Radacina si tema - limba araba

RADACINA SI TEMA - LIMBA ARABA

2.1. Radacina este grupul de consoane de ordonarea carora este legata o idee generala, mai mult sau mai putin precisa. Consoanele ktb, purtatoare ale sensului general de "a scrie" se intalnesc la toate cuvintele din familia respectiva.

Altfel spus, radacina este grupul de consoane stabile care ramane la toate cuvintele dintr-o familie dupa indepartarea afixelor si vocalelor. Sunetele consonantice din care este alcatuita radacina sunt numite, de obicei, sunete sau consoane radacinale.

Trebuie subliniat faptul ca radacina nu pre-exista si nu eixtsa prin ea insasi si nu trebuie sa se creada ca din ea s-au format cuvinte. Dimpotriva radacina se detaseaza din cuvintele concrete prin analiza, devenind nepronuntabila dupa indepartarea vocalelor. Este improprie, asadar, expresia "cutare cuvant este derivat de la cutare radacina", care se uziteaza de obicei in literatura de specialitate referitoare la limba araba si la limbile semitice in general. De fapt prin aceasta expresie se au in vedere numai formele gramaticale.

Spre deosebire de radacina sau radicalul din limbile indo-europene, care contine si vocale, in limba araba radacina este pur consonantica si tocmai prin "jocul vocalelor in interiorul carcasei consonantice (alternanta vocalica) se realizeaza ideea generala de cuvinte autonome. Daca radicalul din limbile indo-europene este doar o entitate gramaticala, radacina din limba araba poseda si o veritabila realitate lingvistica: un signifiant- grupul de consoane date- si signifie- ideea generala continuta de acest grup de consoane.

Gramaticii arabi au degajat foarte devreme radacina, inca din secolul al VIII-lea cu Kitab al-'Ayn de Al-Hal l ben 'A mad, iar dispunerea dupa prima consoana a radacinii a ramas pana in zilele noastre singurul mod de ordonare sistematica a lexicului arab in dictionare.

2.2. Tema este ansamblul de consoane si vocale care compun un cuvant, in afara de consoanele radicale din tema pot sa faca parte si alte consoane care apar in infixe.

La radacina ktb, de exemplu, se pot distinge o serie de teme verbale si nominale: katab(a) este tema perfectului verbului  in forma primitiva (forma I), yaktub(u) este tema imperfectului aceluiasi verb, katib este tema participiului activ, ma-kt b este tema participiului pasiv, kitab este o tema nominala, kutub este tema pluralului de la numele kitab, ma-ktab este tema numelui de loc.

Asadar, temele sunt verbale si nominale. In unele cazuri temele verbale sunt cele initiale, din ele derivandu-se nume si alte teme verbale, ia in alte cazuri temele nominale stau la originea unor teme verbale sau altor teme nominale, fara ca unele sa fie derivate din celelalte. Din tema verbala katab(a) s-au derivat o serie de forme verbale: katab(a), kattab(a), takatab(a) etc., precum si seria de teme nominale metionate in paragraful anterior.

In cazul cuvintelor grupate la radacina r l se pare ca, dimpotriva, initiala a fost tema nominala ri l "picior", din care s-a derivat tema verbala ra al(a) "a merge pe jos".

In cazul radacinii mr se pare ca au existat de la inceput in mod separat, tema verbala mari (a) "a fi bolnav" si tema nominala mara "boala".

2.3. De obicei, cuvintele grupate in jurul unei radacini sunt legate intre ele semantic, dar se pot intalni si grupuri de semnificatii cu aceeasi structura a radacinii. In aceste situatii nu trebuie sa se exagereze in incercarea de a stabili legaturi intre toate cuvintele. Un studiu al originii si dezvoltarii radacinilor respective ar putea scoate la iveala motivele unei astfel de situatii. Aceste motive ar putea fi:

a) intrarea in limba literara a unor cuvinte care in idiomurile diferitelor triburi au putut avea sensuri diferite;

b) intrarea in limba araba a unor cuvinte, cu aceeasi structura a radacinii dar cu semnificatii diferite din alte limbi:;

c) separarea unor sensuri apropiate, cu timpul, intr-atat incat sa nu se mai observe o legatura intre ele.

In cazul unei radacini ca lm , de exemplu, s-ar putea detasa urmatoarele sensuri:

"a visa": ulm "vis", alam(a) "a visa" si seria de teme legate de acest verb;

"a ajunge la maturitate": ulm "maturitate", alam(a) "a ajunge la maturitate" si seria de teme legate de acest verb;

"a fi bland": ilm "blandete", alum(a) "a fi bland", cu seria de formatii verbale etc.