Proiect Romana

Rolul literaturii in perioada pasoptista

1. INTRODUCERE:

●Premisa. Definirea problemei ;

2. CUPRINS:

●Definitie ;

●Cadrul istoric-trecerea de la sec. al XVIII-lea la

sec. al XIX-lea ;

●Pasoptismul romanesc

§ Literatura romana in perioada pasoptista-

Romantismul ;

§ Reviste-"Curierul romanesc","Albina romaneasca

"Dacia literara", s.a.

§ Junimea-"Convorbiri literare";

§ Scriitorii pasoptisti;

§ Poezia pasoptista (specii cultivate) ;

3. Incheiere.

Concluzii privind rolul literaturii in perioada pasoptista;

4. Idei principale.

1. INTRODUCERE:

●Premisa.Definirea problemei

In al doilea patrar al veacului al XIX-lea, civilizatia si cultura din tarile romane incep sa se orienteze spre Occident. Redirectionarea are doua cauze importante: pe de o parte criza Imperiului Otoman, iar pe de alta parte, intr-un context mai larg european, trezirea constiintei nationale.

Independenta politica si libertatea nationala devin coordonatele fundamentale ale acestei perioade. Epoca pasoptista marcheaza inceputul literaturii noastre moderne, iar prin opera scriitorilor se instaureaza un nou climat literar si o noua stare de spirit.

Functia literaturii nu mai ramane doar aceea de a raspandi cultura, de a "lumina". Conceptul de literatura include acum noi valente: transmiterea emotiilor estetice, trezirea sentimentului national, educatia morala, mesianismul social.

2. CUPRINS:

Descrierea si analiza cazului.

●Definitie ;

Caracterizata prinr-o puternica manifestare a constiintei nationale in toate provinciile romanesti, perioada fixata cu aproximatie intre 1830-1860 delimiteaza o epoca distincta in evolutia istorica a literaturii romane, numita in mod curent epoca pasoptista.

Perioada pasoptista este o epoca de afirmare a literaturii nationale.

Perioada se caracterizeaza printr-o orientare culturala si literara cu trasaturi specifice epocii de avant revolutionar, de emancipare sociala si nationala, de militare pentru realizarea Unirii.
Este perioada in care se incearca "arderea' unor etape care nu fusesera parcurse de literatura noastra si care se desfasurasera succesiv in literaturile occidentale, in decursul a mai bine de un secol si jumatate.

Trecerea, in evolutia istorica romaneasca, de la secolul luminilor (al XVIII -lea) la secolul natiunilor (al XIX-lea)

Desi dupa cum s-a subliniat adesea, procesul dezvoltarii literaturii manifesta intodeauna o autonomie relativa, el nereproducand mecanic etapele dezvoltarii social-politice, totusi o caracteristica din cele mai izbitoare al epocii pasoptiste o constituie legatura dintre activitatea de creatie si desfasurarile concrete ale istoriei.

Zorii secolului al XIX-lea gaseau lumea romaneasca intr-o dilema ce va deveni cu timpul obsesiva, in oscilatia ei perpetua intre Orient si Occident, in tendintele manifeste de modernizare si de inlaturare a decalajelor fata de societatile moderne ale Europei. Cateva secole de dominatie otomana, acutizata de peste o suta de ani de fanariotism, situau spiritul public romanesc intr-o inertie balcanica si feudala, de care cu greu se putea elibera. Titu Maiorescu considera ca, pana la 1820, lumea romaneasca era cufundata in "barbaria orientala", fiind trezita "din letargia ei" de ideile ''Revolutiunii franceze '' care iradiau in toata Europa si orientata treptat catre cultura si civilizatia occidentala.

Descoperirea Occidentului este un proces ce se deruleaza cu rapiditate, semnificativa in acest sens fiind scrierea lui Dinicu Golescu(1777-1830), "Insemnare a calatoriei mele" care consemneaza de fapt trei calatorii in timpul carora viziteaza Transilvania, Banatul, Ungaria, Austria, nordul Italiei, provincii din Germania si Elvetia. Textul lui Dinicu Golescu este al unui inocent care descopera cu uimire o lume cu totul diferita de a lui, asimilata insa comparativ, in termenii cunoscuti de acasa."Toate infatisarile de civilizatie il incanta, facandu-l totdeodata sa ofteze asupra inapoierii Valahiei" (G. Calinescu).

Prima jumatate a secolului al XIX-lea reprezinta, in planul succesiunii generatiilor, trecerea de la boierii vetusti cu islic si salvari la tinerii bonjuristi care se intorc de la studii din strainatate in haine "evropenesti" si aduc ideile revolutiilor de la 1848 si proiectele reformarii societatii romanesti si ale constituirii statului roman modern. Un val de innoire se constata insa mai intai dupa tratatul ruso-turc de la Adrianopole din anul 1829 dupa care Tarile Romane se afla, pana in 1834, sub administratia ruseasca a generalului Kisseleff, care elaboreaza Regulamentul Organic, o prima constitutie ce actiona unitar in ambele principate Romane.

In acest timp, in saloanele moderne din Bucuresti si din Iasi intra ofiterii rusi, cei mai multi din partea occidentala a Imperiului Tarist, de la Sankt Petersburg, vorbitori de limba franceza, deveniti astfel mesagerii unui europenism suigeneris si ai unui modernism avant' la lettre , afisat cu ostentatie de localnici, in special de personajele feminine ale epocii.

Apar acum, in limba romana, elementele de jargon si, odata cu aceste tendinte, creatiile dramatice cu caracter satiric, "Comodia vremii" sau "Frantuzitele"(1833), de Constantin Faca, ori, ceva mai tarziu, ciclul Chiritelor al lui Vasile Alecsandri.

In acest cadru istoric, in literatura romana se constata un efort de recuperare a unei intarzieri din ce in ce mai vizibile fata de sensibilitatea europeana, ceea ce a adus la receptarea aproape simultana a influentelor clasice, iluministe si romantice, intr-un sincretism constatat de multe ori in opera aceluiasi scriitor.

O directie clasica in literatura romana cuprinde ultimile decenii ale secolului al XVIII-lea , pana catre 1830, incluzand creatia literara cea mai insemnata a Scolii Ardelene, "Tiganiada" lui Ion Budai Deleanu si poeti din Principate: Vacarestii, Costache Conachi, Barbu Paris Mumuleanu, Dimachi, a caror creatie se incadreaza in ceea ce se mai numeste si "micul clasicism"-expresie a recuperarii influentelor clasicismului in literatura romana. Intelectualii vremii, indeosebi cei din Transilvania, crescuti in cultul pentru latinism, se orienteaza catre literatura clasica latina, catre poezia idilica, prin traduceri din Vergiliu -"Bucolicele", "Georgicele", "Eneida", sau din "Metamorfozele" lui Ovidiu:

* Samuil Micu, V.Aron si Ion Alexi traduc sau adapteaza texte din anticii Esop si Xenofon sau din clasicii Marmontel, Klopstok, Mademoiselle de Scudery.

* Poetii din Molova si din Tara Romaneasca, Vacarestii, Gheorghe Asachi, se orienteaza catre literatura anacreontica, a fericirii rurale, citand si din Ovidiu si Vergiliu, dar si din italienii Torquatto Tasso, Ariosto, Petrarca, Metastasio.

*Vacarestii, Mumuleanu, Conachi, scrie, astfel, poezie erotica inspirata din Anacreon si neoanacreontici, ode si imnuri patriotice cu motive din mitologie.

* Primele spectacole teatrale in limba romana abordeaza piese clasice cu tema pastorala, cum este "Mirtil si Hloe", de Gessner si Florian, prezentata de Gheorghe Asachi sa Iasi in anul 1816.

In evolutia literaturii exista intotdeauna legaturi de continuitate si "cu cat scriitorul este mai mare, cu atat legaturile lui cu trecutul si viitorul sunt mai adanci" .Astfel, intre literatura pasoptista si cea anterioara si posterioara exista o unitate indisolubila.

Asadar, principala trasatura a literaturii pasoptiste consta in coexistenta curentelor literare, nu numai in opera aceluiasi scriitor, ci chiar si in aceeasi creatie.

Curentele literare (iluminism, preromantism, romantism, clasicism, realism incipient) sunt asimilate simultan.
Trecerea de la o epoca la alta se savarseste adesea pritr-o miscare de pendul, ca si cum continutul de exprimat nu ar mai incapea in formele artistice existente si ar impune descoperirea unor modalitati de a scrie diametral opus. In aceasta incercare de renovare radicala unii au vazut o manifestare de ordin psihologic, dorinta intima a artisului de a birui inertia si a se diferentia prin originalitate.

Pasoptismul cuprinde perioada literara care pentru literatura romana inseamna epoca de modernizare, de afirmare a romantismului si de fundamentare a majoritatii speciilor.

● Afirmarea romantismului

Romantismul este o miscare artistica si filozofica aparuta in ultimele decenii ale secolului XVIII in Europa care a durat mare parte din secolul XIX.A fost o miscare contra rationalismului care marcase perioada neoclasica, ce se va pierde la aparitia spiritului romantic.

Romantismul patrunde in literatura romana dupa 1830, cu oarecare intarziere, prelungindu-si insa influenta pana la Mihai Eminescu si chiar mai tarziu, in secolul douazeci, ca o stare de spirit ce nu dispare niciodata.

Romanticii timpurii sunt Andrei Muresanu, Vasile Carlova, Grigore Alexandrescu, Ion Heliade-Radulescu, poeti ce oscileaza intre romantism si clasicism.

Romantismul, in tara noastra, este stimulatorul luptei pentru eliberare si al desteptarii constiintei nationale. Literatura romantica din perioada pasoptista nu se pierde in zugravirea zbuciumului si a cautarilor intime, ea este o literatura angajata, pusa in slujba idealului national.

Romantismul romanesc apare ca o miscare unitara, cu un program bine definit, care ridica literatura noastra de la incercarile minore ale Vacarestilor, la geniul universal al lui Eminescu.

Este o reactie la imobilismul si schematismul clasicist, presupunand o eliberare a mintii de "inchisoarea vietii", si cuprinde destul de repede intreaga Europa. Multe din motivele frecvente ale romanticilor sunt preluate si de scriitorii romani: mitul strigoiului, evocarea trecutului istoric, trecerea ireversibila a timpului, omul nemuritor, noptile, titanismul, natura, geniul, ierarhia divina.

Romantismul se traduce prin ironie, prin satira, prin demonism, promovand meditatia, nuvela si romanul istoric, epopeea sociogonica.

Romantismul romanesc s-a infatisat , in general, in doua ipostaze: una plina de tumult, patetica si declamatoare in Muntenia, alta mai senina si mai temperata in Moldova. Caracteristice ii sunt angajarea in istorie si descoperirea folclorului.

Ca prima generatie a literaturii noastre moderne, scriitorii pasoptisti au intrat in constiinta romaneasca drept oamenii inceputului de drum.

Reprezentantii romantismului de acum dau operei lor un pronuntat caracter militant ei fiind deopotriva scriitori si revolutionari.

Ideologia literara:articole programatice si de doctrina-REVISTE

§ Curierul romanesc

Articolele programatice ale unui curent sau ale unei miscari literare au avut intotdeauna o importanta majora, pentru ca au cristalizat si au dat coerenta tendintelor fundamentale ale epocii.

In Principatele Romane, pe la finele secolului XVIII si in primii ani ai secolului XIX, incepuse sa patrunda diferite ziare straine, mai ales franceze, germane si grecesti.
      Nevoia unui mijloc de a se raspandi mai repede stirile despre intamplarile din tara si din strainatate se simtise de mult.

Cel dintai care a schitat un program teoretic avand ca scop modernizarea literaturii romane a fost Ion Heliade Radulescu.

El este fondatorul Curierului romanesc , revista in limba romana, aparuta pe 8 aprilie 1829.

Revista a aparut cu sprijinul lui Dinicu Golescu, comandantul armatelor rusesti, care a obtinut aprobarea aparitiei gazetei.Este prima gazeta romaneasca cu periodicitate constanta si cu aparitie indelungata, gazeta care pune bazele presei romanesti.

Incet, incet, Curierul romanesc devine ecoul intregii miscari literare din tara; isi face o datorie sa reproduca din confratele moldovean 'Albina romaneasca' a lui Asachi, stiri politice, culturale, literare si mai tarziu sa faca acelasi lucru fata de ziarele din Brasov ale lui Baritiu: 'Gazeta de Transilvania' si 'Foaia literara'.
In Curier "urmarim progresul scolilor prin dari de seama la finele anului si prin discursurile tinute la diferite ocazii".
In el vedem nasterea si primii pasi ai teatrului romanesc.
In el se gasesc coloane deschise, dupa batranul Iancu Vacarescu, Grigore Alexandrescu, Ion Voinescu, Costache Aristia, Cezar Bolliac, Costache Balacescu, Viisoreanu, K. Caragiale, G. Baronzi, Ion Catina, I. Genilie s.a. unii din ei ramasi necunoscuti, iar altii ilustrandu-se mai tarziu prin lucrari de valoare.   Curierul romanesc ne tine la curent cu tot ce se publica in limba romana, mai ales in Valahia.

Ne face cunoscute foile literare ce apar in vremea aceasta, cum este 'Foaia stiintifica si literara de la Iasi' si 'Magazin istoric' din Bucuresti, pe langa foile proprii ale lui Heliade: 'Gazeta Teatrului' (1835) si 'Curierul de ambe sexe' (1836).

  In Curier se naste critica literara in literatura romana. Ea se infatiseaza prin mici notite, in care se apreciaza valoarea scriitorilor si a celor ce publica scrierile lor in diferite brosuri.
    Prin Curierul romanesc, Heliade se formeaza incet, incet.

Spiritul lui se imbogateste prin citiri variate si o suma de idei culturale si literare se raspandesc in public.

El devine o personalitate si in locul rolului modest ce socotea la inceput ca are foaia sa, el o vede acum cu un rol mare. Aceasta o spune in no. 93 din anul 1842:
         'Aceasta foaie a fost inainte mergatoare si ferice vestitoare a asezamintelor celor noi si progresive ce am dobandit; limba ei a crescut dimpreuna cu cunostintele natiei si colectia perioadelor sale poate fi cel mai indestulator ajutor la istoria literaturii noastre'.

Asadar,inceputurile presei romanesti se datoreaza unei personalitati curioase, precursor cu pusee de talent adevarat: Ion Heliade Radulescu.

Marea influenta pe care el a avut-o asupra scriitorilor epocii s-a exercitat mai ales prin articolele sale teoretice publicate in ziarul Curierul romanesc, prin care autorul a indemnat in primul rand la scris si mai putin la spirit critic. Datorita insa atmosferei create de indemnurile sale a fost posibil debutul, intre 1830 si 1840 a unei intregi generatii, din care s-au remarcat Vasile Carlova, Grigore Alexandrescu, Dimitrie Bolintineanu, Cezar Bolliac.

§ Albina romaneasca

Albina romaneasca a fost o gazeta politico-literara, editata de Gheorghe Asachi la Iasi.

Apare la 1 iunie 1829 si i se adauga in 1837 suplimentul literar "Alauta romaneasca", sub indrumarea lui Mihail Kogalniceanu.

Dupa Courrier de Moldavie, tiparit la Iasi in limba franceza, Albina Romaneasca este primul ziar in limba romana din Moldova, care alaturi de Curierul Romanesc redactat de I. Heliade Radulescu, la Bucuresti, si de Gazeta de Transilvania a lui G. Baritiu de la Brasov pune bazele presei periodice romanesti.

Dacia literara

Aparuta intr-o perioada dificila pentru publicatiile autohtone,revista "Dacia literara" a simbolizat un nou inceput pentru literatura romana, reprezentand o noutate a presei. Intr-o perioada in care putinele publicatii existente prezentau preponderente fapte politice, "Dacia literara" a fost, prin caracterul sau pata de culoare in presa romaneasca.

'Dacia literara' continua idei valoroase promovate nu cu multi ani inainte de reviste din toate cele trei provincii romanesti: 'Curierul romanesc' (aparut in 1829), al lui Ion Heliade Radulescu, in Muntenia, 'Albina romaneasca' (1829), a lui Gheorghe Asachi, in Moldova, si 'Foaia pentru minte, inima si literatura' (1838), a lui Baritiu, in Transilvania.

Publicata la 30 ianuarie 1840 revista marcheaza un punct de cotitura in literatura romaneasca in care redactorul responsabil al revistei isi fixeaza ca obiectiv exclusiv literatura fara a parasi insa telurile politice si nationale pe care mersesera predecesorii sai.

In Introductie, articol aparut in primul numar al revistei sunt prezentate realitatile vremii in privinta publicatiilor nationale.

Sunt mentionate circumstantele politice anterioare ce au impiedicat dezvoltarea presei de pana atunci, aducandu-se in discutie si celelalte ziare nationale, care includeau prea mult politica fara sa puna accentul necesar pe literatura.

Astfel, "Dacia literara" este prima revista care se angajeaza sa publice doar lucrari literare originale din toate provinciile romanesti, pentru a fi un repertoriu general al literaturii romanesti.

Mihail Kogalicenu, redactorul responsabil al revistei traseaza directiile pe care ar trebui sa se dezvolte literatura autentica sugerand posibilele surse de inspirtatii in maniera romantica: istoria nationala, natura si obiceiurile, traditiile noastre; stabileste tinta redactiei, cat si rostul criticii care se va practica:

"Critica noastra va fi nepartinitoare; vom critica cartea, iar nu persoana" , iar obiectivul era acela de a oferi tarii "o limba si o literatura nationala".

Odata cu articolul program al lui Kogalniceanu, a aparut un nou punct de vedere asupra literaturii: multi dintre scriitorii vremii s-au decis sa urmeze sfaturile date de Kogalniceanu in articolul program, ei elaborand teme specifice istoriei poporului nostru sau inspirandu-se din frumusetile naturii.

Epoca literara generata de aparitia "Daciei literare", perioada pasoptista, este caracterizata printr-un proces de efervescenta creatoare prin receptarea aproape simultana a influentelor clasice si romantice din literatura europeana a vremii, si un sincretism al metodei de creatie ce se poate recunoaste chiar in opera aceluiasi scriitor.

Dacia literara a fost pulicata pentru a redresa literatura romana si a oferit impulsul necesar pentru dezvoltarea unei adevarate literaturi nationale.

§ Propasirea

Revista saptamanala de cultura, aparuta la Iasi intre 9 ianuarie si 29 octombrie 1844, sub redactia lui Mihail Kogalniceanu, Vasile Alecsandri, Ion Ghica si Petre Bals. Primul numar, in care se publica articolul-program, este interzis de cenzura, de aceea revista continua sa apara sub titlul "Foaie stiintifica si literara".

Propasirea continua ideile "Daciei literare" pe plan literar si cultural, venind in sprijinul militantismului revolutionar al epocii.

Articolul - program subliniaza ideea unei reviste care trebuie sa se ocupe mai putin de treburile politice "dinafara si dinautru" si mai mult de "adevaratele materiale si intelectuale a romanilor", care sa limiteze ca si "Dacia literara", mania traducerilor, "izgonind orice traduceri din scrieri straine, care neavand niciun interes pozitiv pentru noi nu ne pot imbogati literatura".

In revista vor fi promovate numai "compuneri originale romanesti", stiintifice si indeosebi literare "tot felul de articole originale, proza si poezie, viata celor mai cunoscuti autori, traduceri si extrase din cartile publicate in tari straine, dar al caror subiect se atinge de noi priviri asupra limbii, bucati umoristice si, in sfarsit, critica si instiintarea tuturor scrierilor noi romanesti". "Tendinta de capetenie" a revistei este"indemnul si raspandirea cunostintilor si literaturii nationale".

§ Junimea si Convorbiri literare

Junimea a reprezentat cea mai importanta miscare literara romaneasca, prin care se produce in cultura autohtona o schimbare radicala de mentalitate.

Societatea Junimea a fost infiintata la Iasi, in iarna anului 1864, din initiativa unor tineri carturari (Petre P.Carp,Vasile Pogor,Teodor Rosetti,Iacob Negruzzi), colegi de generatie, stransi in jurul lui Titu Maiorescu, la putin timp de la intoarcerea lor de la studii din strainatate.

Programul Societatii Junimea

Activitatea Societatii Junimea s-a desfasurat in mai multe etape.

Cea dintai, "etapa ieseana", este cuprinsa anii 1863 (anul intemeierii) si 1874(anul in care Titu Maiorescu se muta la Bucuresti).

In anul 1864, Societatea Junimea adopta un program prin care isi stabilea principiile ce ii vor calauzi activitatea culturala:

orientarea literaturii spre specificul national;

promovarea specificitatiii esteticului; sustinerea principiului de autonomie a artei (arta pentru arta); promovarea "valorii estetice" ;

organizarea, la Iasi, a unei serii de prelegeri publice ("prelectiuni populare");

organizarea, cu regularitate, in casa lui Vasile Pogor, a unor lecturi din opere autohtone, productii originale ale junimistilor, urmate de discutii;

achizitionarea unei tipografii, cu ajutorul careia sa se tipareasca manuale scolare, carti de stiinta, literatura si mai ales, editii stintifice,"cu note explicative si index",ale tuturor cronicarilor si istoriografilor romani;

abordarea problemelor limbii si ale ortograiei, combatand tendinta latinizanta de promovare a ortografiei etimologice;

alcatuirea unei antologii cu cele mai valoroase poezii autohtone, de la poetii Vacaresti pana la Vasile Alecsandri. Societatea Junimea discuta si o multitudine de probleme filozofice, juridice si sociale, polemizand cu multi dintre contemporani.

Societatea isi creeaza puternice adversitati, deoarece contemporanii dezaprobau tendinta membrilor societatii de a pune in discutie toate aspectele culturale ale vremii si de a le critica foarte sever.

Din aceste polemici se naste un program general al Junimii, constand in combaterea "directiei de astazi din cultura romana"si afirmarea necesitatii unei directii noi", adica a unor schimbari profunde in toate planurile culturii; combaterea formelor fara fond, respingerea elemtelor de impostura si artificialitate rezultate din procesul de import grabit al tiparelor civilizatiilor occidentale.

A doua etapa din existenta Junimii se situeaza intre anii 1874-1885.

Dupa mutarea lui Titu Maiorescu la Bucuresti, sedintele Junimii se tin la Iasi, cat si la Bucuresti, in locuinta lui Titu Maiorescu.In 1885, societatea se muta in capitala,o data cu plecarea din Iasi a celor mai multi dintre junimisti.

In aceasta etapa, principala activitate a Junimii a fost lectura operelor originale.

Atractia exercitata de cenaclul junimist era atat de mare, incat veneau sa citeasca multi dintre scriitorii de valoare ai vremii.

Astfel, Alecsandri citeste Fantana Blanduziei, Despot-Voda si Ovidiu, Caragiale O noapte furtunoasa, Eminescu citeste cele mai mlte dintre poeziile sale, iar Alexandru Macedonski este prezent cu poemul Noapte de decemvrie.

Alaturi de literati, la sedintele Societatii Junimea au participat numerosi lingvisti, istorici, savanti din diferite domenii, discutand problemele majore ale culturii si stiintei.

Prin intreaga sa activitate, Societatea Junimea a fost considerata cel mai de seama cenaclu si cea mai importanta societate culturala din istoria literaturii romane.

Trasaturile junimismului

Societatea Junimea si revista Convorbiri literare au creat un anumit mod de a intelege cultura, fenomenul primind, in ansamblu, numele de spirit junimist. Sintetizate de Tudor Vianu, trasaturile caracteristice ale acestui spirit au fost umatoarele:

Inclinatia spre filozofie. Intelectualii foarte cultivati, toti junimistii au fost oameni cu o pregatire filozofica, la curent cu evolutia stiintei si a literaturii.

Spiritul oratoric. Junimea a dezaprobat modul de a vorbi in public al generatiei anterioare, care contribuie la crearea unei frazeologii demagogice.

Cuvantarile junimistilor se caracterizeaza printr-un sever control al expresiei. Ei creeaza un nou stil oratoric, caracterizat prin rigurozitate si laconism.

Clasicismul. Junimistii au incurajat promovarea literaturii clasice, intelegand prin aceasta atat literatura ce apartinea curentului clasic propriu-zis, cat si operele contemporane ce intruneau prin valoarea lor artistica elementele clasice.

Ironia. Junimistii cultivau umorul si ironia. Ei aveau convingerea ca nu se poate construi nimic pe o baza noua fara a distruge mai intai, cu ajutorul ironiei, prejudecatile si ideile gresite. Una dintre tintele ironiei lui Maiorescu a fost"betia de cuvinte".

Spiritul critic. Junimistii au fost partizanii spiritului critic in cultura, adica ai acelei atitudini care nu admite nimic decat sub rezerva discutiei si a argumentatiei temeinice. In studiul intitulat In contra directiei de astazi in cultura romana ,Titu Maiorescu a facut observatia ca, de la 1821 incoace, dezvoltarea tarii s-a realizat prin preluarea de la alte civilizatii europene a unor "forme"(adica a unor institutii sociale sau culturale) ce nu ar corespunde "fondului", adica spiritului traditional, felului de viata de la noi. Observatia maioresciana a devenit celebra sub numele"forme fara fond".

§ Convorbiri literare

Revista Convorbiri literare, aparuta la 1 martie 1867 din initiativa lui Iacob Negruzzi, in paginile careia s-au publicat in timp cele mai multe dintre operele marilor clasici: Eminescu, Caragiale, Maiorescu, Creanga, Slavici, devine curand dupa aparitie cea mai importanta publicatie a epocii.

Iacob Negruzzi a fost insarcinat de Junimea cu editarea revistei, de care s-a ocupat timp de 28 de ani.

Convorbirile apar la inceput bilunar, in 16 pagini, intr-un tiraj de 300 de exemplare.Prin comparatie cu programul coerent pe care il formulase cu decenii in urma Dacia literara, care debutase cu o rubricatie fixa si o politica si culturala bine definita de la primul numar,Convorbirile puteau trece drept o initiativa modesta, amatorista chiar.Revista nu este exclusiv literara.Ea acorda un spatiu important studiilor stiintifice si general culturale, inscriindu-se in curentul epocii.

Primii autori de literatura publicati de revista se numarau Iacob si Leon Negruzzi, M. Cornea, Scarlat Capsa, Th.Serbanescu , V.Pogor, Nicu Gane, cei mai multi dintre ei catalogabili in a doua linie valorica.

Primul succes remarcabil este cooptarea lui Alecsandri, care isi publica incepand cu nr.20, Canticele comice. Rar, revista gazduieste si unele recenzii semnate de Maiorescu, Pogor, Carp sau N.Quintescu.

Mai tarziu, revista junimista are sansa sa publice cele mai remarcabile productii literare ale momentului: in 1868 Alecsandri incredinteaza colegilor sai Pastelurile,

iar in 1872- poemul istoric, Dumbrava Rosie.

Din 1970, incepe colaborarea cu Eminescu, cu Venere si Madona(nr4), Epigonii(nr 12), apoi in 1871(nr1) Mortua est.

Aceste trei poeme ii furnizau lui Maiorescu argumentele inscrierii poetului debutant in directia semnalata in 1872.

Dintre prozatori,Convorbirile au recrutat de timpuriu, pe ardeleanul Ioan Slavici,care isi publica aici povestile si basmele populare, apoi nuvelistica exemplara: Popa Tanda, Scormon, Budulea Taichii(1880). Revista publica nuvela lui Eminescu-Sarmanul Dionis, apoi Fat-Frumos din tei. Directia noua a prozei romanesti (anticipata de Maiorescu din1872) este spectaculos ilustrata in paginile revistei care publica jurnalul lui Alecsandri-Calatorie in Africa si apoi povestile, nuvelele si Amintirile lui Creanga. Nu trebuie omise nici Scrisorile Catre V.Alecsandri ale printului Ghica.

Dramaturgia este stralucit ilustrata de Convorbiri, prin publicarea integrala a pieselor caragialiene,incepand cu O Noapte furtunoasa(1879), dar si a creatiilor teatrale tarzii ale lui Alecsandri: Sanziana si Pepelea(1883), Fantana Blanduziei(1884), Ovidiu(1885). Nu lipsesc din revista traducerile din marea literatura a lumii (Homer, Ovidius, Lamartine,Shakespeare, Schiller, Goethe, Byron, Baudelaire si multi altii) si nici literatura populara.

Bine reprezentate sunt si lucrarile de orientare stiintifica, cele mai spectaculoase interventii fiind disputele filologice prilejduite de reforma ortografica. Maiorescu le inaugurase prin studiul sau Despre scrierea limbii romane. Revista mai gazduieste Critica ortografiei d-lui Cipariu, urmat apoi de o intreaga serie de studii maioresciene. Dar mentorul Junimii nu adus singur aceasta batalie extrem de importanta pentru dezvoltarea viitoare a limbii romanesti.A tinut sa i se alature filologul Vasile Burla, cu niste Observari polemice asupra gramaticei limbei romane de Tim Cipariu, urmate de un protest Contra ortografiei impusescoalelor romane din Moldova de Ministerul Instructiunii Publice.

Dintre filologi, se mai remarca studiile lui A.Lambrior,

Limba romana veche si noua,Observari asupra Ortografiei romane,Cuvinte de reverenta la romani si Idreptariu.

Cu o astfel de reprezentare, sectiunea filologica a Junimii, a reusit sa creeze cadrul cel mai propice aparitiei unei noi generatii de cercetatori, care vor asigura longevitatea acestor preocupari in paginile Convorbirilor. Printre ei se vor afla Al.Philippide, Sextil Puscariu, Ov.Densusianu.

Totodata, in cadrul cenaclurilor sunt stimulate discutii pe teme istoriografice, preocupari care au creat premisele aparitiei in cercul junimist si implicit in paginile Convorbirilor a unei generatii de istorici, intre care Xenopol si apoi N.Iorga.

Revista Convorbiri literare, in perioada cat a functionat la Iasi (1867-1885) a fost o tribuna fara precedent a spiritului novator al epocii.Desi amenintata in repetate randuri de influentele activitatii politice a membrilor Junimii, ea a reusit sa ramana o publicatie literara si stiintifica.

Numit profesor la Universitatea Bucuresti in 1885, Iacob Negruzzi ia cu el si Convorbirile, mutare ce avea sa consolideze si mai mult noua filiala.

Noul cerc intelectual va furniza Convorbirilor material stiintific din plin (istoriografie, filologie, filozofie, estetica, folcloristica dar si economie politica sau studii juridice),dar din paginile revistei lipseste marea literatura care o consacrase.

Cei mai multi scriitori ai Junimii incetasera sa scrie: Eminescu era bolnav si nu mai daduse dupa 1883 nimic semnificativ; Creanga,din ce in ce mai slabit de crizele epileptice nu poate raspunde cererilor insistente de texte noi ce veneau la redactie; Caragiale se abtine de la scris dupa esecul comediei D'ale carnavalului si va reveni abia spre sfarsitul deceniului.Despre o noua generatie de scriitori nu putea fi vorba.

Pe cat de greu de stabilit data nasterii acestui fenomen cultural, pe atat de dificila este si sarcina de a preciza cand s-a incheiat.

Maiorescu tine cu orice pret sa faca scoala si in acest scop atrage noi generatii de intelectuali in sfera sa de influenta,dorind sa formeze o noua Junime., insa Negruzzi ia decizia la 1 ianuarie 1895 sa se retraga de la conducerea revistei, lasand-o pe mana tinerilor,care ii vor schimba radical orientarea. Acesta este practic inceputul sfarsitului, caci fenomenul cultural junimist se incheiase.

Astfel se face ca spre sfarsitul secolului al XIX-lea, marii scriitori ramasi in viata sau cei ridicati din noua generatie devin ostili Junimii si Convorbirilor si ii descoperim activand in alte publicatii ale epocii de cu totul alte orientari.(Caragiale, Slavici, Cosbuc, Delavrancea, Vlahuta).

§ Scriitorii pasoptisti

Programul Daciei literare a avut un mare impact asupra creatiei literare din epoca, declansand un proces de imbinare echilibrata a traditiei cu inovatia de racordare necesara la curentele literare europene , pastrand insa un specific autohton ce se constituie intr-o abordare creatoare a unor teme si motive de larga circulatie.

Scriitorii romani ai epocii asimileaza rapid manifestul romantismului francez si aplica principiile acestuia, cu particularitatile curentului national- popular de la revista Dacia literara.

Scriitorii generatiei pasoptiste au cultivat teme si motive romantice, au ales istoria ca sursa de inspiratie pentru o lirica a patriotismului ardent si natura - coordonata a sufletului romanesc, au valorificat literatura populara si mitologiile orientale. Fantezia creatoare, libertatea de creatie, aspiratia spre absolut, spiritul rebel si contestatar sunt cateva trasaturi ale scriitorilor pasoptisti.

Scriitorii pasoptisti

*Nicolae Balcescu scrie "Romanii supt Mihai Voievod Viteazul", "descrierea religios inspaimantata a unei Romanii de o maretie salbatica"(G. Calinescu); evocand numai " cateva pagine" din "sfanta carte" a istoriei noastre, dedicate lui Mihai Viteazul, care cuprind insa " anii cei mai avuti in fapte vitejesti, in exemple minunate de jertfire catre patrie", Balcescu reconstituie nu numai istoria marelui voievod , ci, de cate ori are prilejul, descrie cu deosebit simt artistic si locurile in care se desfasoara evenimentele, cu alte cuvinte mai tot pamantul romanesc; e o carte despre trecut, scrisa insa pentru marile idealuri ale prezentului si ale viitorului; marele revolutionar pasoptist doreste sa insufle contemporanilor sai nu numai dorinta de libertate si de unitate nationala , ci si sentimente profunde de pretuire a frumusetilor si bogatiilor intregului pamant romanesc, chiar daca unele din tinuturile lui se aflau inca sub stapanire straina;

*Costache Negruzzi prezinta, in "Alexandru Lapusneanul", "destinul unui domnitor infernal ca Richard al III-lea" (Paul Cornea);

*Mihail Kogalniceanu publica, in 1849, un prim capitol de roman, "Tainele inimii";

*Ion Ghica, abordand "stilul scrisorilor", pline de informatii despre personajele si epoca respectiva, scrie "Scrisori catre Vasile Alecsandri";

*Alecu Russo compune " Cantarea Romaniei" si culege, in 1846, balada "Miorita" pe care i-o trimite spre publicare lui Vasile Alecsandri;

*Dimitrie Bolintineanu scrie "Legende istorice", arhicunoscute fiind "Muma lui Stefan cel Mare", "Mircea cel Mare si solii", "Daniil Sihastrul", "Codrul Cosminului", in care cultiva imaginea eroului romantic desprins din cadrele istoriei nationale; scrie epopeea "Traianida", o ampla lucrare de sinteza a trecutului istoric, calatoreste prin Asia Mica, Palestina, si Egipt,

ciclurile " Macedonele" si "Florile Bosforului" fiind rodul acestei inedite expierente romantice; scrie "Cantece si plangeri", "Poesii vechi si noue", "Manoil"(roman publicat in 1855 in "Romania literara" a lui Alecsandri) s.a;

*Grigore Alecsandrescu se remarca prin meditatii romantice, "Trecutul.La manastirea Dealului"," Umbra lui Mircea. La Cozia", "Rasaritul lunei. La Tismana", "Mormintele. La Dragasani", care dau expresie temei ruinelor;

*Vasile Alecsandri :

"In Alecsandri vibreaza toata inima, toata miscarea compatriotilor sai, cata s-a putut intrupa intr-o forma poetica in starea relativa a poporului nostru de astazi. Farmecul limbii romane in poezia populara el ni l-a deschis; iubirea omeneasca si dorul de patrie in limitele celor mai multi dintre noi el l-a intrupat;frumusetea proprie a pamantului natal si a aerului nostru el a descris-o;[] cand societatea mai culta a putut avea un teatru in Iasi si Bucuresti, el a raspuns la aceasta dorinta, scriindu-i comedii si drame; cand a fost chemat poporul sa-si jertfeasca viata in razboiul din urma, el a incalzit ostasii nostri cu raza poeziei." (Titu Maiorescu,1886);

*Andrei Muresanu , originar din Bistrita transilvana scrie poezia "Un rasunet", care l-a facut celebru, devenita astazi imnul national al Romaniei.

Afirmarea acestei generatii de scriitori, gazetari, istorici si oameni politici, numita de posteritate generatia pasoptista, a determinat inceputul modernitatii noastre culturale, o perioada de tranzitie si de prefaceri palpabile.

§ Poezia pasoptista -» Specii cultivate

Perioada premergatoare revolutiei de la 1848 a insemnat inceputul poeziei noastre romantice. Poezia pasoptista pune bazele liricii moderne romanesti.

Ea raspunde, in general, directiilor si principiilor formulate de Mihail Kogalniceanu in articolul "Introductie" din primul numar al revistei Dacia literara, in sensul ca este o poezie sociala, adaptata la momentul istoric si chiar politic, conforma cu idealurile de libertate si unire ce animau sufletele romanilor de pretutindeni. Acum se afirma cu putere spiritul national, increderea in valorile traditionale, populare, in istoria, natura si folclorul romanesc, care devin acum, alaturi de evenimentele social-politice ale momentului, teme predilecte ale poetilor.
Ceea ce ii uneste pe scriitorii pasoptisti este militantismul regasit in creatiile literare, care se constituie in adevarate manifeste pentru implinirea unitatii si independentii nationale, pentru dreptate sociala.

Se dezvolta astfel o poezie retorica, declamativa, grandilocventa, cu exprimare directa a ideilor si sentimentelor, intr-un stil avantat; cu un limbaj adecvat intelegerii de catre marea masa de cititori, in care teme vechi precum iubirea, destinul, fericirea, moartea etc. se completeaza cu meditatia asupra locului omului in istorie, cu motivul constiintei sociale, al luptei, al creatorului-bard, al ruinelor,al mormintelor, al revolutiei etc.
Satirizarea viciilor oranduirii feudale si evocarea realitatilor sociale constituie o alta caracteristica a literaturii pasoptiste, scriitorii ironizand cu severitate moravurile societatii,condamnand cu fermitate abuzurile si nedreptatile manifestate in epoca.
Se manifesta, in ansamblu, doua tendinte de ordin cultural si literar: deschiderea spre cultura si literatura lumii, alaturi de revenirea spre valorile morale si artistice ale spiritualitatii romanesti. Scriitorii devin constienti ca literatura si cultura romana pot intra in universalitate doar prin valorificarea specificului nostru national, a surselor tematice si de exprimare pe care le ofera folclorul si istoria nationala.

Din punct de vedere compozitional, operele scriitorilor pasoptisti impletesc romantismul cu clasicismul, iluminismul cu preromantismul, de unde a rezultat si o mare varietate de specii literare. Ideea nationala poate fi considerata nucleul tematic al poeziei pasoptiste, nuantata sub forma atasamentului la valorile poporului,ale pamantului si ale traditiilor romanesti (Gh. Asachi, La patrie, C.Bolliac, O dimineata de Caraiman, I.Heliade-Radulescu, Zburatorul), a elogiului realizarilor poporului (Gh. Asachi, La introducerea limbii nationale in publica invatatura, C.Bolliac, La cea intai corabie romaneasca), a prezentarii trecutului ca model pentru prezent (Gr. Alexandrescu, Umbra lui Mircea. La Cozia, I.Heliade-Radulescu, O noapte pe ruinele Targovistei).
Un loc aparte in valorificarea tematicii istorice il ocupa balada, o impletire de elemente epice, lirice si dramatice, poate cea mai complexa specie a a momentului, in care, sintetizand, patetismul cu patriotismul si cu valorile morale, poetii devin cantareti ai trecutului glorios ( D.Bolintineanu, Muma lui Stefan cel Mare,Gh.Asachi,Dochia si Traian).

Un alt pilon tematic il reprezinta critica societatii contemporane, sub forma satirei ( Gh. Alexandrescu, Satira.Duhului meu, Gh. Asachi, Sotie de moda) si a fabulei (Gr. Alexandrescu, Cainele si catelul, Gh. Asachi, Musca si carul, I.Heliade-Radulescu, Cumatria cioarei, cand s-a numit privighetoare).
Iau avant lirica filozofica ( I.Heliade-Radulescu, Visul, D.Bolintineanu, Scopul omului), cea religioasa ( I.Heliade Radulescu, Cantarea diminetii, Gr. Alexandrescu, Candela) si cea erotica ( Gh. Asachi, Dorul, Gr. Alexandrescu,Asteptarea, D.Bolintineanu, O fata tanara pe patul mortii).
Se afirma artistul-cetatean, exponent al constiintei colective, asa cum se observa in poezia "Un rasunet" a lui Andrei Muresanu sau "Anul 1840" a lui Gr. Alexandrescu.

Al. Russo inaugureaza in literatura romana poemul in proza. Acesta se adreseaza generatiei sale, pentru a atrage atentia asupra meleagurilor patriei, asociand frumusetile naturii marturiilor unei istorii stravechi.

Pentru a comunica dinamismul istoriei, pe de o parte, si pentru a prezenta aspectele fundamentale ale unei epoci pline de neliniste, zbucium si maretie, pe de alta parte, poetii si-au ales drept modalitate de expresie artistica legenda - specie literara plina de patos si de evocare.

Legendele lui I. Neculce (publicate in "O sama de cuvinte"), reprezinta punctul de pornire a numeroaselor lucrari ce apartin epocii si tematicii pasoptiste.Legendele lui V. Alecsandri, ca si cele ale lui D. Bolintineanu, exprimau in mod vadit sentimentul national si, concomitent, purtau pecetea unei creatii artistice, la baza careia stau studierea si valorificarea istoriei,si a folclorului.

Dramaturgia este reprezentata de Vasile Alecsandri, prin "Iorgu de la Sadagura", scriitorul ironizand tendinta de a imita Occidentul in ciclul "Chiritelor", in care micul provincial este satirizat intr-o maniera ce-l precede pe Caragiale, sau prin "Despot-Voda", o drama istorica. In general, incercarile "dramatice" ale epocii (multe dintre ele ramase nepublicate, dar si cele ale lui N. Istrati, Al. Pelimon, C. Halepliu, I. Dumitrescu, G. Baronzi, V. Maniu, Al. Deparateanu, C. D. Aricescu, chiar si cele ale lui D. Bolintineanu etc.) sunt puttin valoroase din punct de vedere artistic, dar ele prezinta interes pentru istoria constituirii acestui gen in literatura romana si au meritul de a fi veritabile documente si marturii ale vremurilor trecute.
Observam astfel ca poezia pasoptista cultiva specii lirice si epice. In unele opere se imbina trasaturi ale mai multor specii.

Poezia lirica: pastelul (Vasile Carlova, Inserare, Ruinurile Targovistii Vasile Alecsandri, Pasteluri idila (Vasile Alecsandri, Rodica elegia (Vasile Carlova, Pastorul intristat Dimitrie Bolintineanu, O fata tanara pe patul mortii Vasile Alecsandri, Steluta meditatia (Grigore Alexandrescu, Meditatie, Umbra lui Mircea. La Cozia, Anul 1848 Ion Heliade-Radulescu, Visul, O noapte pe ruinele TargoiHstei oda si imnul (Vasile Carlova, Marsul ostirii romane Vasile Alecsandri, Oda ostasilor romani Hora Unirii, Desteptarea Romaniei Andrei Muresanu, Un rasunet satira si epistola (Grigore Alexandrescu, Satira, Duhului meu Vasile Alecsandri, Epistola generalului Florescu

Poezia epica: balada de inspiratie folclorica (Ion Heliade-Radulescu, Zburatorul balada istorica (Dimitrie Bolintineanu, Muma lui Stefan cel Mare, Mircea si solii poemul (Vasile Alecsandri, Dumbrava Rosie, Dan, capitan de plai legenda (Vasile Alecsandri, Legenda ciocarliei, Legenda randunicai fabula (Alexandru Donici Fabule Grigore Alexandrescu, Fabule), snoava in versuri (Anton Pann, Povestea vorbei epopeea (Ion Heliade-Radulescu, Anatolida, Mihaida Dimitrie Bolintineanu, Traianida

Scriitorii pasoptisti au avut vocatia inceputurilor si, poate de aceea, disponibilitatea de a aborda mai multe domenii, genuri, specii, mai multe tipuri de scriitura.

Pasoptismul literar s-a manifestat intr-o juxtapunere de curente literare, directii estetice si stiluri, coexistand laolalta elemente iluministe cu cele de neoclasicism, umanism, realism, mesianism utopic si national, toate in formele romantismului, ce incepuse deja a se afirma ca un curent literar modern, in descendenta celui francez.

Faptul ca literatura romana a pasit pe calea "europenizarii" cu intarziere a exercitat o influenta vadita asupra ritmului de dezvoltare si asupra cautarilor ei ideatico-artistice. Orientarea spre innoiri radicale, tendinta de sincronizare la toate nivelurile cu tarile dezvoltate din punct de vedere economic si cultural constituie caracteristica principala a pasoptismului.

Invatamantul, presa, teatrul, literatura, stiintele cunosc o dezvoltare fara precedent.Iau fiinta societati culturale si stiintifice, ,creste numarul revistelor si al altor periodice,al cartilor tiparite in tiraje mari, se formeaza un public cititor, se organizeaza biblioteci de literatura beletristica,se infiinteaza o viata artistica specific romaneasca, bazata pe traditia populara, ia amploare miscarea de culturalizare a maselor.

Per ansamblu, literatura pasoptista s-a dovedit a fi democratica, nationala, educativa, ea avand si dificila sarcina de a forma un public,

de a-l modela conform idealurilor social-politice ale momentului.

In numele aceleiasi specificitati nationale, s-a dus batalia pentru o limba unitara, cu constiinta clara ca existenta acesteia e o conditie pentru pastrarea identitatii nationale.Scriitorii de seama au aparat principiul fonetic in ortografie si,pronuntandu-se in problema neologismelor, au adoptat principiul imprumutului moderat,in limitele necesitatilor impuse de dinamica sociala si culturala.

Doctrina literara, cata a fost, a avut un caracter hibrid, ecletic,dar asta nu i-a impiedicat pe scriitori sa aspire,conform personalitatii fiecaruia,la un frumos etern, la totalitate si determinare, cu convingerea ca realitatea are un sens unic, care se cere descoperit prin cuvant.

IDEI PRINCIPALE

Definitie

*Pasoptismul cuprinde perioada literara dintre 1840 si 1860, perioada care pentru literatura romana inseamna epoca de modernizare, de afirmare a romantismului si de fundamentare a majoritatii speciilor.

*Debutul perioadei este legat de iesirea tarilor romane de sub dominatie otomana

de inceputul unei energizari economice si al dobandirii libertatilor politice.
Afirmarea romantismului
In jurul anului 1848 romantismul este un curent la moda in toata Europa, astfel incat el ajunge si in tarile romane sub o forma moderata insa, fiind mai ale un curent cultural, impregnat de idei iluministe. Reprezentantii romantismului de acum dau operei lor un pronuntat caracter militant ei fiind deopotriva scriitori si revolutionari.

Reprezentanti
Vasile Alecsandrii, Grigore Alexandrescu, Alecu Russo, Costache Negruzzi, Ion Heliade Radulescu, V. Carlova, D. Bolintineanu, Nicolae Balcescu s.a.

Reviste

Un moment important pentru literatura romana a fost aparitia revistelor:

*Curierul romanesc (8 aprilie 1829 si 19 aprilie 1848)-Heliade Radulescu >in Muntenia

*Albina romaneasca (1 iunie 1829)-Gheorghe Asachi >in Moldova

*Gazeta de Transilvania (12 martie 1838) & Foaia peentru minte, inima si literatura (2 iulie 1838-24 februarie 1865)

Baritiu >in Transilvania

*Dacia literara (30 ian 1842)-Mihail Kogalniceanu

*Propasirea (9 ianuarie-29 octombrie 1844)-Kogalniceanu, Alecsandri, Ion Ghica si Petre Bals)

*Convorbiri literare ( 1 martie 1867)

Junimea a reprezentat cea mai importanta miscare literara romaneasca,prin care se produce in cultura autohtona o schimbare radicala de mentalitate

Fundarea speciilor
Poezia pasoptista este cea care pune bazele liricii moderne romanesti.

Speciile literare cultivate in aceasta perioada reprezinta receptarea aproape simultana a influentelor clasice si romantice din literatura europeana a vremii si un sincretism al metodei de creatie ce se poate recunoste chiar in opera aceluiasi scriiitor.:elegia, epopeea istorica, epopeea cosmogonica, epistola, oda, balada istorica, balada fantastica, meditatia, satira, fabula, comedia.

In concluzie, putem spune ca literatura a avut un rol deosebit de important fiind ca un aer diafan ce a invaluit secolul natiunilor cu mireasma modernizarii. Conceptul de literatura inclunzand transmiterea emotiilor estetice, trezirea sentimentului national, educatia morala, mesianismul social.

Totodata un rol deosebit l-au avut si scriitorii prin operele lor lasandu-si amprenta asupra literaturii.

Scrierile lor sunt freamatul vechi al epocii glorioase ce au starnit admiratie imnica de-alungul secolelor.

§ Sfarsit §

Componentii grupei:

Cojocariu Anca

Haidautu Patricia

Pascariu Benny

Sarban Cornelia-Anca