Ce este ideologia?

Ce este ideologia?

Vreme de mai bine de doua mii de ani, din antichitate pana in epoca moderna, discursul despre ordinea politica existenta si despre cea dezirabila a fost produs in interiorul filosofiei politice. Filosofia politica a justificat si laudat guvernamintele pe care le considera bune din punct de vedere moral, criticandu-le pe cele care contraziceau valorile fundamen tale ale civilizatiei (libertatea individului, egalitatea oamenilor in fata legii, dreptul la viata si la fericire etc.). De prin secolul al XVIII-lea, insa, filosofii nu s-au mai multumit doar sa reflecteze asupra lumii politice; ei au cautat sa provoace o schimbare reala in domeniul politic, mai intai convingandu-i pe guvernanti de necesitatea unei ordini a libertatii. Vazand ca monarhii, desi agreau in teorie ideea libertatii, nu erau dispusi sa renunte la guvernamantul absolutist, filosofii au inteles ca o schimbare politica se poate realiza nu prin bunavointa autoritatilor, ci prin actiunea maselor populare. Dar masele nu stiau mare lucru despre politica si nici nu intelegeau ideile filosofice. Pentru popor, trebuiau explicate lucrurile politice intr-un limbaj simplu, care sa indemne la actiune. Asa s-a nascut discursul ideologic in epoca moderna.

Ideologia se defineste ca un ansamblu de convingeri si de expresii cu caracter simbolic, ce permit prezentarea, evaluarea si interpretarea lumii in functie de un anumit model, preferat de catre un ganditor, o clasa sociala, un regim, o cultura sau o epoca istorica. Ideologia este o matrice de gandire care ne ofera instrumentele si argumentele necesare pentru a justifica un regim politic sau o forma de actiune si pentru a le demonta si discredita pe altele.

Operand mai mult in planul afectivitatii si al credintei decat in cel al ratiunii, ideologia este o forma de cunoastere politica. Spre sfarsitul veacului al XVIII-lea, Destutt de Tracy intentionase sa creeze o stiinta a ideilor, care ar fi trebuit sa se numeasca ideologie. Cateva decenii mai tarziu, sensul initial al termenului se pierduse deja; prin ideologie se va intelege, odata cu Marx, o constructie teoretica pe care clasa dominanta o impune intregii societati, cu scopul de a-si justifica privilegiile.

Prezente in toate societatile, in forme discrete sau in forme agre-sive, ideologiile pot fi considerate, dupa caz, evadari din prezent, reactii critice fata de imperfectiunile acestuia, proiecte pentru o lume mai buna, dar si apologii ale prezentului. Vom constata, asadar, ca in orice societate exista ideologii concurente: cea promovata de clasa dominanta este intotdeauna o ideologie a statu-quo-ului (a conservarii starii de fapt); cea profesata de nemultumitii unei societati este ideologia schimbarii, este pledoaria in favoarea unei forme de organizare asa-zis superioare.

Ideologiile indeamna, adesea, la refuzul formelor politice alterna-tive, practicand sistematic o atitudine maniheista (aceea care plaseaza mereu "binele" in tabara proprie si "raul" in tabara adversarilor). O astfel de forma de cunoastere politica intelege sa se materializeze intr-un regim politic, o oranduire sau un tip de civilizatie, reluand parca un adagio marxist din Tezele despre Feuerbach: filosofii nu trebuie doar sa contem-ple lumea, ci sa o si schimbe.