta care apara si reprezinta interesele Uniunii in ansamblu, dupa cum spune si doctrina, ea reprezinta "inima" mecanismului institutional al Uniunii. Desi la inceput numarul comisarilor era redus, acum s-a ajuns la 27 de membri care au in sarcina indeplinirea cat mai eficienta a atributiilor ce le revin. Pe viitor adica pentru mandatul 2009-2014, este stabilit de catre Consiliul European un numar mai mic de membri in Comisie, urmand ca fiecare stat membru sa aiba prin rotatie un membru participant.

In prezent sediul Comisiei Europene se afla la Bruxelles, avand si un birou la Luxemburg si delegatii in toate statele membre. Pentru o mai buna functionare Comisia este impartita in Directii generale(23 - 17 politice si 6 pentru relatii externe) si Servicii(14 - 5 generale si 9 interne). DE la instituirea Comunitatii Europene si pana in prezent fiecare institutie si-a capatat un numar mai mare sau mai mic de atributii, astfel Comisiei Europene ii revine:  dreptul de initiativa in domeniul politicilor Uniunii Europene, de a face propuneri legislative Parlamentului si Consiliului Uniunii Europene in cadrul pilonului comunitar; aplicarea politicilor Uniunii Europene; aplicarea dreptului Uniunii Europene; executarea bugetului Uniunii Europene si reprezentarea Uniunii Europene in relatiile cu celelalte state. Potrivit Tratatului de modificare, Ministrului de externe al Uniunii avea sa i se atribuie numele de Inalt Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe si Politica de Securitate cu importante atributii.

6. Curtea de Justitie a Comunitatii Europene

Curtea de Justitie a Comunitatii Europene, aceasta este denumirea oficiala, a fost infiintata in 1952 prin Tratatul de la Paris pentru instituirea Comunitatilor Europene a Carbunelui si Otelului, adoptat in1951. Ca si prezenta componenta, ea este formata din 3 elemente: Curtea de Justitie, Tribunalul de Prima Instanta si Tribunalul Functiei publice.

In 1957, Tratatele de la Roma pentru instituirea Comunitatilor Economice Europene si a Comunitatilor Europene a Energiei Atomice, prevad crearea unei Curti de Justitie unica. Rolul Curtii este de a aplica si interpreta uniform Tratatele pentru a favoriza rezolvarea eventualelor conflicte de competenta intre comunitati[3].

Ca un raspuns la solicitarea Curtii de Justitie, Consiliu Uniunii Europei a infiintat in anul 1989, Tribunalul de prima instanta, ce are ca scop ameliorarea protectiei jurisdictionala a justitiabililor si de a permite Curtii sa se concentreze pe sarcinii sale principale, aceea de a interpreta dreptul comunitar .

A treia componenta a Curtii de Justitie este Tribunalul Functiei Publice, ce a fost creat in anul 2004[5] si avea rolul de a judeca litigiile intre institutiile europene si agentiile acestora, functionand dupa regulile Tribunalului de Prima Instanta .

7. Curtea de Conturi Europeana

Primul organism de audit extern la nivel comunitar este Curtea de Conturi infiintata prin Tratatul de la Bruxelles din 22 iulie 1975. Curtea si-a inceput activitatea ca organism de audit extern in octombrie 1977, cu sediul la Luxemburg. Curtea de Conturi Europeana a fost ridicata la rangul de institutie la 1 noiembrie 1993, odata cu intrarea in vigoare a Tratatului de la Maastricht care a consolidat astfel independenta si autoritatea acesteia fata de celelalte institutii cu care se afla acum pe pozitii egale. Rolul acesteia a fost confirmat si consolidat la 1 mai 1999 odata cu intrarea in vigoare a Tratatului de la Amsterdam care a imputernicit Curtea sa efectueze activitati de audit cu privire la buna gestiune financiara, a subliniat rolul acesteia in lupta impotriva fraudei si i-a permis sa formuleze recursuri in fata Curtii de Justitie pentru a-si proteja prerogativele in raport cu celelalte institutii. Tratatul de la Nisa de la 1 februarie 2003 a confirmat principiul conform caruia colegiul trebuie sa fie format din cate un membru din fiecare stat membru, a permis Curtii organizarea in camere si a subliniat importanta cooperarii Curtii cu institutiile de audit nationale.

8. a. Banca Centrala Europeana

Banca Centrala Europeana, a fost infiintata in 1998, si a inceput sa functioneze din 1999, fiind inclusa de catre Tratatul de la Lisabona in cadrul institutiilor Uniunii Europene[7]. Functiile Bancii sunt mentionate in Tratatul de la Maastricht (1992). Organismele care fac parte din Banca Centrala sunt Consiliul Guvernatorilor si Consiliul Director. printre atributiile Bancii Centrale se regasesc: Definirea politicilor Eurosistemului; adoptarea de decizii privind operatiunile de politica monetara, coordonarea si monitorizarea acestora; adoptarea de acte juridice; autorizarea emiterii de bancnote; interventii pe pietele valutare; cooperarea la nivel international si european; rapoarte statutare; monitorizarea riscurilor financiare; indeplinirea de functii de consiliere pentru institutiile comunitare si autoritatile nationale; administrarea sistemelor IT si administrarea strategica si tactica a rezervelor externe .

8.b. Banca Europeana de Investitii

Banca Europeana de Investitii (BEI) a fost infiintata in 1958 prin Tratatul de la Roma. Rolul principal al bancii este de a imprumuta fonduri pentru proiectele de interes european, precum caile de comunicatie rutiera si feroviara, aeroporturile sau programele de mediu. Banca finanteaza, de asemenea, investitiile intreprinderilor mici in UE si dezvoltarea economica din tarile candidate si tarile in curs de dezvoltare. Banca Europeana de Investitii are sediul la Luxemburg, conform dispozitiilor din protocolul privind stabilirea sediilor institutionale si anumitor organisme si servicii ale Comunitatii Europene, anexa la Tratatul de la Amsterdam. Prin Tratatul de la Maastricht, se adauga ca "in indeplinirea atributiilor sale, Banca faciliteaza finantarea programelor de investitii, in stransa legatura cu asistenta acordata de fonduri structurale si de alte instrumente financiare ale Comunitatii"[9]. In urma Consiliului European de la Lisabona din 2000, a fost creat Grupul Bancar BEI, alcatuit din Banca Europeana de Investitii si Fondul European de Investitii, avand ca obiectiv sprijinirea intreprinderilor mici si mijlocii.

9. a. Comitetul Economic si Social European

Comitetul Economic si Social este un organ consultativ infiintat prin Tratatele de la Roma din 1957. Actul Unic European(1986), Tratatul de la Maastricht (1992), Tratatul de la Amsterdam(1997) si Tratatul de la Nisa (2000) au intarit rolul Comitetului. Prin Tratatul de la Maastricht au fost modificate doua aliniate astfel membrii Comitetului nu pot fi legati prin mandat imperativ, ei exercitandu-si functiile in deplina independenta. Tratatul de la Nisa (2000) preciza ca in Comitet "sunt reprezentate diferite componente economice si sociale ale societatii civile organizate". Comitetul indeplineste atributii consultative, Actul Unic European si Tratatul de la Maastricht au extins aria de subiecte care necesita parerea Comitetului (politica regionala si de Mediu).

9.b. Comitetul Regiunilor

Comitetul Regiunilor a fost creat in 1992, prin Tratatul de la Maastricht, ca un organ consultativ ce consolideaza elementul regional si local in Comunitatea Europeana.  Comitetul trebuie sa duca la indeplinre obiective stabilite prin Tratatul de la Maastricht privind aprofundarea solidaritatii statelor membre cu respectarea istoriei, traditiei, intarirea caracterului democratic si a eficacitatii functionarii institutiilor. Tratatul de la Amsterdam a consolidat pozitia Comitetului si pe langa dreptul de a-si elabora propriul regulamente procedura, au fost introduse noi situatii in care avizul Comitetului este obligatoriu. Comitetul este alcatuit din 344 membri si tot atatia supleanti, care potrivit Tratatului de la Nisa, sunt fie titularii unui mandat electoral din cadrul unei colectivitati regionale sau locale, fie responsabili politic in fata unei adunari alese.

Anul 2007  nu a fost numai anul in care Romania si Bulgaria au capatat statutul de membru al Uniunii Europene cu drepturi depline, ci si anul in care a fost respins Tratatul Constitutional in Franta si Olanda. Tratatul de reforma cuprinde cea mai mare parte a tratatelor ulterioare care au dus la buna functionare a Uniunii Europene, definind intr-un context mai explicit care sunt competentele Uniunii, valorile si obiectivele. Prin Tratatul de reforma se introduc noi inovatii institutionale care sa transforme Uniunea intr-o putere si mai mare, punand astfel accentul pe dezvoltarea durabila. "Ratificarea Tratatului va insemna un pas decisiv inainte in evolutia constitutionala a Uniunii Europene", spune Profesor Andrew Duff, membru al Conferintei Interguvernamentale si lider al delegatiei britanice din grupul Alianta Liberalilor si Democratilor din Parlamentul European.

Bibliografie

v  Scaunas Stelian - Uniunea Europeana; Constructie - Reforma - Institutii - Drept, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2008

v  Goring Gilbert, Rusu Ioana Eleonora - Dreptul Uniunii Europene, Ed. C.H.Beck, Bucuresti, 2007

v  Vieriu Dumitru - Drept institutional comunitar european, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2007

v  Vataman Dan - Organizatii europene si euroatlantice, Ed. C.H.Beck, Bucuresti, 2009

v  Nicoleta Diaconu - Dreptul Uniunii Europene, Parte generala, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2007

v  https://europa.eu/institutions/inst/index_ro.htm

v  https://europa.eu/index_ro.htm