QReferate - referate pentru educatia ta.
Cercetarile noastre - sursa ta de inspiratie! Te ajutam gratuit, documente cu imagini si grafice. Fiecare document sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Documente romana

O ramai - de Eminescu - comentariu







In creatia lui Eminescu , dragostea si natura sunt teme permanente. Natura este cadru fizic pentru gesturile poetului. Eminescu este un poet al spatiului cosmic , prin multimea elementelor cosmice: stele , soare , luna , cer , luceafar , dar si un cantaret al naturii terestre in vesnica rotire a anotimpurilor.

Dragostea se afla intr-o perfecta asonanta cu natura.. Natura este stare de spirit , in sensul ca infatisarea ei este dictata de suflet.

Poezia incepe simplu cu o ruga adresata , dupa cum se poate intelege unui ,,lui" unui ,,el". Nu se descopera , nu se arata cine adreseaza aceasta ruga , la inceput , dar se poate vedea altceva . Si anume se poate vedea cum ,,ea" cea care vorbeste , pare sa fie una cu fiinta ,,lui". Doar ea il poate intelege , doar ea il cunoaste atat de bine , si , mai presus de toate , ea il iubeste ,, atat de mult " .





,, O, ramai , ramai la mine ,

Te iubesc atat de mult!

Ale tale doruri toate

Numai eu stiu sa le-ascult;"



Pentru ,,ea" el este printul ei , este materializarea unui basm , dar printul este cuminte , prin care se vede o puritate sufleteasca adanaca.



,, In al umbrei intuneric

Te aseman unui print ,

Ce se uit-adanc in ape

Cu achi negri si cuminti; "

Cu grija unei mame parca "ea" il introduce intr-o lume minunata , plina de viata , de miscare , de adevar. Si totul pare sa treaca asemenea unor clipe, iar clipele par veacuri. Toata imaginea se limpezeste dupa ce ni se dezvaluie si penultima strofa.

" Astfel zise lin padurea ,

Bolti asupra-mi clatinand;

Suieram l-a ei chemare

S-am iesit in camp razand."

Vedem mama natura , padurea lui Eminescu cum ii vorbeste , cum il ocroteste , cum il iubeste ca pe propriul ei pui ce este. El , puiul de om , este plin de inocenta copilariei , inocenta care il ajuta sa patrunda dincolo de zidurile unei realitati oarbe. El vede cu ochii sufletului ,cu ochii copilariei intreaga viata a naturii .

Padurea , lasata acolo de Dumnezeu , de milenii , parca de cand lumea , il primeste in sufletul si in inimioara ei , invatandu-l si aratandu-i cele mai adanci secrete ale ei.

Il pune deasupra tuturor creatiilor acestei lumi materiale , il vede print prin cea mai simpla si cea mai importanta putere in lumea acestora , cea care te face sa zbori pana dincolo de limitele materialului , peste culmile si voile imaginatiei : inocenta. Ochii lui, fereastra sufletului , mari si negri , sunt insa plini de aceasta lumina a increderii iubitei. Pentru , ca in cele din urma , inocenta inseamna lipsa pacatului , iar lipsa pacatului inseamna iubire absoluta si incredere oarba. Adevarul pe care il cunoaste este singurul si nu mai exista altul. Plus , copii sunt vocea adevarului , ei spun lucrurile pe nume , asa cum le vad , si vad bine.

Grijile lumii materiale , taifunul de zi cu zi al orelor , obligatiilor , neintelegerilor , il transforma pe poet. Pierde coroana inocentei , care va ramane in urma sa ca o amintire luminoasa si tristetea il cuprinde cu putere mai mare.



" Unde esti tu copilarie

Cu padurea ta cu tot ? "



Oricat ai fi de batran , ceea ce ramane etern ca o lumina , dupa care , chiar de nu recunoaste nimeni , toti duc dorul , este tocmai fericirea si inocenta copilariei , a copilariei pierdute printre stalpii de marmura ai unei incaperi largi si pline de lucruri cat mai ciudate , numita maturitate .



" Astazi chiar de m-as intoarce

A-ntelege n-o mai pot .



Unde esti , copilarie,

Cu padurea ta cu tot? "

Copilaria cu visurile sale s-a pierdut la fel ca si dorul sau de a vedea dincolo de zidurile materialului. Izvorul sau langa care se odihnea, padurea sa , soaptele ei , erau etern pierdute prin valurile vietii. Si a-ncerca acum sa fie din nou copil , nu mai e cu putinta . Viata l-a schimbat intru totul , natura a adormit pentru el.

Descarca referat

E posibil sa te intereseze alte documente despre:


Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com Folositi documentele afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul document pe baza informatiilor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }