ETAPELE EXTINDERII NATO
Obiectivul care sta
la baza deschiderii Aliantei catre noi membri este intarirea
stabilitatii intregii Europe si nu extinderea influentei
militare sau a capacitatilor NATO, ori modificarea naturii sale
defensive. Garantiile de securitate colectiva ale NATO si
dependenta sa fata de structurile de forte
multinationale ofera cele mai bune mijloace de realizare a
obiectivului amintit, in baza repartizarii egale a riscurilor,
responsabilitatilor si costurilor. Deschiderea Aliantei
si aderarea, in 1999, a
trei noi membri, combinate cu influenta parteneriatului si
cooperarii in cadrul programului Parteneriatului pentru Pace, permit
structurii militare sa se concentreze asupra nevoilor curente si
viitoare. Aceasta necesita capacitati mai flexibile si mai
mobile, care sa faciliteze raspunsul rapid si consolidarea,
precum si alte cerinte din domeniul gestionarii crizelor. Noile
tari membre participa la toata gama de misiuni si
responsabilitati ale NATO. Ele se implica activ, alaturi de
celelalte tari participante la structura de comanda
militara integrata, in planificarea, dezvoltarea si furnizarea
de personal pentru structurile de forte ale NATO.
La Summit-ul de la Madrid, din iulie 1997,
Polonia, Republica Ceha si Ungaria au fost invitate sa
inceapa negocierile de aderare cu Alianta. Acestea au fost incheiate,
iar pana la sfarsitul anul 1997 au fost semnate protocoale de
aderare. Cele trei noi tari au aderat la Alianta
in martie 1999. In aceasta perioada, in paralel cu procesul politic,
a fost intreprinsa si o activitate intensa, atat de catre
cele trei tari, cat si in cadrul NATO, in vederea adaptarii
fortelor armate ale Poloniei, Republicii Cehe si Ungariei pentru
viitorul lor rol, in asa fel incat procesul de alaturare la
structurile militare ale Aliantei sa poata fi coordonat in mod
eficient. Intalnirile si discutiile de preaderare s-au desfasurat
in scopul pregatirii fiecarei tari pentru obligatiile
pe care va trebui sa si le asume devenind membra a
Aliantei, precum si in scopul familiarizarii acestora cu
procedurile si practicile corespunzatoare. Aceste pregatiri au
ajutat la definirea participarii fiecarei noi tari membre
in structurile NATO, la stabilirea metodelor prin care se va realiza integrarea
lor si la facilitarea implicarii lor in activitatile
Aliantei, pe durata perioadei de aderare.
