Poporanismul - curent ideologic socio-politic si cultural

Poporanismul - curent ideologic socio-politic si cultural

In istoria culturii, curentele ideologice apar si se dezvolta polemic, ca reactie impotriva altui curent existent /altor curente existente. Contemporan cu samanatorismul, se configureaza curentul ideologic poporanist, instituit deliberat ca o reactie fata de curentul samanatorist.

Coexistenta celor doua curente in acelasi context temporal definit prin aceeasi problematica istorica specifica: problema nationala si problema rurala, determina incrucisari de sfere, asemanari in plan ideatic, o sensibilitate comuna fata de realitatile epocii. Fiind expresia aceleiasi realitati istorice, cele doua curente au, asadar, zone de intersectare, dar se si distanteaza, se diferentiaza pe directii opuse de gandire, care le configureaza o personalitate distincta si le aduce intr-un camp al confruntarilor, al unor polemici aprinse.

Fondul polemic are o justificare exterioara, vizand rivalitatea de autoritate dintre cele doua orientari ideologice.

La inceput de secol, samanatorismul sustinut de revista centrala Samanatorul aparuta in 1901 si de numeroase reviste filosamanatoriste, isi impusese intaietatea in viata culturala (implicit literara) a timpului si tindea sa o monopolizeze, pretinzandu-se unicul exponent al nazuintelor epocii. Sansele poporanismului de lansare in atentia opiniei publice in prima jumatate a celui dintai deceniu al secolului XX (adica in perioada 1901-1905) erau minime, samanatorismul fiind atotputernic. Abia in cea de-a doua jumatate a primului deceniu, incepand cu 1906, poporanismul se inscrie pe o curba ascendenta, balanta de intaietate se inclina spre polul poporanimsului, in timp ce samanatorismul intra pe un parcurs descendent, diminuandu-si treptat fortele si sferele de influenta.

Aceasta contrabalansare de autoritate se produce in contextul unor polemici sustinute, al unor dispute si atacuri incinse in publicatiile epocii, intre reprezentantii celor doua miscari de idei, carturari cu profiluri diverse (oameni politici, sociologi, filozofi ai culturii, critici-eseisti, scriitori).

Dar aceasta structura polemica statornicita intre cele doua curente ideologice in perioada antebelica si mult prelungita postbelic are o motivatie interioara, de continut, fiind sustinuta la nivel ideologic, ca lupta de idei, pe fondul unor deosebiri de principii, al unor trasee antinomice de viziune in plan politic-social-cultural (implicit, ideologic-literar). Grupul samanatorist intampina cu violenta noul curent, considerand abuziv actul poporanistilor de uzurpare a rolului si locului curentului samanatorist; exponentii miscarii de idei samanatoriste (cu deosebire Iorga, cu preocupari polemice constante, in acest sens, in articolele sale) incearca sa demonstreze caracterul epigonic al poporanismului; riposta poporanismului imbraca tonalitati la fel de agresive, atacurile () fiind canalizate mai ales pe deosebirile de fond ideologic. .

Ca si samanatorismul, poporanismul s-a configurat ca un curent de idei complex, socio-politic, cultural (si literar).

Autoritatea curentului samanatorist s-a impus cu predilectie prin revista centrala, Samanatorul (1901), care-i confera si denumirea, in jurul careia se formeaza si graviteaza ideologic un mare grup de reviste filosamanatoriste. La fel, personalitatea curentului poporanist este direct legata de aparitia unei reviste centrale, Viata romaneasca ( , Iasi), publicatie care va deveni o platforma puternica a acestei ideologii. Revista se afla la inceput sub directoratul lui Constantin Stere (de formatie jurist) si Paul Bujor (un cadru universitar iesean, socialist in tinerete, devenit mai tarziu liberal).

In general, curentele ideologice se formeaza in climatul unei reviste centrale, sustinute de un ansamblu de reviste-satelit, structura deosebit de importanta, pentru ca "niciunde - observa Camil Petrescu, intr-un articol din 1922 - nu aflam marturia mai convingatoare despre peisajul unei epoci decat in publicistica ei. O revista inseamna atitudine, altfel spus un unghi nou de a privi viata Iar atitudinea unei publicatii (sau a unui grup de publicatii inrudite) este factorul creator in constituirea si impunerea unei orientari in spiritul public. E conditia vitala a unei miscari de idei si nu numai centrul ei de iradiere".(apud Z.Ornea, Traditionalism si modernitate in deceniul al treilea, p. 99) Viata romaneasca a reprezentat pentru poporanism o adevarata "institutie", "centrul de iradiere" si "conditia vitala" a acestei miscari ideologice.

Perioada 1906 - 1909 este perioada definirii poporanismului ideologic (socio-politic, estetic, cultural). In jurul revistei se configureaza, in esenta, gruparea de reprezentanti (cu predilectie moldoveni) ai acestui curent de idei: sociologi, critici, scriitori.

Anii 1909 - 1910 reprezinta apogeul curentului poporanist. Grupul poporanist polarizat de revista Viata romaneasca aflata acum sub conducerea criticului Garabet Ibraileanu (mentorul cultural al poporanismului), este pregnant sustinut politic de liberali, sporindu-si prestigiul si forta de penetratie in epoca.

In timp ce poporanismul parcurge curba ascendenta, rivalul sau contemporan samanatorismul intra pe curba sa descendenta. La regresul samanatorist contribuie factori multipli: a. presiunea de autoritate in crestere a poporanismului; b, retragerea de la conducerea Samanatorului a unei personalitati de anvergura ca cea a lui Nicolae Iorga, mentorul curentului samanatorist; c. diminuarea fortei de sustinere a mediului publicistic filosamnatorist; unele reviste (precum Fat-frumos) isi inceteaza aparitia, altele (revista Luceafarul cu grupul apartenent) isi modifica orientarea, delimitandu-se de samanatorism sau isi pierd colaboratorii, intre care unii scriitori de valoare. Reprezentanti de prestigiu ai gruparii literare samanatoriste: D. Anghel, St. O. Iosif, M.Sadoveanu s.a. parasesc spatiile publicistice samanatoriste, migrand inca din 1905-1906 spre revista poporanista Viata romaneasca, devenind colaboratori fideli ai acesteia. In 1910, cand poporanismul se afla in apogeul sau, samanatorismul cunostea starea sa acuta de declin (Dar ecouri ale samanatorismului se prelungesc pana la razboiul mondial si in perioada postbelica).

In timpul razboiului gruparea poporanista polarizata de Viata romaneasca ia o orientare germanofila, atragand multiple antipatii in epoca si in perioadele care i-au urmat..Iar in perioada postbelica poporanismul isi continua existenta, dar fara stralucirea si autoritatea din perioada antebelica . In 1933, G. Ibraileanu preda lui Mihai Ralea __________ ______ ____ __________ ______ ____ __________

Poporanismul se stinge, dar principalele concepte socio-politice vor fi transferate de Constantin Stere si asamblate fara dificultati in doctrina sociologica taranista din perioada interbelica. Vechii poporanisti se reorienteaza politic spre un nou partid, Partidul Taranesc despre care G.Ibraileanu spune ca "e partidul nascut din schimbarile preconizate de poporanism". Partidul Taranesc fuzioneaza din 1926 cu Partidul National (rezultand PNT), preluand in randul membrilor grupul poporanistilor de la Viata romaneasca largit cu noii poporanisti, continuatori ai curentului, in frunte cu crititcul Mihai Ralea. In perioada interbelica, toti cei care au reprezentat odinioara poporanismul au fost exponenti ai democratismului intransigent, angajand de pe aceasta platforma ideologica polemici notorii cu orientarile politice si ideologice retrograde.

conducerea Vietii romanesti. Curentul ideologic poporanist intra in faza declinului sau, paraseste incetul cu incetul scena socio- politica si culturala. De altfel, nu mai exista cerinta imediata istorica, se implinisera cbiectivele istorice, reformele care constituisera fundamentul motivational al poporanismului.

x

In sens doctrinar politic-ideologic, curentul poporanist se constituie cu mult inainte de aparitia revistei Viata romaneasca care a polarizat cugetatori de diferite profiluri (politic, filozofic, sociologic) si creatori din lumea literelor (poeti si prozatori).

Izvorul ideologic-politic al poporanismului se afla in ideologia miscarii socialiste, din ultima perioada a secolului XIX, de unde si provin principalii componenti ai poporanismului, ca si programul doctrinar al acestuia. Initiativa acestei noi orientari o are Constantin Stere, mentorul politico-ideologic al poporanismului, cel care va propune si denominatia de poporanist/poporanism intr-un ciclu de 3 articole, Socialistii si miscarea nationala (publicate in 1893, in Evenimentul literar, din Iasi).

Miscarea de orientare poporanista prinde radacini in spatiul moldovenesc, cu deosebire in cel al capitalei iesene, un oras cu traditie in crearea grupurilor culturale: aici au luat fiinta Dacia literara si Junimea, iar in directie politica cercul socialist si gruparea Contemporanului.  In articolul Poporanismul (publicat in Evenimentului literar, in 1894)

Constantin Stere comenteaza rolul covarsitor al influentelor externe asupra orientarii politice a poporanismului romanesc, si anume al narodnicismului rusesc, ale carui idei au fost "formulate in celebrele Scrisori istorice ale lui Mirtov".

Curentul ideologic-politic poporanist isi paraseste insa radacinile din miscarea socialista (din sfarsitul de veac XIX), dar nu se autonomizeaza, ci devine o orientare filoliberala de stanga (se afliaza aripei stangi a Partidului Liberal - I.C. Bratianu, ajuns la putere, la un anumit moment)).

Pe linia deosebirilor generatoare de polemici acerbe, in timp ce samanatorismul este de orientare ideologica politica conservatoare, poporanismul, dimpotriva, este indreptat spre liberalismul politic progresist.

Cum se explica aceasta orientare a poporanismului spre liberalism? Prin faptul ca, obiectivele socio-politice si culturale majore sunt concordante: unificarea politica a intregii tari, rezolvarea problemei taranesti prin reforma agrara, democratizarea vietii publice prin legiferarea votului universal. Deschiderea ideologica liberala permite poporanismului sa pledeze si pentru democratizarea vietii publice, pentru dreptul la activitate politica a intregii taranimi (respectiv, votul universal), pentru crearea unor mijloace institutionale necesare ridicarii conditiei civice a structurii de populatie rurala ca dominanta demografica a a tarii, spre care ramane centrat si interesul poporanismului.

Garabet Ibraileanu, mentorul spiritual al poporanismului precizeaza, in linii esentiale, specificul orientarii poporaniste in plan socio-politic, intr-un articol aparut mult mai tarziu, Inainte si dupa razboi, in Viata romaneasca (reaparuta dupa o anumita absenta; XII, 1920, nr.1, p. 132): "Poporanismul nostru socio-politic a fost conceptia care a strabatut din intreaga noastra atitudine fata de curentele politice din tara, fata de problema electorala, de problema agrara, de problema reorganizarii administrative etc.".

Pe linia intersectarilor ideologice cu samanatorismul, poporanismul este tot un curent de idei filotaranist, orientat asupra ruralului, ca realitate unica si generalizata la nivel national, intr-o tara - ce-i drept - cu o populatie rurala zdrobitor majoritara. Potrivit opticii sociale poporaniste - asemanatoare celei samanatoriste -, taranimea era rezervorul unic al spiritualitatii nationale. Ca si samanatorismul, poporanismul sustine ideea unei civilizatii economice agrare la nivel national. Dar conceptia poporanista asupra ruralului (a formelor de cultura si civilizatie rurale) prin orientarea liberala este mult mai moderata fata de viziunea extremista a samanatorismului cu orientare accentuat conservatoare. Poporanismul si samanatorismul se apropie ca ideologii agrariene, care socoteau ca Romania poate si trebuie sa fondeze un "Eden agrar", cu diferenta ca ideologia poporanista are un caracter mult mai moderat fata de caracterul exclusivist al samanatorismului. Diferenta de conceptie fata de samanatorismul care opune cu fermitate civilizatia rurala celei urbane, industrial-capitaliste consta in aceea ca viziunea poporanista afirma ideea unei civilizatii economice agrare moderne, a unei Romanii agrariene moderne, fara sa respinga total ideea de industrializare. Ideologia poporanista pledeaza - in sens politico-economic- pentru o Romanie "eminamente agrara", acceptand partial industria, doar ca o ramura complementara agriculturii. "In conditiile noastre economice, mica industrie capitalista va pastra, de regula, caracterul de industrie accesorie agriculturii (C. Stere, Social democratism sau poporanism? in Viata romaneasca, 1907, II, 10, p. 59-67; si articolul Explicatii asupra poporanismului, in Aurora, 23 martie 1925).

Desi poporanismul se intalneste cu samanatorismul la numitorul comun al unei ideologii ruraliste, agrariene, se distanteaza totodata de acesta, printr-o schimbare de optica asupra ruralului. Opunandu-se si polemizand cu samanatorismul care face elogiul unui sat arhaic-static, osificat in formele lui traditionale, poporanismul afirma perspectiva dinamica asupra ruralului, priveste satul romanesc in evolutia structurilor lui de cultura si civilizatie. Tot ruralul este - si in viziunea poporanista - prototipul viitorului, dar un sat in forme evoluate, pe scara civilizatiei moderne. Poporanismul pledeaza pentru o democratie rurala, pentru ridicarea conditiei civilizatiei rurale la standardele epocii moderne.

Prin contrast cu ideologia samanatorista care condamna cu vehementa structurile revolutionare si efectele lor in evolutia societatii moderne, poporanismul - fundamentat pe o ideologie liberala, progresista - dimpotriva, le elogiaza. Poporanistii se considera adevaratii legatari ai fenomenului revolutionar pasoptist, ca moment istoriceste justificat in procesul de evolutie si de sincronizare a organismului romanesc cu cel european, si militeaza pentru infaptuirea sarcinilor istorice si a idealurilor neimplinite de pasoptisti Ceea ce se realizase in urma celor doua evenimente politice majore, revolutia de la 1848 si Unirea era insuficient. Reforma din 1864 nu izbutise sa solutioneze decat in mica masura problema taraneasca, iar Constitutia din 1866, cu toate modificarile ei din 1878, lasase in afara vietii publice aceeasi categorie sociala, taranimea, care de fapt reprezenta procentul dominant din populatia tarii. Deci comenteaza Constantin Stere "opera generatiunii de la 1848 a ramas nedesavarsita pentru Romania, stat de tarani, desavarsirea operei inceputa de generatia de la 1848 impune urmasilor sarcina de a lupta pentru realizarea unei adevarate, puternice si sanatoase democratii rurale"(C. Stere, op. cit.).

Poporanismul este "o atitudine in fata vietii, o ideologie" (G.Ibraileanu), reprezentand o anumita conceptie asupra realitatilor socio-economice si politice romanesti, a structurilor de civilizatie si cultura ale societatii romanesti.