PERONAJUL FEMININ IN BASM

Acest capitol este dedicat exclusiv analizei personajului feminin din basm, asa cum apare el dezvaluit de autorul anonim. Ceea ce doresc sa evidentiez este de fapt perceptia poporului asupra calitatii de feminin, si acest lucru privit din cat mai multe unghiuri. Este de fapt motivul pentru care am simtit nevoia unei clasificari in primul rand, clasificare facuta dupa criterii alese de mine. Aceasta mi-a permis sa evidentiez cateva din directiile generale: bun vs. rau, real vs. imaginar. Urmatoarea parte este dedicata calitatii de miraculous. Am ales sa dezvolt aceasta idee deoarece calitatea de miraculos este ceea ce diferentiaza basmul de alte specii ale genului epic. Legat de aceasta calitate specifica basmelor este si personajul ne-uman, categorie aparte el neputand fi incadrat in nici o alta categorie. Are trasaturi ale umanului si ale fantasticului simultan, ele completandu-se pentru a dezvolta un personaj complex. Si tot legat de legaturile dintre uman si fantastic am analizat metamorfaza personajelor, calitate specifica personajelor fantastice.

Structura capitolului abordeaza in continuare cel mai important aspect al femininului: procreatia, tema universala. Totodata am ales sa evidentiez o alta tema din basme, mai putin analizata, si anume: anomaliile sexuale (incestul, perversiunea) si misoginismul asa cum apare in basme.   

1. CLASIFICAREA PERSONAJELOR FEMININE

Basmul este o opera cu un singur fir epic, fapt care nu genereaza o aglomerare de personaje. Totodata, instinctiv s-a tinut seama si de ascultator sau cititor, care de obicei este copilul, un motiv in plus pentru care basmul are un numar limitat de personaje.

Am grupat personajele basmelor conform unor criterii stabilita de mine, pentru a putea ilustra cat mai elocvent tema si mesajul basmului. Astfel, dupa "tabara" in care lupta, personajele pot fi pozitive si negative, cele pozitive inscriindu-se pe linia directoare a Binelui, iar cele negative la polul opus. Binenteles ca toate actiunile lor se subscriu directiei pe care au adoptat-o la inceputul actiunii. Fata mosului din povestea lui Ion Creanga nu poate sa fie altfel decat buna, miloasa, harnica si cinstita, asa cum, orice s-ar intampla, fata babei nu poate iesi din tiparul fetei lenese, rele. Calitatile uneia apar in contrast cu defectele celeilalte si se dezvaluie pe rand, pe masura ce se deapana firul povestii.

In galeria personajelor feminine pozitive stau zanele, ursitoarele, Sfanta Miercuri, Sfanta Joi, Sfanta Vineri, Sfanta Duminica, fetele de imparati si fetele sarace napastuite de soarta sau de semenii lor.

De asemenea, o alta clasificare pe care am propus-o este cea dictata de apartenenta la real sau la imaginar, ultimele fiind desigur, personaje inzestrate cu caracteristici ale miraculosului.

Aceste criterii m-au ajutat sa conturez cateva directii importante, suport in desfasurarea unei analize atat de complexe cat o permite lucrara de fata.

Revenind la primul criteriu de clasificare, voi analiza pe rand personajele:

Zanele

Din punct de vedere psihologic, zanele sunt imaginea cea mai puternic idealizata a mamei bune. In basmele a caror protagonsita este o adolescenta, Zanele apar ca sa o ajute sa isi realizeze feminitatea. Zanele adolescentelor sunt darnice cu sfaturile, sugestiile si ajutorul lor. Stiu intotdeauna unde se gaseste Printul si ce anume trebuie facut pentru a il cuceri; transmit protejatelor lor cunostinte si putere. Sunt extreme de pricepute la muncile casnice: tes kilometric de panza peste noapte, alec cantitati enorme de boabe .

De multe ori, Zana din basme actioneaza ca o putere care se contrapune puterii Vrajitoarei sau Masterii. Mastera o lasa pe Cenusareasa acasa imbracata in zdrente iar Zana vine si schimba situatia; Vrajitoarea ii cere saintoarca gramezi intregi de bumbac, vine Zana cea buna si ispraveste lucrul "cat ai clipi". Aceste figure isi fac aparitia atunci cand nu sta in puterea protagonistei de a rezolva singura o stare de lucruri.

Pentru Eroi, Zanele sunt simboluri ale frumusetii si imortalitatii. Adesea binefacatoare, acestea sunt preocupate mai mult de frumusete. Au puteri supranaturale pe care le folosesc in scopuri nobile.

Direct sau indirect, prin intermediul unor instrumente sau al unor emisari, Zana inlesneste fuga din captivitate, asadar, in sens simbolic, produce emanciparea de femininul inglobant. Ea confera puteri active - forta, curaj, capacitati extraordinare - in aceeasi masura in care vrajitoarea le sustrage, privanduasi victimele de puteri si paralizandu-le. Actioneaza deci in sens stimulator asupra masculinului, facand sa ii creasca posibilitatile.

O zana buna ii reda lui Tugulea, fiul unchiasului si al matusei vinele, vindecandui infirmitatea. Acesta, suparat de faptul ca este olog, se "caina si se amara" singur singurel. Auzindu-l, zana apare si il intreaba pricina supararii lui. Acesta ii spune:

"- Cum nu m-as caina si nu m-as amari, zana a frumusetelor, se facea ca zise el. Iata, sunt olog si din aceasta pricina am ajuns de batjocura tuturor baietilor din sat.

- Lasa, dragul meu nu mai plange, ca ei nu stiu ce fac. Tu ai sa te tamaduiesti si ai sa ajungi imparat.

- Nu-mi trebuie imparatie. Eu as fi bucuros numai sa pot umbla. Dar asta nu o sa se poata, caci, uite, nu am vine in picioare.

- Ba o sa se poata. Tu ai avut vine, dar ti leta luat Zmeoaica pamantului cand erai mic. Tine chimirasul asta. Cand vei fi incins cu el, ce vei voi te faci daca te-oi da de trei ori peste cap. Sileste-te de-ti ia vinele de la picioare. "

("Tugulea, fiul unchiasului si al matusei")

Zanele sunt dorite de voinici. Uneori insa ii pun la incercare, transformandu-se intr-un animal cu infatisare dezgustatoare.

O Zana isi are imparatia intr-un elesteu. Trei feciori de imparat merg sa-si aduca nevestele, cel mai mic amuzandu-se de cum sar stropii de apa cand loveste cu nuiaua in elesteu. O broasca testoasa iese la suprafata "si se uita gales la baiat". A doua zi si a treia zi, lucrurile se petrec la fel. Baiatul isi aminteste ca a plecat sa-si gaseasca o sotie, se uita in ochii broastei "si simti ca nu stiu ce, colea la inima parca il sagetase ceva". "Asta sa fie logodnica mea zise el". In momentul acela broasca s-a dat de trei ori peste cap si s-a facut o zana plapanda si frumoasa. Feciorul afla ca zana era fata unui imparat; o vrajitoare ii blestemase iar palatele lor fusesera acoperite de apa murdara a elesteului. Baiatul rupsese vraja. Isi anunta tatal ca isi va aduce logodnica, dar inainte de a o prezenta intra impreuna in palatele din lac, se imbaiaza in lapte incropit si se plimba prin gradina cu flori mirositoare. La curtea tatalui feciorului toti isi dau seama ca "e de pe alte taramuri" (Ispirescu- "Broasca testoasa cea fermecata").

Un imparat pune pe cei trei feciori ai sai sa traga cu arcul pentru a se insura. Cel mic nimereste intr-un copac. Urca in copac ca sa ia sageata, dar i se agata in spate o bufnita care    "nu-l slabea nici cat ai da in cremene". Se intoarce acasa cu "saxanaoa in spinare" si alte sase bufnite in spatele lui. A doua zi, feciorul descopera in pat langa el o zana "asa de frumoasa de amutea si nu stiu cine, cand o vedea", iar intr-un colt al camerei sunt aruncate sapte piei de bufnita. La nunta fratelui celui mare, baiatul se pomeneste cu zana jucand in hora langa el. Se intoarce seara in camera iar zana- dupa el. A doua zi, povestea se repeta. La nunta fratelui mijlociu, baiatul ia pieile din camera si le pune pe foc. Zanele insa simt miros de ars si se transforma in sapte porumbei. Inainte de a-si lua zborul, zana ii spune feciorului: "Ai fost nerecunoscator. Cu bine te-am gasit, cu bine sa ramai. Pana nu vei izbuti sa faci ce n-a facut om pe lume, sa nu dai cu mana de mine". Dupa o intalnire cu niste draci de la care primeste un fes cu ajutorul caruia se face nevazut, descopera stolul de porumbei. Ii urmareste pana ajunge la niste palate. Acolo, cu fesul pe cap se aseaza la masa cu zanele si mananca din mancarea lor. Intr-un final, ridicandu-si caciula este recunoscut mai intai de baiatul lui, iar apoi de zana. Se intorc la imparat si fac nunta. (Petre Ispirescu, "Zana Zanelor").

Nu primim mai multe informatii despre aceasta zana, dar este de remarcat faptul ca traieste intre femei cu aceleasi insusiri ca si ea, acestea fiindu-i supuse. Totodata trebuie observat faptul ca feciorul de imparat trebuie sa treaca de o cumpana, in cazul acesta ar trebui sa o suporte pe zana si pe cele sase insotitoare ale sale cu infatisarea urata de bufnita. Probabil, ca ar trebui sa se si insoare cu ea avand chip de bufnita, dovedindu-si astfel dragostea, maturitatea afectiva. Lipsa acesteia atrage dupa sine sanctiunea, asa cum dovada maturitatii, a tariei deciziei, aduce dupa sine rasplata (Petre Ispirescu- "Broasca testoasa cea fermecata"). Sanctiunea consta in depasirea unor obstacole, astfel desavarsindu-si cresterea voinicului.

Alteori maturizarea are un ritm deosebit de alert "crestea intr-o zi cat altii intr-un an" (Petre Ispirescu- "Tinerete fara batranete si viata fara de moarte"). Feciorul de imparat parca se grabeste sa devina om in toata firea. Cand creste destul de mare apare si motivul: doreste sa aiba "tinerete fara batranete si viata fara de moarte", adica ceea ce i s-a promis inainte de a se naste. Deoarece tatal sau nu-i putea satisface cererea, pleaca singur sa gaseasca ceea ce-si doreste. De fapt, nemurirea pe care o cauta el se gaseste pe taramul zanelor, simbol al imortalitatii. Acolo ajunge dupa ce trece prin mai multe locuri periculoase. Sunt trei zane surori in palat, iar Fat Frumos si-o alege pe cea mai mica. Cu aceasta traieste fericit o perioada de timp nedefinita, pana cand, "din nebagare de seama paseste in Valea Plangerii. Din acel moment toate amintirile reinvie iar lui Fat Frumos i se face dor de parinti. Zanelor le pare rau pentru el si ii deplang soarta de simplu muritor. Structura lor spirituala le permite sa iubeasca fara sa le fie dor, ceea ce cu muritorii de rand nu se intampla. Feciorul trebuie sa plece, iar pe drum isi da seama de cat timp a trecut. Civilizatia pe care a lasat-o in urma a apus de mult timp in locul ei rasarind si dezvoltandu-se alta, moderna. Imaginile sunt foarte sugestive, cititorul putand sa-si imagineze ce aparitie bizara era Fat Frumos care imbatranea cu fiecare minut care trecea (asa cum altadata crestea foarte repede). "Fat Frumos nu se putea dumiri, cum se schimbasera toate in cateva zile, pe cand in adevar trecusera sute de ani".

Aceasta sete nepotolita dupa o tara unde nu se stie de moarte si unde timpul nu are putere o intalnim si in basmul corsican "Il faut mourir" (Ortoli). Un invatat fara seaman, Grantesta doreste sa gaseasca o tara unde nu se moare. Dupa ce colinda mari si tari, intalneste o zana intr-un car cu   sapte cai inaripati, care ii spune sa o urmeze in tara unde nu e moarte, tara care se afla in cer. Soseste acolo impreuna cu zana si traiesc multi ani fericiti. Odata, lui Grantesta i s-a facut dor de mama sa. Zana, neputandu-l oprii-a dat un cal inaripat si l-a sfatuit sa nu descalece atunci cand ajunge pe pamant. Dar, grantesta nu o asculta si cum s-a dat jos de pe cal, cum i-a aparut in fata Moartea care "dobori cu coasa pe bietul baiat invatat".

Deci, zanele, nu pot transmite puterea lor, cu alte cuvinte, nemurirea lor, decat in cazul in care voinicul li se supune total, ca semn al recunoasterii inferioritatii in fata acestora.

Voinicul trebuie sa li se supuna cu toutul, ele ii spun ce sa faca, pe unde are voie sa mearga si pe unde ii este interzis.

Interzicerile au un rol deosebit de important in basme. La tot pasul rabdarea eroului este pusa la incercare si aproape intotdeauna curiozitatea nu poate reyista ispitei. Incalcarea poruncii atrage dupa sine consecinte sub forma de sanctiuni negative. Trecerea de aceste sanctiuni se face ca urmare a maturizarii, totodata fiind suportul, mobilul declansator al maturizarii spirituale.

In calatoriile sale prin lume, eroul intalneste o multime de personaje, unele care stau in calea desavarsirii destinului sau, altele care, din contra, il ajuta. Unele il impiedica sa scape din situatii dificile, complicate, care ii pun viata in pericol, il impiedica sa redevina om sau sa ajunga pe taramul lumii lui; altele il ajuta sa reuseasca in astfel de situatii.

Zanele sunt poate aliatul feminin cel mai pretios din basm pentru cei buni. In relatia dintre Erou si protagonista, aceasta va avea interventii suportive. Dupa cum este tipic pentru figura materna negativa sa intreprinda actiuni care au intotdeauna rolul de a impiedica dezvoltarea protagonistei, la fel de tipic este pentru Zana sa elimine obstacolele, sa repare daunele, in asa fel incat procesul evolutiv sa isi poata continua cursul firesc. Zana cu rol de mama, va continua sa indeplineasca aceasta funcaie de facilitare si mai tarziu, dupa ce fata, devenita acum femeie l-a gasit pe Fat Frumos si s-au casatorit. Ii va da sfaturi sa isi gaseasca sotul disparut, pentru a-l recuceri pe sotul atras in aslte directii sau pentru a-l face sa-ti recapete memoria atunci cand, ratacit pe cuprinsul unei imparatii indepartate, se afla pe punctul de a se recasatori.

Si la trecerea ultimului prag spre realizarea femininului, cel al procreatiei, o intalnim pe Zana. "Uite o rodie, s-o mananci la cantatul cocosilor si mai inainte sa se sfarseasca anul o sa ti se nasca un copil frumos cu bucle de aur" ii spune Zana reginei disperate ca nu poate face copii. Tot zanele sunt cele care cunosc potiuni magice pentru a combate sterilitatea si vraji care ii pot asigura pruncului un viitor fericit.

Personajele pozitive prin definitie sunt sfintele purtatoare ale numelor zilelor saptamanii. Nu lipseste nici una din ciclul celor sapte "surori", chiar daca cel mai des apar doar cateva. Acestea sunt personificarile zilelor saptamanii, atributul de "Sfanta" aratand natura caracterului lor.

Aceste batrane care exista in basme au caracteristici opuse celor apartinand figurilor feminine negative. In povestile unde apare mastera cea rea, de ele mai multe ori va aparea si o astfel de figuraa pozitiva, batranica cea buna.

Petru-par- frumos, pornind dupa Ileana Costanteana, da de niste "curti mandre si frumoase". In ele locuia Sfanta Miercuri. Intrand in casa, nu gaseste pe nimeni, deoarece sfanta era la biserica. Iata asadar, o prima trasatura: evlavia. Deoarece Petru-par- frumos este indrumat sa mearga si la Sfanta Vineri si la Sfanta Duminica vedem ca si acestea merg la biserica (Francu si Candrea, "Ileana Costanteana").

O alta caracteristica a acestor femei este ca intotdeauna sunt bune, milostive dorind sa-si ajute aproapele. In aceeasi poveste Petru o roaga pe Sfanta Miercuri sa-i spuna unde locuieste Ileana Costanteana. Sfanta nu stie, dar ii da un frau de arama la scuturarea caruia vine un cal de arama si-l trimite la Sfanta Vineri. La aceasta lucrurile se petrec la fel, iar sfanta ii da un frau si un cal de argint si-l trimite la Sfanta Duminica. Nici aceasta nu stie unde s-ar putea afla Ileana Costanteana, dar si mai indatoritoare ca surorile sale il roaga sa astepte pana la amiaza "cand fiul meu, Soarele sta pe loc si vine la mine". Soarele sta pe loc, Sfanta Duminica merge cu Petru in pivnita "sa nu se topeasca si il intreaba de fata. Soarele ii spune unde se afla Ileana, apoi pleaca. Sfanta ii da voinicului un frau si un cal de aur."

Faptul ca Sfanta Duminica il are ca fiu pe insusi astrul zilei, nu poate decat sa ne spunaa importanta acestor personaje pentru omenire (in viziunea folclorica) si legatura lor cu timpul, motiv de filosofie chiar si in popor.

In alte povesti, potul sfintelor contureaza cu alte insusiri. Un mire fuge de acasa de frica unui lup care i-a interzis sa se insoare. Iese din lumea aceasta si ajunge in "lumea cuviosilor". Vazand o casa alearga spre ea si intra in tinda. In acea casa locuia Sfanta Miercuri, care il linisteste. Are ca aparator un catelus "cu trupul de fier si dintii de otel". Acesta "zareste cale de o zi" si simte oamenii rai. Cand acesta latra o data mirele trebuie sa plece.

Asa si face, nu inainte de a primi de la Sfanta Miercuri doua bucati de paine si indrumarea sa mearga la sora sa Sfanta Vineri. Aceasta are un catelus cu fata de otel, care "zareste cale de doua zile si latra de doua ori". Ia doua bucati de paine, iar cand cainele latra de doua ori, pleaca. A treia zi, Sfanta Duminica, la fel ca si surorile sale il ospateaza, il lasa sa se odihneasca si la fel ca si surorile sale are aparator un catel care insa este mai agil ca ceilalti: vede cale de trei zile si latra de trei ori. Ii da si ea doua bucati de paine si un brau pe care sa-l scuture peste apa pentru a-si face punte. Astfel, mirele merge in iad insotit, dintr-un locunde adoarme, de cei trei caini (Vede- bine, Aude- bine, Usor ca vantul greu ca pamantul) trimisi de cele trei sfinte (Reteganu, "Lupul cu cap de fier"), desi cainele este prieten si aparator al omului bun, la fel ca si in viata reala.

Asa cum constatam acestea trei sunt surori, iar puterea lor creste de la cea care poarta numele unei zile de la inceputul saptamanii, la cea care poarta numele unei zile de la sfarsit. Astfel, Sfanta Duminica are intotdeauna cele mai mari puteri. Varsta este incerta. Nicaieri nu se spune cati ani au, in schimb peste tot se sugereaza ca ar fi batrane. In unele basme se face chiar o descriere, sumara a ei, dar foarte sugestiva. Batranetea acestor femei semnifica in primul rand intelepciune, ingaduinta (dar numai cu cei buni la suflet), dorinta de a ii ajuta pe cei tineri, lipsiti de experienta vietii, dar curajosi si inflacarati.

Cautand pe Zana Zorilor, Petru trece prin imparatia Sfintei Miercuri, unde-i "frig de ingheta vitelul in vaca". Pe marginea drumului sunt focuri si la acele focuri se incalzesc oameni care il ademenesc pe Petru. In imparatia Sfintei Joi este "o caldura de se topeste si maduva in oase si, i vai racoroase cu izvoare reci, niste fete frumoase il imbie". In imparatia Sfintei Vineri insa era primavara "cand incep a se intarca mieii". Sfanta este pazita de vantoase, il primeste cu greu pe Petru. Aici, se schiteaza un portret al femeii. Sfanta era batrana, cu multe creturi pe fata si foarte suparata pe oameni. Se nascuse cand nu era ce este, iar parintii ei "au zamislit lumea, ca sa fie cine sa se minuneze de frumusetea ei. Lumea a deochiat-o si de atunci, pe fiece suta de ani cate un cret se iveste pe fata ei". Aceasta ne spune ca intr-adevar Sfanta Vineri era foarte batrana (Ioan Slavici, "Zana Zorilor").

Cele trei sfinte sunt in acest basm personificarea a trei anotimpuri: cele doua cu temperaturi extreme si unul cu temperaturi medii, dar cu vanturi puternice (prezenta vantoaselor). Sfintele sunt protejate chiar de aceste temperaturi greu de suportat pentru un de rand la care contribuie oamenii ce se afla pe marginea drumului.

Dintre toate cele sapte sfinte, cea care apare cel , cea care apare cel mai des este Sfanta Vinere, deoarece uneori apare singura. Intr-un basm din care probabil s-a inspirat Ion Creanga, un basm cules de Petre Ispirescu ("Fata mosului"), eroina, oropsita de baba mastera intra slujnica la Sfanta Vineri. Aceasta o intreaba de la inceput daca este sau nu om bun, caci are o catelusa (subliniem faptul ca de cele mai multe ori, sfintele sunt pazite de o catelusa, nu de un catel) cu dintii de fier si cu maselele de otel, care mananca pe omul rau. Fata trebuie sa faca curat prin casa si de dat mancare puilor din curte, atunci cand sfanta este la biserica. " Puii" erau de fapt balauri, serpi, nevastuici, soparle, naparci si gusteri. Mancarea trebuie sa fie potrivita, nici prea rece, nici prea calda. Puii ii spun sfintei "ca n-au bagat de seama ca a lipsit ea de acasa" si ca sunt multumiti. Rasplata pe care o primeste fata de la Sfanta Vineri este o cutiuta in care gaseste nestemate si margaritare. Fata babei, de ciuda pentru norocul ce daduse peste sora sa vitrega, intra si ea slujnica la Sfanta Vineri. Opareste insa puii Sfintei, face tarababura prin casa, iau ca rasplata isi alege cutia cea mai mare, din care ies balauri ce o mananca si pe ea si pe mama sa (Petre Ispirescu, "Fata mosului"). Dupa fapta si rasplata- invatatura proverbelor romanesti este subtil reliefata.

Aici este reliefat spiritul justitiar al acestei sfinte, care nu doar ca o rasplateste pe fata cea buna, ajutand-o ci o si pedepseste pe cea rea. Si in basmul cules de Fundescu, "Sfanta Vineri", aceasta este o razbunatoare. Unei fete harnice, care i-a slujit cateva luni, ii da lada cea mai urata. Dar acolo, fata gaseste toate lucrurile pentru o mireasa cusute cu fir de aur. Cele mai frumoase erau "o rochie cu luna in spate si soarele pe piept, o bratara cu totul si cu totul de aur si sase siruri de margaritare". In schimb, unei fete care era lenesa si nepriceputa la nimic, care ii fripsese lighioanele cu mancarea prea fierbinte ii recomanda sa ia "o lada care va fi mai frumoasa". Pe drum ies din lada lighioanele oparite si o mananca pe fata.

Iata asadar alte doua trasaturi, de data aceasta atribuite exclusiv Sfintei Vineri: evlavia, pasiunea pentru lighioane si mania pentru curatenie.

Unele basme le aduc si pe Sfanta Luni, Sfanta Sambata si Martolea ( Marti seara). O fata de imparat care-si cauta barbatul trece pe la Sfanta Luni care ii da o furca ce toarce singura, pe la Sfanta Miercuri care ii da o vartelnita ce deapana singura si pe la Sfanta Vineri de la care primeste o stativa care tese singura. Alta fata, in cautarea barbatului trece pe la Sfanta Vineri, care ii daruieste un purcel de aur si pe la Sfanta Sambata care-i da doi porumbei de aur (Stancescu, "Sarpele mosului").

De observat este faptul ca cel mai des apare Sfanta Vineri, apoi Sfanta Miercuri si Sfanta Duminica, Sfanta Joi, apoi Sfanta Luni si Martolea. Explicatia o gasim in chiar numele lor. Zilele de miercuri si vineri sunt zilele de post in ortodoxism, iar duminica este ziua sfanta, care trebuie petrecuta in rugaciune. Totodata stim despre ele ca sunt niste femei, cucernice, evlavioase, aproape habotnice, miloase, bune la suflet, atributul de "sfanta" vrand sa sublinieze si sa aminteasca acest lucru. Nici apartenenta la genul feminin nu este intamplatoare, ca si varsta, stiindu-se faptul ca femeile batrane duc o viata mai evlavioasa decat alti oameni.

Aceasta este o legatura a vietii obisnuite a oamenilor cu momentele in care fantezia tesea basme, este o patrundere a realului in fantastic, ca baza a acestuia, reprezinta legatura indisolubila dintre cele doua (real si ireal). Arata totodata crestinizarea unor traditii pagane. Locuintele lor figureaza cand in rai, in "lumea cuvintelor" cand pe taramul celalalt unde coboara Sucna- Murga cand intr-o regiune indepartata, unde ajunge eroul sau eroina. De cele mai multe ori usa lor este pazita de o catea (uneori un catel) cu trupul de fier si dintii de otel sau o pisica rea.

In basm, acestea au un rol tranzitoriu, il ajuta pe protagonist sa creasca si ramane prezenta pana in momentul in care acesta este in masura sa se descurce singur. In momentul acela, ca orice mama buna, il lasa sa plece, ba chiar il incurajeaza sa porneasca pe drumul lui fara frica. Nu incearca sa il retina, dimpotriva, la despartire il copleseste cu daruri augurale, cu sfaturi si cu instrumente utile pentru drumul care il asteapta.

Inclusiv in sensul acesta, Sfintele implinesc functii opuse celei a masterii rele. Acolo avem un element feminin care abandoneaza, care ameninta supravietuirea protagonistului, dincoace un element care face posibila hraneste, alimenteaza, face posibila cresterea, atat in termini maternali ai ingrijirii, cat si in termini psihologici ai invataturilor. Spre deosebire de elemental feminine care impiedica autonomia, avem aici un element feminine care face posibila autonomia, construindu-i premisele, sustinand-o, incurajnd-o si incurajandu-l pe protagonist sa isi invinga spaimele.

Fata mosului din povestea lui Ion Creanga, data afara de mastera, intra in padure. Ajunsa la Sfanta Vineri sta la ea o perioada de timp, in care are ocazia sa isi dovedeasca harnicia, curajul si bunatatea inimii. Atunci cand vine timpul sa plece, este rasplatita printr-un singur obiect pe care are posibilitatea sa si-l aleaga singura. Deoarece dovedeste si modestie, Sfanta Vineri o rasplateste in asa fel incat sa ii ajunga pentru o viata de om. Ii da astfel nu doar autonomie, caci obiectele valoroase din cufar erau de fapt o reflectare in plan material, tangibil a unor valori imateriale, valori ale fetei mosului.

"Cand a venit Sfanta Duminica de la biserica si a vazut copiii lauti frumos si toate trebile bine facute, s-a umplut de bucurie; si dupa ce-a sezut la masa, a zis fetei sa se suie in pod si sa-si aleaga de-acolo o lada, care a vre ea, si sa si-o ieie ca simbrie; dar sa n-o deschida pan-acasa, la tata-sau. Fata se suie in pod si vede acolo o multime de lazi: unele mai vechi si mai urate, altele mai noua si mai frumoase. Ea insa, nefiind lacoma, s-alege pe cea mai veche si mai urata; dintre toate. Si cand se da cu lada jos, Sfanta Duminica cam increteste din sprincene, dar n-are incotro, ci binecuvieaza pe fata, care ie lada si se intoarna spre casa parinteasca cu bucurie, tot pe drumul de unde venise." ("Fata mosului si fata babei" de Ion Creanga)

Sfintele, il ajuta pe erou sa-si indeplineasca destinul. Cele care prezic acest destin, la nasterea copilului sunt ursitoarele Despre ursitoare se pomeneste des in basme, interventia lor fiind de cele mai multe ori pasagera. Rar sunt protagoniste si intotdeauna nu sunt limitate la misiunea lor.

Astfel, doi batrani care nu avusesera nici un copil sunt ascultati de Dumnezeu, care le da un

baiat cu o carte in mana. Mosul aude ce spun ursitoarele. Prima, cea mai mare ii prezice ca va fi un Fat Frumos si va fi bogat. Cea mijloace ii prezice ca la doisprezece ani va fi mica ii prezice ca daca va scapa de duhurile rele, va ajunge imparat ( Petre Ispirescu, "Voinicul cel cu cartea in mana nascut").

Un boier, cerand gazduire unui taran a carei nevasta a nascut un copil, aude in zori pe ursitoarele venite la fereastra. Una ii prezicea ca va trece prin multe necazuri, a doua: "Voinic si frumos se va face si foarte cuminte, dar si norocul i s-arata". A treia zise:" Va mosteni toata averea boierului ce azi e-n casa noastra. Boierul cumpara copilul cu o suta de galbeni si-l paraseste intr-o scorbura" (Retegan, "Aflatul").

Unui prunc, nascut de o imparateasa, ursitoarele ii ureaza a noua zi la miezul noptii. Una ii zice: "Pruncul aiesta s-o face om ficior zdravan ca un stiag". A doua: "Cand a implini copchilu' douazeci die ani, va peri lovit die traznit". A treia zice astfel: "Die va scapa atunci die primejdie, s-o face un imparat vestit, care va aduce in lume legi, cum nu mai sunt" (Reteagu, "Psaltirea", "Lui Titu Maoirescu, omagiu", 1900).

Nicaieri nu se face vreo aluzie la infatisarea ursitoarelor, ci doar le aminteste faptul ca sunt trei, diferite ca varsta. "Cea mai mare dintre ursitoare zise . .Cea mijlocie zise . .Cea mica zise . ." (Petre Ispirescu, "Voinicul cu cartea in mana nascut"). Intotdeauna aceste ursitoare pastreaza echilibrul intre impliniri si necazuri. De regula, dupa o perioada de grele incercari, eroul este rasplatit.

Prezenta ursitoarelor este o reflectie a creatiei poporului intr-o viata dinainte cunoscuta, dar nu muritorilor de rand, ci doar fiintelor din punct de vedere spiritual.

Fetele bune

In general, eroul principal, cel care trebuie sa treaca prin acea suita de incercari, este Fat Frumos. Ileana Sanziana, Ileana Constanteana, Lia, Florita sunt nume ale aceluiasi tip de fata. Portretul ei, deosebit de pitoresc, il regasim sintetizat in basmul "Din fata- fecior" (Reteganul) "vorba ii curgea din gura ca mierea, boiul ii era atat de gingas, incat iti venea sa o bei intr-o bardacuta de apa, perisorul subtire si stufos ii cadea pe umeri in unde, fata-i are pe vino-ncoace; ochii aia mari, frumosi si vioi de te baga-n boale, manusita aia micuta si piciorusul ei de zana, si in sfarsit totul nu putea sa fie decat de fata, macar ca se ascundea sub toalele cele voinicetti . vorba si fata-i erau cu lipici". Cu alte cuvinte, o fata are membrele gratioase, o anumita puritate si imponderabilitate, lipici si geniul luxului. Si, ca si cum acestea nu ar ajunge, este o gospodina si o bucatareasa desavarsita. Cei care mancau din mancarea gatita de ea "isi lingeau si degetele". Fata imparatului care instituie un concurs pentru maritarea ei, era "frumoasa bat-o stelele s-o bata, sa-i sorbi apa din gura" (G. Catana, "Petru Cenusa"). Copila lui Verde- imparat este o draguta de fata "mandra cat gandeai ca sa ii bei apa din gura" (Reteganul, "Urma galbina si Piparus Petru").

Portretul de factura populara abunda de calificative care trimit in alte regnuri. De fiecare data insa, aluzia se face catre ceva pretios, oricare ar fi acest regn. "O fata frumoasa ca soarele" sau, mai mult, "atata de frumoasa, incat Sfantul Soare se oprea in cale, ca s-o vada si sa se desfateze de frumusetea ei". (Ioan Slavici, "Ileana cea sireata"). Tot la Slavici gasim un portret inedit, constituit din alaturarea succesiva in fata cititorului a doua personaje, doua femei, insa amandoua frumoase. "Asa a crescut fata la crasma. In toata ziua se facea mai mare, si cu cat se facea mai mare, cu atata mai frumoasa la fata, mai placuta la faptura si mai dulce si mai inteleapta la vorba. Pentru aceea oamenii o numeau Floare, - Floarea cea frumoasa de la crasma din codru."

Nu numai Florita, ci si maica-sa, crasmarita era insa frumoasa. Crasmarita nu era insa asa frumoasa ca si o floare ce creste ascunsa in umbra tufelor. Crasmarita era frumoasa ca si o pana de paun; Florita era frumoasa ca si o floare ce creste ascunsa in umbra tufelor. Crasmarita era frumoasa incat nimeni nu putea rabda ca sa nu vorbeasca cu ea si nimeni nu cuteza sa priveasca la ea; Florita era frumoasa incat nimeni nu rabda sa nu priveasca la ea si nimeni nu cuteza saa vorbeasca cu ea. Crasmarita era atat de frumoasa incat daca-i vedeai fata oglindita in fata vinului, si se parea cum ca vinul este mai tare si mai infocat; Florita era atata de frumoasa, incat daca-i vedeai fata oglindita in fata vinului, si se parea cum, ca vinul este mai dulce si mai moale."

Potretul, desi rod al unei gandiri profunde, nu este intru totul original. Ioan Slavici se inspira din folclor, prelucandu-l insa. Nu prezinta doua portrete antitetice. Nu stim despre cele doua femei decat ca sunt foarte frumoase, fiecare in felul ei insa. La o privire mai atenta la cele doua portrete, descoperim ca ele oglindesc doua suflete diferite. "Crasasmarita era frumoasa ca si o pana de paun", comparatie ce descopaa o trasatura de caracter: mandria, iimprumutata de la parearea care-si etaleaza ce are mai frumos pentru a impresiona. Faptul ca Florita este comparata cu o frumoasa "floare ce creste ascunsa in umbra tufelor" arata modestia fetei, care este inconstienta de frumusetea sa si care traieste in umbra crasmaritei.

Crasmarita era atragatoare, dar mai mult impunatoare ("nimeni nu cuteza sa priveasca la ea"), Florita era timida, rusinoasa dar, mai mult frumoasa ("nimeni nu se putea rabda ca sa nu priveasca la ea"). Pentru a putea reda mai bine deosebitele calitati ale fetei, Slavici face apel la una din cele mai apreciate bauturi: vinul. Vinul tare si infocat indicaa finetea, delicatetea. In continuare, autorul pare a da un verdict final: "crasmarita din codru e cea mai frumoasa crasmarita din tara si . . Floarea Codrilor e cea mai frumoasa fata din lume".

Fireste, portretul de mai sus e fabricat de Slavici. Calificativele generale sunt absurde si miraculoase de obicei si presupun confuzii intre regnuri: "Ileana Cosanzeana din cosita floarea-i canta noua imparatii asculta" (Miron Pompiliu, "Ileana Cosanzeana"); "imparateasa Ileana Cosanzeana, doamna tuturor florilor, din cosita ruga- i canta" (Vasile Bologa, Ion Ion, "Voinic de plumb"), doamna Chiralina, tanara copila, floare din gradina, frumoasa ca o zana" (Nicolae Filimon, "Omul de piatraa").

In general portretul fizic este realizat in concordanta cu portretul psihic. Foarte rar intalnim ca un personaj negativ sa aiba calitati fizice deosebite. Acestea sunt atribuite intotdeuna personajului pozitiv. Zanele sunt simbol al frumusetii, de aceea, de multe ori, pentru a arata frumusetea unei fete, se face o comparatie de tipul: " frumoasa ca o zana".

Deseori, frumusetea naste invidia unor personaje mai puternice ce duce la un sir de suferinte, echivalentul ciclului initiatic. Odata iesit din acest ciclu, personajul este considerat matur, desavarsit ca dezvoltare (psihica in special). Frumusetea Cenusaresei naste invidia mamei si a surorilor vitrege; Alba ca Zapada- invidia mamei vitrege; fata mosului- a babei si fetei acesteia.

Dar, cu cat invidia este mai mare din partea personajelor negative, cu atat frumusețea sufleteasca, de fapt toate trasaturile pozitive ale fetelor sunt mai stralucitoare.

Este un contrast dintre lumina si intuneric, in care prima este potentata de a doua.

In basmul "Florita din codru", crasmarita incearca sa o ascunda pe fata de ochii imparatului. O pune sa mature, sa spele vasele, sa gateasca" " . si iarasi sa mature, sa spele, sa taie lemne, sa faca foc si mancare- pana ce s-o face noapte", iar noaptea sa aleaga de gunoaie boabele de grau necernut si sa doarma apoi pe trei scanduri de garon. In acest chip, imparatul nu poate vedea fata. Crasmarita isi consulta oglinda, care-i spune insa ca "de o suta si de o mie de ori e mai frumoasa Florita". Trei luni mai tarziu, la o noua vizita a imparatului, Florita e trimisa intr-o pivnita sa lucreze la un razboi cu suveica asa de mare, incat trebuia un voinic s-o ridice de la pamant. Peste noua luni vine iar imparatul, fara a o vedea. Crasmarita o trimite pe fata in codru la o baba ("Boanta vrajitoarea"), care primeste insarcinarea de a-i scoate ochii. Din fericire, apare o caprioara, careia ii sar ochii in poalele Floritei. Fata isi gaseste adapost in padure la niste hoti. Crasmarita afla de la oglinda ca fata traieste. Cu un inel, baba Boanta o vrajeste pe Florita, care cade ca si moarta, dar cand i se scoate inelul invie, iar hotii sunt fericiti. A doua oara fata este vrajita cu o rochie, iar a treia oara cu un pieptene cu ajutorul caruia i se ascunsese firul mortii in par. Dupa scoaterea acestui fir, Florita invie iar. Crasmarita e pedepsita cu blandete, sa stea intr-o casa cu peretii de oglinda si sa se adune la ea cele mai frumoase neveste din tara, ca sa vada ca nu este ea cea mai frumoasa.

In basmul fratilor Grimm, eroina Alba ca Zapada este si ea persecutata si trebuie sa treaca de niste cumpeni geloasa pe frumusetea ei, mama vitrega o da pe mana unui vaanator. Desi este sortita mortii, aceasta nu o ucide, dar o lasa prada primejdiilor din padure. Natura o octoteste, iar fetita isi gaseste adapost in casuta celor sapte pitici. Ei o primesc cu dragoste si chiar ii dau sfaturi despre cum sa se pazeasca de mama vitrega, dar fata mai are de trecut de trei obstacole, caci aceasta incearca sa o omoare inai cu o cingatoare, apoi cu un pieptene ai apoi cu un mar otravit. O forta atotstiutoare si atotputernica o rasplateste pe Alba ca Zapada pentru sufletul ei bun si o pedepseste pe mama sa vitrega.

Portretul fetei este realizat sub forma unui vis de mama, "ce n-as da sa am un copil alb ca zapada, rosu ca sangele si cu parul negru ca abanosul".

Fata careia ii va da nastere este de o frumusete neobisnuita si intocmai cum si-a dorit mama are pielea alba ca zapada, buzele rosii ca sangele ce picurase din degetul imparatesei si parul negru ca lemnul pretiosului abanos. Datorita pielii sale numele va fi Alba ca Zapada, comparatie care sugereaza si trasatura pincipala a sufletului sau: puritatea. Nu avea cum sa fie altfel, caci varsta la care mama vitrega vede cat de frumoasa este Alba ca Zapada, este de 7 ani. Fata este insa si modesta, harnica, buna si iubitoare. Pentru adapostul oferit de pitici, ea le ingrijeste gospodaria si face acest lucru cu multa dragoste si tragere de inima. Alba ca Zapada ramane un simbol al aspiratiei catre dreptate, caci pentru aceste calitati ea a fost rasplatita.

Adesea, fata il ajuta pe Fat Frumos, deoarece se indragosteste de el. Cel care a indraznit sa schimbe ursita celor douasprezece fete de imparat este un flacau sarac, caruia i se aratase in vis o zana care il sfatuise ce ar putea sa faca. Fetele aveau "inimi de gheata" si erau legate prin ursita sa se daruiasca patimii dansului, patima care le absorbea total, jertfindu-i pe toti fiii de imparat care incercau sa le ademeneasca cu iubirea lor sincera si statornica. Inchise intr-o camara din palatul tatalui lor "incuiate si zavorate cu noua usi de fier si cu noua lacate mari", domnitele "evadau" noaptea, rupand "cate o pereche de conduri de matase alba, dantuind". Feciorii care se hotarau sa le vegheze dispareau fara urma, alti temerari renuntand a-si mai pierde "sufletul pentru ea cap de muiere". Triumful eroului atrage dupa sine renuntarea la fortele supranaturale. Dandu-si seama ca argatul gradinar stie unde merg ele noaptea, domnita cea mica ii spune: "Zise ea vorbele astea aspre pe gura, dara din inima altceva cugeta. Ei i se parea ca acest argat din ce in ce se face mai curatel". Dupa ce ii da al treilea buchetel, cu ramurica de diamant ascunsa, cata cam subt ascuns la argat si-l gasi ca nu prea se deosebeste de fiii de domni si de imparati. Atat i se paru de dragalas. Argatul si dansul cata asupra domnitei cu ochi galesi, dara tot pe furis si o vazu ca se tulburase oarecum". Cand el trebuia sa bea din bautura care-l facea sa-si piarda mintile, mai intai vrea sa vada daca ea chiar are "inima de gheata".

"-Vrei tu? Iaca eu ma pierz pentru dragostea ta, daca ai asa inima de gheata.

Nu, n-am inima de gheata, focul dragostei tale mi-a incalzit-o, raspunse ea.

Mai bine voi sa fiu gradinareasa cu tine, decat fata de imparat.

Cum auzi asa, el arunca bautura la spate si apropiindu-se de dansa, ii mai zise:

Sa nu-ti fie teama, maria ta, ca gradinareasa nu ai sa fii o data cu capul.

Toti cei de fata auzira vorbele lor. Puterea farmecului se zdrobi si toti cu totul se

pomenira in palaturile imparatului. Palatul cel fermecat piere ca o naluca, ca si cum n-ar fi mai fost pe lumea asta".

(Petre Ispirescu, "Cele douasprezece fete de imparat si palatul fermecat").

Dragostea dintre cei doi tineri este aici singura forta care zdrobeste vraja aruncata

asupra celor douasprezece fete si asupra fiilor de imparati. Faptul ca fata cea mica s-a putut indragosti, arata superioritatea ei fata de celelalte.

In basmul "Fat Frumos cu carata de sticla", fata il ajuta pe Fat Frumos sa o salveze de zmeu. "Fata, cum il vazu, iesi afara. Vorbi cu Fat-Frumos d-a-n-calarele si se intelesera la cuvinte. Fata, vazand ca are a face cu un viteaz, intra in camara, lua cu dansa o gresie, o basma cu chenar pe margine si o perie, iesi repede din casa, se puse pe calul lui Fat-Frumos si o luara la sanatoasa.". stand pe cal in spatele voinicului , acesta se foloseste de obiectele miraculoase pentru a salva situatia si a il ajuta pe acesta.

Praslea cel voinic, plecat sa-l gaseasca pe cel care fura merele de aur din gradina

tatalui sau ii gaseste pe cei trei zmei cu care se lupta. In lupta sa cu cel de-al treilea zmeu, deoarece era obosit, cere ajutor mai intai de la un corb caruia ii promite trei "starvuri" si apoi de la fata cu care apoi se insoara, fata pe care acel zmeu o rapise. "Fata de imparat dete apa lui Praslea de bau si prinse mai multa putere; atunci stranse pe zmeu in brate, il ridica in sus si cand il lasa in jos, il baga pana in genunchi in pamant; se opinti si zmeul, ridica si el in sus pe Praslea si, lasandu-l jos, il baga pana in brau; puindu-si toate puterile, Praslea mai stranse o data pe zmeu de-i parai oasele si, aducandu-l, il tranti asa de grozav, de il baga in pamant si-i si taie capul". Tot fata de imparat isi da seama ca el este sub hainele urate si saracacioase de ucenic de argintar. Bucuria sa este mare, ca si recunostinta: "Si stand in genunche, ii saruta mainile si pe fata si pe dos".

Nu a scapat poporului nici varsta critica a fetei nediferentiate inca psihic de baiat si cu multe veleitati virile. In basme se regaseste si mica amazoana. Dupa conceptia comuna, baiatului ii este harazita o cariera vitejeasca, iar fetei una exclusiv casnica. Atunci cand cei doi copii de aur sunt gasiti dfe o baba care vrea sa-i infieze si aceasta le intinde o furca mica si un toiegel, fata pune mana pe furca si baiatul pe toliag (Petre Ispirescu, "Insira-te margarite").

Exista insa si exceptii. Un imparat, care nu avea decat trei fete si care-i era dator imparatului vecin cu un fecior care sa-l slujeasca zece ani se teme sa nu-si piarda imparatia. In fete nu are incredere: "Ce stiti voi face, dragele! De cand sunteti pe lumea asta alba, voi ati imblat cu furca, cu acul, cu razboiul; stiti toarce, coase, tese. Numai un viteaz ma poate mantui care sa stie sa rasuceasca buzduganul, sa manuiasca sabia cu vartute si sa calareasca ca un zmeu paraleu". Fetele cele mari, ambitioase au vrut sa incerce ele dar tatal lor le-a speriat in chip de lup. Fata cea mica se dovedeste mai inteleapta si in alegerea calului (il ia pe cel mai inima), si in alegerea hainelor intocmai ca un barbat (fara podoabe). Cum logica basmului nu permite permanentizarea confuziei dintre sexe, intervine o clasificare miraculoasa. Fata- voinic, fara vasul cu botez din bisericuta de peste apa Iordanului, profitand de faptul ca obosita, calugarita care pazea, adormise. Pustnicul, sfatuitorul calugaritelor, o blesteama " sa se faca muiere daca e barbat, iar de va fi muiere, sa se faca barbat". Astfel, fata voinic devine un flacau "de-ti era draga lumea sa te uiti la el" si Ileana Sanziana, care de mult se indragostise de ea, crezandu-l baiat, poate sa se cunune cu el. (Petre Ispirescu, "Ileana Sanziana").

Izbanda dragostei este cea care incununeaza de fiecare data finalul unui sir lung de peripetii, obstacole puse in calea unei fete si a unui voinic (fie ca sunt bogati, fie ca fac parte din patura de jos a societatii).

Brandusa era fata cea mai mica a imparatului Florilor. S-a casatorit cu printul pe care-l iubea, numai ca fericirea i-a fost curmata chiar a doua zi cand, zmeul l-a rapit pe print si l-a dus la castelul sau pentru a-l sacrifica. Brandusa insasi va lupta impotriva zmeului, cu sabii si palose, iar dupa 7 zile si 7 nopti reuseste sa il ucida si sa isi salveze iubitul.

Un alt imparat cu trei fete, suparat ca n-are urmas de parte barbateasca le spune fetelor: "Atunci va fi a voastra (averea) cand veti imbla voi cat am imblat eu si-ti pati cate am patit eu". Fetele se ambitioneaza sa-i arate ca sunt demne urmase ale sale. Dar, cele doua mai mari, nu demonstreaza decat ca sunt femei, fara veleitati de barbat. Cea mare se intoarce acasa din cauza unui zmeu, iar fata mijlocie pateste la fel. Cea mica, sfatuita de o baba, isi alege din grajd un cal bun, il tesala, se imbraca barbateste, se inarmeaza si apoi pleaca. Nu se sperie de zmeu, care de fapt era tatal ei travestit, si-l infrunta cu curaj. Dumnezeu, maniat ca cineva i-a sters feredeul, sfatuit de Sfantul Soare care fusese pagubit si el de o stergatoare, blestema pe vinovat "ca de-a fi fata sa se faca fecior si de-a fi fecior, fata sa se faca". Din clipa in care Dumnezeu zice Amin, fata se transforma intr-"un dragut de fecior de mai frumos nici ca se poate" (Reteganul, "Din fata- fecior").

Fata - voinic, asa cum a fost infatisata intr-o carte de basme

Dar femei virile nu sunt in toate basmele, ci mai degraba intra in categoria exceptiilor. G. Calinescu sustine chiar ca "fata voinic reprezinta un caz de confuzie de sexe, de hermafroditism " ("Estetica basmului", pagina 247). Aceasta este deci o anomalie. De fapt, fata poate dovedi curaj, istetime, dorinta de munca si fara a intra in competitie cu alcineva sau fara a se confunda in gesturi si comportament cu un barbat. Fata unei vaduve sarace, Lia, considerand ca soarta i se va implini doar daca pleaca in lume trece in drumul ei pe langa tot felul de animale (caini si oi) care aveau nevoie de ajutor. Fara sa-i fie teama de dulai, cu mult curaj, ea se apopie de ei si le scoate tepii din picioare. Oilor le curata lana de scaieti. Asi atrage astfel recunostinta acestora care-i ureaza:

"-Cati scaieti ai scos, atatea zile sa ai- ii zisera oile usurate- si orisicat de lung ti-ar fi drumul, buruiana in cale sa nu gasesti".

Iar cainii ii spun:

"- Cati spini ai scos, atatia ani sa numeri in viata tasi orisicat de lung ti-ar fi drumul, peste spini in cale sa nu dai."

Rama si cartita pe care le salveaza de arsita soarelui, o indeamna sa le cheme in ajutor, atunci cand va avea nevoie. Drept multumire, acestea, peste peste noapte au facut o poteca: ramele si cartitele au taiat radacinile plantelor si au afanat pamantul, oile l-au batucit cu unghiile lor tari, iar cainii l-au netezit cu talpile lor moi, incat era o multumire sa calce pe el". Astfel, picioarele Liei cele delicate nu s-au ranit, chiar daca era desculta.

Pamantul insusi ii este recunoscator ca este calcat de fata cea frumoasa, caci in urma talpilor ei cresc flori, care i se inchina. Aceasta o salveaza pe Lia de iele, care nu si+au dat seama cine intrase in casa lor.

Lia are calitati de barbat (hotarare, curaj), dar predomina cele de femeie. "Si erau, neica, frumoase toate (ielele), care de care mai subtirica si mai usoara si mai sprintena, si mai zburdalnica, si gatite in haine tesute ca paienjenisul, incat ochii Liei se deschisera mari si ramasera intepeniti in tatanile lor, ca nu se mai saturau sa vada si sa se uite cu jind de femeie jignita". Totodata, ea este invidioasa pe iele, pentru ca acestea il au pe Limir- imparat.

"-Care va sa zica, de asta va era nouagrai Lia incantata. De asta va ardea! Aici va ducea gandul!"

Asa ziua si iar ii venea sa iasa, dar nu ca sa se cuprinda in hora, ci ca sa rastoarne si masa cu toate bunatatile incarcate pe ea, si tot ceea ce ii mai cadea in cale, si tot ceea ce ii mai cadea in cale si sa le alunge pe Iele, nebunele, caci multa era intristarea in fata lui Limir, pe care nu-l lasau in pace, si rau ii sedea sa fie trist".

Dar incercarile la care este supusa Lia nu se sfarsesc aici. Se indragosteste de Limir si pentru a-l avea petru ea trebuie sa-l scape din robia Ielelor. Are nevoie de afilia cu care sa-l faca pe Limir om, iar alifie pe care nu i-o poate da decat bunica Ielelor. Ajunge la Mama acestora si de aici este trimisa la bunica lor. Aici trebuie sa castige mai intai simpatia babei, care este neincrezatoare. Lia isi dovedeste astfel siretenia si diplomatia specifica unei femei

"- Buna seara, mama! Grai Lia si de asta data.

Nu sunt mama, ci baba, ii raspunse apoi intr-un tarziu morocanoasa, si mult era

fioroasa cand isi dadea asfetl raspunsul.

Nu-ti stiu anii si n-am numar, intampina Lia cu glas de pisica lingusitoare, dar iti

vad fata si bunatatea din ea, si, orisicum te vei socotind, mie imi esti cum imi pari.

Baba se mai muie putin. Orisicat de batrana ar fi baba, i se inveseleste inima cand o crezi

tanara, si cel mai rau om se inmoaie si el cand altii il cred bun".

Siretenia Liei, calificativul de "pisica lingusitoare" nu o trimit in sfera personajelor negative, deoarece tot ce intreprinde ea este in numele dragostei pentru limir. Si isi urmeaza scopul cu perseverenta, indepartand rabdatoare toate obstacolele. Inainte de a primi de la baba alifia, ea trebuie sa raspunda la trei intrebari, apoi sa faca curat in casa si in curtea babei, locuri unde "de cand Bunica Ielelor a fost fata mare, n-a mai direticat nimeni." Harnica, Lia face ce a facut si in csa Ielelor: "A curatit paienjenisul, si paretii, a carat gunoiul, a maturat si a sters praful, a facut coliba curata de-ar fi putut sa steie chiar si Limir- imparat in ea". Doar dupa ce curata si curtea primeste alifia pe care sa i-o duca lui Limir ca sa-l faca om. Pe drum insa se petrece o transformare neobisnuita. La un moment dat isi da seama ca este imbracata in haine imparaptesti, mai frumoase decat ale fetelor de imparati scapate de ele si care erau alaiul ei. Limir nu o recunoaste, atunci ea se unge cu alifia, si drept razbunare, fuge in satul natal la mama ei, obligandu-l sa vina sa o ceara de sotie si sa "cerseasca alifie" (Ioan Slavici, "Limir Imparat").

Asa cum am aratat, fetele bune, harnice, cele care intra in galeria personajelor pozitive, fac parte din toate categoriile sociale (caci in basme exista, asa cum am vazut, o separare a claselor sociale). Personajele pozitive sunt cele care trec de aceste praguri separatoare, integrandu-se in cealalta clasa. Criteriile dupa care saracii pot ajunge imparati sunt intelepciunea, bunatatea si curajul, calitati pretuite de popor si dorite la clasa dominanta. Pedepsirea personajului negativ nu se face prin luarea averii si deci, coborarea lui pe scara sociala, ci prin luarea vietii, ca si raul trebuie starpit din radacina, sa nu mai otraveasca vietile celor buni. Este de fapt nazuinta poporului spre o "curatire" a neamului.

Printesa este in general personajul feminin cel ami bine conturat al basmului, atat in calitate de protagonista, cat si in calitate de scop al cautarilor eroului.

Faptul ca in basme este vorba de o Printesa, subliniaza simbolic marea valoare care se doreste a fi atribuita acestei figuri si nicidecum nu intra in joc conotatii socio-economice.

In mituri si in legende, fiica regelui este cea care trebuie sacrificata monstrului pentru a il imblanzi, spre folosul intregului popor. Fiica regelui este cea care, indragostita de Erou, ii inlesneste fuga. Fiica regelui gaseste, ducandu-se la rau, un cos plutind pe apein care se afla un nou nascut mitic. In basmele cu protagonist feminin, daca nu e nascuta printesa, fata tinde sa devina printesa pana la finalul povestii. Este o indicatie a valorii parcursului incheiat, nu e nicidecum vorba de dobandirea unui statut social inalt.

Parcursul clasic pe care Eroinele il strabat este urmatorul. Daca e vorba de fete, fie ele odrasle de imparat sau de tarani extrem de saraci, povestea porneste de la o situatie initiala in care protagonista este abandonata, rapita sau vanduta, se rataceste in padure sau este chinuita de o mastera si de surorile vitrege (Alba ca Zapada, Cenusareasa, fata mosului etc.). naratiunea inainteaza, prin mii de peripetii, ajunge la o casa care ii ofera siguranta unde sa poata creste daca este inca o copila sau se casatoreste cu Printul daca este adolescenta.

Nu putem sa nu remarcam ca aici sunt prezentate doua teme mari ale literaturii si implicit lait-motive ale vietii: tema realizarii conditiilor indispensabile cresterii, pornind de la o situatie initiala favorabila, si cea a completarii propriului parcurs de dezvoltare, depasind obstacolele care il pot bloca, pana la atingerea unei integrari a aspectelor feminine si masculine simbolic reprezentate de nunta.

O tema clasica a parcursului protagonistei Printese este alegerea sotului. Pentru a opera aceasta alegere printesa ii supune de multe ori pe adoratorii nepoftiti la o lunga serie de incercari cat se poate de grele. Sensul acestor actiuni este de a masura potentialitatile "masculine" ale viitorului sot. Asemenea procese de selectie a celui mai puternic reprezentant al genului masculin, deci a celui mai apt de reproducere, au loc si in lumea animala. Printesa, care incarneaza simbolic polaritatea feminina receptiva , are nevoie, pentru a fi completa, de intalnirea cu polaritatea masculina activa. Tocmai soliditatea acestei polaritati este pusa la incercare de conditiile stipulate in faza prematrimoniala: i se cer curaj, hotarare, capacitate de miscare, combativitate, elan, entuziasm.

Uneori, basmul o arata pe printesa adormita sau in stare de moarte aparenta. In basmul "Printesa adormita", printul este cel care trebuie sa actioneze si sa depaseasca diverse obstacole pentru a o elibera. Printesa este condamnata la o besnicie de somn in absenta lui, ceea ce inseamna ca fara el, ea nu este completa. Adevarata proba prin care trece printul din "Alba ca Zapada" este salvarea acesteia. Iar salvarea nu se produce decat in urma unor suferinte indelungate ale amandurora.

Recurenta in basme este si printesa prizoniera a diversilor vrajitori. Vrajitoarea din basme reprezinta simbolic potentialitatea unei feminin matern distructiv. Prizoniera a Vrajitoarei, printesa este captiva fascinatiei materne, nu reuseste sa iasai din limitele unui feminin care o identifica, insa care o inglobeaza complet, ampiedicand intalnirea cu masculinul. Cata vreme printesa va ramane in puterea Vrajitoarei, nu va putea avea o existenta autonoma.

In general, atunci cand protagonista este tinuta prizoniera a unui vrajitor, nu este lasata sa moara de foame, suferinta sa fiind de natura psihica mai degraba decat de natura fizica. Ea are tot confortul, cu exceptia libertatii (ii sunt impuse unele limitari si unele obligatii).

Personajele negative sunt identificate ca atare datorita actiunilor lor indreptate intotdeauna impotriva personajului pozitiv, eroului. Printre dusmanii acestuia se numara in primul rand oamenii, chiar parintii sau fratii (surorile). Cei doi copii cu parul de aur sunt dusmaniti de surorile lor, care doresc sa-i omoare ( Reteganul, "Cei doi copii cu parul de aur"). Alba ca Zapada, Florita sunt dusmanite de mamele lor vitrege pentru frumusetea lor, iar Cenusareasa si fata mosneagului sunt dusmanite tot de mamele lor vitrege pentru ca fetele acestora nu au aceleasi calitati ca ele. In afara de oameni, in randul persoanelor negative intra ielele, vrajitoarele, monstrii (Gheonoia, Muma Padurii, Ciuta Nevazuta, Vajbaba), zgripturoiaca, dar mai ales zmeoaicele.

Prezenta Ielelor in basme este cauza a unor necazuri. Astfel, un mos de pe taramul celalalt este orb pentru ca "i-a luat ochii niste iele" (exprimare cu dublu inteles: unul prpriu si unul figurat, acesta din urma sugerand ca doar vederea ielelor cauzeaza orbirea) (Fundescu, "Cei trei frati de cruce"). Iele intalnim si in basmul "Dafin imparat" (Fundescu). Dafin, in cautarea doamnei Chiralina merge la busteanul Ielelor, care se preface in caruta cu doisprezece cai de foc si care se inalta la palatul Chiralinei. Apoi, din nou busteanul este facut in car, cu care Dafin, Afin si Chiralina fug. (Fundescu, "Dafin imparat"). Dafin, dintr-o varianta, face la fel. In padurea neagra de langa garla de pacura gaseste busteanul (cocia) ielelor, incaleca pe el si lovindu-l in burta il preface in caruta cu doisprezece cai de foc si trece dincolo. Izbind busteanul in burta, dafin il face si cerb (Catana, "Dafin imparat si doamna Chiralina"). Printre muncile la care este pus Tugulia de imparatul Stririlor este si aceea de a aduce apa, in goana de la fantana ielelor (Petre Ispirescu, "Tugulea"). Ielele au si un teritoriu, al carui hotar, daca este trecut, starneste mania lor. Iau inima lui Mogarzea, care plecase la lacul cu lapte dulce sa se insoare cu o zana, fiindca a trecut peste hotarul lor. In alta poveste, Perpilita, schimbat intr-un cerb de catre zane nu poate redeveni om decat daca trece prin cele trei camasi ale ielelor, ceea ce si face atunci cand acestea se scaldau (Obedenaru, "Prepilita pastoru cu frumoasa pamantului")..

In general, ielele sunt o prezenta pasagera in basme.. Ele sunt izvorul unor nenorociri, datorita firii lor rautacioase sau a unor obiecte malefice in posesia lor. In basmul "Limir Imparat" al lui Slavici insa, ielele ioau locul zmeilor, vrajitoarelor, dar si al mortii, deoarece ele rapesc, vrajesc si ucid mintea si sufletul celui pe care il vor. Sarcina eroinei este cu atat mai dificila, cu cat ea are de a face si cu Mama si cu Bunica Ielelor.

Ielele apar in chipul unor fete frumoase "care de care mai subtirica, si mai usoara, si mai sprintena, si mai zburdalnica, si gatite in haine tesute ca paienjenisul, facute parca sa amuteasca, sa vrajeasca, sa duca in eroare pe cei care le vad, cazandu-le astfel prada mai usor. Au o fire vulcanica, dovada fiind pasiunea lor pentru dans, si sunt deosebit de neingrijite in privinta locuintei lor: "Toate colturile pline de paienjenis ingreunat de praf si de gunoaie adunate din sapte tari, iara pe jos si pe pereti, sa stii si sa nu mai spui nimanui ce era si cum". Aceeasi mizerie o gasim si la Bunica Ielelor unde nu se mai facuse curat de cand fusese aceasta fata mare.

In alte basme descrierea este similara. Ielele, fecioare zanatice, zburdalnice, vesele, iau oamenilor mintile. Aceste fapturi fabuloase sunt inzestrate cu puteri magice, de seductie, salasuiesc in vazduh, munti, hauri, stanci, pesteri, paduri si codri, pe malul apelor in hatisuri si luminisuri. Pe timpul noptii, in lumina blanda, complice si tainica a Lunii, Ielele se scalda goale in izvoare, ape, cascade, despletite, dezlantuite si vesele. Sunt temute mai ales dansurile Ielelor, si din vremuri indepartate se cunoaste ca dansul lor este Hora Ielelor, ele adorand sa danseze in cerc, avand parul despletit, clopotei la glezne, picioare, si purtand valuri subtiri, transparente, dansul lor fiind unul magic, bogat in taine si simboluri de neinteles pentru muritori . Doar a privila acest dans si orice om cade sub vraja lor. Devin insa cu adevarat rele numai daca sunt provocate, ofensate sau daca dansul lor este privit; atunci, se razbuna pe "vinovat" luandu-i mintile definitiv.

Efectul pe care-l are inrobirea asupra muritorului era similar mortii: "El (Limir) o vedea cu obrajii rumeni, cu ochii plini de vapaie si cu zambetul pe buze, desculta si imbracata in camasuta ei curata, iara ea il vedea pe el in podoabe imparatesti, dar cu fata alba ca varul si cu ochii stansi si cu buzele supte". "Ei se cutremurau amandoi: el pentru ca mana ei era calda de se infierbanta sangele in vinele lui, iara ea pentru ca mana lui era rece de ingheta sangele in vinele ei". "multa era intristarea, pe fata lui Limir, pe care nu-l lasau in pace".

Chiar si distractia lor era nefireasca, ciudata "se veselesc numai gandindu-se cu gandul, beau si mananca numai mangaindu-si vederile la masa incarcata si samt placerile numai inchipuindu-si-le". Slavici le numeste "nebune" din cauya ritmului acestora si placerilor ciudate pe care le au: subjuga flacaii doar pentru placerea de a dansa in fiecare seara cu ei sau ii transforma in paini.

Interesanta este viziunea data de analistii legendelor populare romanesti. Rusaliile, Ielele, au atributele unor Nimfe, Elfe, Sirene, Naiade . nu li se cunoaste numele, numele lor este tainic si inaccesibil si de aceea au fost inlocuite cu simboluri atributive: "Fetele Codrilor" , "Imparatesele vazduhului" , "Maiastrele" , "Izmele Pesterilor si padurilor", "Rusaliile", "Fetele lui Rusalin Imparat", "Elfele padurilor si grotelor", "Ielele noptilor magice ", etc . Remediul cunoscut pentru imbolnavirea unui suflet care a privit "Dansul Ielelor" care i-a luat mintile, singurul leac se pare ca ar fi "Dansul Calusarilor" , dans pastrat din vechimi, si care urmareste sa indeparteze vraja picurata peste cel sedus, sa "fugareasca" ielele . . In vremuri indepartate, calusarii, barbatii care umblau singuri noaptea, drumetii prinsi de magia noptii de Rusalii calatorind, purtau la brau usturoi, frunze de tei sau nuc, fire de busuioc, si, cine stie ce alte ierburi de leac si indepartare a puterii misterioase a Ielelor . Se mai spune si ca, nu era de dorit, nu era bine, sa te prinda noaptea in Noaptea Tainica a Dansului Ielelor, nici la rascruci de drumuri, nici la marginea padurii, nici in munti, nici pe malul intunecat al apelor . multi din cei care isi " inganau" pasii cu aceasta noapte magica, intalneau dansul ielelor si isi pierdeau mintile . Se spune ca drumetii curajosi care se avantau, se incumetau la drum, priveau dansul ielelor si, acestea ii pedepseau, ridicandu-i si ducandu-i la distanta mare de drumul lor, departe de casa si de lume, le pierdeau mintile si amintirile, si acestia rataceau apoi mereu, fara a mai gasi rostul, cine sunt, unde se duc . sminteala lor e rodul razbunarii Rusaliilor pentru a fi fost sfidate si nu temute si respectate cum s-ar cuveni .

Reprezentare a ielelor

Zmeii si zmeoaicele sunt fiinte uriase, create de fantezia poporului; au unele asemanari cu omul si unele aspecte de monstru. Desi, sunt inzestrati cu puteri supranaturale, ei cauta permanent legatura cu oamenii.

"Portretul fizic al zmeului ramane nedeslusit. In orice caz, este si el o fiinta cu mari forte fizice, epuizabile, un urias Faptul ca se bate in lupta dreapta cu voinicul si ca sta calare pe cal, sau merge in caseta ori in caruta, confirma anatomia lui umana. Puterea sa este herculeana. Toti arunca buzduganul de departe, unul il zvarle de la noua miluri.". "El pare a avea infatisarea unui om mai mare avand in vedere mediul civilizat in care traieste, cu castel, scari, mese, scaune, vesela, tacamuri" (G. Calinescu, "Estetica basmului", pagina 22).

Reprezentantele feminine ale acestui gen de monstrii sunt zmeoaicele. Acestea au trasaturile fizice ale speciei de care apartin si totodata seamana cu femeile. Cu alte cuvinte sunt apte de procreere; pentru copiii lor manifesta o dragoste in numele careia isi dau viata oricand. In privinta caracterului, zmeoiacele, dar mai ales mama zmeilor, sunt mai aprige si sunt dispuse oricand sa-si apere fratii sau copiii cu pretul vietii. Fata- voinic, furand-o pe Ileana Sanziana pentru stapanul ei, mama zmeului se ia dupa ea "ca o leoaica dintr-un cuptor". Amazoana arunca obstacole in urma ei. Intai o gresie din care se inalta un munte de piatra ce atinge cerul. Dar, zmeoaica trece muntele, catarandu-se din colt in colt. Apoi, arunca o perie si se face o padure mare si deasa "de nu se putea sa treaca prin ea nici pui de fiara". Mama zmeului roade din copaci, se agata de ramuri si trece si de padure. La aruncarea inelului de logodna din degetul Ilenei Sanziana se inalta un zid de cremene pana la cer. Mama zmeului se urca si ajunge cu gura la gaura lasata de inel de unde sufla vapaie fierbinte din gura ei "spurcata" in vreme ce Ileana si fata- voinic stau la radacina zidului. Zmeoaica este "de un temperament incoercibil" (G. Calinescu, opere citate, pagina 22) si la suparare pleznestein sensul propriu al cuvantului. Zmeoaica ce le urmarea pe Ileana si pe aparatoarea ei pica langa zidul de cremene si crapa ca necuratul, plesnindu-i fierea in ea de necaz.

In privinta temperamentului aprig al zmeoaicei se fac aluzii in fiecare basm. Zmeul care furase o fata si un baiat de imparati este trimis de mama sa sa-i caute cand acestia fug. Deoarece de doua ori pleaca si de fiecare data este pacalit d cei doi tineri, plange de frica pentru "ca-l batea mama-sa dobza cand se mania". "Destul, necalitule si prapaditule si naucule", tipa ea la zmeu si pleaca ea insasi sa-i caute pe copii, calare pe calul cel cu noua ranze. Merge "cu o falca-n cer si una-n pamant, c-una brusii maturand, alta stele culegand". Candarunca pieptenele si se face un zid din cer pana-n pamant "gros de outea umbla pe el dousprezece cara alaturea" lung de la un capat de pamant paa la celalalt", baba zmeoaica il roade si trece cu cal cu tot. Cand feciorul arunca naframa si se face o apa mare si lata, tulbure si spumegoasa, zmeoaica merge la izvorul apei de la capatul lumii si trece pe acolo. Cand feciorul arunca peria si se face o padure deasa "de nici degetul nu puteai baga prin ea", si mare pana la cer, baba roade copacii 2mai vrajmas decat capra la curechi" si-si face loc. Cand feciorul arunca amnarul din care se face un munte de otel din cer pana- n pamant de asemenea reuseste sa treaca, rozand la el "ca la un mar". Desi copiii ajunsesera in tara lor, zmeoaica nu tine cont de aceasta. Ei se dau peste capa, fata se face un lac mare, iar baiatul un ratoi care innota pe lac. Baba bea jumatate din lac si plesneste. "Atunci se cutremura o data pamantul si de-atunci zmei nu s-a mai vazut pe lume" (Reteganul, "Fat Frumos zalogit").

Indarjirea acestei zmeoaice nu este un caz singular. Atunci cand fiii lor au de suferit, ele sunt capabie sa mearga pana-n panzele albe pentru a-i razbuna. Uneori nu actioneaza singure, ci cu sotiile sau surorile zmeilor. Zmeoaicele sunt dupa toate semnele foarte proliferice. Zmeii traiesc in tari cu imparati si crai, constituie armate, apar in mase. Fat Frumos lupta la podul de arama cu trei zmei, la cel de argint cu noua, iar la cel de aur cu zmei "cata frunza si iarba pe campie" (Fundescu, "Fat Frumos si fata lui Rosiu imparat"). Castelul zmeilor in care este tinuta prizonieraa Ileana Cosanzeana este pazit de patruzeci si doi de zmei vanjosi. (I. Pamfile, "Tudorel").

Familia unor zmei de obicei este constituita din mama zmeoaica, unul, pana la trei fii zmei si una pana la trei fiice zmeoaice. Foarte rar apare si tatal zmeului. Greuceanu se lupta mai intai in lupta dreapta cu zmeul cel mai mic, apoi cu fratele mai mare al acestuia, iar apoi cu tatal celor doi zmei. Apoi, trebuie sa le infrunte pe cele trei zmeoaice. Diferenta dintre zmei si zmeoaice in modul in care actioneaza in apararea posesiunilor sau in razbunare este ca acestea din urma sunt mai organizate. Inainte de a incerca sa-l omoare pe voinic, de obicei ele tin sfat. Nici una nu actioneaza la intamplare, nici una nu-si risipeste fortele in van si nici una nu se angajeaza intr-o lupta folosindu-se mijloace pe care nu le stapaneste suficient de bine. Zmeoaicele din basmul "Greuceanu" incearca sa-l ucida pe acesta prin viclesug, transformandu-se una in par, alta intr-o gradina frumoasa "cu flori si cu fluturi si cu apa limpede si rece" iar baba intr-o gaura pe peretele fauristei (Petre Ispirescu, "Greuceanul").

Zmeoaica mama poseda adeseori mijloace sigure (probabil simtul olfactiv) de identificare a oamenilor. Intr-o varianta a basmului "Greuceanul", dupa ce omoara pe cei trei zmei care furasera stelele, luna si soarele, Aripa- frumoasa, plecand iar in lume, ajunge la niste curti mari si frumoase, facute numai din aur si argint. Voinicul se face musca, intra pe gaura de la incuietoare si patrunde pana in a douasprezecea odaie unde o gaseste pe zmeoaica batrana si pe cele trei zmeoaice tinere. Cea batrana zice: "Dragi nurorilor mele! Prindeti musca aceea, caci ea v-a omorat barbatii vostri si feciorii mei". Aripa frumoasa intra intr-o crapatura de grinda. De acolo asculta sfatul zmeoaicelor. Una spuse ca se va face fantana, iar in jur va fi asa o caldura, ca cine va trece pe acolo va fi nevoit sa bea apa si se va otravi. A doua zice ea se va face cuptor si cine va trece va vrea sa se incalzeasca si, la fel, va fi otravit. Zmeoaica tanara si mai frumoasa (iata deci ca pot avea si calitati, impumutate de la oameni, desigur) zice ca se va face un par cu pere de aur. Cei care vor trece pe acolo, vor vrea sa guste si se vor otravi. Musca aude si fuge afara, iar lucrurile se petrec intocmai. Dar Aripa frumoasa, prevenit le omoara pe toate patru, pe rand si ia drept dovada coltii zmeoaicei cele batrane care ajung pana la genunchii cailor (Reteganul, "Aripa frumoasa").

Mama zmeilor din basmul "Tugulea, fiul unchiasului si al matusei", isi pune toate puterile supranaturale malefice in slujba unui singur scop: anihilarea lui Tugulea. Dupa ce mic fiind aceasta i-a "luat vinele" (complex de neputinta maxima, lipsa posibilitatii de miscare si deplasare), aceasta simte ca Tugulea a reusit sa si le recapete. De aceea, bun organizator, isi trimite nurorile sa incerce fiecare sa il omoare pe Tugulea. Si dupa ce se transforma prima intr-o vie, a doua intr-o livada cu pruni si a treia intr-o fantana, nici nua nu reuseste. Ultima "lupta", Tugulea o da cu mama zmeilor, care, prefacuta intr-un nor rosu il cauta cu viteza vijeliei. Temperamental aprig si razbunator al zmeoaicei se arata acum, cand, in incercarea de a il omora pe acesta, "se urca pana la gaur ace o facuse Tugulea in zid si incepu a sorbi, voind sa inghita tot ce era in cetate." Nu moare decat dupa ce inghite buzduganul inrosit in foc pe care eroul il pregatise. ("Tugulea, fiul unghiasului si al matusei").

De retinut este faptul ca zmeoaicele recunosc si tin cont de inteligenta si forta voinicului, ceea ce le apropie de gandirea umana. Astfel, ele nu pot intra in randul animalelor, caci rationeaza, analizeaza, anticipeaza, actioneaza in indeplinirea unui scop. Mijloacele utilizate de ele tradeaza viclenia specifica femeii. Iau in calcul posibilitatea ca voinicul sa o omoare pe una si urmatoarea se gandeste cum sa il ucida. La fel procedeaza si a treia si apoi mama zmeoaica.

Spre deosebire de zmei, care au accente de umanitate si care intotdeauna omoara in lupta dreapta, fara ipocrizie, zmeoaicele omoara prin viclesug intotdeuna si uneori folosesc si vrajile.

In camara unei zmeoaice era o soba si dupa ea, pe o polita, o cutie de argint in care erau pastrate hrisoavele dezlegatoare ale unor vraji (Fundescu, "fat Frumos si fata lui Rosiu imparat"). In alta poveste, "Porcul cel fermecat" (Petre Ispirescu) aflam ca mama zmeului "era o vrajitoare de inchega si apele cu farmecele ei". Aceasta, il blestema pe feciorul imparatului si-l prefacu in porc.

Experienta acumulata odata cu trecerea vremii este superioara fata de a zmeului, o fac pe mama zmeoaica de temut intr-adevar. Ea isi invata surorile cum sa il omoare pe cel care i-a ucis feciorii si tot ea simte cand o fata este travestita in baiat. Desi fata din "Ileana Sanziana" este o amazoana viteaza, mama zmeului din munti o banuieste fata. Pentru determinarea sexului pune capatul fiecaruia un manunchi de flori, stiind ca florile nu se vestejesc sub o fata. Fata- voinic induce in eroare pe batrana, luand buchetul ofilit de la capul zmeului si inlocuidu-l cu al ei, proaspat. Unei fete ii plac florile, de aceea zmeoaica ii spune zmeului sa o duca in gradina de dimineata, gandindu-se ca o sa le laude. Dar fata, sfatuita de cal, se preface a fi suparata si cere sa mearga la grajduri ( Petre Ispirescu, "Ileana Sanziana").

Zmeii sunt indeosebi hoti. Nici zmeoaicele nu ies din tipar, ele fiind si mai haine la suflet. Zmeoaica pamantului fura vinele de la picioarele unui copil lasandu-l olog.

Mama Ciumei "e cea mai afurisita zmeoaica din lume, ca se hraneste cu carne de om . nu era nici om, nici cal, caci capul de om era cat un stog de fan si picioarele ii erau de cal, dintii ca lopetile, iar ochii sai scanteietori ardeau in fundul capatanei ca doua hopai rotii" (Pompiliu, "Ileana Cosanzeana

Dar una dintre cele mai infricosatoare aratari din basme este Muma Padurii Figura ei respingatoare- schioapa cu parul ca niste vreascuri, cu dintii mari si sfasietori- este dublata de trasaturi launtrice inspaimantatoare.

Un portret magistral al acestei femei- monstru il gasim in "Fat Frumos din Lacrima": " . pe miazanoapte calare, cu aripi vantoase, cu fata zbarcita ca o stanca buhava si scobita de paraie, c-o padure-n loc de par, urla prin aerul cernit Mama- padurilor cea nebuna. Ochii ei- doua ape tulburi, gura ei- un hau cascat, dintii ei- siruri de pietre de mou". Tot aici aflam ca Muma padurii isi putea lungi sau scurta trupul dupa bunul sau plac. "Baba, de venin, se smulse o data din piua-n sus si rupe lanturile, lungindu-se slaba si mare pana-n sus si rupe lanturile, lungindu-se slaba si mare pana-n nori. <<A, bine ca mi-ai venit, Fat- Frumos! zise ea, facandu-se iar scurta . >>"

Trasaturile fizice hidoase, imprumutate de la padure si prezentate voit exagerat este probabil o referire indirecta la intunecimea, hatisurile si haurile primejdioase.

Personajul malefic este investit cu virtuti distructive cu tenta fantastica. Ea apare in postura unei fiinte sadice care scoate inimile din piepturile voinicilor sau foarte adesea ca antropofaga. Imparatul, fratele de cruce al lui Fat Frumos din Lacrima marturiseste: "Ca sa nu-mi prapadeasca toata imparatia, am fost silit sa stau la-nvoiala cu ea și sa-i dau ca bir tot al zecilea din copiii supusilor mei" (Mihai Eminescu, "Fat Frumos din Lacrima").

Piparus Patru si Florea Inflorit ajung intr-o padure unde nici unul nu mai fusese. Dau de o casa, intra, o baba care sta cu picioarele la foc ii chema sa se incalzeasca si ea urca in pod sa le aduca slanina. Cum iese baba, vine un soarece care-i sfatuieste sa plece, ca aceasta s-a dus sa-si ascuta dintii ca sa-i manance, avand in pod o piatra mare de moara. Flacaii o iau la fuga. Baba este Muma- padurii. Negasindu-i pe voinici in casa, ea il cearta pe soarecele care o tradase, se suie pe cuptor, strica peretii, alearga dupa feciori si-i ajunge in casa Martolii, matusa lui Florea. Cele doua femei "se mananca in dinti si-si smulsera parul, de gandeai ca sunt doua zmeoaice". Nu se stie cine a invins, caci voinicii au mers "mers ata" la mama lui Piparus (Reteganul, "Piparus Patru si Floarea Inflorit

Muma Padurii este de fapt "o femeie senila careia ii plac flacaii, multumindu-se in conditia ei sa ii manance" (G. Calinescu, op. cit., pag. 63). Busuioc, feciorul unui imparat, merge la vanatoare si nu se mai intoarce. Siminoc, fiul unei roabe, si un fel de frate fiindca se nascuse ca si el prin efectul unui os de peste mancat de mama sa, incaleca, ia ogarii, merge in padure iar acolo o gaseste pe Muma padurii pe care o fugareste. Ea se suie intr-un copac. Siminoc s-ar da jos, insa ii este frica de caini. Ii da lui Siminoc o suvita din cosita ca sa lege cainii. El pune cosita pe foc. Muma padurii coboara din copac si cere mancare: "Eu voi sa te mananc pe tine". Siminoc asmute cainii, dar ea il roaga sa ii opreasca si ii promite sa i-l de pe Busuioc cu cal si cu ogari. Icneste si- l da afara e flacaul mancat, pe cal si pe ogari. Siminoc pune cainii sa o sfasie (Petre Ispirescu, "Luceafarul de ziua si luceafarul de noapte

Deci, Muma -padurii se poarta la fel ca baba zmeoaica cu trei feciori ucisa de Par. Trei frati, pleaca pe rand la vanat cu cate un catel dupa o fata de imparat furata de zmei. Muma - padurii ii omoara pe cei doi mai mari, le scoate inima, o arunca intr-o desaga, trupul azvarlindu-l intr-o groapa. Fratele cel mai mic o bate pe baba din padure, scoate trupurile fratilor din groapa, ii invie cu apa vie iar pe Muma- padurii pune cainii s-o faca farame.

Baba cea cumplita este de fapt un fel de zana rea, geniul cel rau al codrului, cu puteri vrajitoresti. Uneori ea poarta numele de Ciuda- Lumei. In limbile slave "ciudo" este apelativul general pentru orice fel de monstru.

Muma Padurii

Un alt monstru feminin este Gheonoaia. Fat Frumos se pregatea sa treaca o padure cand auzi "o ciocanitura groaznica". Cu toate ca are nume de pasare, este o uriasa: "si cand venea ea, nene, dobora copacii asa de iute mergea". Calul urca deasupraei, Fat Frumos ii ia un picior cu sageata si e gata s-o loveasca cu a doua, dar Gheoanoaia se roaga de el s-o lase cu viata, fagaduindu-i ca nu-i va face nimic. El, indoindu-se, cere "inscris cu sangele sau". Apoi, Gheonoaia il ospateaza. Pentru ca geme de durere, voinicul ii pune piciorul la loc. De bucurie, ea il tine si-l ospateaza trei zile si-i ofera de sotie una din cele trei fete ale ei, care erau "frumoase ca niste zane". Dar Fat Frumos refuza. Aflam ca Gheonoaia fusese candva femeie, blestemata de parinti, pe care nu-i ascultase, sa se prefaca in pasare (Petre Ispirescu, "Tinerete fara batranete si viata fara de moarte").

Gheonoaia este atat de rea, incat "nimeni nu calca pe mosia ei fara sa fie omorat" si este "grozav de mare". Are deci o mosie, un spatiu unde doar ea locuieste, cu fiicele sale.

Nu o gasim doar in folclorul nostrum. In cel albanez exista un exemplar masculine Ghion. "Totusi, speculatiile mitologice asupra prefacerii unui om in pasare, n-au nici o legatura cu creatia acestor fiinte fabuloase, deoarece Gheonoaia este un monstru" (G. Calinescu, op. cit. pagina 60).

Gheonoaia are o sora, Scorpia, care are mosia vecina cu a ei. Dusmania dintre ele este groaznica: ele vor sa-si fure pamant una alteia. Si ea, ca si prima, fusese blestemata de parinti pentru neascultare, acesta fiind motivul pentru care au ajuns "lighioi". Scorpia este mai rea decat Gheonoaia, iar cand este suparata varsa flacari (deci, seamana cu balaurii), parlind iarba pe unde trece. Are trei capete. Fat Frumos, calare, se ridica deasupra ei si ii zboara un cap. Dar, Scorpia il roaga s-o ierte, dandu-i ca si Gheonoaia inscris cu sangele ei ca nu-i va face nimic. Il ospateaza pe Fat Frumos, iar acesta ii da capul inapoi.

In basmul "George cel Viteaz" (Petre Ispirescu), George este trimis in padurea neagra pentru a aduce carbuni. "Cu inima curata si fara fatarnicie" isi alege o sabie care ramasese de la Novaci, ia burduse mari pentru carbuni si, ajuns in padure, taie o multime de copaci, punandu-i gramada si le da foc. "Stand pe langa foc, simti ca un oarecare lucru, un fel de sorbitura il tragea si il tot misca din loc; se intoarse; cand, ce sa vezi? Unde venea, mare, vericule, asupra lui, nabadaioasa de scorpie, si tot sugea vazduhul, ca sa traga intr-insa si pe bietul George. Acesta, cum vazu ce placinta i se pregateste, infipse sabia in pamant, se propti intr-insa si ramase neclintit". Scorpia are o coada mare si puternica, cu care "risipi focul". Apoi, se repede asupr lui George, dar acesta smuceste sabia din pamant si taie Scorpia in doua. Cand vrea sa fuga catre o scorbura "voinicutului de George" se ia dupa a si ii taie capul. "Atata sange mohorat curse din spurcaciunea de scorpie, incat se alcatui o balta". In acea balta de sange se scalda George si in afara de un loc mic pe corp, unde se lipise o frunza, peste tot devine invulnerabil (Petre Ispirescu, "George cel viteaz").

O Scorpie ia inima unui voinic pe nume Calomfir, imparatul florilor. Iovita fat- frumos merge la Scorpie si o intreaba unde este unde este inima lui Calomfir. Ea este la fratele sau, peste noua mari si noua tari. Iovita il gaseste pe fratele Scorpiei, il despica, iar in el gaseste un iepure, in iepure o turturica, in turturica o cutioara si in cutioara inima lui Calomfir.

In basmul "Pasarea maiastra" (Petre Ispirescu) sangele unei Scorpii care avea trei capete vindeca un olog si un orb, dandu-i ochii inapoi. Orbul il aseaza pe olog dupa usa casei Scorpiei, el ascunzandu-se dupa soba. Ologul taie capetele Scorpiei cu sabia, isi lipeste picioarele cu sangele ei cald si-l unge pe orb cu sange.

Alta Scorpie are douasprezece capete si sta intr-o padure. Un voinic se lupta cu ea si o omoara. Sangele care curge din ea stinge focul (N. D. Popescu, "Iutele pamantului").

In alt basm, Scorpia are un rol important. Sta intr-un put, iar fratele Samodia amageste oamenii. Doi cocononi de domni vin pe rand sa ia apa. Samodia, in chip de voinic se vaita catre primul ca i-au scapat galbenii. Amandoi coboara in put si Scorpia ii mananca. Al treilea cocon este avertizat Mircea ciobanasul. Samodia se face intai balaur, iar ciobanul il taie in sapte bucati. Scrpia, alarmata se repede din fundul putului si dand de gura palosului se taie in doua bucati (Constantin N. Mateescu, "Scorpia").

In categoria dusmanilor Binelui se afla. Vajbaba care traieste in fundul iadului. Avand nevoie de un cal nazdravan de la ea, Crancu pleaca sa-i slujeasca un an (adica trei zile). Baba ii arata nouazeci si noua de paie cu capete de om, ca sa-si dea seama ce-l asteapta daca nu o slujeste bine. Ziua va dormi, noaptea va ingriji de o iapa. Cand rasare soarele, sa fie cu ea "ca eu cu lapte de la iapa aceea imi fac cafeiul". Nu trebuie sa o lase sa fuga acasa la manz deoarece manzul o suge si, neavand lapte pentru "cafein", Vajbaba il va manca pe Crancu, iar capul i-l va infige intr-un par. Baba are o fata, care se poate transforma in iapa, cioara, miel, ghem si care-l amageste pe voinic. Totusi, el reuseste sa o slujeasca pe baba foarte bine, iar aceasta este nevoita sa-i dea calul nazdravan de care el avea nevoie. (Reteganul, "Crancu, vanatorul codrului").

Acest monstru feminin din basmul cules de reteganu seamana izbitor cu un altul similar din povestea "Fat Frumos din Lacrima" de M. Eminescu. Desi acesteia nu-i este mentionat nici un nume, totusi asemanarea nu poate fi ocolita. Avand nevoie de un cal nazdravan, Fat Frumos se invoieste sa pasca iepele babei in numar de sapte. "Ea tine oameni cari sa i le pazeasca un an (cu toate ca amul ei nu e decat de trei zile), si daca cineva i le pazeste bine, ea-l raspala cu un manz, iar de nu, il omoara si-i pune capul intr-un par. Chiar insa, daca pazeste cineva bine iepele, totusi ea-l vicleneste pe om, caci scoate inimile din caii toti si le pune inr-unul singur, incat cel ce-a pazit alege mai intotdeauna un cal fara inima, care-i mai rau decat unul de rand".

Cu ajutorul imparatului tantarilor si imparatul racilor le pazeste trei nopti (caci iepele pasteau numai noaptea) si isi alege un cal, cel care baba ascunsese inimile. "Pe cand pranzeau, baba iesi pana in grajd, scoase inimile din catesepte cai spre a le pune pe toate intr-un tretin slab, caruia-i priveai prin coaste. Fat Frumos se duse sa-si aleaga calul ce trebuia sa si-l ieie. Caii cei fara inimi erau de un negru stralucit, tretinul cel cu inimele sta culcal intr-un colt pe o movila de gunoi <<Pe acesta il aleg eu>> zise Fat frumos, aratand la calul cel slab." Baba este obligata sa-i dea calul.

Cand doarme se transformia in Miazanoapte, iar "sufletul ei cine stie pe la ce raspantii sta, cine stie pe cate cai a vrajilor umbla.". De la lasarea serii pana la ivirea zorilor, ea suge inimele celor care mor sau pustieste sufletele celor nenorociti. Aceasta este hrana ei: fizica si spirituala. Totodata ea are puterea sa se transforme in bufnita, in "funie de fum al carei capat dinainte ardea ca un carbune" sau intr-o pasare cu aripi de arama.

Ca si la moartea Mumei padurii, si atunci cand moare Miazanoaptea, natura se dezlantuie. Mai mult, la moartea acesteia din urma, sufletele mortilor se ridica in imparatia umbrelor.

In basmul "Ileana Cosanzeana" din colectia lui Francu, in cautarea Ilenei Cosanzene, Ionita Fat Frumos intra sluga la o baba "care avea picioare ca de cal, dinti de otel si degete ca secerea". El se invoieste sa-i pazeasca iapa un an ("anul pe acele timpuri era de numai trei zile"). Baba vrusese sa-l pacaleasca pentru ca ascunsese in calul cel mai urat paisprezece spline. Dar, sfatuit de niste animale recunoscatoare, pentru ca le salvase de la moarte, el il alege pe acela caci doar cu el putea sa o salveze pe Ileana Cosanzeana.

Un alt personaj feminin este vrajitoarea Rar apar ca prezente- fie si pasagere- chiar si in basme. Sunt mentionate insa ca si cauza a unor necazuri.

Vrajitoarea din basme este o figura mult mai puternica si mai periculoasa decat mastera cea rea. Cu vrajitoarea este foarte greu de luptat: cunoaste mii de trucuri si de farmece, stie sa se deghizeze si reprezinta un pericol grav. Vrajitoarea mobilizeaza o distructivitate mai eficace si mai greu de demascat: retine si leaga de sine cu mai multa putere, face vraji care ucid si nu e deloc usor sa scapi de ea. In basme, modalitatea de a actiona a vrajitoarelor functioneaza conform logicii inglobarii distructive, inclusiv in privinta protagonistilor adulti: vrajitoarea il tine prizonier pe print, impiedincandu-l sa ajunga la iubita lui sau o adoarme pe printesa impreuna cu toti curtenii de indata ce aceasta ajunge la varsta maritisului. Pericolul este al imobilizarii, al neputintei de a merge inainte spre realizarea personala. Pericolul simbolic este in imposibilitatea exprimarii de sine personale si active.

Protagonista, printesa adormita de vrajitoare nu-si va putea continua procesul de dezvoltare daca cineva n-o va trezi.

Farmecele aruncate asupra unei zane au transformat-o intr-o broasca testoasa, iar palaturile ei "stralucite de podoabe, incat la soare te puteai uita, dar la dansele ba" au fost acoperite de apele murdare ale unui elesteu. Doar dragostea unui voinic ar fi putut sa o salveze (Ispirescu, "Broasca testoasa cea fermecata").

Fata cea mica a unui imparat, care fusese ceruta in casatorie de un porc, roaga o vrajitoare sa-i spuna care este motivul pentru care sotul sau are infatisare de om doar noaptea. Vrajitoarea ii da "leacuri ca sa-i taie farmecele". Nu vrea nici o plata in schimbul acestora. Ata pe care fata trebuia sa o lege de degetul de la piciorul sotului ei se rupe, caci era putreda. Trezindu-se, barbatul ei o cearta pentru neghiobia ei si pentru ca nu a avut rabdare, caci nu mai avea decat trei zile si scapa "de spurcate astea de vraji". Ii spune ca daca va mai dori sa-l vada, va trebui sa-l caute pana va rupe trei perechi de opinci de fier si va toci un toiag de otel. Insarcinata, ramane singura iar dupa ce se satura de plans pleaca sa-l caute. Misterul trasformarilor lui este dezlegat abia in final cand el iu povesteste sotiei sale ca mama unui zmeu omorat de el "o vrajitoare de inchega si apele cu farmecele ei", il blestemase sa traiasca cu pielea de porc pe el ca sa nu se casatoreasca cu aleasa inimii lui. Vrajitoarea care vorbise cu ea era aceeasi cu cea care il fermecase pe el. (Ispirescu, "Porcul cel fermecat") deci, si zmeoaicele pot fi vrajitoare.

Imposibilitatea procreerii aduce in discutie din nou problema vrajilor, caci multe din cuplurile care nu pot avea copii apeleaza la serviciile vrajitoarelor.

Vrajitoarea din basme simbolizeaza asadar feminitatea puternic distructiva. Accentuandu-si distructivitatea, acaesta modalitate nu se mai limiteaza la a contine, ci declanseaza o "retinere" distructiva simbolic: intemniteaza, absoarbe, inghite.

Uterul matern, de exemplu, reprezinta modalitatea feminina pozitiva in momentul in care primeste samanta, pastreaza ovulul fecundat, il hraneste si il face sa creasca, dar si o modalitate masculina, atunci cand, an momentul nasterii, proiecteaza in afara copilul, il elibereaza ti il ajuta sa se nasca.

Un element feminin matern distructiv simbolic e ca un "uter care nu permite iesirea", care nu lasa copilul sa se nasca si, intemnitandu-l, il ucide.

Vrajitoarele din basme ii primesc mai intai pe copii in casuta lor din padure, casuta din turta dulce, ispititoare, calda, confortabila, ii atrag cu mii de ademeneli, dar apoi ii intemniteaza. Ii hranesc, ce-i drept, ba chiar ii pun la ingrasat, insa scopul lor e sa ii manance!

In basme, relatia vrajitoare-copil infatiseaza riscurile unei ramaneri prelungite sau fortate in stare de totala dependenta fata de mama.

"Ajunsera la o casuta. Cat ai clipi, pasarica se lasa pe acoperis si cand venira mai aproape de casuta, copiii ramasera cu gurile cascate. Pasamite, toata cascioara era facuta din paine si acoperita cu cozonac, iar geamurile erau din zahar curat.

- Hai sa-ncepem sa imbucam! zise Hänsel. Si sa ne fie de bine! Eu o sa mananc o bucata din acoperis, iar tu, Gretel, ia de gusta din fereastra asta, ca e tare dulce!

Si cand nici nu se asteptau, odata se deschise usa si-o femeie batrana de tot, ce se sprijinea intr-o carja, iesi din casa, tarsaindu-si picioarele.

La vederea ei, Hänsel si Gretel se speriara atat de tare, ca scapara tot ce aveau in mana. Dar vezi ca batrana nu-i lua la rost, ci incepu a-i intreba, clatinand usurel din cap:

- Ei, copiii mei dragi, da' cine v-a adus aci? Poftiti de intrati inauntru si ramaneti la mine, ca nu va fac nici un rau." (Fratii Grimm, "Hänsel si Gretel")

Unul dintre cele mai intalnite motive atat in folclorul romanesc, cat si in folclorul universal, este oropsirea fetei bune de catre muma vitrega. Antiteza dintre cele doua tipuri de personajescoate in evidenta antagonismul dintre oameni buni, cinstiti, harnici, care isi indeplinesc munca lor cu ravna si cei clevetitori, rai la suflet si lenesi. Intotdeauna cei rai actioneaza in scopul denigrarii si pierderii celor sufletisti. In jurul acestui motiv se pot construi o infinitate de subiecte, dar care in esenta sunt identice.

Cea care este sursa relelor si necazurilor este mama vitrega, care din invidie pentru frumusetea si bunatatea fetei vrea sa o dea pierzaniei. Cenusareasa, eroina binecunoscuta a fratilor Grimm, este persecutata de mama si de surorile ei vitrege. Acestea erau si ele destul de frumoase dar erau si foarte rele. Toate trei s-au napustit cu ura asupra bietei fete facandu-i zile amare. Au alungat-o din odaile ei, i-au luat hainele frumoase, au obligat-o sa poarte niste zdrente murdare, au umilit-o si au trimis-o la bucatarie, unde trebuia sa munceasca de dimineata pana seara la treburile cele mai grele. Pentru ca nu avea pat era obligata sa doarma in cenusa calda de langa vatra. De aici provine si numele, dat in batjocura de mama si de surorile ei vitrege: Cenusareasa. Persecutiile nu se opresc aici. Cenusaresei i se interzice sa participe la un bal dat de imparat. Fata este ajutata de o porumbita din alunul care se afla la mormanttul mamei sale (in varianta lui Ch. Perrault este ajutata de zana cea buna care era chiar nasa ei). Ea primeste o rochie minunata si o pereche de conduri de sticla. Cu ajutorul unuia din acesti conduri, in final se casatoreste cu imparatul.

Mama vitrega corespunde aici: este rea, sadica si incorecta. Nu iese din tipar.

O alta mama vitrega o intalnim in povestea "Lebedele", ultimul din cele mai cunoscute basme ale lui H. C. Andersen.

Unui crai, tata a unsprezece baieti si o fata pe nume Eliza ii moare sotia, mama copiilor. Se insoara din nou, cu o craiasa rea, care vroia cu orice chip sa scape de cei doisprezece copii. Fata a fost dusa la niste tarani, iar baietii s-au transformat in lebede, insa doar pe perioada zilei, noapte devenind oameni. Blestemul aruncat de mama lor viterga nu era doar sa se transforme in pasari salbatice, dar sa si traiasca departe de tara lor, unde se puteau intoarce o singura data pe an. Cand a implinit cincisprezece ani, Eliza s-a intors acasa, iar craaiasa cea rea a vazut cat de frumoasa se facuse. Fiind invidioasa, si nedorind sa o recunoasca tatal ei, o freaca pe fata cu zeama de nuca si o innegreste. Isi atinge astfel scopul: craiul nu isi recunoaste fata, iar aceasta pleaca de la palat. Afla secretul fratilor ei si se hotaraste sa ii scape de blestem. Culege urzici din cimitir, iar din panza tesuta din acele urzici coase unsprezece camasi. In tot acest timp, nu are voie sa vorbeasca. Craiul acelui tinut o vede si vrea sa o ia de sotie. Cu toata rautatea duhovnicului craiului, Eliza continua si in palatul sotului ei sa lucreze la camasi fara a calca juramantul de a nu vorbi. Pe carul ce o duce la osanda, se aseaza lebedele, carora ea le arunca cele unsprezece camasi. Vraja aruncata de mama vitrega se destrama, cei unsprezece printi revin la infatisarea lor umana, iar poporul se apleaca in fata reginei nevinovate.

Si Alba ca Zapada este persecutata tot de mama ei vitrega, cea de a doua sotie a tatalui sau, imparatul acelui tinut. Mama vitrega "era frumoasa dar foarte rea". Iata deci, ca totusi acest personaj negativ nu este intotdeauna lipsit de calitati fizice. Rautatea insa, dorinta de a fi "cea mai frumoasa din tara", naste invidia la contactul cu fata vitrega, care se dovedeste mai frumoasa si nespus de buna si supusa. Aceasta impartire a trasaturilor fizice si sufletesti se afla in stransa legatura cu directia de dezvoltare a personajului. Frumusetea fetei este suava, dulce, caci este insotita de bunatate sufleteasca.frumusetea mamei vitrege insa, trimite catre demonic, catre voluptate, caci este dublata de rautate.

Femeia este constienta de faptul ca este frumoasa, motiv pentru care are in permanenta o oglinda - obiect fermecat cu care ea vorbeste.

"Oglinda, oglinjoara,

Cine-i cea mai frumoasa din tara?" intreaba mama vitrega a Albei ca Zapada.

Tot o oglinda ("cautatoare") are si crasmarita, mama viterga a Floritei din Codru. Si ea o intreaba: "Frumoasa sunt, oglinda?". Si ea incearca sa o omoare pe fata si tot prin intermediul vrajilor. Baba Boanta este insarcinata sa o ucida pe Flroita. Pedeapsa pe care o primeste crasmarita este pe masura invidiei sale. Este inchisa intr-o casa cu cele mai frumoase neveste, ca "sa vada si vazand sa se surpe in gandul ei, cum ca nu-i ea cea mai frumoasa din tara". Dintr-o nota a lui Ioan Slavici, aflam ca in acest moment povestea variaza. Unii zic "Feciorul imparatului a poruncit ca sa lege pe crasmarita de cea mai salbatica iapa din tara si sa inconjure tara de sapte ori cu ea." Altii zic "imparatul cel batran ruga pe Dumnezeu ca atunci cand crasmarita va terce pe la poarta sa crape pamantul si sa se cutrupeasca". Si iarasi, altii zic "Florita s-a rugat de imparatul ca sa nu puna pedeapsa aspra pe capul maicei sale cele bune". In esenta insa deznodamantul este la fel: crasmarita vede ca nu poate fi cea mai frumoasa femeie din tara, pedeapsa indeajuns de mare pentru orgoliul ei. (Ioan Slavici, "Florita din codru")

Uneori mama vitrega este chiar ea vrajitoarea. Alba ca Zapada este omorata de imparateasa de trei ori. De fiecare data aceasta isi ia alta infatisare iar fata nu o recunoaste. Foloseste si otravuri pe care chiar ea le produce.

Fie ca mastera are sau nu are copii, ea ii uraste pe cei ai sotului. In cazul in care ea are copii, atunci se doreste ca acestia sa ia locul copiilor sotului ei. Se arata partinitoare fata de copiii ei si rea cu cei ai barbatului. Intr-un basm similar "Cenusaresei", mastera o pune la munci grele pe fata care nu este a ei, ii da sa toarca, iar cand vine feciorul de imparat le duce numai pe fetele ei la hora, iar pe fata vitrega o pune sa aleaga grau dintr-o gramada de cenusa si o ascunde in pod dupa cos cand feciorul de imparat vine sa caute fata careia i-a luat drept semn papucul. (G. Catana, "Vaca neagra") intr-o varianta, mastera o invinavatelte pe fiica vitrega ca "i-a luat noroacele fiica-mii, ca i-a facut de urat sa fuga flacaii de dansa ca de ciuma, ca i-a luat din urma intr-o dimineata din saptamana luminata si ca e puturoasa." O trimite cu vaca la pascut nu inainte de a ii da cinci fuse in cinci caiere sa i le aduca gata seara, apoi doua litre de lana tigaie si pe urma doua oca de lana pe care le insira pe fuse vaca nazdravana. "cataroilu de baba" vede acest lucru si taie vaca. Iarna, baba isi duce fata la claci impopotonata si rumenita, iar pe fata unchiasului o lasa acasa manjita cu carbunele pe fata si cu cenusa in cap sa spele, sa mature si sa carpeasca cele de trebuinta. Venind feciorul imparatului la hora, baba isi gateste pupaza si merge cu ea, in vreme ce pe fata o lasa cu un sac de canepa si sa numere samanta si sa o aleaga de gunoaie sau cu un sac de pasat, varsat in mijlocul casei, sa-l curete de necuratenii, ori cu un sac de samanta de in, care fuge printre degete. Fata totusi izbuteste sa ajunga la hora, pierde un condur, iar feciorul de imparat o cauta pe stapana condurului, promitand ca se casatoreste cu ea. Mastera isi spala odorul, iar fata uncheasului o unge cu carbune pisat, amestecat cu unt de lemn si ii toarna cenusa in cap, ascunzand-o dupa usa sub toale (T. Pamfile, "Fata unchiasului cea fara noroc").

Asa cum vedem este imaginea clasica reprezentativa a mamei rele, expresia femininului negativ care face parte din viata cotidiana reala a copilului.

Copilul intra in relatie cu o figura materna, reala, umana, care tocmai in virtutea acestui fapt prezinta in mod necesar atat aspecte pozitive, de fiinta primitoare si iubitoare, cat si aspecte negative ca atitudinea de respingere si de abandon. Basmele sunt pline de imagini feminine negative. Toate aceste figuri reprezinta proiectii ale diverselor infatisari ale mamei rele. Observand mai aproape caracteristicile comportamentale ale acestorpersonaje de basm, vom intalni des elemente tipice ale unor atitudini materne frustrante: mastera care ii abandoneaza pe copii in padure, ii maltrateaza, ii neglijeaza, ii favorizeaza pe proprii ei copii. In vicisitudinile eroilor basmului sunt reprezentate suferintele reale ale copilului confruntat cu abandonul matern: staima de a se trezi singur si pierdut, teama de a nu putea sa supravietuiasca fara ajutor, gelozia fata de fratii mai iubiti decat ei.

Prezenta "masterei rele" trimite la absenta "mamei adevarate si bune".

Actiunile la care recurg masterele cele rele impotriva fiicelor adolescente tintesc, prin metode diverse, spre acelasi scop: sa impiedice implinirea ca femei.

Un imparat se casatorisae a doua oara cu o femeie, care-l luase "de dorul maririi, de frumusetea scaunului". Imparateasa asi anseala barbatul si e denuntata de un strajer- caine. Atunci ii pune imparatului otrava in mancare si il omoara. Intorcandu-se feciorul vitreg, imparateasa il tine nemancat si nebaut cu zilele "in beciurile intunecoase" si ii trimite mancare fiarta in otrava. Sluga se sperie de caine si sparge vasul. Apoi, mama vitrega pune doisprezece oameni sa il omoare pe copil, insa acesta ii ucide cu o sabie primita de la Dumnezeu. Pleaca de la curte luand si cainele (T. Pamfile, "Copil sarac").

O baba care avea o fata rea, lenesa si urata, dispretuita de toata lumea, o persecuta pe fata unchiasului (barbatul ei), o faptura buna, harnica, frumoasa si iubita de toata lumea, cu exceptia babei care "nu putea s-o vaza si o certa in toate zilele". Baba cere mosului sa-si goneasca fata: "ori o duci unde o-i vedea cu ochii, ori de nu paine si sare pe un taler cu tine nu mai mananc", cand fata unchiasului se intoarce acasa, cu o lada plina de lucruri frumoase, invidioasa, baba, o trimite si pe fata ei. (Fundescu, "Sfanta Vineri").

Un subiect similar il intalnim in basmul lui Creanga "Fata babei si fata mosneagului". Fata mosneagului, satula de persecutiile mamei si surorii ei vitrege, pleaca in lume. Cand se intoarce cu un cufar plin cu pietre nestemate, rasplataa a bunatatii si harniciei sale, baba o trimite si pe fata ei. Dar Sfanta Vineri da fiecarei pe masura, iar baba si fata cea urata sunt mancate de balauri si de serpi.

Un alt vaduv, de aceasta data tata a doi copii (o fata si un baiat) se casatoreste a doua oara. Copiii lui ii sunt acestei femei " ca sarea in ochi": toata ziua ii cearta si-i bate. Ea il ameninta pe vaduv ca daca nu-i va duce undeva "in pustietate ca sa-i prapadesti, eu paine si sare pe un taler cu tine nu ma mananc". Barbatul se hoatraste sa ii faca pe plac "caci limbutia nevestei il scosese afara din tatani". (Ispirescu, "Copiii vaduvoiului")

Sofia, o femeie vaduva, se casatoreste cu un barbat ramas si el fara nevasta, dar cu doi copii. Daca inainte de casatorie aceasta se purta foarte frumos cu copilasii, o saptamana mai tarziu "lelea Sofia" incepu a ura copiii. "Mai barbate, zice ea odata, alege-ti una din doua: ori merg eu de unde am venit, ori alunga-ti copiii de la casa". Omul isi lasa copiii in padure. (Reteganul, "Cerbul").

Fiecare ca are sau nu copii nu poate avea decat sentimente de ura fata de copiii sotului ei. Puterea pe care o exercita asupra lui este probabil foarte mare, caci ea ii do o posibilitate de alegere. Barbatul insa hotaraste sa se descotoroseasca de proprii sai copii. Malignitatea ei poate fi explicata prin senilitate caci intr-un basm mama vitrega e rea si prin involutie: "Baba, ca baba: rea la mate cum nu se mai afla alta- sa nu vada in ochi pe feciorii mosului. Toata ziua sta imponchiosata si catranita. Toata ziua toaca- toaca, toaca- toaca pe unchias. Ma rog! Si ma mir cum nu-si lua omul lumea in cap sa se duca opt cu a branzii, noua sa scape debaba si de tot." Ca de obicei, baba cere mosului sa-si alunge copiii. (T. Pamfile, "Fata si feciorul unchiasului").

Avem si cazul mamei naturale care-si chinuie si persecuta copilul. La sapte ani, trimis in padure, smulge copacii din pamant, omoara toti balaurii dintr-un sat, in afara de unul, pe care-l leaga cu lanturi de un perete. Mama dezleaga balaurul si impreuna comploteaza sa-l omoare pe copil. Se preface bolnava si ii cere sa-i aduca "apa vie si apa moarta de unde se bat muntii in capete", "purcel de scoafa salbatica cu dintii de fer", "pasarte de unde se-ntalnesc vanturile" si "mere de   aur de peste mari". Vazand ca nu a murit, il pune pe balaur, sa-l ucida si sa-l taie in bucatele. (Francu si Candrea, "Pruncul si calugarul") Abolirea sentimentului matern se explica aici prin cauze erotice. Intr-o varianta a acestui basm, "Busuioc si Musuioc" de Stancescu, unul din cei doi frati isi pedepseste mama, lovind-o peste ochi: "sa orbesti mama fara de lege! Si sa nu-ti vie vederile la loc pana ne-i umplea noua butoaie de lacrimi".

Sora vitrega este de obicei invidioasa pe fata tatalui vitreg. Se simte inferioara atat din punct de vedere fizic, cat si moral. Din ambitie, vrea si ea un cufar plin cu nestemate sau cu lucruri frumoase (Ispirescu, "Fata mosului cea cuminte", Creanga, "Fata babei si fata mosneagului", Fundesu, "Sfanta Vineri"). Astfel merge si ea la Sfanta Vineri, dar comportamentul ei urat si arogant ii aduce numai necazuri. Uneori, este stimulata si de mama sa (este deci, si delasatoare si fara pic de mandrie), care o bate si o cearta spunandu-i sa mearga si era sa aduca ce a adus fata mosneagului.

Dupa un an de cand a fost luata de feciorul de imparat, fata unchiasului naste un prunc. Fata babei o arunca pe nora imparatului in fantana si se da drept aceasta. Pe copilul celei adevarate il goneste, iar el isi gaseste adapostul la o sana de oi. Acolo gaseste fantana unde fusese aruncata mama lui si din care ramasese o mladita de rachita. Aceasta mladita se ridicase pana sus prin coltul ghizdelor. O reteaza si isi face din ea o tilinca ce canta singura, spunand istoria fetei unchisului. Fata babei isi afla pedeapsa bine meritata, caci imparatul aude povestea si o leaga de gatul unui armasar salbatic. (T. Pamfile, "Fata unchiasului cea fara noroc").

In general, sora vitrega este rea si aproape intotdeauna urata, "sluta, lenesa, tafnoasa si rea la inima, cartitoare si nemultumitoare". Portetul se intregeste cu trasaturi desprinse din chiar faptele sale: este indiferenta la necazurile celor din jurul sau, nedescurcareata si fara bun simt (isi alege ceea ce crede ca este mai valoros dovedind mare lipsa de modestie). Deosebit de fata mosului, ea "porneste cu ciuda, trasind si plesnind"

Asa cum fratii mai mari il urasc pe cel mai mic care este mai viteaz, surorile mai mari, chiar de sange, o urasc pe cea mai mica pentru ca este cea mai frumoasa. O fata a fagaduit imparatului sa nasca doi coconi cu stele pe inima, luna pe spate si o pata asemenea cu soarele pe frunte. Invidioase, surorile ei au convins-o sa nasca la gura podului, deoarece "imparatesele nu fac ca celelalte femei". Copilul cade insa intr-un ciur tinut de sora mai mare, care, vazand ca este frumos, "de necaz ca sa nu le urasca pe ele" il pune intr-o albie si ii da drumul pe un rau, inlocuindu-l cu un catel. Deoarece raul este scazut, copilul ramane pe uscat iar un cioban il ia si il creste. Iertata de imparat, imparateasa face peste cativa ani un alt copil care cunoaste aceeasi soarta. In fine, fata este inlocuita si ea cu un catel "de catelele de surori". Imparatul suparat porunceste ca sotia sa sa fie aruncata intr-o hazna. Surorile sale ii recunosc pe baieti cand merg la un concurs de lupte. Ele o trimit pe moasa sa ii omoare pe copii. Aceasta o indeamna pe sora baietilor sa le ceara mnuci grele. (Fundescu, "Sora Crivatului")

CALITATEA DE MIRACULOS

Conditia ca o opera literara sa fie basm, este ca la actiune sa participe personaje reale si imaginare, puse in slujba Binelui si a Raului. "Cand dintr-o naratiune lipsesc acesti eroi himerici, nu avem de a face cu un basm". (G. Calinescu, "Estetica basmului", pag. 9) in basm, deci, apar personaje reale si imaginare.

Nu este greu sa ne imaginam ce sau care sunt personajele reale. Sunt oamenii indiferent de sex, varsta, infatisare, calitati sau defecte. Indiferent daca sunt sau nu pe placul ascultatorului sau cititorului, indiferent de clasa sociala, se face in basme o clasificare elementara, adica de saraci si bogati. Omul sarac reprezinta un personaj tipic, cu un unghi de vedere specific asupra vietii. Boierul este in general rau si lacom.

Oamenii nu au puteri supranaturale, dar au prieteni animale sau sunt in posesia unor obiecte cu astfel de capacitati. Ileana Sanziana are un cal pe nume Galben de Soare. Si Lia calareste calul lui Limir Imparat. (Slavici, "Limir Imparat").

De asemenea, ei pot comunica cu personajele fantastice, aceasta insa pentru ca zmeii, vrajitoarele, zanele, ursitoarele, balaurii, cunosc limbajul oamenilor. Bune sau rele, aceste personaje beneficiaza de trasaturi umane din punct de vedere spiritual. Ele vorbesc iar unele pot sa si gandeasca. Ce au in plus fata de om, ursitoarele pot influenta viitorul, zanele, vrajitoarele pot sa dispara dupa bunul lor plac, balaurii scuipa foc si au mai multe capate. Totodata, toate obiectele cu puteri magice pe care le folosesc eroii pentru a scapa de fortele malefice tot de la aceste fiinte provin.

Zanele sunt fiinte supranaturale cu puterea de a se transforma in orice animal sau planta doresc. Fiul cel mic al unui imparat, care dorea sa isi insoare baietii, este prins de o bufnita si nu mai poate scapa de ea. Hotaraste sa se insoare cu bufnita (care mai era insotita de alte sase bufnite), apoi constata   ca bufnitele erau zane, cea care i se agatase in spinare fiind stapana celorlalte.

Zanele sunt nemuritoare sau cu puteri miraculoase atata vreme cat nu se indragostesc de muritori. Un fecior de imparat la o vanatoare vede o turturica ce tot sare inaintea lui. Ii este mila sa o sageteze, dar fiindca pasarea tot sare inaintea sa intinde arcul si o raneste putin. Cand se intoarce acasa "era tot cam galis". Turturica era zana muntilor, care se indragostise de el. Dupa vanatoare, o femeie saraca se angajeaza ca gainareasa la curtea imparatului. Ii arunca "o cautatura asa de mangaioasa si asa de plina de dragoste" feciorului de imparat incat baiatului ii ard obrajii. Merge la trei nunti de imparati, unde vine si gainareasa, dar imbracata asa de frumos "incat la soare te puteai uita, dar la dansa ba". Baiatul se indragosteste de ea. Aranjeaza sa se manjeasca cu smoala locul pe unde va fugi, gainareasa se namoleste, isi pierde condurul, cu ajutorul caruia mai tarziu o gaseste. Zana tagaduieste, se vaicareste cand condurul i se potrivea pe picior. In cele din urma marturiseste ca este zana maiastra, ca e turturica si ca daca ia de barbat "un om de pe pamant, toata puterea ei piere". Totusi se casatoreste cu feciorul. Din analiza acestui basm constatam ca ana este un fel de geniu al unei ordini fizice, in cazul de fata muntii, ca se poate metamorfoza si ca, desi are puteri supranaturale, totusi are nostalgia dragostei pamantene, pentru aceasta renuntand la puterile ei, caci ea este aceea care umbla dupa flacau. (Ispirescu, "Zana muntilor")

Locuinta zanelor este pe taramul unde nu se cunoaste moarte. Fat Frumos in cautarea tineretii fara batranete si a vietii fara de moarte, ajunge pe taramul zanelor. "Stapanele ii detera voie sa mearga prin tote locurile primprejur, pe unde va voi, numai pe o vale pe care i-o si aratara, ii zisera sa nu mearga, caci nu va fi bine de el; si ii spusesera ca acea vale se numeste Valea Plangerii (deci zanele nu pot oferi imunitate completa). Petrecu acolo vreme uitata, fara a prinde de veste, fiindca ramasese tot asa de tanar ca si cand venise". Din momentul in care din nebagare de seama calca in Valea Plangerii, il apuca dorul de parinti. Dovada timpului pe care il petrecuse in imparatia zanelor o avem abia acum cand trece inapoi prin amparatia Scorpiei si a Gheonoaiei, unde vede cat a imbatranit desi i se parea ca au trecut doar cateva zile. Aceasta imparatie este deci in alta dimensiune temporala. Acolo timpul nu are putere ca aici. O zi inseamna o generatie. (Ispirescu, "Tinerete fara batranete si viata fara de moarte")

Alte zane isi au imparatia in locuri unde muritorii nu pot ajunge fara sa cunoasca moartea: in Dunare, intr-un elesteu. (Ispirescu, "Broasca testoasa cea fermecata") In imparatia zanelor "nu moare nimeni nici nu se naste nimeni, oamenii pamanteni insa cari merg nu se mai intorc, toti se prefac in dobitoace ori stani de piatra, ii prefac zanele". (Reteganul, "craiasa zanelor")

Frumusetea zanelor este binecunoscuta, ar ele dedica timp acestei frumuseti. Niste zane au o baie care odata la cativa ani varsa aur si cine se scalda capata parul de aur. Intr-un turn, au de asemenea legatura cu trei randuri de haine stralucite. (Ispirescu, "Fat Frumos cu parul de aur")

Si zanele au un fel de clase sociale . craiasa, stapana are slujnice tot din randul zanelor. De obicei ea este cea mai frumoasa. Zana Zorilor are la poruncile ei chiar pe Sfantul Soare. In grajdurile de la curtea ei stau caii Soarelui. Ochii zanei "rapesc mintile". (Slavici, "Zana Zorilor")

Zanele se situeaza la polul opus zmeoaicei. Ea simbolizeaza tineretea splendida si incoruptibila, ademenitoare tinerilor, fiind obiect al nostalgiei pentru flacaul nubil. Zmeoaicele in schimb ni le inchipuim urate, dusmanoase, dozgratioase. Sunt fiinte supranaturale doar in masura in care nu exista in realitate. Nu ni se specifica nicaieri portretul lor, nu stim precis cum arata. Stim insa ca se afla in posesia unor obiecte cu puteri supranaturale. Foarte adesea au un bici nazdravan cu care dau palaturilor lor dimensiuni foarte mici. Unele zmeoaice au si ele astfel de puteri. Atunci cand vor sa isi razbune sotii sau fratii ele se prefac in fantani, livezi, pomi fructiferi, vita de vie, are ii imbie pcu racoarea si prospetimea lor pe Greuceanu sau pe Tugulea.

Zmeoaicele, ca si zmeii au puterea de a simti pamanteanul dupa miros . Deci, unele simturi, deosebit de ascutite, forta herculeana, puterea metamorfozei si repulsia congenitala pentru oamenii de pe taramul nostru al caror miros le irita, sunt caracteristici ce inscriu zmeoaicele in randul fiintelor miraculoase. Ele sunt fiinte monstruoase. Nu sunt nemuritoare ca zanele pentru ca pot fi ucise cu sabia, nefiind nevoie nici de alte vraji. In schimb, ele pot fi vrajitoare. O zmeoaica isi tinea cartile cu vraji dupa soba. Un mod de a intari puterea sau de a se prezerva de moarte este de a avea o rezerva de suflete. Baba Cloanta, mama zmeilor, are o cada cu suflete dupa usa. Cand cineva ii taie capul ea se repede la cada si soarbe alt suflet. Este ca si cand ar avea mai multe vieti. (Ispirescu, "Poveste taraneasca")

Mai urata si mai rea decat o zmeoaica este Muma Padurii. Ea este antropoforma, mananca oameni, ii plac in special voinicii tineri si frumosi. La ea ca si la Sfintele Vineri, Duminica, anul are trei zile. Cine vrea un cal nazdravan trebuie sa pazeasca herghelia un an. Daca nu poate sa o pastreze intacta este mancat iar capul este infipt intr-unul din parii care ii inconjoara casa. Acel singur par este gol si prin sinistrul sau glas cere neincetat capul lui Fat Frumos. Insasi infatisarea ei este desprinsa din aria irealului: in loc de par are vreascuri, in loc de dinti are pietre de moara. Este una dintre cele mai infricosatoare aratari din basme. Ca si zmeoaicele si Muma Padurii roade copaci, ziduri de cremene, traverseaza lacuri inot.

Sufletul ei se afla ascuns pentru a nu fi gasit. Acesta este punctul ei vulnerabil. Il tine intr-o scroafa. In scroafa este un singur iepure. In iepure este o pasare. In pasare o cutiuta in care se afla sufletul ei. Alta data ea suge sufletele voinicilor.

In lupta cu Fat Frumos, are pregatite doua butii, una cu putere pentru ea si una cu apa pentru voinic. In timpul luptei ea oboseste si cere oprirea "ca sa mai rasuflam oleaca". Ea bea putere si fortele ii cresc nemasurat. Dar Fat Frumos schimba locul butiilor si baba inselata bea apa. (Eminescu, "Fat Frumos din lacrima")

Uneori Muma Padurii are o fata frumoasa de care Fat Frumos se indragosteste si care il ajuta sa o invinga pe baba.

Frumoase ca niste zane, dar malefice ca diavolitele, ielele sunt fiinte miraculoase. Marile lor pasiuni sunt dansul si furatul sufletului voinicilor. Sunt rautacioase si invidioase pe curatenia morala. Odata ce au luat sufletul unui voinic, acesta este ca si mort. Corpul este rece, ochii "stinsi" (Slavici, "Limir Imparat") Miraculosul este dat de faptul ca ele "se veselesc numai gandindu-se ci gandul. Beau si mananca numai mangaindu-si vederile la masa incarcata si samt placerile numai inchipuindu-si." Cand vin parca se dezlantuie vantoasele, caci ele calatoresc in aer. Se departeaza "ca volbura in timpul verii", val vartej unele peste altele.

Odata un suflet curat, persoana respectiva se afla subjugata puterilor. Oricand vor il port chema si dupa ce se satura de dans il trimit inapoi in lumea tenebrelor. Omul fara suflet are trasaturi de vampir, caci musca si la randul lui fura suflete. Spre deosebire de zmeoaice si de zane, ielele sunt lipsite de orice urma de umanitate, parvenite din alte sfere.

La fel de miraculoase, un fel de zane, sunt ursitoarele, o reminiscenta din vechea mitologie a romanilor, unde erau denumite parce. Ele sunt cele care prezic viitorul omului. Miraculosul este subliniat de aparitia lor la miezul noptii in a treia sau a noua (de trei ori cate trei) zi de la nastere. Cifra miraculoasa trei le insoteste caci ele sunt in numar de trei.

Actiunea basmului "Frumoasa adormita", basm de circulatie universala, aparut in colectia Fratilor Grimm, sau al lui Ch. Perrault, este determinata de prezenta a treisprezece ursitoare. Imparatul caria i se nascuse o fetita da o petrecere de bucuriela care au fost invitate si ursitoarele. Dar pentru ca avea doar dousprezece talere de aur, in care sa se seveasca bucatele au fost invitate doar douasprezece, a treisprezecea nefiind poftita. Oaspetii au adus fetei daruri din cele mai alese. Uresitoarele i-au harazit sa se bucure de virtute, de frumusete, de bogatie, etcDoar ursitoarea a treisprezecea, care nu fusese invitata la serbare, drept razbunare ii prezise: "cand va implini fata cincisprezece ani, sa se intepe cu un fus si sa moara!". Pentru ca blestemul sa nu fie atat de greu, cea de a douasprezecea ursitoare, care nu-si facuse urarea, ii micsoreaza gravitatea prezicerii, spunandu-i: "Dar sa nu fie moarta, ci sa cada intr-un somn adanc, care sa tina o suta de ani!".

Deducem de aici ca puterea unei ursitoare este mare, ea putand hoptari soarta unui om dupa bunul ei plac, in functie de dispozitia de moment sau in functie de cat si pe cine agreaza. Puterile lor sunt egale, caci una nu o poate anula pe alta, si in cel mai bun caz, poate usura soarta prezisa. Venite la capataiul unui copil, a treia noapte de la nastere, trei ursitoare sunt auzite de tatal acestuia. Si pentru ca cea de a doua prezisese ca la varsta de doisprezece ani copilul va fi rapit de duhurile rele, a treia i-a indulcit soarta, prezicandu-i ca daca va scapa de duhurile rele, va ajunge imparat.

La limita dintre real si fantastic, sunt sfintele Luni, Miercuri, Joi, etc. Au in parte caracteristici umane (si mai mult decat zanele, zmeoaicele). Sunt niste batrane pustnice, bune la inima cu cei buni si napastuiti, aspre cu cei rai. Elementele de miraculos la ele sunt relativ putine. Se afla de obicei in pustietate, pazite de catelusu cu trupul de fier si coltii saufalcile de otel. In unele basme ele sunt mamele astrelor ceresti (Soarele, Luna), iar intr-un basm Sfanta Luni devine Sfanta Luna. Aceasta o indeamna pe femeia care-si cauta barbatul la Sfantul Soare. (Ispirescu, "Porcul cel fermecat")

Ele nu locuiesc in lumea muritorilor, ci uneori in Rai, alteori in pustiu, la mare departare de orice locuinta omeneasca, iar alteori in Lumea Neagra. Pipelcuta este sfatuita sa se bage fata in casa la Sfanta Luni. Aceasta o trimite la Sfanta Marti, care o trimite la Sfanta Miercuri, aceasta la Sfanta Joi si aceasta la Sfanta Vineri. Ultima o tocmeste pentru un an si ii da simbrie un tron. (N. D. Popescu, "Pipelcuta").

Una dintre formele de ajutor pe care le ofera cele sapte sfinte sunt obiectele cu puteri miraculoase: o closca de aur cu pui, un purcel de aur, porumbei de aur, peptene, gresie, frau de aur, cal de aur, vartelnita care mergea singura, etc. Acestea ii ajuta pe erou sau pe eroina in momentele grele.

3. PERSONAJELE NE- UMANE

Conform unui al criteriu de clasificare a personajelor basmului, acestea pot fi umane sau neumane (animale, vegetale, minerale) dar cu trasaturi umane. In categoria din urma intra furncile, albinele, vulpile, pajura, vulturoaica (deci toate necuvantatoarele care in basm se comporta intocmai ca si omul), dar si Sfintele Luni, Miercuri, Joi etc, Sfantul Soare, Sfanta Luna, deoarece ele personifica zile ale saptamanii.

Animalele, pasarile, insectele sunt cele care il ajuta pe erou, dar numai dupa demonstrarea bunatatilor lui sufletesti. Dar dupa ce eroul sau eroina sar in ajutorul unei astfel de fiinte neajutorate, primeste rasplata, care vine inzecit. Harap Alb este ajutat in calatoria sa si de astfel de personaje.

Aleodor cruta de a moarte un taune pe care se pregatea sa il striveasca cu piciorul. Taunul ii da un pufulet din aripioare si-l ajuta sa nu fie vazut de fata lui Verdes Imparatz, prefacandu-l intr-o lindina in parul ei. (Ispirescu, "Aleodor Imparat")

Fat Frumos ridica din nisipul cel fierbinte pe imparatl tantarilor. Acesta il ajuta sa gaseasca cele sapte iepe ale babei, punand un roi nemarginit de tantari sa le alunge din padure. Este ajutat si de imparatul racilor,, dupa ce il salveaza. (Mihai Eminescu, "Fat Frumos din lacrima")

O rugace scapata de rautatea copiilor si crescuta de Furga Murga, il ajuta pe voinic sa recapete margeaua fermecata furata de un crap si dusa in ostrovul marii. (Catana, "Povestea lui Furga Murga") Porumbitele o ajuta pe Cenusareasa (in variana fratilor Grimm) sa aleaga semintele de gunoaie si tot ele ii dau rochia si condurii pentru a merge la bal. (fratii Grimm, "Cenusareasa") De aceleasi pasari este ajutata fata oropsita de mastera sa curete si sa numere samanta de canepa, sa aleaga gunoiul din sacul de pasat si din cel cu seminte de in. Porumbita apare ca simbol al puritatii. Este vorba de femininul ideal, doar suflet, aspiratie.

Oaia apare destul de rar in basm cu o functie fabuloasa specifica. Intr-un basm o oaie naste un copil. (reteganul, "Fiutul oii") Exista in colectia lui T. Pamfile basmul "Berbecul cu lana de aur". Un mocan, trist ca nu avea nici o oaie alba, ci toate erau negre, cumpara berbeci si oi albe, dar mielutii, "behaiau o data de doua ori, inchideau ochii si se culcau la pamant pe o parte". Sfatuit de o baba, aduce joi iarba dintr-o gradina mare si sufla in ea de la sfantul apus spre rasarit de trei ori. O oaie mananca si naste "un mielut subtirel cu pielea stralucitoare ca o poleiala de aur." (T. Pamfile, "Berbecul cu lana de aur")

In drumul catre Sfanta Duminica, fata mosneagului terce pe langa o "catelusa bolnava de vai de capul ei si slaba de-i numarai coastele", un "par frumos si inflorit dar plin de omizi din toate partile" si "o fantana malita si parasita". Toate trei ii cer ajutorul. La intoarcere fata este rasplatita din plin caci fantana ii da apa rece si proaspata iar catelusa ii da o salba de galbeni. Toate acestea nu sunt decat incercari la care sunt supuse ambele fete si pe care le trece doar fata mosului. Ne dam seama de aceasta deoarece chiar si dupa ce fata babei refuza sa le ajute, cuptorul tot avea placinte, fantana tot avea apa rece si cristalina, catelusa se insanatosise, iar parul daduse rod. Totul este parca premeditat de o forta atotputernica.

Fiintele si obiectele vorbesc, se comporta intocmai ca o persoana. Participa la actiune devenind personaje active. Ele influenteaza desfasurarea actiunii ca un personaj uman.

4. METAMORFOZA

Analizand cele spuse pana acum intelegem ca eroul care participa atat la actiune (poate fi baiat), pornit sa savarseasca o isprava dificila, intampina in calea sa fiinte declarate de la inceput vrasmase (balaurii), altele rivale si invidioase (zmeii, sora vitrega), iar altele prin firea si purtarea cuviincioasa a eroului, binevoitoare. Eorul singur fara concursul altora de la Dumnezeu si Sfanta Duminica pana la umila furnica nu poate izbandi nimic. Situatiile problema pot fi ingreunate sau rezolvate prin metamorfoze. Un balaur poate fi imparat, un cal poate fi voinic, un cerb poate fi un negustor, un cal - un om, un fecior frumos un vultur sau un lup si o porumbita poate fi o printesa. Eroul terbuie sa dejoace vicleniile metamorfice ale dusmanilor si sa le foloseasca el impotriva lor.

George Calinescu face deosebiri intre metamorfoza propriu-zisa si proteism. Metamorfoza este schimbarea unui om intr-o fiinta sau un lucru in urma unui blestem sau a unei hotarari de sus. Astfel, feciorul de imparat se face porc, iar zana-peste ca sa poata fi prinsa de pescar si sa devina sotia lui. Proteismul este capacitatea libera a fiintelor nazdravane de a se preface in orice doresc. Zmeoaicele se transforma in tot felul de aparente (fantana, gradina cu pomi fructiferi, vita de vie, iapa, mreana etc.) Si eroul sau eroina poate capata aceasta insusire dandu-se de trei ori peste cap si spunand sau nu cuvinte magice. Aspectul magic care fascineaza pe unii cercetatori este de mica importanta. "Unei dificultati i se raspunde indata in lipsa altor mijloace tehnice ci o solutie de aparenta fantastica, dar necesara spre a se verifica definitia caracteriologicaa protagonistilor ostili ori ingeniosi." (G. Calinescu, op. cit. P. 160)

Numarul cazurilor de metamorfoze in basm este infinit deoarece nici un basm nu este lipsit de un astfel de proces. Scorpia si Ghionoaia sunt fetele de imparat care datorita neascultarii au fost transformate in monstri. "Blestemul parintilor pe care nu-i asculta, ci ii tot neacajea a facut-o sa fie Ghionoaie", "blestemul parintilor le-a ajuns si de aia s-au facut lighioi, asa precum le vezi." Tot datorita blestemului, fata cea voinica dupa ce fura vasul cu botez de la apa Iordanului se transforma in fecior:

"- Doamne, Doamne sfinte! Fa ca nelegiuitul care a cutezat sa puna mana lui pangarita pe sfantul vas cu botez, sa se faca muiere de va fi barbat, iara de va fi muiere sa se faca barbat. Si indata rugaciunea pustnicului se asculta. Fata imparatului se facu un flacau de-ti era draga lumea sa te uiti la el." (Ispirescu, "Ileana Sanziana")

Broasca testoasa pe care un flacau si-o alege de nevasta este de fapt o zana, fata unui imparat care fusese vrajita sa se transforme intr-un astfel de animal dizgratios. Doar dragostea unui fecior o mai putea salva. Se da peste cap de trei ori si se face o zana gingasa. Chiar titlul basmului "Broasca testoasa cea fermecata" (Ispirescu), arata ca opereaza o vraja.

Si fata Imparatului Verde a fost prefacuta in vulpe prin farmecele unor zmei in vreme ce supusii si parintii ei au fost facuti stane de piatra. (Radulescu-Codin, "Pescarus Imparatul")

Un interes deosebit il trezeste basmul "Imparatul cu zana imparateasa a zanelor" din colectia lui Obedenaru. Un fecior de imparat zari la vanatoare o ciuta care avea la gat o salba de margaritare iar mai sus de genunchi cate o bratara de aur. Imparatul cu tovarasii sai, vrand sa o prinda, au urmarit-o pana s-a scufundat intr-o balta si au vegheat pana cand intr-un final au adormit cu totii. Cand s-au desteptat, au vazut in loc de balta un palat stralucit si inauntru, imparatul vazu pe un scaun imparatesc o fata inconjurata de alte douasprezece fete: era ciuta, zana imparateas a zanelor, care trecand prin locurile acelea si placandu-i feciorul de imparat, se prefacuse in ciuta ca sa il insele si sa alerge dupa ea. Se casatoresc dupa o despartire de trei ani.

Un voinic pe nume Parsion se pune intr-o seara la panda in holda cu spice de aur a tatalui sau. La miezul noptii, veni o pasare care smulse un spic de grau. El se uita dupa pasare si azvarlind dupa ea cu o bucata de lemn, ii rupse o aripa care cazu jos. Umbla prin padure si intra in manece unui urias care apoi il ia de suflet. El il invata cum sa faca sa se insoare. La lacul care era acolo, veneau trei zane in chip de porumbite. Parsion lua aripile uneia dintre ele in timp ce se scaldau. Aceasta se ia dupa el pana acasa. Acolo ii dau haine femeiesti si se casatoresc. Mergand la parintii lui, zana reuseste sa isi recupereze aripile, se transforma in porumbita si zboara, nu inainte de a-i transmite lui Parsion sa o caute in cetatea cea nevazuta si neauzita. De la pasarea cu o aripa rupta chiar de el si cu un spic de aur in gura, Parsion afla unde este cetatea. Intrand inauntru gaseste trei porumbite. Intr-una din ele isi recunoaste sotia. Aceastza se da de trei ori peste cap, se transforma in femeie si pleaca cu sotul ei. (Reteganul, "Voinicul Parsion")

Un baiat sarac vede la un lac treisprezece "porumbi" care s-au transformat in tot atatea fete frumoase care au intrat sa se scalde. El fura hainele celei de a treisprezecea, Frumoasa Lumei si ea se cununa cu el. (Boca, "Oul de aur")

Un baiat vaneaza un corb si vede trei picaturi de sange si pana corbului pe zapada. Atunci se trezeste in el dorinta de a avea o femeie cu corpul alb ca zapada, cu obrajii rosii ca sangele si parul negru ca pana corbului. A asteptat pana la ceasul doisprezece langa lac, cand au venit trei zane cu coroane pe cap sa se scalde. Pe cand erau in apa el fura coroana celei dintai dar apoi se uita inapoi. Zana ii da o palma si ii ia coroana. La fel pateste si cu cea de a doua. La a teria nu isi mai intoarce capul. Zana se casatoreste cu el. La nunta ii da coroana iar ea se preface in porumbita si isi ia zborul. (Schott, "Fiul gonit")

Mama Padurei avea un copil. Intr-o zi, vanand, da in padure peste trei zane care se scaldau. Urmarite, ele se prefac in cerboaice iar cea mai mare ramane inapoi si ii spune: "Nu ma sageta, ca eu sunt Elena, doamna codrilor si zana florilor." Flacaul pleaca sa o caute. (Marienescu, "Pacurarul si Elena")

Metamorfoza respecta asadar sexul cel putin in marea majoritate a cazurilor. Zanele se transforma in porumbite, ciute, bufnite (ca in cazul Zanei Zanelor blestemata sa traiasca sub forma de bufnita impreuna cu cele sase supuse ale sale pana cand un fecior o va iubi atat de mult incat se va casatori cu ea). In cazul in care procesul nu este efect al unui blestem, fiinta isi pastreaza calitatile. Si zanele si ciutele si porumbitele sunt delicate, frumoase, astfel incat metamorfoza nu surprinde.

Uneori poate surveni ca efect al unui aliment cu proprietati magice, bineinteles. Un fecior nazdravan mananca intamplator din niste smochine si se face magar. Apoi gaseste niste roscove pe care mancandu-le redevine om. Pentru ca o zana maiastra din ostrov il jefuieste de tot de are, ii da smochine sa manance si o preface in magar. (Ispirescu, "Cei trei frati imparati")

Intalnim cazuri de metamorfoza dupa ce se bea apa, imn special dupa un anumit animal. Atunci cea/ cel care a baut apa se preface in acel animal.

In virtutea faptului ca sunt fiinte nazdravane, zanele si zmeoaicele, uneori si animalele, au puterea de a se transforma. Surorile zmeilor din palatele de argint, aur, topaz se prefac ca sa-l otraveasca pe Fat Frumos, in gradina cu peri, in fantana si in vita de vie cu struguri. Zmeoaica, mama lor, se preface intr-o flacara mica doar cat gamalia unui ac. (Fundescu, "Spaima zmeilor") Fetele unei zmeoaice, cu acelasi scop se transforma intr-o fantana cu apa otravitoare, intr-un loc cu flori adormitoare sau intr-un par cu pere omoratoare. (V. Bologa, I. Ion, "Voinic de plumb") Alte trei zmeoaice, pentru a-l omori pe Aripa- Frumoasa se schimba in fantana, in cuptor si in par cu pere de aur, toate insa otravitoare. (Reteganul, "Aripa. Frumoasa")

Dorind sa capete un cal nazdravan, Crancu, vanatorul codrilor inntra sluga la Vajbaba. Trebuia sa pazeasca o iapa timp de un an (anul era de trei zile) doar in timpul noptii, ziua urmand sa doarma. Fata Vajbabei insa, se preface in iapa, iar apoi ca sa nu o gaseasa vanatorul, in cioara, miel sub o oaie, apoi ghem. Crancu insa, cu ajutprul cumnatilor sai, Haraul, Vulturul si Leul o gaseste si i-o aduce babei acasa de fiecare data. Fata si craisorul serpilor, urmariti de mama si de surorile craiului, se metamorfozeaza in bostanarie si pazitor, moara de apa si morar, doua turturele, plop si iedera. (T. T. Merea, "Craisorul serpilor") Fata pajurei si fata unui imparat, urmarite de un zmeu, se prefac in manastire si popa, holda si fata voinica, rata si lac (Gr. Sima, "Pajura")

Pentru ca un sihastru isi petrecea viata citind vietile sfinte in coate si in genunchi, dracii tin sobor, iar cel mai misel dintre ei, este trimis sa-l seduca. Acesta se da peste cap si se transforma intr-o fata frumoasa, iar sihastrul rugat de ea, o primeste peste noapte fara a inceta sa citeasca din cartile sfinte. Din aceasta pricina, fata se preface in cioara si sihastrul o arunca intr-un copac. (Reteganul, "Tamaia dracului")

In alte cazuri este sufiucient ca eroii sa se dea de trei ori peste cap si sa se transforme in orice doresc. Pe fata si pe baiatul de imparat, furati de zmeu, o roaba din pivnita zmeului ii invata cum sa procedeze si ii unge cu o unsoare fermecata (obiect miraculos). Copiii se fac pastori si turma, calugari si manastire, ratoi si lac. (Reteganul, "Fat Frumos zalogit")

Cu o simpla palma, sfatuita de sora Crivatului, o fata o transforma pe o baba in baston. (Fundescu, "Sora Crivatului")

In multe basme ( cuprinse de Lazar Saineanu in "Ciclul metamorfozelor", "tipul copiii de aur", in lucrarea "Basmele romane", pag. 268-280) metamorfoza se produce datorita persistentei instinctului vital si intensitatii dorintei intime a naratorului de a scapa de la o moarte nedreapta pe victime si a aplica sanctiuni.

Cu mici diferente, toate basmele se desfasoara asemanator. Copiii (intotdeauna o fata si un baiat) trec printr-o serie de metamorfoze, prefacandu-se succesiv in doi copaci (meri, brazi, paltini, peri, nuci), apoi in doua scanduri de pat (in toate basmele, acolo figurand si dialoghul dintre frate si sora), la urma in doi miei din intestinele carora ies ratoi sau pesti de aur, pentru a reveni la forma lor initiala si anume cea umana.

Metamorfozele devin element fundamental al basmelor. Poetul Ovidiu o expune in felul uramator, conform teoriei lui Pitagora: "totul se schimba, nimic nu piere; spiritul rataceste din loc in loc si insufleteste toate corpurile: el intra din om in animal si din animal in om, dar nu moare niciodata. Intocmai ca ceara cea moale ce primeste multe forme si sub acele forme variate ramane intotdeauna aceeasi, tot astfel sufletul ramane acelasi in toate colindarile sale sub forme diferite si in corpuri diferite."

Aceasta credinta in metempsihoza (transmigratiunea sufletelor) o gasim deopotriva in India, in Egipt, precum si la popoarele indigene din Africa si America si a jucat un rol deosebit de important in crearea povestilor. Folclorul o reda simplu si realist, pe intelesul omului simplu. Basmul "Insir' te margaritari" de Ispirescu si "Sora Crivatului" de Fundescu, sunt doua tipuri ale aceluiasi motiv, cel al metempsihozei.

Un fecior de boier aude dorinta a trei fete care munceau la cinepa, de a se casatori cu el, fiecare promitand cate ceva. Cea mai mica promite "doi feti- logofeti cu totul si cu totul de aur". El o lua de sotie pe aceasta din urma si curand veni vremea sa nasca. Tiganca angajata de feciorul de boier sa o slujeasca, o aduce pe mama sa sa moseasca, iar o convinge pe fata sa nasca la gura podului. Pe cei doi copii "cu totul si cu totul de aur" ii ingroapa in balegar si ii inlocuiste cu doi catei. Feciorul de boier, de necaz se insoara cu tiganca, iar pe nevasta lui o face slujnica. Din baligar rasar doi meri cu coaja de aur. Tiganca, il indeamna sa ii taie si sa faca doua scanduri de pat; peste noapte, ea ii aude cum vorbesc. Atunci il roaga sa arda scandurile, dar doua scantei pica in gradina si in locul lor rasar doua steble de busuioc pe care un mielusel le mananca si caruia i se aureste lana. Tiganca se preface ca este bolnava si il convinge pe fiul de boier sa taie mielul, spunandu-i ca nu se va insanatosi decat daca va manca drobul mielului. Ea pune pe o slujnica credinciasa sa spele maruntaiele la rau, atragandu-i atentia sa nu piarda nici unul. Aceasta insa, rupe un capat pe care-l da pe apa. A doua zi, doi copilasi cu totul de aur se jucau cu doua mere de aur. O batranica ii ia si ii creste. La o claca, unde fiecare spunea cate o poveste, ei si-au spus povestea lor, iar tatal lor auzindu-i ii ia acasa si o pune pe sotia lui la loc de cinste, pe tiganca pedepsind-o. (Ispirescu, "Insir' te margaritari")

5. PROCREATIA

Fat Frumos este eroul principal in basm, motiv pentru care este urmarit indeaproape inca inainte de nasterea lui. Parintii il doresc cu atat mai mult, cu cat nu il pot avea. Cea mai mare suparare a unei femei este aceea de a fi stearpa. Gasirea unei modalitati de concepere a unui copil devine preocuparea capital a sotilor, fie ei eimparat si imparateasa, fie oameni sarmani. De cele mai multe ori se insita asupra femeii ca personaj napastuit de Dumnezeu pentru ca este in imposibilitatea de a procrea.

"Era odata cica, un mosneag si o baba. Copii nu avusesera, s-asa ar fi voit sa aiba, de se dedeau in vant dupa ei. Baba, mai ales, vesnic se ruga la Dumnezeu sa se milostiveasca cu ea si sa-i daruiasca un copil" (M. Lupescu, "Tei leganat"). Un imparat si o imparateasa "zece ani au vietuit si nu putura face si ei macar o starpitura de copil." (M. Lupescu, "Tei leganat"). Un imparat si o imparateasa "zece ani au vietuit si nu putura face si ei macar o starpitura de copil. In cele din urma, imparatul porunci imparatesei satiei lui, ca daca intr-un an de zile de aici inainte nu-i va face un copil. In cele din urma, imparatul porunci imparatesei sotiei lui, ca daca intr-un an de zile de aici inainte nu-i va face un copil, sa stie ca paine si sare pe un taler cu dansul nu va mai manca . Se puse si ea (imparateasa) dara a cere sfaturi de la vraci si vrajitori, de la moase si descantatorese. Lua tot felul de leacuri". (Ispirescu, "George cel viteaz". "O pareche de oameni muncitori . ar fi dorit si ei sa aiba un copilas, dar fu peste poate". Barbatul se duse la un vrajitor, care-i da un mar din care sa manance sotia sa. Leacul isi face efectul (Ispirescu, "Fat Frumos cel ratacit"). "A fost oadta un imparat mare si acela nu avea copii de leac. Din pricina aceasta, el totdeauna se certa cu imparateasa" (G. Catana, "Pasarea cu pana de aur").

Mijloacele de a capata un copil sunt felurite. Unul este acela de a se ruga la Dumnezeu. O baba si un unchias pleaca de acasa, fiecare in alta parte, preprevazuti in scopul unei comunicari telepaticeea cu basmaua mosului din ziua de cununie, el cu stergarul cel vargatel, adus de zester, care prin trei picaturi de sange vor vesti fiecaruia cand sa se intalneste cu un mos "fleos de batran", care-l vestejeste ca Dumnezeu le-a ascultat rugaciunea. Dupa catava vreme, baba ramane impreuna si naste un copil (Ispirescu, "Voinicul cel cu cartea in mana nascut")

In alt basm cei doi batrani intreprind o adevarata expeditie. Pornesc si apoi se intorc sa ia, sfatuiti de o baba, opinci si carja de fier, de doua ori mai inalta decat ei. Ajung la un pod de argint, unde o baba ii sfatuieste sa se intoarca sa se intoarca sa ia cutea si peria. Neputand trece o apa, cer sfatul babei de la podul de aur, care nu era altcineva decat mama dracilor. Aceasta le cere pe nepoata lor pentru feciorul ei. Zvarlind cutea, se face un pod peste apa, zicand, invarteste-te, cute", podul se strange. La imparatia lui dumnezeu, ingradita cu foc nestins, aruncata peria in foc si se face o padure si batranii trec prin ea. O catelusa cu dintii de argint si ochii de rubin o goneste pe baba "nevrednica" din gradina lui Dumnezeu, fiindca de uimire amutire. Vine mosul, iar Dumnezeu da un mar, sa-l puna cu coada-n sus, sa-l taie in doua si partea din stanga sa o manance ea. Dar baba, lacoma, mananca partea dreapta, care se nimerise mai mare si se face tanara, iar mosneagul mananca partea din stranga si se face un voinic ca la douazeci de ani. Trupul insa, le ramane de batrani. (E. Sevastos, "Parintele pentru copil se da in foc").

Imparateasa, mama lui FatFrumos din Lacrima se roaga la Maica Domnului sa-i varsa o lacrima pe care imparateasa o soarbe. Divinitatea insasi se arata miscata de o crima pe care imparateasa o soarbe. Divinitatea insasi se arata miscata de o astfel de nenorocire ce se poate abate asupra unei femei care se crede ca are tot ce-si doreste. Ruga ei fierbinte creaza o legatura cu sfintii, rodul pantecului ei fiind de o natura deosebita. "Si crescu si se facu mare ca brazii codrilor. Crestea intr-o luna cat al-ii intr-un an". Aceste trasaturi special, cat si numele lui de Fat Frumos din Lacrima ii tradeaza originea unor forte mai presus de puterile omenesti, amestecul dumnezeirii insasi.

Altadata fertilitatea este anuntata in afera oniricului. Spaiiul din regimul oniric concentreaza in basmul "George cel viteaz" ca in focarul unei oglinzi uriase, toate valentele dramatice ale ale unei existente zbuciumate absolvita de un final tragic prin interventia unor factori cu virtuti magice, fantastice: "Se facea ca umbla pe o campie verde si frumoasa. Pe acolo toate firicelele de iarba erau insotite si doua cate doua si pareau ca se saruta. Pana si fluturii umblau tot cate doi. Visa si totusi credea ca aievea ceea ce vedea. Nu se bucura mult de privelistea cea privelistea cea frumoasa, si iata ca un balaur, baba dracului, venea, mare, spre dansa ca un vartej. Pasamite, el gonea o porumbita; aceasta, tremurand ca varga, fugi in sus, fugi in jos si, vazand ca n-are scapare de vrajmasa fiara salbatica, se repezi si se ascunse in sanul imparatesei. Balaurul, vazand una ca aceasta, se repezi si el asupras imparatesei. Dar, imparateasa dete un tipat si se destepta". (Ispirescu, "George cel viteaz").

Puterea generatoare depaseste sfera sexualitatii, ea rezida adesea in agenti exterior. In cazul babei, care lacoma mancase bucata de mar care era mai mare desi pe aceasta trebuia sa o manance mosul, iar ea pe cealalta, efectul este invers. Mosul da nastere unui "fecior frumos ca soarele si voinic ca un zmau" (E. Sevastos, "Parintele pentru copil se da in foc")

O alta femeie stearpa este sfatuita de un vrajitor sa manance un mar. "Dara baga de seama sa n-apuce din el nici o faptura cu viata de pe lumea asta". Ea curata in pragul casei marul si face un baiat, dar iapa rontaie cojile si face un manz. Ispirescu, "Fat Frumos cel ratacit") O imparateasa doar viseaza ca a mancat un merisor si naste o fetita (Ispirescu, "Ciobanasul cel istet sau turloaiele blendei")

Un arap da unui imparat niste buruieni de leac pentru nastere. Fiertura acelor buruieni trebuia sa o bea imparateasa, dar bea si bucatareasa. Se nasc Dafin si Afin. (N. Filimon, "Omul de piatra"). Un imparat fara copii, care umblase pe la tot felul de vraci si filosofi care sa caute in stele si sa ghiceasca daca va avea copii, ajunge la un unchias dibaci: Acesta ii da leacuri pe care le iqa imparateasa si naste un baiat (Ispirescu, "Tinerete fara batranete si viata fara de moarte"). In general, copiii nascuti pentru mamele lor mancasera toate din acelasi fruct, seamana unul cu celalalt, fie la chip, fie la temperament, ceea ce explica prietenia lor. Un imparat doreste sa manance un peste pe care-l vede intr-un rau de pe un pod. Mananca imparateasa, dar gusta si o bucatareasa tiganca, iar oasele le roade cateaua. Imparateasa il naste pe Mar, bucatareasa pe Par si cateaua face sase catei. Pentru ca cei doi copii erau identici, imparateasa il insemna pe Mar cu fierul rosu ca sa-l cunoasca. ("Reteganul, "Mar si Par"). In basmul "Iovita- Fat- Frumos" (Ispirescu) pestele este o mreana. Un imparat merge, in urma unui vis, la pescuit, cu undita la garla si prinde un peste de aur. Imparateasa il gateste singura si il mananca, dar roba suge si ea un os. Una naste ziua, pe Busuioc, iar alta- noaptea, pe Siminoc (Ispirescu, "Luceafarul de ziua si luceafarul de noapte")

Frecvent, bobul de piper are proprietati fecund. Astfel, se explica si temperamental, eventual si numele copilului. Mama lui Urma- galbina, ramasa fara fiu, matura prin casa, vede pe jos un fir de piper, il pune pe masa, acesta aluneca iar jos, femeia il culege inca o data, si cand acesta "se durdulica " iar jos, maniata il baga in gura. Curand dupa aceea, ramane insarcinata (Reteganul, "Urma- galbina si Piparus Petru"). Tot dintr-un bob de piper, o baba ramane insarcinata cu Pescarus (Radulescu- Codin, "Pescarus imparatul"). Dintr-un bob de piper, o vaduva il naste pe Piparus Patru, dupa ce-i pierde pe cei doi baieti mai mari (Reteganul, "Piparus Petru si Florea Inflorit"). Unei imparatese vaduve, careia zmeii ii furasera cele trei fete i se intampla ceva asemanator. Imparateasa "se apuca sa mature prin csa, dar cand matura , ii sari un bob de piper in poala; ea lua bobul si-l puse in soba; dar el sari iar de acolo in poala imparatesei". Aceasta il inghite, ramane insarcinata si naste un copil cu parul de aur". (Fundescu, "Spaima zmeilor")

O batrana inghite o aschie si il naste pe Petre- Par-frumos (Francu si Candrea, "Ileana Costanteana"), iar o fata ramane insarcinata dintr-o floare de trandafir ( Gh. Sima, "Busuioa si Maghiran")

Motivarea nasterii unui copil fara ca mama sa fie casatorita se face prin intermediul unor agenti miraculosi. Ne referim in primul rand la flacaul care are puterea de a lasa insarcinata o fata, doar privind-o. O fata de imparat care statea la fereastra ramane insarcinata si naste doi prunci pentru ca vede un flacau ducandu-se cu donitele la apa. Imparatul baga de seama si il trimite pe vizitiu cu ea in padure s-o omoare. Vizitiului insa, i se face mila de ea si nu se indura sa o o moare. (D. Stanescu, "Busuioc si Musuioc") In acelasi mod un tanar isi tinteste privirea asupra unei fete de imparat, care statea la o fereastra. Ea simti "un fior, apoi ca o scanteie de foc o arse la inima". Peste putin timp se simte rau. "Pasamite luase in pantece,fara stirea lui Dumneuzeu". (Ispirescu, "Voinicul cel fara tata")

Nu departe de curtile Imparatului Verde este o "gradina fermecata": "de cumva cel ce trecea pe langa ea era tanar, se facea batran, de era batran, se facea tanar, de era fata sau nevasta, devenea impovarata". Imparatul are o fata pe care o tine inchisa intr-o chilie, de unde nu iese decat insotita de el.Dar, intr-o zi, cand pleaca la biserica, uita chilia deschisa si se intoarce, insa cand ajunge acasa se simte grea si de frica sa nu afle tatal ei isi ia cateva haine, mancare, vreo doi bani si pleaca intr-o padure, unde, sub un stejar mare, naste un copilas. Dumnezeu si sfantul Petru il boteaza. (Reteganul, " Urma- galbina si Piparus Petru")

O alta fata de imparat, pazita in asa fel de tatal ei, incat nici soarele nu-i vazuse fetisoara, nici vantul nu-i batuse perisorul, isi petrece fratele mort pana la biserica: "Atunci vni un vantisor lin si usor, de-i rasfira pletele". Ramane insarcinatasi " in zadar se jura ca nu stie la sufletul ei nimic cu prihana, caci imparatul nu o crede si hotaraste "ca fata cu moarte sa se omoare". Insa, scapa si naste copilul intr-o pivnita (Ispirescu, "Fata de imparat si feciorul vaduvei.")

6. DEVIERILE PERSONAJULUI FEMININ

DE LA COMPORTAMENTUL NORMAL

6.1. INCESTUL

Ideea despre casatorirea unui tata cu propria sa fiica este foarte veche si dateaza dintr-o vreme cand nu existau inca legile relatiilor conjugale, referitoare la casnicie, care guverneaza societatile culte. In primele epoci ale evolutiei soociale, legaturile sacre de rudenie n-au impiedicat cu nimic casatoriile incestuoase.

Aceeasi imoralitate o mai gasim astazi dominand la unele popoare salbatice. Basmele noastre pastreaza inca reminiscente ale unor astfel de obiceiuri. Ele sunt dorite de partea barbateascasi refuzate cu indarjire de sexul opus.

In poezia populara, Soarele se indragosteste de sora sa, Ileana Sanziana, "doamna florilor si a garoafelor". Nimic nu-l poate abate de la implinirea dorului sau: in zadar il incanta cu mandretile raiului si-l ingrozeste cu ororile iadului, caci el ramane neinduplecat. Atunci, Dumnezeu o schimba pe Sanziana in luna si-l osandeste pe Sore, ca in veci sa se gogoneasca si in veci sa nu se intalneasca:

"Ca Domnul nu vrea,

Domnul nu ierta

Fratele sa ia

Frate pe sor'sa,

Ca-s grele pacate,

Sa ia sor pe frate!"

("Soarele si Luna si Iovan Iorgovan")

Incestul este deci, privit cu oroare din punct de vedere etic din pricina temerii de degerenescenta. Nici religia crestina nu permite astfel de insatiri. Incestul ca motiv, il intalnim in basmul romanesc.

O imparateasaa lasa cu limba de moarte ca imparatul sa nu se insoare decat cu aceea careaia i se va potrivi condurul ei. Imparatul incearca cu fete din toate tarile si din toate clasele sociale, de la fete de imparat, pana la roabe. Fata lui, in joaca, probeaza condurul si vede ca i se potriveste, iar sfatul imparatiei, hotaraste ca imparatul si fata lui sa se casatoreasca. Aceasta insa nu vrea si sfatuita de dadaca ei, cere (pentru intarzierea nuntii) de haine de aur, de margaritar si de diamant. Imparatul i le da, iar fata fuge imbracata cu o piele de magar si luand si hainele cele scumpe cu ea. Intra gainareasa la o alta curte imparateasca. Apare la alte nunti imparatesti, imbracata in frumoasele ei haine si joaca cu fiul imparatului, disparand apoi. Ultima oara acesta ii fura un inel. Neputand-o descoperi, fiul de imparat se imbolnaveste din dragoste si imparatul porunceste sa se umble din casa in casa pana se gaseste fata la care se potriveste inelul. Dupa ce umblapeste tot in zadar, el se potriveste pe degetul gainaresei, care isi arata adevarata ei infatisare. Se casatoreste cu fiul imparatului. (Ispirescu, "Gainareasa")

Un imparat foarte crunt, dorind cu orice pret sa aiba un copil, isi ameninta sotia cu moartea daca nu va face unul. Ursitoarele au menit sa nasca o fata care sa-i fie aidoma: sa fie mama ei si fata ei si imparatul sa fie bunice fiului sau si tata nepotului sau . .dar numai cand fata ii va intinde doua maini cu o mana. Imparateasa nascu o fata. Dupa ce aceasta crescu, ii cazu cu tronc imparatului. Ea fugi cu un cioban, dar imparatul ii prinse si nu le darui viata decat dupa ce domnita consimti sa-i fie sotie. Ea lua si infasura in foile rochiei mana dreapta; in care ascunsese isi o mana a ciobanului ucis din porunca imparateasca. Atunci cand imparatul ceru sa-i sarute mana, ea intinse mana ciobanului cu dreapta ei (doua maini cu una). In acea clipa toti pierira. (Delavrancea, "Departe, departe")

O preoteasa avea o fata frumoasa. Preoteasa moare, iar popa nu vrea sa se casatoreasca cu fata. Ea fuge si se ascunde intr-un om de lemn. Un fecior de imparat ia omul de lemn si-l duce in camera lui. Noaptea, fata iesea si ii manca mancarea. Feciorul o pandeste, o prinde; se indragosteste de ea si se casatorira. Dupa un an, fata naste doi gemeni care se jucau cu doua mere de aur. Popa, cautand-o, ajunge la ei la palat. Peste noapte ii oamoara pe copii si ascunde cutitul de fata lui. Invinuita ca si-ar fi ucis proprii copii, ea este pedepsita sa i se scoata ochii si sa fie lasata in padure calare pe un magar caruia, la fel i s-au scos ochii. Invatata de magar, aceasta ii scoate maruntaiele dupa ce moare si se culca in cosul pieptului lui. Se trezeste intr-un palat, vazand iar si cu copiii sai traind. Ratacind pe acolo, sotul ei nimereste la casa ei, iar ea il ospateaza. In palat toate erau vrajite si vorbeau singure. Impreuna cu vataful lingurilor il acuza de furt. "Ei, iaca, zile atunci cucoana, dandu-se pe fata, cum n-ai luat tu acuma lingura, asa n-am omorat eu copiii si voi mi-ati scos ochii si m-ati parasit in voia fiarelor salbatice". Apoi, s-au impacat si au trait in pace si fericire. (Stanescu, "Fata popii a cu stem")

In acest caz, tatal, desi membru al clerului este un veritabil pervers. Daca in basmul "gainareasa", tatal urma cuvantul raposatei (care era sfant), aici el o doreste pe fata fara sa le fi lasat preoteasa cu miza de moarte.

Un alt caz de tata pervers il gasim in basmul urmator: murindu-i imparateasa, si nefiind tanar, frumos si bogat, un imparat se gandeste sa se insoare a doua oara, daca va gasi craiasa frumoasa si inteleapta ca cea dintai. Dupa ce colinda doi ani fara sa gaseasca, se hotaraste sa se insoare cu fata lui. Aceasta cere sfatul unei matusi care o invata sa ceara lucruri imposibile: o caruta de argint, cu cai tot de argint si un rand de haine tot de argint. Dupa ce primeste tot ce cere (imparatul avea un inel fermecat), cere aceleasi lucruri, dar din aur, si apoi din diamant. In cele din urma fuge cu inelul vrajit. Manios, tatal ei fuge dupa ea cu un cal care calca de sapte poste si o gaseste. Fata cade in genunchi si ii cere ajutorul lui Dumnezeu. Pamantul se crapa in doua si o inghite pe fata de vie. Tatal isi infige in acel loc cutitul de aur, gandindu-se sa aduca oameni sa sape. Intre timp, fata iese, se baga sluga la imparatul galben, al carui fecior se indragosteste de ea. Imparatul pervers afland ca fata s-a maritat il plateste pe adjutantul printului sa-i dea fetei afion, apoi sa se culce langa ea, cand printul e la vanatoare. Printul cheama imparatii vecini la sfat. Tatal incestuos propune sa i se dea drumul din varful "unui deal mare si tare piezis pe un carut cu doua roate "si sa-l lase pe Dumnezeu sa o ierte daca este nevinovata. Totodata, ii atrage atentia fetei ca o asemenea moarte este urata si ii propune sa se casatoreasca cu ea. Fata il roaga pe tatal sau sa urce in carut, sa vada cum ii sade, iar el, credul, urca si se face bucati. Fata, scarbita de ticalosia din lume, se face pustnica intr-un codru, hranindu-se cu radacini, bureti, mure si alte fructe de padure. (G. Catana, "Printesa <<Nu stiu>>")

Intr- o varianta, in care se pastreaza elementele caracteristice tipului (imparateasa pe moarte, papuc care se potriveste tipului, cerere de lucruri crezute imposibile: haina de argint, de aur, din varfuri de padulice), tatal e un pervers. Fugarind fata, o urmareste ca un zmeu prin vazduh, iar fata arunca obstacole in calea lui: un caier, un pieptene, o gresie. Tatal cel rau omoara copilul fetei facut cu un fecior de imparat, chiar cu cutitul ei, ceea ce atrage din partea sotului pedeapsa scoaterii ochilor. Sfanta Fecioara o vindeca pe mama si invie copilul (Ion Broju, "Frumoasa")

Exista si cazul incestului intre frate si sora, neefectuat insa, ramas in stadiul unei dorinte, precum este in legenda versificata "Soarele si Luna si Iovan Iorgovan". O imparateasa isi indeamna pe patul de moarte feciorul sa se insoare cu fata careia i s-ar potrivi un anumit inel. Acesta se potriveste doar surorii feciorului. Fata fuge. (Gr. Sima, "Pajura")

In basmul "Baiatul cel bubos" incestul se savarseste, implinindu-se prin casatoria unui fecior cu sora mamei sale. (Ispirescu) Toate acestea sunt drame pasionale si au drept cauza si punct de plecare patologia sexuala, iesirea din sfera normalului.

Incestul in basm este echivalentul adulterului in roman, ca gravitate de ordin etic. In cazul unei astfel de anomalii, personajul de sex feminin este victima, iar barbatul (tatal si uneori fratele) are un comportament anormal, cuprins in sfera patologicului. Acesta, constient sau inconstient, vede in fata o reflectare a fostei sotii, pierduta fara posibilitatea de a se revedea decat in chipul copilei.

6. PERVERSITATEA

Si femeile pot fi insa perverse. In cazul lor, anomalia consta in faptul ca se insotesc cu fiinte care nu numai ca nu sunt oameni, ci au trasaturi monstruoase. Impreuna cu acesta, ea incearca sa-si omoare propriul copil sau propriul frate.

Un astfel de caz este acela al fetei vaduviorului, parasita impreuna cu fratele ei in padure din porunca mamei vitrege. Ea demostreaza ca are o fire deosebita din momentul in care il pune pe fratele sau sa urce intr-un copac sa vada ceva care sa semene a sat, deoarece se plictisise de stat in padure. Astfel, dau de palaturile unui zmeu, care se poarta bine cu ei, in special cu fata, care-i facea curat in casa. Zmeul si fata se indragostesc, iar ea, stanjenita de frate il pune pe zmeu sa il manance. Fratele il rapune pe zmeu si o orbeste pe sora-sa cu maruntaiele lui fierbinti. Este evident ca zmeul, desi este monstru infernal, care traieste pe celalalt taram, nu o inspaimanta pe fata, ci chiar o atrage. De altfel, aceasta are un geniu al raului, caci, odata recapatate vederile, isi omoara fratele, infigandu-i dupa ureche un os al zmeului. Insa, fratele invie (Ispirescu, "Copiii vaduvoiului")

Un specimen de femeie perversa este Mandalina, fata Imparatului Verde pe care o peteste Urma - Galbina. Ei locuiau in curtile unor zmei, pe care ii omorase, exceptand "mamonul cel batran", tatal dracilor, pe care il inchisese intr-o chilie, promitandu-i sa nu-l scoata de acolo, pana ce nu te va scoate Mandalina mea". Aceasta fura cheia si intra in chilie, iar mamonul iese din butia in care statea prins, luand chipul unui voinic. Mandalina se indragosteste de el, si dupa sfatul lui, ii fura palosul lui Urma- Galbina. Zmeul, ii taie capul voinicului si fuge la alte curti cu Mandalina. Inviat de un frate, sotul revine in chip de cal, apoi iar omorat si inviat, se intoarce ca porumbel. Zmeul este ucis. Sfatuit de fratele lui, Urma - Galbina isi crapa nevasta cu palosul si o curata de zmei. (Reteganul, "Urma - Galbina si Piparus - Patru").

Intr-un alt basm se sugereaza ca femeia ar avea natura infernala. Omul-de-flori are o fata pe care o cere in casatorie Fat- Frumos. Cununia se face dupa indeplinirea unor conditii grele. Omul cu noua pietre de picioare l-a rugat pe voinic sa-l lase sa doarma in camera lui. Peste noapte, iese din gura fetei un balaur si se intinde sa-l taie. Celui de-al treilea, ii zdrobeste capul cu o piatra de moara. Apoi, se culca. Dimineata, popii si vladicile care vin sa-l ingroape pe Fat- Frumos, il gasesc viu. Omul cu pietrele de moara se cearta cu Fat Frumos pentru impartirea bunurilor zmeilor, printre care o socoteste si pe nevasta, scoate palosul sa o taie pe imparateasa si atunci mai iese din gura ei un balaur "ca nu e bine sa ramaie femeie fara nici un drac". (Fundescu, "Spaima zmeilor")

Din punctul de vedere al femeii, perversitatea rezida in gustul pentru urat, dizgratios, chiar monstruos. Pomenim aici de fata, care, de cate ori il vede pe baiatul bubos, ii rade. (Ispirescu, "Baiatul cel bubos"). Se admite aici, insa, si ipoteza unei intuitii a valorii ascunsa sub dizgratia fizica, pentru ca apoi bubosul se face "frumos ca un bujor".

Sunt insa fete, care au gust pentru arapi (arapul fiind stigmatizat in basme). O fata de imparat (in general, ele isi permit astfel de excentritati) iubeste "un dragut arap", motiv pentru care le face parintilor dificultati la casatorie. Fata isi pastreaza iubitul si dupa nunta, cand, acesta o indeamna sa afle puterea sotului ei, Palion, care ii arata increzator margica magica primita de la imparatul serpilor, destainuindu-i si formula magica. Mai mult, i-o incredinteaza spre a o pastra, atunci cand merge la vanatoare. Nevasta, insa dispare cu margica in tara arapeasca. Ea si arapul sunt blestemati de Palion, dupa ce acesta isi recapata margica. (Reteganul, "Povestea lui Palion")

Desi era "un voinic zdravan si frumos", Furga- Murga are o sotie care nu-si poate uita iubitul arap negru, buzat si urat, cu care fusese impreuna inainte de casatorie. Voinicul afla aceasta abia dupa nunta, cand nevasta lui ii fura margica fermecata pe care Furga- Murga o avea de la imparatul serpilor. Impreuna cu arapul fuge in ostrovul marilor. Furga- Murga o gaseste si ii pedepseste, legandu-i de cozile cailor. (G. Catana, "Povestea lui Furga- Murga")

6.3. MISOGONISMUL

G. Calinescu considera ca cel mai elocvent caz de infatuare masculina este atunci cand "fata- voinic abia prefacuta in barbat, prin blestemul unui pustnic, ii spune astfel Ilenei Sanziana inainte de a se casatori:

<< -Eu te voi lua, daca tu ma alegi, . dar sa stii ca in casa noastra voi ca sa cante cocosul, iara nu gaina>>" (Ispirescu, "Ileana Sanziana")

Aceleasi insusiri le pot avea si barbatul si femeia, cu deosebirea ca la barbat sunt calitati iar la femeie sunt defecte. Un exemplu poate fi curiozitatea de a afla, deosebita de curiozitatea de a explora a barbatului. Pantilie, un om sarac care se poarta frumos si milostiv cu un vultur, capata o pana fermecata cu care face tot ce vrea. Vulturul il sfatuieste sa nu spuna nimic nevestei "ca sa nu te caiesti". Pantilie nu-i spune, auzise ca Eva l-a inselat pe Adam si acesta a mancat din pomul oprit. Un fecior din sat de care lelea Maria se indragosteste o ameninta ca o lasa daca nu afla de la Pantilie taina, iar barbatul ei ii da pana. Cei doi il prefac pe Pantilie intr-un caine, pe care-l gonesc cand incepe sa urle. Mai tarziu, agonisind niste galbeni, el se intoarce acasa. Maria il face pupaza. Ajutat a treia oara de vultur, Pantilie isi recapata chipul omenesc si ii preface pe cei doi in boi grasi. (G. Catana, "Povestea lui Pantilie")

Interdictiile urmate de sanctiuni se reflecta in basme sub forma motivului camerei oprite. Cel mai cunoscut basm bazat pe acest motiv este "Barba- Albastra" ("Barbe- Bleue") de Charles Perrault. Aici, femeia este atat de curioasa incat acest lucru poate aproape sa o coste viata, cu toate ca stia ca sotul ei este periculos. Deosebirea care se face intre curiozitatea barbatului si a femeii este doar de nuanta, dar aceasta nuanta o defavorizeaza pe femeie, irita curiozitatea.

Instigatorul eroinei prin atragerea atentiei asupra unui loc (de obicei, o camera), pe care in alte conditii nu l-ar fi remarcat. Aceste interdictii, de obicei sunt efect al unui blestem, iar fata care le calca este pasibila de pedeapsa. Folcloristii le inscriu in notiunea sociologica de "tabu". Aceste situatii sunt pefect inteligibile in plan psihologic curent, iar sfatul de a nu inta intr-o anumita camera nu dovedeste decat bunele intentii ale celui care il da. Astfel, s-ar putea preveni o nenorocire, scaparea unui zmeu (Francu si Candrea, "Ileana Cosanzeana"; G. Catana, "Rozuna, doamna florilor") sau aflarea unui viitor trist.

Un imparat, plecand la razboi isi sfatuieste fetele sa se plimbe prin gradina, sa intre prin toate camarile "numai in camara din fund din coltul din dreapta" sa nu intre "ca nu va fi bine de voi". Fetele intra, motivandu-si curiozitatea "ca doara nu s-o face gaura in cer- zice cea mijlocie- vom intra". Acolo, gasesc o masa pe care era o carte deschisa, iar in carte este scris viitorul fetelor, mai precis, cu cine se vor marita fiecare. Fata cea mare si cea mijlocie au un viitor bun, dar "pe fata cea mica a acestui imparat- scrie pe o foaie- are s-o ia de sotie un porc". Natural, fata se intristeaza (Ispirescu, "Porcul cel fermecat")

Curiozitatea fetelor odata starnita este greu de oprit, iar ele sunt lipsite de orice supraveghere obiectiva. Raman prezente doar cuvintele tatalui lor in memoria celei mici, ca o premonitie a celor ce urma sa afle. Alteori, curiozitatea functioneaza fara sa fie impiedicata de nici un organ subiectiv sau obiectiv de supraveghere si in momentele cele mai dramatice.

Fata pe care o crescuse o zana, desi avea tot ce-i trebuia pentru a-i multumi lui Dumnezeu, intra in a treisprezecea chilie, se propteste , speriata, de un scaun, cu un deget care i se aureste, in vreme ce curtile tiuiesc. Desi dovada ca a calcat interdictia este facuta, minte cu obstinatie pana cand, furandu-i-se de catre zana drept pedeapsa al treilea coif, este amenintata cu arderea pe rug, sub acuzatia de vrajitorie. (Reteganul, "Nu minti") O alta fata de imparat, dusa "cu lacrimile cat pumnul" sa o manance un balaur, este pusa de un fecior sa-l caute in cap. Acesta-i spuse sa-l scoale cand urla fantana si sa nu umble la tolba cu sageti. Tocmai acest lucru il face fata si pierde o sageata. (Ispirescu, "Copiii vaduvului")

Un alt defect al femeii, in special al nevestei, este spiritul de contradictie si limbutia. Poggio Bracciolini in "Liber facetiarum" vorbeste despre o femeie inecata, pe care sotul ei o cauta in amontele unui rau, tinand cont de faptul ca in timpul vietii avusese obiceiul contrazicerii. De acest soi este si "neagra din fantana". "Daca zice omul ca ploaie e nu ca-i vreme buna. Daca spune el ca bate vantul, al de la deal, ea nu, ca bate al de la vale. De dau de grau smuls din loc pentru funii, muierea spune ca e cositura. Trec noua rate salbatice, muierea zice ca au fost zece, sau, de nu, sar in fantana". "Macar sa sari- raspunde barbatul- ca n-au fost zece, ci noua". Nevasta se arunca in fantana, unde era "bata-l crucea". Acesta nu rezista decat cateva ceasuri, dupa care se duce la om (incaruntise de raul ei) si-l intreba cum a trait noua ani cu femeia. Pentru ca barbatul ii spune ca a trait tot rau, dracul ii face un bine. Intra in fata unui imparat, care se vindeca atunci cand vine omul se casatoreste cu fata, dar este chemat sa faca si alte exorcizari. Insa, diavolul refuza sa iasa din fata, asa ca el ii spune ca "a iesit Magra din fantana". Fugind, dracul spune: "Ma duc, fartate, peste tari si mari, sa nu-mi mai dea de urma". (G. Catana, "Magra din fantana")

Toate aceste aspecte negative ale caracterului femeii, puse in evidenta in basm, sunt estompate la fete. Acestea sunt prezentate ca fiind mai suave, iar defectele se dezvolta, mai ales la femeile casatorite, "muieri". Tot aceastea sunt si cicalitoare. Trifon e insurat cu o muiere "foarte isteata si de neam bun" care il probezeste, "ba gurile rele ziceau ca-l si dobza cand ii da mana". Facand rost de o margea si de alte obiecte fermecate, Trifon este luat la ochi de nevasta sa. "O, uciga-te crucea, tu ai chiar nebunit de tot, de porti ruptura aceea de palarie pe cap si desagii-n spate ca un cersitor; dar sabia aceea de unde-o ai, parca te-a facut dracul si catana! Nu-i alt modru, ai capiat. Unde-i carul, unde-s boii? Nemernicule, vaieratule, prapaditule, betivule!" (Reteganul, "Trifon Labaucul")

Aceste infirmitati specifice femeii, ii dau acesteia o nota diavoleasca, prin faptul ca isi chinuie tovarasul de viata. Intr-un final acesta este obligat sa o inlature (o paraseste, o alunga sau o omoara).

Mult timp ignorate, apoi chiar dispretuite, considerate apanajul batranelor si al copiilor, in zilele noastre basmele si-au reluat locul in domeniul vast al literaturii. Soarta lor se aseamana cu a Cenusaresei, caci acum basmelor li se acorda toata atentia si cinstea.

Avantajul lor este acela ca imbina firesc realul cu fantasticul, reusind sa separe Binele de Rau si sa transmita speranta permanenta, optimista intr-un viitor mai bun, prin victoria Binelui. Surprinzatoare prin simplitatea lor (cateva tipuri) si in acelasi timp prin complexitate si profunzime (aceste cateva tipuri se multiplica la infinit, prezentand de fapt adevaratele drame ale existentei umane si filosofia omului din popor) ele sunt considerate ca stand la baza intregii literaturi universale. Nu apartin nici unei tari, nici unei rase, iar importanta lor deriva din faptul ca ele constituie primele lecturi ale unui copil, oferindu-i acestuia modele, deschizandu-i gustul pentru frumos si bun si aducandu-i momente de placere.