Este vaninos incornorat, ridicol prin contrastul dintre aparenta si esenta, este senil si ramolit, plat in gandire, dar numai aprarent naiv, pentru ca pregateste cu abilitate contrajantasul. Este incult, dovada fiind ticurile verbale" ai putintica rabdare", repetarea mecanica a unor fraze, imprumutate de la fiul sau "de la facultate"pe care-l citeaza cu emfaza:"Tatito, unde nu e moral, acolo e coruptie si o sotietate fara printipuri va sa zica sugereaza zahariseala(Zaharia)si faptul ca poate fi modelat usor(trahana = coca moale) de catre superiorii" de la centru"sau de "enteres", dar mai ales de Zoe.
Candoarea comica, ilustrata si de refuzul lui de a considera scrisoarea decat "plastrografie", consolandu-l pe Tipatescu sa nu-si mai faca sange rau, ca miselia oamenilor merge pana acolo incat " sa vezi imitatie de scrioare! Sa zici si tu ca e a ta, dar juri, nu altceva, sa juri!" il include pe Trahanache in tipologia incornoratului simpatic.
Stefan Tipatescu
Este prefectul judetului pe care il administreaza ca propia mosie, avand o mentalitatede stapan absolut:"mosia, mosie, fonctia, fonctia, coana Joitica, caoan Joitica, trai nanaca pe banii lui Trahancahe, Babachii(Pristanda). Tanar,prezentabil, tipul, aventurierului, Tipatescu este orgolios, abuziv, incalca legea, daca "o cer interesele partidului" si admite si admite matrapazlacurile politaiului("ai tras fumusel condeiul"), pentru ca acesta este " scrufulos la datorie" , adunad informatii necesare despre tot se intampla in oras. Este demagog, face caz de amoralitatea lui Catavencu("AH , ce lume, ce lume!"), cand el insusi este corupt si imoral, traind tihnit in umbra Zoei Trahanache, inseland increderea pe care o are in el"nenea Zaharia". Numele lui de la "tip" care semnifica june prim, om rafinat, aventurier, abil.
Zoe Trahanache
Sotia lui Zaharia Trahanache su amanta lui Tipatecu, este singurul; personaj feminin al lui Caragiale care prezinta doamna distinsa din societatea burgheza, nefacand parte, ca celelalte eroine, din lumea mahalaleor. Este tipul cochetei, este inteligenta, autoritoara, ambitioasa si isi impune vointa in fata oricui. Marcheaza in comedie triunghiul conjugal, prin care Caragiale satirizeaza tarele morale ale societatii burgheze. Este o luptatoare hotarata, folosind tot arsenalul de arme feminine pentru a-si salva onoarea, de la rugamintii si lamentatii("Fanica daca ma iubesti, daca ai tunut tu lamine macar un moment in viata ta, scapa-ma, scapa-ma de rusine"), trecand de la amenintarea cu sinuciderea("Trebuie sa-mi cedezi, ori si nu atuncea mor si daca mor, dupa ce-oi muri poate sa se intample orice") pana la o energie impresionanta la o femeie ce se dovedeste a fii o luptatoare("Am sa lupt cu tine, om ingrat si fara inima"). Desi femeile in epoca nu aveau dreptul la vot, ea isi impune candidatul,pe Nae Catavencu, avand un singur tel, acela de a capata scrisoarea de amor, altfel si-ar fi distrus prestigiul sio pozitia sociala, viata tihnita si lipsita de griji din care beneficia din plin("il aleg eu, eu si barbatul meu"). Penduland dintre sot si amant cu inteligenta si abilitate, conduce din umbra manevrele politicii, toti fiind constienti de puterea ei(" al dumeavoastra , coane Fanica si -al caoaneii Zoitica" - Pristanda). Are asupra barbatiilor o seductie aparte, care o face intelegatoare, generoasa, savarsind cu delicatete gestul de iertare a lui Catavencu atunci cand isi recapata "scrisorica", asigurandu-se cu abilitate de devotamentul acestuia pentru a conduce festivitatea alegilor, pentru ca aceasta" nu-I cea dinr urma Camera". Cetateanul turmentat inclina si el" In cinstea coaneii Joitichii ca e dama buna!"
Nae Catavencu
Avocat, directorul ziarului"Racnetul Carpatilor" este tipul demagogului si reprezentantul unei adevarate scoli de frazeologie patriotala, despre care Titi Maiorescu spunea ca este boala numita " lipsa de idei". Fondator si presedinte al Societatii Enciclopedice "Aurora Economica Romana". Parvenit, santajist, grosolan, impostor are ca deviza " scopul scuza mijloacele", pusa insa, din pricina inculturii, pe seama nemuritorului Gambeta, confundundu-l cu celebrul Machiavelli. Este infumurat si impertinent atunci cand stapaneste arma santajului dar devine umil, slugarnic si linguisor atunci cand pierde scrisoarea: "In sanatate iubitului nostru prefect! Sa traiasca pentru fericirea judetului nostru!" si conduce manifestatia festiva in cinstera rivalului sau politic,Dandanache, intuind ca sansa de a castiga in viitor este legata de Zoe. Demagogia este principala sa tresatura de caracter, iar atunci cand imbraca forme patriortarde, personajul este de un ridicol savarsit: " Nu voi, stimabile, sa stiu de Europa d-tale, eu voi sa stiu de Romania mea si numai de Romania . ". Discursurile ilustreaza personajul semidoct, dar infatuat: "Industria romana e admirabila, e sublima putem zice, dar lipseste cu desavarsire"; "Societatea noastra, dar, noi ce aclamam noi? Acalmam munca, travaliul care nu se face deloc in tara noastra.
Numele Catavencu sugereaza firea de mahalagiu(cata = mahalagioaica) si ipocrizia (cataveica = haina cu doua fete), doua din tresaturile care definesc acest personaj.
Ghita Pristanda
Politaiul orasului, este tipul slugarnicului, prezent in piesa de la inceput pan al sfarsit in toate momentele cheie ale actiunii."scrufulos la datorie", este constient ca trebuie sa isi serveasca seful, avand o etica sustinuta de interes: " famelie mare, renumeratie mica, dupa buget".
Lipsit de demnitatesi de coloana vertebrala, slugarnic, se pune bine si cu Nae Catavencu in eventualitatea ca acestuia I-ar izbuti santajul, si-l linguseste fara jena, dupa ce, in prealabil, il arestase abuziv( "curat violare de domitiliu, da' umfalti-l") din ordinul prefectului:" eu gazeta d-voastra o citesc ca Evanghelia intotdeauna; ca sa nu va uitati la mine . adica pentru misie . altele am eu in sufletul meu, da de! Na-I cei face: famelie mare renumeratie dupa buget mica . " se protejeaza la mici furtiseaguri gandindu-se dupa o devizie a nevestei lui:"Ghita,Ghita, pupa-l in bot si pupa tot, ca satulul nu crede la flamand".
