CONFLICTELE
POLITICE
Conflictul politic apare atunci cand
purtatorii relatiilor politice intra in competittie, mai
precis, atunci cand acestia doresc sa posede mai multe resurse
politice care nu pot fi posedate in acelasi timp de toti.
Conflictul politic reprezinta
situatia de competitie care nu poate fi solutionata prin
alocarea distributiva a resurselor.
Resursele politice sunt acele mijloace cu
ajutorul carora un individ sau un grup ar putea reusi sa
castige accesul sau sa influenteze decizia politica in
favoarea satisfaceri dorintelor sau intereselor lor. In
societatile contemporane, majoritatea resurselor politice sunt
considerate a fi rare.
Resursele politice: banii, timpul,
organizatiile, mijloacele de propaganda, voturile obtinute, forta de
influenta a violentei simbolice, forta de
influenta a prestigiului politic.
1.
Tipuri de conflicte politice
Yves Meny
propune urmatoarea clasificare a conflictelor politice:
- Violenta
socio-politica difuza - comportamente si dispute violente,
rivalitatile intre grupuri, secte, comunitati
rurale-urbane, luptele intre corporatii, razmeritele
spontane sau revoltele, violenta primitiva locala,
putin sau deloc organizata, prioritar spontana.
- Violenta
contra puterii, care vizeaza o reorganizare a puteri. Ex:
revolutii, lovituri de stat. Pentru ca acest tip de conflict sa
se manifeste trebuie sa existe: pe de o parte, o putere centrala
care ar putea fi cucerita de grupuri cu idei, proiecte si
interese contrare puterii respective. Pe de alta parte, trebuie
sa existe grupuri constiente de sine care sa propuna
proiecte credibile de reorganizare a societatii, a puterii
politice si a statului.
- Violenta
puterii care-si propune sa fixeze puterea
politica, s-o mentina si s-o faca sa
functioneze.
Forme
ale violentei puterii
- Despotismul
si tirania - regimuri politice in care puterea absoluta
se exercita in interesul personal al tiranului, inafara
oricarei responsabilitati. Se mentin la putere prin:
reprimarea indivizilor incomozi, interzicerea adunarilor, limitarea
asocierii si instructiei. Tirania este specifica comunitatilor
mici. Tiranul exercita teroarea in randul apropiatilor
sai, isi asigura adeziunea poporului prin masuri
demagogice.
- Represiunea -
instrumentul prin care puterea raspunde sfidarii si
revoltelor.
- Teroarea -
forma de violenta extrema a puteri in perioade de
schimbare radicala a randuielilor sociale.
Din
punct de vedere al ariei de manifestare, conflictele politice
pot fi:
- Conflicte intre membri aceluiasi grup (intre
purtatorii unor relatii politice diferite);
- Conflicte intre grupuri si organizatii
politice;
- Conflicte intre organizatiile politice
nationale si cele internationale;
- Conflicte politice internationale.
Din
punct de vedere al formei de manifestare, conflictele politice
pot fi:
- Conflicte inchise: intrigile
si conspiratiile, santajul, activitatea de spionaj si
contrainformatii, activitatea politiei secrete, asasinatul
politic, activitatea emigratiei politice, sabotajul politic impotriva
regimului realizat de catre intelectuali disidenti.
- Conflictele
deschise: razboaiele si alegerile,
revolutiile, revoltele, loviturile de stat, grevele politice,
miscarile de eliberare nationala.
2.
Revolutiile si loviturile de stat
In cadrul unei lucrari de sociologie
politica, Virgil Magureanu
abordeaza si o serie de aspecte legate de particularitatile
revolutiilor si ale loviturilor de stat. Iata pe scurt,
principalele caracteristici ale celor doua tipuri de conflicte, asa
cum reies ele din lucrarea mai sus mentionata.
Revolutiile
- Presupun o pregatire prealabila, un
program politic si ideologic.
- Au ca scop cucerirea puterii politice de catre
un grup social, care pana atunci nu a mai beneficiat de avantajele
puterii, pentru a crea o noua ordine politica.
- Revolutia politica este continuata de
revolutia sociala.
- Revolutiile se produc in societatile
care au realizat modernizarea economica si sociala, dar
care nu au putut (sau nu au dorit) sa realizeze modernizarea
politica.
- Pentru ca o revolutie sa fie un succes,
cucerirea puterii politice trebuie sa fie urmata de crearea
si institutionalizarea unei noi ordini politice.
- Revolutiile presupun distrugerea rapida
sau violenta a institutiilor politice existente, mobilizarea
unor grupuri in politica; crearea unor noi institutii.
Loviturile
de stat
- Sunt sprijinite de militari. Loviturile de stat
civile nu au nici o sansa fara ajutorul armatei. Fie
un sef al armatei se serveste de armata pentru a lua
puterea, fie armata este rugata "sa restabileasca ordinea",
fie armata sprijina o grupare hotarata sa ia puterea;
- Fortele militare au de partea lor monopolul
fortei.
- Cei indepartati de la putere nu opun
rezistenta.
- Sunt caracterizate de lipsa de rezistenta
din partea populatiei fata de grupul care
initiaza lovitura de stat.